versiunea moldoveneasca русская версия


Liturghia sobornicească din satul Viișoara

Liturghia sobornicească din satul Viișoara

12 октября 2017

Joi, 12 octombrie 2017, părintele-blagocin Victor Guleac a convocat clerul din circumscripție pentru a sluji sfânta Liturghie în biserica „Sf.Arh.Mihail și Gavriil” din satul Viișoara, raionul Glodeni. A devenit deja o tradițe pentru preoții din raionul Glodeni de a coliturghisi lunar și de a catehiza enoriașii, pentru a-i întări duhovnicește în lupta cu viciile, cu nepăsarea, cu sectele și cu toate provocările veacului de acum. Demn de remarcat este și faptul că cu acest prilej au fost expuse spre închinare cele mai reprezentative icoane din raionul Glodeni. Preoții... 

Duminica pescuirii minunate

Duminica pescuirii minunate

7 октября 2017

Oamenii pot fi împărțiți în două categorii: oameni care îi zic luiDumnezeu „facă-se voia Ta” și oameni cărora Dumnezeu le zice „facă-se voia ta”. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Vreau să vă amintesc despre cele două pescuiri făcute de ucenici la porunca lui Iisus Hristos: prima, cea dinainte de patimi, cealaltă după înviere. Aceste două pescuiri simbolizează  

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

5 октября 2017

Joi, 5 octombrie 2017, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a prezidat adunarea ordinară a preoțior din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. În cadrul întrunirii Ierarhul a făcut cunoștință preoților despre structurile eclesiale canonice și necanonice și implicit despre imperativul de lua binecuvântare arhierească atunci când preoții pleacă în pelerinaje  

Sfințirea temeliei bisericii din Clococenii Vechi

Sfințirea temeliei bisericii din Clococenii Vechi

3 октября 2017

Marți, 3 octombrie 2017, Preasfințitul Marchel a oficiat slujba de sfințire a temeliei bisericii „Cuvioasa Parascheva” din satul Clococenii Vechi, raionul Glodeni. Momentul istoric a fost onorat prin prezența creștinilor, dar și al autorităților publice locale: domnul Ion Leucă, președintele raionului Glodeni; domnul Iațuc Dumitru, primarul satului Clococenii Vechi și câțiva agenți economici locali. De asemenea evenimentul a fost solemn prin prezența unui sobor de preoți constituit din: părintele-blagocin Victor Guleac; părintele-duhovnic Pavel Cîrlan; părintele-paroh David... 

Anunț

Anunț

26 сентября 2017

Joi, 5 octombrie 2017, ora 8:30, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți va avea lor adunarea trimestrială a preoților din cuprinsul Eparhiei de Bălți și Fălești. Adunarea va fi ordinară, alocuțiunea generală a Episcopului, iar la final discuții individuale. Se vor prezenta dările de seamă și se vor discuta cele mai importante subiecte de ordin administrativ și pastoral.  

După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului.

După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului.

23 сентября 2017

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât duminica dinaintea acesteia şi duminica de după ea, Sfânta noastră Biserică le dedică pregătirii creştinilor pentru ea şi întăririi în cugetarea la aceasta. Astfel, este rânduit şi inaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos, şi înaintea Botezului Domnului. Cum ne pregăteşte Sfânta Biserică pentru aceasta mare sărbătoare? Ne propune ­să ne concentrăm atenţia şi inima la Crucea Domnului.  

Liturghia arhierească din satul Pruteni

Liturghia arhierească din satul Pruteni

16 сентября 2017

Sâmbătă, 16 septembrie 2017, Preasfințitul Marchel a oficiat sfințirea bisericii și sfânta Liturghie în biserica „Sf.Arh.Mihail și Gavriil ” din satul Pruteni, raionul Fălești. Slujba a fost prilejuită de finisarea lucrărilor de pictură și de a mulțumi bunului Dumnezeu pentru binefacerile Lui revărsate asupra noastră. În curtea bisericii, Episcopul a fost întâmpinat cu multe emoții de copii din sat, îmbrăcați în haine naționale. Au participat la sfânta Liturghie foarte mulți enoriași și ctitori, pentru a se ruga alături de arhipăstor,  

Înnoirea bisericii din Scumpia

Înnoirea bisericii din Scumpia

9 сентября 2017

Sâmbătă, 9 septembrie 2017, Preasfințitul Marchel a oficiat sfințirea picturii și implicit sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Treime” din satul Scumpia, raionul Fălești. Ierarhul a fost întâmpinat foarte frumos de primarul localității, alături de copii îmbrăcați în haine naționale, de parohul bisericii – protoiereul Alexandru Negură. La slujbă au participat foarte mulți copii, mulți enoriași și un sobor de preoți constituit din:  

Demersul Preasfințitului Marchel la Consiliului municipal din Bălți

Demersul Preasfințitului Marchel la Consiliului municipal din Bălți

8 сентября 2017

În dimineața zilei de 8 septembrie 2017, Preasfințitul Marchel s-a aflat în sala de ședințe a Consiliului municipal din Bălți. Episcopul a venit cu o solicitare de permisiune pentru inițierea reînhumarii în curtea catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți a osemintelor episcopului Visarion Puiu, întemeietorul Eparhiei din Bălți. Consiliului municipal a dat acordul pentru inițierea dosarului juridic în vederea realizării acestei acțiuni.  

O femeie frumoas?. Ca o floare de nuf?r, Samarineanca…

Samarineanc?. Strşin? de neam, neb?gat? În seam?, ca o c?rp? lep?dat?. ?şi ducea via?a umil, În p?catele ei. Cenu??reas? a societ?şii, iat? c? tocmai asupra ei Se apleac? Fiul Tat?lui ceresc: şi adusese hain? de nunt?

De la-nceput mi-a fost drag? femeia samarineanc?.

Înc? de cÎnd am descoperit-o uimit În extraordinara relatare a SfÎntului Evanghelist Ioan. C?ci Apostolul iubirii a ?tiut, atent la suflarea Duhului SfÎnt, s? surprind? esenşialul Într-un om şi În epoca În care el a trşit.

Omul era Femeia Samarineanc?.

Epoca era a crucific?rii timpului Însuşi În Înt?lnirea fa?? către fa?? a lui Dumnezeu cu f?ptura Sa, at?t c?t putea ea Îndura.

Samarineanca era o femeie frumoas?.

 

Nu un portret fizic afl?m În relatarea SfÎntului Ioan Teologul, ci unul moral.

F?r? a numi direct tr?s?turile ei l?untrice, evoc? o personalitate puternic?, un om extrem de viu, portretizat prin actele sale, prin atitudinea sa, prin cuvintele sale.

SfÎntul Evanghelist o aduce În scen? şi o las? s? ni se descopere. şi ea ne surprinde: nu ne-am fi a?teptat la o a?a profunzime În sufletul unei femei simple, la o a?a trşire, la a?a preocup?ri duhovnice?ti, la at?ta dor de Dumnezeu În inima unui om p?c?tos.

Dar „Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s? ruşineze pe cei În?elepşi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s? le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele neb?gate În seam?, pe cele ce nu sunt, ca s? nimiceasc? pe cele ce sunt, Ca nici un trup s? nu se laude Înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni, 1; 27, 28, 29).

Înaintea Samarinencei, nu ne putem dec?t smeri: ce vas ales era sufletul ei r?bdÎnd asupr?-şi Înv?rto?area propriului trup!

La momentul Înt?lnirii ei cu Hristos, dincolo de zgura p?catului care şi acoperea via?a, femeia aceasta avea o inim? de copil.

În contrast cu fariseii, din pricina c?rora Domnul tocmai l?sase Iudeea şi Se ducea iar?şi În Galileea – c?ci ei auziser? “c? Iisus face şi boteaz? mai mulşi ucenici dec?t Ioan” (In. 4; 1) şi erau plin de pizm? În ascunsul inimii lor – femeia aceasta era lipsit? de f???rnicie.

Ea n-a ascuns Strşinului Care şi ceruse s? bea faptul c? este samarineanc?, ?tiind c? “Iudeii nu au amestec cu Samarinenii” (In. 4; 9) şi exprimÎndu-şi deschis mirarea: “Cum Tu, care e?ti iudeu, ceri s? bei de la mine, care sunt femeie samarineanc??” (In. 1; 9).

Dar ea Înc? nu ?tia c? Cel Ce vorbea cu ea era Însuşi Mesia şi, socotindu-L a fi un iudeu oarecare, ar fi putut c?uta s? nu se dea pe fa??, ?tiind c? risca s? fie dispre?uit?.

Îns? femeia şi-a asumat riscul, fiindc? iubea adev?rul.

şi Adev?rul a iubit-o pe ea.

Fiindc? ea nu doar c? nu era f??arnic?, era şi smerit?. şi era deschis? unui dialog real. şi comuniunii. Era lipsit? de invidie şi de orice fel de r?utate.

Era sincer?. CÎnd şi cere Iisus s? se duc? şi s?-şi aduc? b?rbatul, ea m?rturise?te: “Nu am b?rbat”, ?tiind c? b?rbatul pe care-l avea nu era al ei. Iar cÎnd Domnul o v?de?te Înc? mai mult: “Bine ai zis c? nu ai b?rbat, c?ci cinci b?rbaşi ai avut şi cel pe care ?l ai acum nu-şi este b?rbat” (In. 4; 17, 18), ea nu t?g?duie?te, nu se m?hne?te, nu se revolt?, ci constat? abrupt: “Doamne, v?d c? Tu e?ti prooroc” (In. 4, 19), descoperindu-şi nu doar sinceritatea, ci şi darul credin?ei care s?l??luia În ea. Fiindc?, de nimic Îndoindu-se, ea şi pune Domnului În fa?? adev?ratele ei probleme, care erau majore, esenşiale, existenşiale. Erau dilemele omului c?ut?tor de Dumnezeu chiar acolo, pe fundul mocirlei În care z?cea, con?tient de propria lui murd?rie, lucid, realist, nec?utÎnd a se Îndrept?şi pe sine şi netemÎndu-se a se Înf?şi?a Creatorului  s?u În toat? goliciunea sa.

Femeia aceasta face gestul pe care Dumnezeu ?l a?teptase de la Adam dup? c?derea lui În neascultare şi pe care Adam nu l-a f?cut.

Adam a fugit, crezÎnd c? se poate ascunde de ochiul lui Dumnezeu, fiindc? era ruşinat v?zÎndu-se golit de slava pe care o avusese de la El pÎn? atunci.

Femeia samarineanc? nu fuge.

Ea nu caut? s?-şi ascund? goliciunea sufletului pricinuit? ei de vie?uirea În p?cat şi nu caut? s? arunce vina asupra altcuiva.

Ea ?şi m?rturise?te condişia dec?zut? şi, În acelaşi timp, ?şi afirm? cu t?rie credin?a: Da, Doamne, În adÎncul p?catului m-am s?l??luit, dar… v?d c? Tu e?ti prooroc. şi, dac? v?d cu Tu e?ti prooroc, eu pot s? te Întreb despre cele dup? care inima mea Înseteaz?, fiindc? Tu poşi s?-mi dai r?spunsul, oric?t a? fi c?zut eu de jos.

şi care erau dilemele ei, fr?mÎnt?rile ei, care erau nevoile ei sufleteşi şi dup? ce Înseta inima sa?

Nedumeririle ei, nevoia ei de r?spuns nu erau pentru lumea aceasta şi pentru via?a aceasta În trup.

Ea a-ntrebat pe Domnul despre rug?ciune.

Adic?, despre modalitatea intr?rii omului În comuniune cu Dumnezeu.

Femeia aceasta, p?c?toas? la vremea aceea, era mistuit? de setea de rug?ciune, era Însetat? de Dumnezeu.

şi Hristos-Dumnezeu ?tia lucrul acesta.

El cuno?tea starea inimii ei şi şi iese În Înt?mpinare, venind la fÎntÎna lui Iacov. Adic?, exact pÎn? acolo pÎn? unde putea ea singur? merge În dorul ei de Dumnezeu.

?tia Dumnezeu c? femeia Înseteaz? de El. şi şi zice: “D?-mi s? beau!…

El, Care a f?cut cerul şi pămîntul şi Care pe toate le şine şi le hrÎne?te, şi le adap?, cere s? bea de la un om neputincios, de la o femeie p?c?toas?. Fiindc? şi El era Însetat.

Episodul acesta este extraordinar.

Dumnezeu, ostenit de c?l?torie, cere omului s?-I ast?mpere setea.

şi, deşi Iisus c?l?torise ca  Om, ostenise ca Om, Însetase ca Om, nu numai de greutatea trupului Lui omenesc d? m?rturie SfÎntul Apostol Ioan, ci şi de Însetarea Duhului lui Dumnezeu dup? duhul omului, de dorul Mirelui dup? inima f?g?duit? s?-I fie Lui mireas?.

Dumnezeu ostenise cu dumnezeiasc? osteneal? În c?utarea oii pierdute, a Femeii samarinence şi Însetase În a?teptarea clipei cÎnd ea avea s?-L recunoasc?: “Doamne, v?d c? tu e?ti prooroc”…

Nu at?t de ap? era Însetat Dumnezeu, c?t de omul Întunecat În p?catele lui, rupt de Creatorul s?u şi În adÎnc? suferin?? În robia vr?jma?ului.

şi iat? c? pentru Samarineanc? venise clipa Înt?lnirii ei cu Dumnezeu.

Dar El şi venise În Înt?mpinare nesilind voia ei, ci tocmai pentru c? şi ea Înseta În inima ei dup? El. şi vine s? caute ap? la fÎntÎna lui Iacov.

De nenum?rate ori venise ea acolo şi, luÎnd ap?, apoi iar Însetase şi iar venise s? ia. Pentru c? apa lumii acesteia nu ast?mp?r? setea din om. şi n-o ast?mp?r?, pentru c? omul nu apa aceasta o caut? cu adev?rat. Nu pe cele lume?ti le r?vne?te inima lui.

Dar omul nu În?elege de la-nceput ce sete-l usuc?. şi caut? s? se adape din ale lumii. Vrea o cas?, vrea o maşin?, un loc de munc?, un doctorat. Multe vrea omul din cele pe care lumea poate s? i le ofere şi via?a lui este o c?utare febril?, continu?, o alergare f?r? odihn?, o Însetare neostoit?, fiindc? ?l arde o nevindecat? dorin?? de ceva mereu nou, inedit. şi orice ar obşine el În lumea aceasta, nu va ajunge la cap?tul c?ut?rilor lui. Fiindc? se plictise?te degrab? de oricare lucru pe care l-a dobÎndit. Se plictise?te ca un copil de o juc?rie stricat? şi caut? iar. Iar În febra c?ut?rilor lui, În c?te p?cate nu cade el? C?te gre?eli nu comite, mai mari sau mai mici? Dar inima lui tÎnje?te chiar În mocirla trupului s?u. C?ci inima lui e promisa mireas? a lui Hristos şi El Singur e Noul pe care-L caut? omul În lume f?r? s? ?tie ce vrea. Noul Absolut, de Care nu te poşi plictisi, pentru c? Înaintarea În comuniunea cu El nu are sf?rşit. şi noutatea continu? vine pentru om din aprofundarea cunoa?terii Dumnezeului Celui Viu În comuniunea tot mai intim? cu El.

şi vine o vreme cÎnd inima şi strig? setea mai puternic dec?t se tÎnguie trupul Înv?rto?at.

Clipa În care omul a ajuns În dispozişia l?untric? de a se lep?da de Întunericul s?u, pentru Lumina lui Dumnezeu.

Clipa dup? care Înseteaz?, În c?l?toria Sa, Dumnezeu. şi În care El şi iese omului În Înt?mpinare şi şi cere: “d?-Mi s? beau”. Adic?: “d?-Mi inima ta”… F?cÎnd omul mil? cu Dumnezeu Cel Însetat, afl? el Însuşi apa cea vie.

De aceea era frumoas? Femeia samarineanc?, pentru c? Înseta În inima ei s? se adape cu Dumnezeu.

şi iat? c? Dumnezeu o a?teapt? la fÎntÎna lui Iacov. şi şi cere s? bea.

Femeia prime?te cuvÎntul şi se smere?te. Nu se f???rnice?te Înaintea lui Dumnezeu, nu caut? s?-şi ascund? p?catul, nu arunc? vina asupra celuilalt.

şi cere, la rÎndul ei, r?spunsuri vitale.

N-o mai intereseaz? vremelnica ei g?leat? cu apa lumii acesteia, ci leg?tura ei vie cu Dumnezeu. Pe Care aflÎndu-L, ea ?şi Începe apostolatul: “Venişi s? vedeşi un om care mi-a spus toate c?te am f?cut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (In. 4; 29). şi ea aduce la Domnul, prin propov?duirea ei, pe locuitorii acelei cet?şi.

Ca o floare de nuf?r, femeia samarineanc?! Izb?vit? de Întin?ciunea noroiului, ?şi poart? cu demnitate lujerul alb, cinstind haina nunşii d?ruit? de Mirele inimii ei.

În convorbirea ei cu Iisus, femeia şi d?ruise inima ei şi El, ast?mp?rÎndu-şi setea, ea se recunoscuse Acas? În El. Iar un lucru ca acesta – Înt?lnirea real? cu Dumnezeu În inima ta – nu se poate t?cea. Ci te duci şi-l veste?ti tuturor. Nu ca s? te f???rnice?ti, ci ca s?-L ?mp?rt??e?ti tuturor pe Hristosul din inima ta.

 

 

***

Venit-a Domnul În Sihar

 

Venit-a Domnul În Sihar, voind s? mearg?-n Galileea,

C?ci, Între florile ce-avea s? le culeag?, şi femeia

Samarineanc? a?tepta, tÎnjind În inima-i strşin?,

MÎntuitoarea Înt?lnire a tinei ei cu-a Lui Lumin?.

***

şi, ostenind ca Om St?pÎnul, lÎng? fÎntÎn? a ?ezut,

S?-şi trag? Duhul r?suflarea sub greul trupului de lut;

Dar, Dumnezeu fiind din fire, În dorul de f?ptura Sa,

De a ei inim?-mireas?, nest?mp?rat El Înseta.

***

Venind femeia la fÎntÎn?, din truda setei Lui, f?cu

Femeii loc de mÎntuire şi primitor ogor şi fu

pămîntul ei, ce-n?elenise de patimi grele sufocat

şi-n setea Lui, ea setei sale izvor de ap? a aflat.

***

Asemeni ei, tÎnjim noi ast?zi de Însetare şi nu ?tim…

Iar Domnul ne a?teapt?-n Tain? toşi la fÎntÎn? s? venim

CÎnd, În Potir smerit ascuns?, iubirea Lui nemÎngşiat

S? ne adape cu-a Sa via??, de dorul nostru-a Însetat

Sursa: http://cuvantortodox.ro/2013/06/01/o-femeie-frumoasa-ca-o-floare-de-nufar-samarineanca/

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.