versiunea moldoveneasca русская версия


Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Mesajul de felicitare al PS Nicodim adresat PS Marchel cu ocazia sărbătoririi zilei Sfîntului Ocrotitor

Mesajul de felicitare al PS Nicodim adresat PS Marchel cu ocazia sărbătoririi zilei Sfîntului Ocrotitor

11 января 2018

Prea Sfinția Voastră! Am deosbita bucurie de a Vă adresa cu prilejul sărbătoririi Ocrotitorului Ceresc, Cuviosul Părinte Marchel, starețul Mănăstirii Achimiților, calde felicitări dimpreună cu doriri de multă sănătate, zile îndelungate, pace și bucurie! Vă cunoaștem drept un Ierarh devotat slujirii Bisericii lui Hristos, plin zel misionar, rîvnitor pentru propovăduirea „cu timp și fără timp” (II Timotei IV, 2) a Cuvîntului Evanghelic și neobosit apărător al valorilor sacre ale credinței noastre ortodoxe strămășești și așa Vă dorim să rămîneți cu ajutorul... 

Mesaj de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu ocazia zilei onomastice

Mesaj de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu ocazia zilei onomastice

10 января 2018

Preasfinţia Voastră, în această zi de aleasă sărbătoare duhovnicească, când facem pomenirea sfântului cuviosului Marchel, aducem Preasfinţiei Voastre cele mai frumoase urări de bine, însoţite de gânduri senine. Prin rugăciunile mijlocitorului ceresc, încă mulţi ani înainte să aveţi parte de sănătate trupească şi sufletească, putere şi înţelepciune, pentru a ne îndruma pe calea cea îngustă a mântuirii.  

Colind

Colind

9 января 2018

Cât de mult afară ninge Peste tot se lasă omăt Cumpăna fântânii plânge De gerul aspru tămâiet Colind, se aud monoton în stradă Ninge, s-a născut Iisus Hristos,  

Mai puține rugăciuni?

Mai puține rugăciuni?

2 января 2018

Vara trecută, înaintea Tainei Cununiei, un naş grăbit (pilot de curse) mă întreabă: — Părinte, nu puteţi tăia din slujbă? Nu puteţi să puneţi mai puţine rugăciuni? Ne presează timpul. Atunci, l-am întrebat: — Dragule, înaintea unei curse, în garaj, le spui mecanicilor să îţi pună plăcuţe de frână numai la roata din dreapta, să îţi strângă frâna de mână numai pe jumătate şi să îţi pună în filtru numai doi litri de ulei? — Nu părinte, m-aş teme, trebuie să facă tot! — Apăi dragule, şi eu mă tem. Facem toată slujba.  

Protoiereul Igor Gordilă se lipsește de dreptul de a săvîrși cele sfinte

Protoiereul Igor Gordilă se lipsește de dreptul de a săvîrși cele sfinte

30 декабря 2017

Protoiereului Igor(Gordilă) clericul Eparhiei de Bălți și Fălești a BOM, Decret de excomunicare. În urma acuzațiilor a mai multor surse mediatice care, după o cercetare minuțioasă sau dovedit a fi adevărate, au fost scoase la iveală mai multe abateri și delicte disciplinare a preotului Igor Gordilă, care formează un cumul de încălcări incompatibil cu adecvata comportare a slujitorului Bisericii. Avînd în vedere gravitatea abaterilor de la Regulamentul de procedură bisericească și, mai ales, încălcarea prevederilor Sfintelor Canoane Apostolicești nr. 25,54 și 55, precum... 

Adunarea generală a preoților din Episcopia de Bălți și Fălești

Adunarea generală a preoților din Episcopia de Bălți și Fălești

28 декабря 2017

Joi, 28 decembrie 2017, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți a avut loc adunarea ordinară a clericilor din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. Adunarea a fost prezidată de Preasfințitul Marchel și a debutat cu intonarea cântării „Veșnica pomenire” în memoria nou-adormiţilor robilor lui Dumnezeu: a protoiereului Valeriu Dubenco și a preotesei Iraida. În cadrul întrunirii Ierarhul a făcut cunoștință preoților cu cele mai relevante subiecte ale vieții eparhiale:  

O femeie frumoas?. Ca o floare de nuf?r, Samarineanca…

Samarineanc?. Strşin? de neam, neb?gat? În seam?, ca o c?rp? lep?dat?. ?şi ducea via?a umil, În p?catele ei. Cenu??reas? a societ?şii, iat? c? tocmai asupra ei Se apleac? Fiul Tat?lui ceresc: şi adusese hain? de nunt?

De la-nceput mi-a fost drag? femeia samarineanc?.

Înc? de cÎnd am descoperit-o uimit În extraordinara relatare a SfÎntului Evanghelist Ioan. C?ci Apostolul iubirii a ?tiut, atent la suflarea Duhului SfÎnt, s? surprind? esenşialul Într-un om şi În epoca În care el a trşit.

Omul era Femeia Samarineanc?.

Epoca era a crucific?rii timpului Însuşi În Înt?lnirea fa?? către fa?? a lui Dumnezeu cu f?ptura Sa, at?t c?t putea ea Îndura.

Samarineanca era o femeie frumoas?.

 

Nu un portret fizic afl?m În relatarea SfÎntului Ioan Teologul, ci unul moral.

F?r? a numi direct tr?s?turile ei l?untrice, evoc? o personalitate puternic?, un om extrem de viu, portretizat prin actele sale, prin atitudinea sa, prin cuvintele sale.

SfÎntul Evanghelist o aduce În scen? şi o las? s? ni se descopere. şi ea ne surprinde: nu ne-am fi a?teptat la o a?a profunzime În sufletul unei femei simple, la o a?a trşire, la a?a preocup?ri duhovnice?ti, la at?ta dor de Dumnezeu În inima unui om p?c?tos.

Dar „Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s? ruşineze pe cei În?elepşi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s? le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele neb?gate În seam?, pe cele ce nu sunt, ca s? nimiceasc? pe cele ce sunt, Ca nici un trup s? nu se laude Înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni, 1; 27, 28, 29).

Înaintea Samarinencei, nu ne putem dec?t smeri: ce vas ales era sufletul ei r?bdÎnd asupr?-şi Înv?rto?area propriului trup!

La momentul Înt?lnirii ei cu Hristos, dincolo de zgura p?catului care şi acoperea via?a, femeia aceasta avea o inim? de copil.

În contrast cu fariseii, din pricina c?rora Domnul tocmai l?sase Iudeea şi Se ducea iar?şi În Galileea – c?ci ei auziser? “c? Iisus face şi boteaz? mai mulşi ucenici dec?t Ioan” (In. 4; 1) şi erau plin de pizm? În ascunsul inimii lor – femeia aceasta era lipsit? de f???rnicie.

Ea n-a ascuns Strşinului Care şi ceruse s? bea faptul c? este samarineanc?, ?tiind c? “Iudeii nu au amestec cu Samarinenii” (In. 4; 9) şi exprimÎndu-şi deschis mirarea: “Cum Tu, care e?ti iudeu, ceri s? bei de la mine, care sunt femeie samarineanc??” (In. 1; 9).

Dar ea Înc? nu ?tia c? Cel Ce vorbea cu ea era Însuşi Mesia şi, socotindu-L a fi un iudeu oarecare, ar fi putut c?uta s? nu se dea pe fa??, ?tiind c? risca s? fie dispre?uit?.

Îns? femeia şi-a asumat riscul, fiindc? iubea adev?rul.

şi Adev?rul a iubit-o pe ea.

Fiindc? ea nu doar c? nu era f??arnic?, era şi smerit?. şi era deschis? unui dialog real. şi comuniunii. Era lipsit? de invidie şi de orice fel de r?utate.

Era sincer?. CÎnd şi cere Iisus s? se duc? şi s?-şi aduc? b?rbatul, ea m?rturise?te: “Nu am b?rbat”, ?tiind c? b?rbatul pe care-l avea nu era al ei. Iar cÎnd Domnul o v?de?te Înc? mai mult: “Bine ai zis c? nu ai b?rbat, c?ci cinci b?rbaşi ai avut şi cel pe care ?l ai acum nu-şi este b?rbat” (In. 4; 17, 18), ea nu t?g?duie?te, nu se m?hne?te, nu se revolt?, ci constat? abrupt: “Doamne, v?d c? Tu e?ti prooroc” (In. 4, 19), descoperindu-şi nu doar sinceritatea, ci şi darul credin?ei care s?l??luia În ea. Fiindc?, de nimic Îndoindu-se, ea şi pune Domnului În fa?? adev?ratele ei probleme, care erau majore, esenşiale, existenşiale. Erau dilemele omului c?ut?tor de Dumnezeu chiar acolo, pe fundul mocirlei În care z?cea, con?tient de propria lui murd?rie, lucid, realist, nec?utÎnd a se Îndrept?şi pe sine şi netemÎndu-se a se Înf?şi?a Creatorului  s?u În toat? goliciunea sa.

Femeia aceasta face gestul pe care Dumnezeu ?l a?teptase de la Adam dup? c?derea lui În neascultare şi pe care Adam nu l-a f?cut.

Adam a fugit, crezÎnd c? se poate ascunde de ochiul lui Dumnezeu, fiindc? era ruşinat v?zÎndu-se golit de slava pe care o avusese de la El pÎn? atunci.

Femeia samarineanc? nu fuge.

Ea nu caut? s?-şi ascund? goliciunea sufletului pricinuit? ei de vie?uirea În p?cat şi nu caut? s? arunce vina asupra altcuiva.

Ea ?şi m?rturise?te condişia dec?zut? şi, În acelaşi timp, ?şi afirm? cu t?rie credin?a: Da, Doamne, În adÎncul p?catului m-am s?l??luit, dar… v?d c? Tu e?ti prooroc. şi, dac? v?d cu Tu e?ti prooroc, eu pot s? te Întreb despre cele dup? care inima mea Înseteaz?, fiindc? Tu poşi s?-mi dai r?spunsul, oric?t a? fi c?zut eu de jos.

şi care erau dilemele ei, fr?mÎnt?rile ei, care erau nevoile ei sufleteşi şi dup? ce Înseta inima sa?

Nedumeririle ei, nevoia ei de r?spuns nu erau pentru lumea aceasta şi pentru via?a aceasta În trup.

Ea a-ntrebat pe Domnul despre rug?ciune.

Adic?, despre modalitatea intr?rii omului În comuniune cu Dumnezeu.

Femeia aceasta, p?c?toas? la vremea aceea, era mistuit? de setea de rug?ciune, era Însetat? de Dumnezeu.

şi Hristos-Dumnezeu ?tia lucrul acesta.

El cuno?tea starea inimii ei şi şi iese În Înt?mpinare, venind la fÎntÎna lui Iacov. Adic?, exact pÎn? acolo pÎn? unde putea ea singur? merge În dorul ei de Dumnezeu.

?tia Dumnezeu c? femeia Înseteaz? de El. şi şi zice: “D?-mi s? beau!…

El, Care a f?cut cerul şi pămîntul şi Care pe toate le şine şi le hrÎne?te, şi le adap?, cere s? bea de la un om neputincios, de la o femeie p?c?toas?. Fiindc? şi El era Însetat.

Episodul acesta este extraordinar.

Dumnezeu, ostenit de c?l?torie, cere omului s?-I ast?mpere setea.

şi, deşi Iisus c?l?torise ca  Om, ostenise ca Om, Însetase ca Om, nu numai de greutatea trupului Lui omenesc d? m?rturie SfÎntul Apostol Ioan, ci şi de Însetarea Duhului lui Dumnezeu dup? duhul omului, de dorul Mirelui dup? inima f?g?duit? s?-I fie Lui mireas?.

Dumnezeu ostenise cu dumnezeiasc? osteneal? În c?utarea oii pierdute, a Femeii samarinence şi Însetase În a?teptarea clipei cÎnd ea avea s?-L recunoasc?: “Doamne, v?d c? tu e?ti prooroc”…

Nu at?t de ap? era Însetat Dumnezeu, c?t de omul Întunecat În p?catele lui, rupt de Creatorul s?u şi În adÎnc? suferin?? În robia vr?jma?ului.

şi iat? c? pentru Samarineanc? venise clipa Înt?lnirii ei cu Dumnezeu.

Dar El şi venise În Înt?mpinare nesilind voia ei, ci tocmai pentru c? şi ea Înseta În inima ei dup? El. şi vine s? caute ap? la fÎntÎna lui Iacov.

De nenum?rate ori venise ea acolo şi, luÎnd ap?, apoi iar Însetase şi iar venise s? ia. Pentru c? apa lumii acesteia nu ast?mp?r? setea din om. şi n-o ast?mp?r?, pentru c? omul nu apa aceasta o caut? cu adev?rat. Nu pe cele lume?ti le r?vne?te inima lui.

Dar omul nu În?elege de la-nceput ce sete-l usuc?. şi caut? s? se adape din ale lumii. Vrea o cas?, vrea o maşin?, un loc de munc?, un doctorat. Multe vrea omul din cele pe care lumea poate s? i le ofere şi via?a lui este o c?utare febril?, continu?, o alergare f?r? odihn?, o Însetare neostoit?, fiindc? ?l arde o nevindecat? dorin?? de ceva mereu nou, inedit. şi orice ar obşine el În lumea aceasta, nu va ajunge la cap?tul c?ut?rilor lui. Fiindc? se plictise?te degrab? de oricare lucru pe care l-a dobÎndit. Se plictise?te ca un copil de o juc?rie stricat? şi caut? iar. Iar În febra c?ut?rilor lui, În c?te p?cate nu cade el? C?te gre?eli nu comite, mai mari sau mai mici? Dar inima lui tÎnje?te chiar În mocirla trupului s?u. C?ci inima lui e promisa mireas? a lui Hristos şi El Singur e Noul pe care-L caut? omul În lume f?r? s? ?tie ce vrea. Noul Absolut, de Care nu te poşi plictisi, pentru c? Înaintarea În comuniunea cu El nu are sf?rşit. şi noutatea continu? vine pentru om din aprofundarea cunoa?terii Dumnezeului Celui Viu În comuniunea tot mai intim? cu El.

şi vine o vreme cÎnd inima şi strig? setea mai puternic dec?t se tÎnguie trupul Înv?rto?at.

Clipa În care omul a ajuns În dispozişia l?untric? de a se lep?da de Întunericul s?u, pentru Lumina lui Dumnezeu.

Clipa dup? care Înseteaz?, În c?l?toria Sa, Dumnezeu. şi În care El şi iese omului În Înt?mpinare şi şi cere: “d?-Mi s? beau”. Adic?: “d?-Mi inima ta”… F?cÎnd omul mil? cu Dumnezeu Cel Însetat, afl? el Însuşi apa cea vie.

De aceea era frumoas? Femeia samarineanc?, pentru c? Înseta În inima ei s? se adape cu Dumnezeu.

şi iat? c? Dumnezeu o a?teapt? la fÎntÎna lui Iacov. şi şi cere s? bea.

Femeia prime?te cuvÎntul şi se smere?te. Nu se f???rnice?te Înaintea lui Dumnezeu, nu caut? s?-şi ascund? p?catul, nu arunc? vina asupra celuilalt.

şi cere, la rÎndul ei, r?spunsuri vitale.

N-o mai intereseaz? vremelnica ei g?leat? cu apa lumii acesteia, ci leg?tura ei vie cu Dumnezeu. Pe Care aflÎndu-L, ea ?şi Începe apostolatul: “Venişi s? vedeşi un om care mi-a spus toate c?te am f?cut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (In. 4; 29). şi ea aduce la Domnul, prin propov?duirea ei, pe locuitorii acelei cet?şi.

Ca o floare de nuf?r, femeia samarineanc?! Izb?vit? de Întin?ciunea noroiului, ?şi poart? cu demnitate lujerul alb, cinstind haina nunşii d?ruit? de Mirele inimii ei.

În convorbirea ei cu Iisus, femeia şi d?ruise inima ei şi El, ast?mp?rÎndu-şi setea, ea se recunoscuse Acas? În El. Iar un lucru ca acesta – Înt?lnirea real? cu Dumnezeu În inima ta – nu se poate t?cea. Ci te duci şi-l veste?ti tuturor. Nu ca s? te f???rnice?ti, ci ca s?-L ?mp?rt??e?ti tuturor pe Hristosul din inima ta.

 

 

***

Venit-a Domnul În Sihar

 

Venit-a Domnul În Sihar, voind s? mearg?-n Galileea,

C?ci, Între florile ce-avea s? le culeag?, şi femeia

Samarineanc? a?tepta, tÎnjind În inima-i strşin?,

MÎntuitoarea Înt?lnire a tinei ei cu-a Lui Lumin?.

***

şi, ostenind ca Om St?pÎnul, lÎng? fÎntÎn? a ?ezut,

S?-şi trag? Duhul r?suflarea sub greul trupului de lut;

Dar, Dumnezeu fiind din fire, În dorul de f?ptura Sa,

De a ei inim?-mireas?, nest?mp?rat El Înseta.

***

Venind femeia la fÎntÎn?, din truda setei Lui, f?cu

Femeii loc de mÎntuire şi primitor ogor şi fu

pămîntul ei, ce-n?elenise de patimi grele sufocat

şi-n setea Lui, ea setei sale izvor de ap? a aflat.

***

Asemeni ei, tÎnjim noi ast?zi de Însetare şi nu ?tim…

Iar Domnul ne a?teapt?-n Tain? toşi la fÎntÎn? s? venim

CÎnd, În Potir smerit ascuns?, iubirea Lui nemÎngşiat

S? ne adape cu-a Sa via??, de dorul nostru-a Însetat

Sursa: http://cuvantortodox.ro/2013/06/01/o-femeie-frumoasa-ca-o-floare-de-nufar-samarineanca/

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.