versiunea moldoveneasca русская версия


Festivalul pascal al raionului Glodeni s-a desfășurat în satul Cuhnești.

Festivalul pascal al raionului Glodeni s-a desfășurat în satul Cuhnești.

19 апреля 2017

Marți, 18 aprilie 2017, în satul Cuhnesti, raionul Glodeni a avut loc festivalul concurs raional al cântecului sacru pascal cu genericul „SUB LUMINA ÎNVIERII”. Evenimentul a fost organizat de consiliul raional și secția Cultură din Glodeni, primăria și biserica din Cuhnești, în parteneriat cu protoieria Glodeni. Colectivele corale au adus jertfă de laudă, prin care L-au slavit pe Mielul Blând, Mântuitorul și Salvatorul omenirii. Printre cele mai onorabile coruri s-a remarcat corul de preoți ai blagociniei Glodeni, dar și corul select al orașului Dorohoi. La final au fost... 

Festivalul pascal din satul Chetriș

Festivalul pascal din satul Chetriș

18 апреля 2017

Marți, 18 aprilie 2017, în frumoasa curte a bisericii „Sf.Ier.Nicolae” din satul Chetriș, raionul Fălești s-a petrecut festivalul pascal al blagociniei Fălești 2, cu genericul „Cânta-voi Dumnezeului meu”, ediţia a VII-a, organizat de către Secţia raională Cultură şi Turism în colaborare cu blagocinia 2 din raionul Făleşti. Debutul evenimentului a avut loc în biserică, prin rugăciunea de binecuvântare, săvârșită de blagocinul sectorului Fălești 2 – protoiereul Oleg Fistican și parohul bisericii – protoiereul Igor Bumbac.  

Vecernia învierii în catedrala „Sf.Ier.Nicolae” din Bălți

Vecernia învierii în catedrala „Sf.Ier.Nicolae” din Bălți

17 апреля 2017

Ce am sărbătorit? Am serbat că Iisus Hristos a înviat, serbăm biruința, bucurându-ne ca vrăjmașul a fost învins, moartea a fost omorâtă, iadul s-a zdrobit, zapisul nostru de condamnare a fost rupt (Col.2,14), am fost grațiați (In.1,16). Suntem fericiți că însuși Împăratul nostru ne-a îndemnat să ne bucurăm și să nu ne mai temem (Mt.28,9-10). Învierea lui Hristos nu este o simplă revenire la viața pământească, ci începutul altei vieți: viața veșnică, începutul erei eshatologice. De aceea, Biserica Ortodoxă cântă în ziua de Paști: „Prăznuim astăzi omorârea... 

Învierea Domnului în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți

Învierea Domnului în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți

16 апреля 2017

De sărbătoarea sărbătorilor, Învierea Domnului din morți, Preasfințitul Marchel a transmis enoriașilor catedralei, lumină din lumina focului haric. La această slujbă au participat clericii și slujitorii catedralei, dar și foarte mulți credincioși, veniți pentru a primi Lumina Sfântă, pentru a se ruga împreună cu arhipăstorul lor, pentru a se saluta mai întâi în biserică cu „Hristos a înviat”, dar și pentru a sfinți prinoasele. Particularitatea sfintei Liturghii a fost citirea ierarhică a pastoralelor: patriarhală, mitropolitană și episcopală, precum și sfințirea... 

Pastorala P.S. Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

Pastorala P.S. Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

15 апреля 2017

Hristos, Înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpînire asupra Lui. (Rom. 6.9) Iubiții mei frați și surori, să mulțumim bunului nostru Dumnezeu care L-a înviat din morți pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos (I Cor. 6.14), distrugînd astfel puterea purtătoare de moarte a vicleanului, ca să încolțească sîmburele nădejdii noastre spre învierea și mîntuirea sufletului omenesc, de care eram lipsiți pentru căderea strămoșilor. Învierea din morți a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este Taină, Lumină și Iubire negrăită, scrie Sf. Grigore Teologul:... 

Vinerea Mare – comemorarea punerii în mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos

Vinerea Mare – comemorarea punerii în mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos

14 апреля 2017

Vinerea Patimilor este cea mai aspră zi de post, pentru că Biserica face pomenirea răstignirii Domnului şi punerii Lui în mormânt. Evenimentul a fost retrăit vineri seara la catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”, de către Preasfinţitul Marchel, clerul şi poporul acestei catedrale. Prohodul şi înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf au fost cele mai semnificative momente al acestei zile. Însă tristețea zilei de vineri va fi eclipsată de bucuria Învierii Domnului, care va fi sărbătorită în noaptea de Paști, la care vă chemăm pe toți.  

Denia celor 12 pericope evanghelice ale pătimirilor Mântuitorului

Denia celor 12 pericope evanghelice ale pătimirilor Mântuitorului

13 апреля 2017

În seara din Joia Patimilor, în bisericile ortodoxe se oficiază o slujbă deosebit de sobră și umilă. Sentimentul de tristețe este aprofundat prin citirea celor 12 Evanghelii, în care se amintește despre suferința Mântuitorului, despre pătimirea Sa, despre umilirea, biciuirea, moartea pe cruce și îngroparea Lui. Aceste ultime evenimente din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos au fost trăite intens  

Invitație la cursuri de formare continuă și profesională în Bălți

Invitație la cursuri de formare continuă și profesională în Bălți

10 апреля 2017

În perioada 2 mai – 19 mai, 2017, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, invită în special preoții-profesori de Religie la cursuri de formare continuă sau altfel spus, pentru a obține modulul psiho-pedagogic. Acest modul este obligatoriu pentru cei care predau Religia, dar este foarte util și pentru toți doritorii de formare profesională. Condiții: 1. Durata studiilor: 2 mai – 19 mai, deci 3 săptămâni (15 zile), de luni până vineri.  

Preasfințitul Marchel a depus flori pentru victimele atacului din Sankt Petersburg

Preasfințitul Marchel a depus flori pentru victimele atacului din Sankt Petersburg

6 апреля 2017

Joi, 6 aprilie 2017, Preasfințitul Marchel s-a deplasat la ambasada Federației Ruse din Chișinău, pentru a exprima sincere condoleanțe familiilor îndoliate, ca urmare a atacului de la metroul din Sankt Petersburg, pentru care a depus flori. Ierarhul s-a rugat pentru odihna răposaților, dar și pentru însătoșirea celor răniți.  

O femeie frumoas?. Ca o floare de nuf?r, Samarineanca…

Samarineanc?. Strşin? de neam, neb?gat? În seam?, ca o c?rp? lep?dat?. ?şi ducea via?a umil, În p?catele ei. Cenu??reas? a societ?şii, iat? c? tocmai asupra ei Se apleac? Fiul Tat?lui ceresc: şi adusese hain? de nunt?

De la-nceput mi-a fost drag? femeia samarineanc?.

Înc? de cÎnd am descoperit-o uimit În extraordinara relatare a SfÎntului Evanghelist Ioan. C?ci Apostolul iubirii a ?tiut, atent la suflarea Duhului SfÎnt, s? surprind? esenşialul Într-un om şi În epoca În care el a trşit.

Omul era Femeia Samarineanc?.

Epoca era a crucific?rii timpului Însuşi În Înt?lnirea fa?? către fa?? a lui Dumnezeu cu f?ptura Sa, at?t c?t putea ea Îndura.

Samarineanca era o femeie frumoas?.

 

Nu un portret fizic afl?m În relatarea SfÎntului Ioan Teologul, ci unul moral.

F?r? a numi direct tr?s?turile ei l?untrice, evoc? o personalitate puternic?, un om extrem de viu, portretizat prin actele sale, prin atitudinea sa, prin cuvintele sale.

SfÎntul Evanghelist o aduce În scen? şi o las? s? ni se descopere. şi ea ne surprinde: nu ne-am fi a?teptat la o a?a profunzime În sufletul unei femei simple, la o a?a trşire, la a?a preocup?ri duhovnice?ti, la at?ta dor de Dumnezeu În inima unui om p?c?tos.

Dar „Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s? ruşineze pe cei În?elepşi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s? le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele neb?gate În seam?, pe cele ce nu sunt, ca s? nimiceasc? pe cele ce sunt, Ca nici un trup s? nu se laude Înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni, 1; 27, 28, 29).

Înaintea Samarinencei, nu ne putem dec?t smeri: ce vas ales era sufletul ei r?bdÎnd asupr?-şi Înv?rto?area propriului trup!

La momentul Înt?lnirii ei cu Hristos, dincolo de zgura p?catului care şi acoperea via?a, femeia aceasta avea o inim? de copil.

În contrast cu fariseii, din pricina c?rora Domnul tocmai l?sase Iudeea şi Se ducea iar?şi În Galileea – c?ci ei auziser? “c? Iisus face şi boteaz? mai mulşi ucenici dec?t Ioan” (In. 4; 1) şi erau plin de pizm? În ascunsul inimii lor – femeia aceasta era lipsit? de f???rnicie.

Ea n-a ascuns Strşinului Care şi ceruse s? bea faptul c? este samarineanc?, ?tiind c? “Iudeii nu au amestec cu Samarinenii” (In. 4; 9) şi exprimÎndu-şi deschis mirarea: “Cum Tu, care e?ti iudeu, ceri s? bei de la mine, care sunt femeie samarineanc??” (In. 1; 9).

Dar ea Înc? nu ?tia c? Cel Ce vorbea cu ea era Însuşi Mesia şi, socotindu-L a fi un iudeu oarecare, ar fi putut c?uta s? nu se dea pe fa??, ?tiind c? risca s? fie dispre?uit?.

Îns? femeia şi-a asumat riscul, fiindc? iubea adev?rul.

şi Adev?rul a iubit-o pe ea.

Fiindc? ea nu doar c? nu era f??arnic?, era şi smerit?. şi era deschis? unui dialog real. şi comuniunii. Era lipsit? de invidie şi de orice fel de r?utate.

Era sincer?. CÎnd şi cere Iisus s? se duc? şi s?-şi aduc? b?rbatul, ea m?rturise?te: “Nu am b?rbat”, ?tiind c? b?rbatul pe care-l avea nu era al ei. Iar cÎnd Domnul o v?de?te Înc? mai mult: “Bine ai zis c? nu ai b?rbat, c?ci cinci b?rbaşi ai avut şi cel pe care ?l ai acum nu-şi este b?rbat” (In. 4; 17, 18), ea nu t?g?duie?te, nu se m?hne?te, nu se revolt?, ci constat? abrupt: “Doamne, v?d c? Tu e?ti prooroc” (In. 4, 19), descoperindu-şi nu doar sinceritatea, ci şi darul credin?ei care s?l??luia În ea. Fiindc?, de nimic Îndoindu-se, ea şi pune Domnului În fa?? adev?ratele ei probleme, care erau majore, esenşiale, existenşiale. Erau dilemele omului c?ut?tor de Dumnezeu chiar acolo, pe fundul mocirlei În care z?cea, con?tient de propria lui murd?rie, lucid, realist, nec?utÎnd a se Îndrept?şi pe sine şi netemÎndu-se a se Înf?şi?a Creatorului  s?u În toat? goliciunea sa.

Femeia aceasta face gestul pe care Dumnezeu ?l a?teptase de la Adam dup? c?derea lui În neascultare şi pe care Adam nu l-a f?cut.

Adam a fugit, crezÎnd c? se poate ascunde de ochiul lui Dumnezeu, fiindc? era ruşinat v?zÎndu-se golit de slava pe care o avusese de la El pÎn? atunci.

Femeia samarineanc? nu fuge.

Ea nu caut? s?-şi ascund? goliciunea sufletului pricinuit? ei de vie?uirea În p?cat şi nu caut? s? arunce vina asupra altcuiva.

Ea ?şi m?rturise?te condişia dec?zut? şi, În acelaşi timp, ?şi afirm? cu t?rie credin?a: Da, Doamne, În adÎncul p?catului m-am s?l??luit, dar… v?d c? Tu e?ti prooroc. şi, dac? v?d cu Tu e?ti prooroc, eu pot s? te Întreb despre cele dup? care inima mea Înseteaz?, fiindc? Tu poşi s?-mi dai r?spunsul, oric?t a? fi c?zut eu de jos.

şi care erau dilemele ei, fr?mÎnt?rile ei, care erau nevoile ei sufleteşi şi dup? ce Înseta inima sa?

Nedumeririle ei, nevoia ei de r?spuns nu erau pentru lumea aceasta şi pentru via?a aceasta În trup.

Ea a-ntrebat pe Domnul despre rug?ciune.

Adic?, despre modalitatea intr?rii omului În comuniune cu Dumnezeu.

Femeia aceasta, p?c?toas? la vremea aceea, era mistuit? de setea de rug?ciune, era Însetat? de Dumnezeu.

şi Hristos-Dumnezeu ?tia lucrul acesta.

El cuno?tea starea inimii ei şi şi iese În Înt?mpinare, venind la fÎntÎna lui Iacov. Adic?, exact pÎn? acolo pÎn? unde putea ea singur? merge În dorul ei de Dumnezeu.

?tia Dumnezeu c? femeia Înseteaz? de El. şi şi zice: “D?-mi s? beau!…

El, Care a f?cut cerul şi pămîntul şi Care pe toate le şine şi le hrÎne?te, şi le adap?, cere s? bea de la un om neputincios, de la o femeie p?c?toas?. Fiindc? şi El era Însetat.

Episodul acesta este extraordinar.

Dumnezeu, ostenit de c?l?torie, cere omului s?-I ast?mpere setea.

şi, deşi Iisus c?l?torise ca  Om, ostenise ca Om, Însetase ca Om, nu numai de greutatea trupului Lui omenesc d? m?rturie SfÎntul Apostol Ioan, ci şi de Însetarea Duhului lui Dumnezeu dup? duhul omului, de dorul Mirelui dup? inima f?g?duit? s?-I fie Lui mireas?.

Dumnezeu ostenise cu dumnezeiasc? osteneal? În c?utarea oii pierdute, a Femeii samarinence şi Însetase În a?teptarea clipei cÎnd ea avea s?-L recunoasc?: “Doamne, v?d c? tu e?ti prooroc”…

Nu at?t de ap? era Însetat Dumnezeu, c?t de omul Întunecat În p?catele lui, rupt de Creatorul s?u şi În adÎnc? suferin?? În robia vr?jma?ului.

şi iat? c? pentru Samarineanc? venise clipa Înt?lnirii ei cu Dumnezeu.

Dar El şi venise În Înt?mpinare nesilind voia ei, ci tocmai pentru c? şi ea Înseta În inima ei dup? El. şi vine s? caute ap? la fÎntÎna lui Iacov.

De nenum?rate ori venise ea acolo şi, luÎnd ap?, apoi iar Însetase şi iar venise s? ia. Pentru c? apa lumii acesteia nu ast?mp?r? setea din om. şi n-o ast?mp?r?, pentru c? omul nu apa aceasta o caut? cu adev?rat. Nu pe cele lume?ti le r?vne?te inima lui.

Dar omul nu În?elege de la-nceput ce sete-l usuc?. şi caut? s? se adape din ale lumii. Vrea o cas?, vrea o maşin?, un loc de munc?, un doctorat. Multe vrea omul din cele pe care lumea poate s? i le ofere şi via?a lui este o c?utare febril?, continu?, o alergare f?r? odihn?, o Însetare neostoit?, fiindc? ?l arde o nevindecat? dorin?? de ceva mereu nou, inedit. şi orice ar obşine el În lumea aceasta, nu va ajunge la cap?tul c?ut?rilor lui. Fiindc? se plictise?te degrab? de oricare lucru pe care l-a dobÎndit. Se plictise?te ca un copil de o juc?rie stricat? şi caut? iar. Iar În febra c?ut?rilor lui, În c?te p?cate nu cade el? C?te gre?eli nu comite, mai mari sau mai mici? Dar inima lui tÎnje?te chiar În mocirla trupului s?u. C?ci inima lui e promisa mireas? a lui Hristos şi El Singur e Noul pe care-L caut? omul În lume f?r? s? ?tie ce vrea. Noul Absolut, de Care nu te poşi plictisi, pentru c? Înaintarea În comuniunea cu El nu are sf?rşit. şi noutatea continu? vine pentru om din aprofundarea cunoa?terii Dumnezeului Celui Viu În comuniunea tot mai intim? cu El.

şi vine o vreme cÎnd inima şi strig? setea mai puternic dec?t se tÎnguie trupul Înv?rto?at.

Clipa În care omul a ajuns În dispozişia l?untric? de a se lep?da de Întunericul s?u, pentru Lumina lui Dumnezeu.

Clipa dup? care Înseteaz?, În c?l?toria Sa, Dumnezeu. şi În care El şi iese omului În Înt?mpinare şi şi cere: “d?-Mi s? beau”. Adic?: “d?-Mi inima ta”… F?cÎnd omul mil? cu Dumnezeu Cel Însetat, afl? el Însuşi apa cea vie.

De aceea era frumoas? Femeia samarineanc?, pentru c? Înseta În inima ei s? se adape cu Dumnezeu.

şi iat? c? Dumnezeu o a?teapt? la fÎntÎna lui Iacov. şi şi cere s? bea.

Femeia prime?te cuvÎntul şi se smere?te. Nu se f???rnice?te Înaintea lui Dumnezeu, nu caut? s?-şi ascund? p?catul, nu arunc? vina asupra celuilalt.

şi cere, la rÎndul ei, r?spunsuri vitale.

N-o mai intereseaz? vremelnica ei g?leat? cu apa lumii acesteia, ci leg?tura ei vie cu Dumnezeu. Pe Care aflÎndu-L, ea ?şi Începe apostolatul: “Venişi s? vedeşi un om care mi-a spus toate c?te am f?cut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (In. 4; 29). şi ea aduce la Domnul, prin propov?duirea ei, pe locuitorii acelei cet?şi.

Ca o floare de nuf?r, femeia samarineanc?! Izb?vit? de Întin?ciunea noroiului, ?şi poart? cu demnitate lujerul alb, cinstind haina nunşii d?ruit? de Mirele inimii ei.

În convorbirea ei cu Iisus, femeia şi d?ruise inima ei şi El, ast?mp?rÎndu-şi setea, ea se recunoscuse Acas? În El. Iar un lucru ca acesta – Înt?lnirea real? cu Dumnezeu În inima ta – nu se poate t?cea. Ci te duci şi-l veste?ti tuturor. Nu ca s? te f???rnice?ti, ci ca s?-L ?mp?rt??e?ti tuturor pe Hristosul din inima ta.

 

 

***

Venit-a Domnul În Sihar

 

Venit-a Domnul În Sihar, voind s? mearg?-n Galileea,

C?ci, Între florile ce-avea s? le culeag?, şi femeia

Samarineanc? a?tepta, tÎnjind În inima-i strşin?,

MÎntuitoarea Înt?lnire a tinei ei cu-a Lui Lumin?.

***

şi, ostenind ca Om St?pÎnul, lÎng? fÎntÎn? a ?ezut,

S?-şi trag? Duhul r?suflarea sub greul trupului de lut;

Dar, Dumnezeu fiind din fire, În dorul de f?ptura Sa,

De a ei inim?-mireas?, nest?mp?rat El Înseta.

***

Venind femeia la fÎntÎn?, din truda setei Lui, f?cu

Femeii loc de mÎntuire şi primitor ogor şi fu

pămîntul ei, ce-n?elenise de patimi grele sufocat

şi-n setea Lui, ea setei sale izvor de ap? a aflat.

***

Asemeni ei, tÎnjim noi ast?zi de Însetare şi nu ?tim…

Iar Domnul ne a?teapt?-n Tain? toşi la fÎntÎn? s? venim

CÎnd, În Potir smerit ascuns?, iubirea Lui nemÎngşiat

S? ne adape cu-a Sa via??, de dorul nostru-a Însetat

Sursa: http://cuvantortodox.ro/2013/06/01/o-femeie-frumoasa-ca-o-floare-de-nufar-samarineanca/

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.