verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

O femeie frumoas?. Ca o floare de nuf?r, Samarineanca…

Samarineanc?. Strşin? de neam, neb?gat? În seam?, ca o c?rp? lep?dat?. ?şi ducea via?a umil, În p?catele ei. Cenu??reas? a societ?şii, iat? c? tocmai asupra ei Se apleac? Fiul Tat?lui ceresc: şi adusese hain? de nunt?

De la-nceput mi-a fost drag? femeia samarineanc?.

Înc? de cÎnd am descoperit-o uimit În extraordinara relatare a SfÎntului Evanghelist Ioan. C?ci Apostolul iubirii a ?tiut, atent la suflarea Duhului SfÎnt, s? surprind? esenşialul Într-un om şi În epoca În care el a trşit.

Omul era Femeia Samarineanc?.

Epoca era a crucific?rii timpului Însuşi În Înt?lnirea fa?? către fa?? a lui Dumnezeu cu f?ptura Sa, at?t c?t putea ea Îndura.

Samarineanca era o femeie frumoas?.

 

Nu un portret fizic afl?m În relatarea SfÎntului Ioan Teologul, ci unul moral.

F?r? a numi direct tr?s?turile ei l?untrice, evoc? o personalitate puternic?, un om extrem de viu, portretizat prin actele sale, prin atitudinea sa, prin cuvintele sale.

SfÎntul Evanghelist o aduce În scen? şi o las? s? ni se descopere. şi ea ne surprinde: nu ne-am fi a?teptat la o a?a profunzime În sufletul unei femei simple, la o a?a trşire, la a?a preocup?ri duhovnice?ti, la at?ta dor de Dumnezeu În inima unui om p?c?tos.

Dar „Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s? ruşineze pe cei În?elepşi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s? le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele neb?gate În seam?, pe cele ce nu sunt, ca s? nimiceasc? pe cele ce sunt, Ca nici un trup s? nu se laude Înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni, 1; 27, 28, 29).

Înaintea Samarinencei, nu ne putem dec?t smeri: ce vas ales era sufletul ei r?bdÎnd asupr?-şi Înv?rto?area propriului trup!

La momentul Înt?lnirii ei cu Hristos, dincolo de zgura p?catului care şi acoperea via?a, femeia aceasta avea o inim? de copil.

În contrast cu fariseii, din pricina c?rora Domnul tocmai l?sase Iudeea şi Se ducea iar?şi În Galileea – c?ci ei auziser? “c? Iisus face şi boteaz? mai mulşi ucenici dec?t Ioan” (In. 4; 1) şi erau plin de pizm? În ascunsul inimii lor – femeia aceasta era lipsit? de f???rnicie.

Ea n-a ascuns Strşinului Care şi ceruse s? bea faptul c? este samarineanc?, ?tiind c? “Iudeii nu au amestec cu Samarinenii” (In. 4; 9) şi exprimÎndu-şi deschis mirarea: “Cum Tu, care e?ti iudeu, ceri s? bei de la mine, care sunt femeie samarineanc??” (In. 1; 9).

Dar ea Înc? nu ?tia c? Cel Ce vorbea cu ea era Însuşi Mesia şi, socotindu-L a fi un iudeu oarecare, ar fi putut c?uta s? nu se dea pe fa??, ?tiind c? risca s? fie dispre?uit?.

Îns? femeia şi-a asumat riscul, fiindc? iubea adev?rul.

şi Adev?rul a iubit-o pe ea.

Fiindc? ea nu doar c? nu era f??arnic?, era şi smerit?. şi era deschis? unui dialog real. şi comuniunii. Era lipsit? de invidie şi de orice fel de r?utate.

Era sincer?. CÎnd şi cere Iisus s? se duc? şi s?-şi aduc? b?rbatul, ea m?rturise?te: “Nu am b?rbat”, ?tiind c? b?rbatul pe care-l avea nu era al ei. Iar cÎnd Domnul o v?de?te Înc? mai mult: “Bine ai zis c? nu ai b?rbat, c?ci cinci b?rbaşi ai avut şi cel pe care ?l ai acum nu-şi este b?rbat” (In. 4; 17, 18), ea nu t?g?duie?te, nu se m?hne?te, nu se revolt?, ci constat? abrupt: “Doamne, v?d c? Tu e?ti prooroc” (In. 4, 19), descoperindu-şi nu doar sinceritatea, ci şi darul credin?ei care s?l??luia În ea. Fiindc?, de nimic Îndoindu-se, ea şi pune Domnului În fa?? adev?ratele ei probleme, care erau majore, esenşiale, existenşiale. Erau dilemele omului c?ut?tor de Dumnezeu chiar acolo, pe fundul mocirlei În care z?cea, con?tient de propria lui murd?rie, lucid, realist, nec?utÎnd a se Îndrept?şi pe sine şi netemÎndu-se a se Înf?şi?a Creatorului  s?u În toat? goliciunea sa.

Femeia aceasta face gestul pe care Dumnezeu ?l a?teptase de la Adam dup? c?derea lui În neascultare şi pe care Adam nu l-a f?cut.

Adam a fugit, crezÎnd c? se poate ascunde de ochiul lui Dumnezeu, fiindc? era ruşinat v?zÎndu-se golit de slava pe care o avusese de la El pÎn? atunci.

Femeia samarineanc? nu fuge.

Ea nu caut? s?-şi ascund? goliciunea sufletului pricinuit? ei de vie?uirea În p?cat şi nu caut? s? arunce vina asupra altcuiva.

Ea ?şi m?rturise?te condişia dec?zut? şi, În acelaşi timp, ?şi afirm? cu t?rie credin?a: Da, Doamne, În adÎncul p?catului m-am s?l??luit, dar… v?d c? Tu e?ti prooroc. şi, dac? v?d cu Tu e?ti prooroc, eu pot s? te Întreb despre cele dup? care inima mea Înseteaz?, fiindc? Tu poşi s?-mi dai r?spunsul, oric?t a? fi c?zut eu de jos.

şi care erau dilemele ei, fr?mÎnt?rile ei, care erau nevoile ei sufleteşi şi dup? ce Înseta inima sa?

Nedumeririle ei, nevoia ei de r?spuns nu erau pentru lumea aceasta şi pentru via?a aceasta În trup.

Ea a-ntrebat pe Domnul despre rug?ciune.

Adic?, despre modalitatea intr?rii omului În comuniune cu Dumnezeu.

Femeia aceasta, p?c?toas? la vremea aceea, era mistuit? de setea de rug?ciune, era Însetat? de Dumnezeu.

şi Hristos-Dumnezeu ?tia lucrul acesta.

El cuno?tea starea inimii ei şi şi iese În Înt?mpinare, venind la fÎntÎna lui Iacov. Adic?, exact pÎn? acolo pÎn? unde putea ea singur? merge În dorul ei de Dumnezeu.

?tia Dumnezeu c? femeia Înseteaz? de El. şi şi zice: “D?-mi s? beau!…

El, Care a f?cut cerul şi pămîntul şi Care pe toate le şine şi le hrÎne?te, şi le adap?, cere s? bea de la un om neputincios, de la o femeie p?c?toas?. Fiindc? şi El era Însetat.

Episodul acesta este extraordinar.

Dumnezeu, ostenit de c?l?torie, cere omului s?-I ast?mpere setea.

şi, deşi Iisus c?l?torise ca  Om, ostenise ca Om, Însetase ca Om, nu numai de greutatea trupului Lui omenesc d? m?rturie SfÎntul Apostol Ioan, ci şi de Însetarea Duhului lui Dumnezeu dup? duhul omului, de dorul Mirelui dup? inima f?g?duit? s?-I fie Lui mireas?.

Dumnezeu ostenise cu dumnezeiasc? osteneal? În c?utarea oii pierdute, a Femeii samarinence şi Însetase În a?teptarea clipei cÎnd ea avea s?-L recunoasc?: “Doamne, v?d c? tu e?ti prooroc”…

Nu at?t de ap? era Însetat Dumnezeu, c?t de omul Întunecat În p?catele lui, rupt de Creatorul s?u şi În adÎnc? suferin?? În robia vr?jma?ului.

şi iat? c? pentru Samarineanc? venise clipa Înt?lnirii ei cu Dumnezeu.

Dar El şi venise În Înt?mpinare nesilind voia ei, ci tocmai pentru c? şi ea Înseta În inima ei dup? El. şi vine s? caute ap? la fÎntÎna lui Iacov.

De nenum?rate ori venise ea acolo şi, luÎnd ap?, apoi iar Însetase şi iar venise s? ia. Pentru c? apa lumii acesteia nu ast?mp?r? setea din om. şi n-o ast?mp?r?, pentru c? omul nu apa aceasta o caut? cu adev?rat. Nu pe cele lume?ti le r?vne?te inima lui.

Dar omul nu În?elege de la-nceput ce sete-l usuc?. şi caut? s? se adape din ale lumii. Vrea o cas?, vrea o maşin?, un loc de munc?, un doctorat. Multe vrea omul din cele pe care lumea poate s? i le ofere şi via?a lui este o c?utare febril?, continu?, o alergare f?r? odihn?, o Însetare neostoit?, fiindc? ?l arde o nevindecat? dorin?? de ceva mereu nou, inedit. şi orice ar obşine el În lumea aceasta, nu va ajunge la cap?tul c?ut?rilor lui. Fiindc? se plictise?te degrab? de oricare lucru pe care l-a dobÎndit. Se plictise?te ca un copil de o juc?rie stricat? şi caut? iar. Iar În febra c?ut?rilor lui, În c?te p?cate nu cade el? C?te gre?eli nu comite, mai mari sau mai mici? Dar inima lui tÎnje?te chiar În mocirla trupului s?u. C?ci inima lui e promisa mireas? a lui Hristos şi El Singur e Noul pe care-L caut? omul În lume f?r? s? ?tie ce vrea. Noul Absolut, de Care nu te poşi plictisi, pentru c? Înaintarea În comuniunea cu El nu are sf?rşit. şi noutatea continu? vine pentru om din aprofundarea cunoa?terii Dumnezeului Celui Viu În comuniunea tot mai intim? cu El.

şi vine o vreme cÎnd inima şi strig? setea mai puternic dec?t se tÎnguie trupul Înv?rto?at.

Clipa În care omul a ajuns În dispozişia l?untric? de a se lep?da de Întunericul s?u, pentru Lumina lui Dumnezeu.

Clipa dup? care Înseteaz?, În c?l?toria Sa, Dumnezeu. şi În care El şi iese omului În Înt?mpinare şi şi cere: “d?-Mi s? beau”. Adic?: “d?-Mi inima ta”… F?cÎnd omul mil? cu Dumnezeu Cel Însetat, afl? el Însuşi apa cea vie.

De aceea era frumoas? Femeia samarineanc?, pentru c? Înseta În inima ei s? se adape cu Dumnezeu.

şi iat? c? Dumnezeu o a?teapt? la fÎntÎna lui Iacov. şi şi cere s? bea.

Femeia prime?te cuvÎntul şi se smere?te. Nu se f???rnice?te Înaintea lui Dumnezeu, nu caut? s?-şi ascund? p?catul, nu arunc? vina asupra celuilalt.

şi cere, la rÎndul ei, r?spunsuri vitale.

N-o mai intereseaz? vremelnica ei g?leat? cu apa lumii acesteia, ci leg?tura ei vie cu Dumnezeu. Pe Care aflÎndu-L, ea ?şi Începe apostolatul: “Venişi s? vedeşi un om care mi-a spus toate c?te am f?cut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (In. 4; 29). şi ea aduce la Domnul, prin propov?duirea ei, pe locuitorii acelei cet?şi.

Ca o floare de nuf?r, femeia samarineanc?! Izb?vit? de Întin?ciunea noroiului, ?şi poart? cu demnitate lujerul alb, cinstind haina nunşii d?ruit? de Mirele inimii ei.

În convorbirea ei cu Iisus, femeia şi d?ruise inima ei şi El, ast?mp?rÎndu-şi setea, ea se recunoscuse Acas? În El. Iar un lucru ca acesta – Înt?lnirea real? cu Dumnezeu În inima ta – nu se poate t?cea. Ci te duci şi-l veste?ti tuturor. Nu ca s? te f???rnice?ti, ci ca s?-L ?mp?rt??e?ti tuturor pe Hristosul din inima ta.

 

 

***

Venit-a Domnul În Sihar

 

Venit-a Domnul În Sihar, voind s? mearg?-n Galileea,

C?ci, Între florile ce-avea s? le culeag?, şi femeia

Samarineanc? a?tepta, tÎnjind În inima-i strşin?,

MÎntuitoarea Înt?lnire a tinei ei cu-a Lui Lumin?.

***

şi, ostenind ca Om St?pÎnul, lÎng? fÎntÎn? a ?ezut,

S?-şi trag? Duhul r?suflarea sub greul trupului de lut;

Dar, Dumnezeu fiind din fire, În dorul de f?ptura Sa,

De a ei inim?-mireas?, nest?mp?rat El Înseta.

***

Venind femeia la fÎntÎn?, din truda setei Lui, f?cu

Femeii loc de mÎntuire şi primitor ogor şi fu

pămîntul ei, ce-n?elenise de patimi grele sufocat

şi-n setea Lui, ea setei sale izvor de ap? a aflat.

***

Asemeni ei, tÎnjim noi ast?zi de Însetare şi nu ?tim…

Iar Domnul ne a?teapt?-n Tain? toşi la fÎntÎn? s? venim

CÎnd, În Potir smerit ascuns?, iubirea Lui nemÎngşiat

S? ne adape cu-a Sa via??, de dorul nostru-a Însetat

Sursa: http://cuvantortodox.ro/2013/06/01/o-femeie-frumoasa-ca-o-floare-de-nufar-samarineanca/

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.