versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Duminica pocşin?ei — pilda Întoarcerii fiului preacurvar

Duminica a doua din triod, considerat? preg?titoare postului mare, are ca scop s? scoat? În eviden?? modelul Întoarcerii spre Dumnezeu pe calea pocşin?ei, vorbe?te despre bunătatea divin? şi nejudecarea aproapelui. Pilda fiului risipitor se g?se?te exclusiv În Evanghelia dup? Luca 15,11-32. Urm?rişi t?lcuirea ei mai jos:


Despre adev?rata pocşin?? şi despre milostivirea lui Dumnezeu.

Scula-m?-voi şi m? voi duce la tat?l meu, şi-i voi spune: Tat?, am greşit la cer şi Înaintea ta (Luca 15, 18)

Iubişi credincioşi,

În SfÎnta Scriptur? Dumnezeu se nume?te «Tat? al milostivirii» (II Corinteni 1, 3), pentru c? pururea Se milostive?te fa?? de cei p?c?toşi care se Întorc din toat? inima către El prin adev?rat? pocşin??. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: CÎnd te vei Întoarce şi vei suspina, atunci te vei mÎntui şi vei cunoa?te unde ai fost (Isaia 30, 15). În alt loc, prin acelaşi prooroc, zice Dumnezeu: Sp?laşi-v?, cur?şişi-v?, ?tergeşi r?ut?şile din sufletele voastre Înaintea ochilor Mei p?r?sişi-v? de r?ut?şile voastre. şi de vor fi p?catele voastre ca mohor?ciunea, ca z?pada le voi albi; şi de vor fi ca ro?eala, ca lÎna le voi face albe (Isaia 1, 16-18).

Acest adev?r s-a petrecut şi cu fiul risipitor din SfÎnta Evanghelie care s-a citit ast?zi. El mai Întşi şi-a venit Întru sine, a suspinat dup? fericirea ce o avusese cÎnd era În casa tat?lui s?u, apoi a zis: C?şi argaşi ai tat?lui meu sunt Îndestulaşi de pşine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor cÎnd şi-a venit Întru sine, adic? a Început a-şi cunoa?te greutatea p?catelor sale. F?r? aceast? simşire şi trezire nimeni dintre p?c?toşi nu va putea s? se Întoarc? din toat? inima către Preabunul Dumnezeu.

Care era foamea fiului risipitor care a zis: «iar eu pier aici de foame?» Oare la hrana cea trupeasc? se gÎndea el? Nu, Dumnezeu zice prin SfÎntul Prooroc Isaia: Iat?, cei ce slujesc Mie vor mÎnca, iar voi veşi fl?mÎnzi. Iat?, cei ce slujesc Mie vor bea, iar voi veşi Înseta. Iat?, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi v? veşi v? veşi ruşina. Iat?, cei ce slujesc Mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veşi Întrista. Iat?, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi veşi striga pentru zdrobirea duhului vostru (Isaia 65, 13-14).

Aceasta era foamea cea mare a fiului risipitor. El şi-a adus aminte de vremea cÎnd petrecea În casa tat?lui s?u şi de hrana şi desf?tarea duhovniceasc? ce o avea lÎng? el. AjungÎnd p?zitor de porci În ?ar? strşin?, departe de Dumnezeu, foamea sufletului s?u dup? dreptate l-a f?cut s? zic?: C?şi argaşi ai tat?lui meu sunt Îndestulaşi de pşine, iar eu pier aici de foame!

Care a fost hrana lui c?t? vreme era la casa p?rinteasc?? Aceast? hran? duhovniceasc? pe care acum o pierduse, o formau faptele sale cele bune: credin?a, n?dejdea, dragostea, rug?ciunea, ÎnfrÎnarea, cur?şia şi toate celelalte virtuşi care cu adev?rat sunt hran? a sufletului. MÎntuitorul În vorbirea Lui cu samarineanca la fÎntÎna din Sichem a hrÎnit-o prin darul S?u, c??tigÎndu-i sufletul. De aceea cÎnd Apostolii ?l rugau s? mÎnÎnce, El le-a zis: Eu am de mÎncat o mÎncare pe care voi nu o ?tişi (Ioan 4, 32). MÎncarea Mea este s? fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi s? s?v?r?esc lucrul Lui (Ioan 4, 34). C?ci oricine face o fapt? bună pentru sufletul s?u, sau pentru mÎntuirea aproapelui s?u, cu adev?rat ?şi hrÎne?te sufletul s?u cu darul lui Dumnezeu. Fiul risipitor, cunoscÎndu-şi starea lui vrednic? de plÎns şi gÎndind s? se Întoarc? la P?rintele s?u cu mare smerenie, nu se mai socotea vrednic a fi fiul tat?lui s?u. De aceea cÎnd a venit către tat?l s?u, a zis: Nu mai sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u. Prime?te-m? ca pe unul din argaşii tşi (Luca 15, 19).

Trei sunt st?rile celor ce se mÎntuiesc. Starea celor dintşi este a fiilor, adic? a celor care cu mare dragoste slujesc lui Dumnezeu din toat? inima lor şi cu toat? puterea voin?ei lor se s?rguiesc s? fac? poruncile Lui. Despre ace?tia spune dumnezeiasca Scriptur?: C?t am iubit Legea Ta, Doamne, ea toat? ziua cugetarea mea este (Psalm 118, 97).

A doua ceat? este a argaşilor, care, c?utÎnd plat?, se silesc a lucra poruncile lui Dumnezeu pentru a dobÎndi fericirea cea veÎnic? a ?mp?r?şiei Sale. Despre ace?tia scrie: Plecat-am inima mea ca s? fac? Îndrept?rile Tale În veac pentru r?spl?tire (Psalm 118, 112). Starea a treia este a robilor, adic? a celor care, temÎndu-se de pedeapsa lui Dumnezeu pentru c?lcarea poruncilor Lui se silesc a p?zi toate poruncile Lui dup? m?rturia care zice: Str?punge cu frica Ta trupul meu, c? de judec?şile Tale m-am temut (Psalm 118, 120).

Deci, fiul risipitor, gÎndindu-se c? şi argaşii, adic? cei ce fac poruncile lui Dumnezeu, pentru r?spl?tire primesc daruri duhovnice?ti şi se ?mp?rt??esc de ele, a cerut Tat?lui s?u s? fie primit În casa p?rinteasc? m?car ca un argat. Aceast? Întoarcere a lui din toat? inima către p?rintele s?u, şi smerenia cea mare s? fie primit ca un argat de Tat?l s?u, i-a fost pricin? de mare folos, c?ci nu ca pe un argat l-a primit, ci ca pe un adev?rat fiu al s?u care se Întoarce cu toat? inima către El. Vedem din cuvintele Sfintei Evanghelii de azi c?, Înc? departe fiind el, l-a v?zut tat?l s?u şi i s-a f?cut mil? şi, alergÎnd, a c?zut pe grumazul lui şi l-a s?rutat (Luca 15, 20).

Iubişi credincioşi,

Dar ce În?elegem prin acest cuvÎnt: «Înc? departe fiind el, l-a v?zut tat?l s?u»? Aceasta ne arat? c? Preabunul şi Atot?tiutorul Dumnezeu, mai Înainte de a striga omul p?c?tos «greşit-am», cunoa?te hot?r?rea lui cea din inim? de a se Întoarce către El. De aceea l-a primit cu at?ta bucurie şi nu i-a mai pomenit greutatea p?catelor lui cu care l-a sup?rat. I-a dat haina cea dintşi, adic? nep?timirea cu care a fost ?mbr?cat cÎnd era lÎng? tat?l s?u. şi inel i-a pus pe mÎna lui, semnul leg?turii celei dintşi cÎnd petrecea În via?? curat? şi neprihÎnit?, mai Înainte de a se desp?rşi de tat?l s?u. Iar dup? ce i-a dat lui haina cea dintşi şi inel şi Înc?l??minte În picioarele lui, adic? voin?a tare de a merge pe calea poruncilor lui Dumnezeu, a zis slugilor sale: Aduceşi vi?elul cel Îngr??at şi-l junghiaşi s? mÎnc?m şi s? ne veselim; c?ci fiul meu acesta, pierdut a fost şi s-a aflat, mort a fost şi a Înviat (Luca 15, 23-24).

O, bunătatea şi dragostea cea p?rinteasc? a Preabunului nostru Dumnezeu! C?t este de negrşit? Mila Lui şi c?t de nenum?rate sunt Îndur?rile Lui asupra celor ce se Întorc către El cu toat? inima lor! Cu c?t? p?rinteasc? iubire prime?te El pe fiii Lui cei pierduşi prin p?cat, care se Întorc cu mare cşin?? şi umilin?? către El şi c?t? bucurie se face În cer cÎnd un p?c?tos se Întoarce la pocşin??!

Mare şi nem?rginit? este milostivirea lui Dumnezeu fa?? de cei p?c?toşi care se Întorc către El din toat? inima şi cu toat? smerenia şi hot?r?rea de a-şi Îndrepta via?a!

În pilda Fiului Risipitor vedem c? el nu f?cuse fapte de pocşin??, adic? Înc? nu-şi f?cuse canonul p?catelor sale cu care a sup?rat pe p?rintele s?u. Ci numai venindu-şi În sine şi cunoscÎndu-şi starea jalnic? În care ajunsese prin dep?rtarea de p?rintele s?u a atras asupra sa mila şi Îndurarea P?rintelui s?u care cu at?ta bucurie şi cu pr?znuire l-a primit. Cu adev?rat, fraşii mei, smerenia şi pocşin?a iart? multe p?cate şi f?r? alte fapte bune. Ce fapte bune putea s? fac? t?lharul r?stignit al?turi de Hristos cÎnd mşinile şi picioarele lui erau legate? Dar strigarea lui din inim? i-a fost deajuns: Pomene?te-m?, Doamne, cÎnd vei veni Întru ?mp?r?şia Ta (Luca 23, 42). Iar MÎntuitorul Îndat? i-a r?spuns: Adev?r grşiesc şie, ast?zi vei fi cu Mine În rai (Luca 23, 43).

Bine a zis dumnezeiescul Apostol Pavel: Duhul se roag? pentru noi cu suspinuri negrşite. Bine a zis şi SfÎntul Efrem Sirul: «Pocşin?a, f?r? jertfe şi f?r? cheltuieli, poate s? ?mpace şi s? milostiveasc? pe Dumnezeu. Pocşin?a a oprit jertfa sÎngeroas?, aducÎnd jertfa con?tiin?ei. Ea nu caut? ied, ci m?rturisire. Nu cere oaie pentru jertf?, ci m?rturisire din con?tiin??. Nu ai turturea de jertf? tu cel ce ai p?c?tuit? Suspin? şi Dumnezeu, mai presus de turturea, ?şi socote?te şie aceasta. Nu ai pas?re? L?crimeaz? şi, În loc de jertf?, şi se va socoti şie. Nu ai porumbel? Veste?te-şi p?catele tale lui Dumnezeu şi-şi vor fi şie ardere de tot. Dac? te vei ruga, ca pe un vi?el de jertf? va primi Dumnezeu rug?ciunea ta. O, c?t de mare este pocşin?a! O, c?t de minunate sunt lucrurile cele dintru dÎnsa! C? una fiind, pe toate le poate». «O, darul Evangheliei, c? pe toat? Legea a Îndreptat-o Iisus! Poporul se face lui preot În Biseric?; c?ci are con?tiin?a care jertfe?te pentru dÎnsul. Din inim? se roag? şi milostive?te pe Dumnezeu pentru sine».

Iubişi credincioşi,

Duminica de azi, a Fiului Risipitor, este a doua Duminică a Triodului, care ne preg?te?te duhovnice?te pentru Începerea şi trecerea cu folos a SfÎntului şi marelui Post al Pa?telui. Evanghelia ce s-a citit ast?zi este foarte frumoas? şi ziditoare de suflet. P?rintele care avea doi fii este Tat?l nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizeaz? pe cre?tinii buni şi ascult?tori de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe cre?tinii rşi şi neascult?tori, asemenea lui.

Din ceata cre?tinilor ascult?tori fac parte toşi fii Bisericii lui Hristos care ?mplinesc cu sfin?enie poruncile Lui. Ace?tia merg regulat la slujbele Bisericii, se roag? ziua şi noaptea, ascult? de Dumnezeu şi de p?storii rÎnduişi, nasc şi cresc copii În frica Domnului, se spovedesc şi se ?mp?rt??esc cu Sfintele Taine regulat, duc via?? smerit? şi fac milostenie la cei s?raci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvÎntare şi cu rug?ciune. De aceea Dumnezeu le ajut? În toate.

Nu a?a Îns? se Înt?mpl? cu cre?tinii neascult?tori şi robişi de p?cate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre ace?tia fac parte cei ce nu merg Duminica la biseric?, cei ce-şi ucid copiii, beşivii, hulitorii de Dumnezeu care Înjur? de cele sfinte, desfrÎnaşii, lacomii, zg?rcişii, şi mai ales mÎndrii, În frunte cu sectele, c? ce sunt sectanşii, dec?t cre?tini r?zvr?tişi, mÎndri şi neascult?tori care nu vor s? asculte de Biserica Întemeiat? de Hristos, ci ?şi fac legi şi dogme, dup? mintea lor, asemenea fiului mai tÎn?r din Evanghelie. Toşi ace?tia sunt c?zuşi din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biseric?, de Sfinţi şi se ceart? pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explic? dup? voia lor. Dar cine cade din ascultare şi din Biseric?, acela cade şi din Dumnezeu.

Ce cumplit este p?catul neascult?rii! Ce greu este s? trşie?ti dup? mintea ta, s? nu asculşi de nimeni, s? te dep?rtezi de Dumnezeu, de credin??, de rug?ciune, de Biseric?, de preot, şi de p?rinşii care te-au n?scut. A?a a f?cut tÎn?rul din Evanghelie: Tat?, d?-mi partea ce mi se cuvine din avere… şi s-a dus Într-o ?ar? dep?rtat? şi acolo şi-a risipit averea, trşind În desfrÎn?ri (Luca 15, 12-13).

Neascultarea este fiica mÎndriei. De aceea cel mÎndru şi neascult?tor este l?sat de Dumnezeu s? cad? În p?cate grele, ca s? se smereasc? şi s? se Întoarc? la pocşin??. Cel dintşi p?cat În care cad mÎndrii şi neascult?torii este desfrÎnarea, o patim? grea, ur?t?, ruşinoas?. Dar dac? omul c?zut se cşie?te, ?l mustr? con?tiin?a şi vrea s? se Întoarc?, Tat?l nostru cel ceresc nu-l las?, ci şi Întinde mÎna, ?l a?teapt?, şi iese Înainte, ?l s?rut? cu lacrimi de bucurie şi ?l iart?. A?a a f?cut Tat?l ceresc cu fiul risipitor din Evanghelie. I-a ieşit Înainte, l-a s?rutat, i-a iertat p?catele, i-a dat inel şi hain? şi a osp?tat cu el.

Vedeşi bunătatea şi mila lui Dumnezeu? Vedeşi roadele cşin?ei celui ce se Întoarce la Hristos? Vedeşi c? toşi p?c?toşii au pocşin?? şi iertare? Vedeşi c? şi pe noi ne a?teapt? Domnul la pocşin?? În u?a bisericii? Numai s? ne par? r?u de cele f?cute, s? ne spovedim cu cşin??, s? p?r?sim p?catele şi s? zicem ca fiul desfrÎnat: Scula-m?-voi şi m? voi duce la tat?l meu şi-i voi zice: Tat?, am greşit la cer şi Înaintea ta; nu mai sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u; prime?te-m? ca pe unul din argaşii tşi (Luca 15, 18-19). Dac? ar zice aceste cuvinte din inim?, beşivii, desfrÎnaşii şi cre?tinii robişi de p?cate din zilele noastre, pe toşi i-ar primi, i-ar s?ruta şi i-ar ierta Dumnezeu! Îns? puşini sunt din cre?tinii no?tri care se tem cu adev?rat de Dumnezeu, care se Întorc din nou la biseric?, la pocşin?? şi alearg? la preoşi s?-şi m?rturiseasc? p?catele.

Pocşin?a fiului risipitor s? ne fie pild?, Îndreptare şi Îndemn pentru toşi, iar neascultarea şi c?derea lui În desfr?u s? ne aduc? aminte de marea primejdie ce amenin?? pe copiii lovişi de necredin?? şi desfr?u. Ne uit?m c?şi p?rinşi şi c?te mame vin plÎngÎnd la biseric? şi Mănăstiri pentru copiii lor. Toşi ne spun acelaşi lucru: Nu ne mai ascult? copiii; se duc la tot felul de distracşii rele, la filme cu ucideri şi filme cu desfrÎnare; nu mai vor s? Înve?e, s? mearg? la biseric? şi la spovedanie, nu vor s? se mai roage lui Dumnezeu şi sunt nervoşi. S-au ?mprietenit cu copii rşi; trşiesc În desfr?u cu fete rele ca şi ei, fumeaz? şi se ?mbat?, ce s? facem cu ei? Cum s?-i sc?p?m de desfr?u şi s?-i Întoarcem la credin??, la biseric?, la o via?? cre?tineasc? normal??

Iat? marea problem? a copiilor no?tri. Iat? durerea de ast?zi a multor p?rinşi. Iat? c? s-au Înmulşit În lume şi În familiile noastre fiii risipitori, neascult?tori şi desfrÎnaşi, ca cel din SfÎnta Evanghelie. Ce se mai poate face pentru ei, dup? ce au c?zut În toate p?catele? Ce trebuie s? r?spundem acestor p?rinşi care vin plÎngÎnd la noi?

R?spunsul este unul: s?-i ajut?m pe copiii no?tri mai Întşi s? nu cad? În p?catele cele grele care sunt: necredin?a, neascultarea şi desfrÎnarea. Iar dac? au c?zut ca fiul risipitor din Evanghelie, s?-i ajut?m s? se ridice din pr?pastia necredin?ei şi a desfr?ului. Cum? Mai Întşi s?-i ducem la un duhovnic bun s?-şi m?rturiseasc? p?catele. Apoi s?-i Îndemn?m din nou la biseric?, la o via?? social? normal?, şi s?-i deprindem s? se roage şi s? citeasc? c?rşi sfinte. Numai s? luaşi aminte ca nu cumva chiar p?rinşii, tata şi mama, s? fie aceia care ?şi smintesc copiii şi-i ?mping la tot felul de p?cate prin exemplul r?u pe care ?l v?d În cas?.

Avem, Îns?, multe familii bune, model, prin satele şi oraşele noastre. Avem Înc? multe mame cre?tine devotate care ?şi cresc frumos copiii lor. Avem biserici, Mănăstiri şi preoşi buni peste tot În ?ar?. Numai s?-i c?ut?m, s? ne spovedim regulat, s? le urm?m sfatul. De aceea s? nu dezn?d?jduiasc? nimeni.

S? ne Întoarcem la Tat?l ceresc care ne-a zidit. Dumnezeu ne a?teapt? În pragul bisericilor. S? venim c?t avem vreme, c? ne a?teapt? şi ne cheam?. şi c?zÎnd Înaintea Lui, s? zicem cu cşin?? şi lacrimi: «Iat?, am greşit la cer şi Înaintea Ta. Am r?t?cit pe cşile p?catului. Ne-am dep?rtat de Tine şi de biserica Ta. Am c?zut În cumplite f?r?delegi. Acum ne cşim, ne pare r?u, ne temem de veÎnica osÎnd? care ne a?teapt?, c? nu mai suntem vrednici s? ne numim fiii tşi. Ci prime?te-ne Înapoi ca pe cei mai de pe urm? robi ai Tşi!» Amin.
P?rintele Ilie Cleopa.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.