versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Duminica a patra a Postului Mare — a sf.Ioan Sc?rarul

Duminica a patra a sfÎntului şi marelui post se cite?te pericopa evanghelic? a vindec?rii tÎn?rului Îndr?cit (Marcu 9,17-32), anume pentru a sublinia cele dou? virtuşi de baz?: rug?ciunea şi postul, dar şi pentru a face distincşie dintre credin?? şi Îndoial?.

Despre credin?? şi Îndoial?
Iubişi credincioşi,
S? În?elegem c? alta este credin?a tare, deplin?, şi alta este credin?a Îndoielnic? şi puşin?. Prin credin?a dreapt? şi deplin? omul poate, cu puterea lui Dumnezeu, s? fac? minuni şi s? dobÎndeasc? fericirea vremelnic? şi veÎnic?. Credin?a deplin? sau des?v?rşit? este credin?a propov?duit? de Biserica Ortodox? şi m?rturisit? pe scurt În Simbolul Credin?ei (Crezul). Aceast? sfÎnt? şi dreapt? credin??, ?mpreun? cu lucrarea faptelor bune, cu scopul de a pl?cea numai lui Dumnezeu, şi aduce omului mÎntuirea sufletului (I Corinteni 10, 31).

S? ?tişi, fraşii mei, c? sÎnt multe feluri de credin?e pe pămînt care nu aduc mÎntuirea sufletului, ci şi la piezare ?l duc. A?a sÎnt credin?ele p?gÎne, credin?ele str?mbe ale celor care cred În vr?ji, În descÎntece şi În fermec?torii, În visuri şi vedenii false şi alte multe feluri de credin?e strşine de adev?r care duc la pierzare pe cei În?elaşi de ele. Numai credin?a cea deplin? şi dreapt? pe care o m?rturise?te şi o propov?duie?te Biserica Ortodox? este mÎntui-toare fiind Întemeiat? pe SfÎnta Scriptur? şi SfÎnta Tradişie apostolic? şi patristic?. Ea are temelie neclintit? pe Hristos piatra cea din capul unghiului (Matei 21, 42).

Sfinţii şi dumnezeieştii P?rinşi, ca şi Sfinţii Apostoli au fost cei mai mari ap?r?tori ai dreptei credin?e la cele ?apte Sinoade ecumenice şi la cele locale. Prin Înv???turile lor scrise ne-au l?sat luminate cşile mÎntuirii, care duc la Hristos numai dup? dreptarul credin?ei Ortodoxe. CÎnd pe SfÎntul Vasile cel Mare ?l Îndemna guvernatorul Modest s? primeasc? unirea cu erezia lui Arie, atunci marele ierarh i-a zis: «Nu! Biserica a primit Înv???tura sa de la Hristos Dumnezeu şi aceast? Înv???tur? eu sÎnt dator s-o ap?r chiar cu pre?ul vieşii mele. De aceea nu voi Îng?dui s? se lase la o parte sau s? se schimbe vreun cuvÎnt, sau m?car o silab? din aceast? dumnezeiasc? predanie. Ci ca un paznic rÎnduit de Dumnezeu prin har voi sta aici credincios şi neclintit la postul meu, chiar dac? voi pl?ti aceast? ?mpotrivire cu via?a mea. Eu nu voi Înceta de a ap?ra tezaurul cel nepre?uit al credin?ei contra tuturor v?t?m?turilor ce vin de la necredincioşi şi eretici. Adev?rurile dreptei credin?e au fost p?strate În totalitatea şi cur?şia lor cu multe jertfe omene?ti şi cu mari valuri de sÎnge cre?tin».

CÎnd milioane de oameni, b?rbaşi şi femei, copii, tineri şi b?trÎni, Înv??aşi şi filosofi din primele veacuri ale cre?tinismului şi-au dat via?a pentru Înv???tura cre?tin?, pentru a ne l?sa mo?tenire curat? În Iisus Hristos, nimeni dintre cre?tinii zilelor noastre n-are dreptul s? strice frumuse?ea şi podoaba dreptei credin?e, avÎnd În ea adev?rul. Toşi care vor face unele schimb?ri În cuvintele Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradişii nu vor avea parte de Hristos şi nu vor mo?teni ?mpreun? cu sfinţii Lui cereasca ?mp?r?şie.

Credin?a deplin? şi tare este cea care se lucreaz? prin dragoste (Galateni 5, 6), adic? cea care este urmat? de fapte bune. Iar credin?a care este lipsit? de dragoste, adic? de fapte bune, este zadarnic? şi nefolositoare. Aceasta ne-o arat? SfÎntul Apostol Pavel zicÎnd: De a? avea darul proorociei şi orice ?tiin?? şi de a? avea tot? credin?a Înc?t s? pot muta şi munşii, iar dragoste nu am, nimic nu sÎnt (I Corinteni 13, 2). Înc? s? ?tim, fraşilor, c? dreapta noastr? credin?? cea deplin? şi tare, care lucreaz? prin fapte bune, trebuie s? fie statornic? pÎn? la ultima noastr? suflare. În aceast? privin?? avem mii şi milioane de pilde l?sate nou? de Sfinţii lui Dumnezeu care L-au m?rturisit şi, pentru dragostea Domnului şi MÎntuitorului nostru Iisus Hristos, şi-au pus sufletele lor pentru Evanghelie, r?bdÎnd pÎn? la moarte Înfrico??toare chinuri. Pentru a adeveri acest lucru despre credin?a cea statornic? a Sfinţilor lui Dumnezeu voi aduce c?teva exemple din via?a Bisericii.

Primul exemplu de jertf? total? pentru mÎntuirea lumii şi pentru propov?duirea Sfintei Evanghelii pe pămînt a fost Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. El ne-a descoperit adev?rurile veÎnice ale dreptei credin?e. El ne-a Înv??at cum s? credem În adev?ratul Dumnezeu cel Închinat şi m?rit În trei persoane: Tat?l, Fiul şi Duhul SfÎnt. Hristos, MÎntuitorul lumii, ne-a descoperit c? Duhul SfÎnt purcede de la Tat?l şi ni L-a trimis pe pămînt ca MÎngşietor şi Domn al vieşii. El a sfinţit pe fecioara Maria prin Întruparea Sa şi ne-a Încredin?at-o tuturor ca N?sc?toare de Dumnezeu şi mam?, zicÎndu-i: Iat? fiul t?u! iar prin iubitul S?u ucenic Ioan Evanghelistul, c?ruia i-a spus: Iat? mama ta! (Ioan 19, 26-27), ne-a f?cut fiii ei.

Dreapt? credin?? plin? de Duh şi de putere a avut dintre oameni cel mai mult Maica Domnului, cea dintşi rug?toare pentru noi toşi Înaintea Preasfintei Treimi. Ea a crezut În cuvintele Arhanghelului Gavriil şi prin el a primit s? nasc? cu trup pe Hristos, cÎnd a spus: Fie mie dup? cuvÎntul t?u! (Luca 1, 38).

Dar ce vom spune de marea credin?? a Sfinţilor Apostoli? Oare nu ei au semÎnat dreapta credin?? şi Evanghelia În toat? lumea? Nu au str?b?tut ei Asia, Europa şi Africa, vestind venirea MÎntuitorului În lume şi apropierea ?mp?r?şiei Cerurilor? Nu au r?bdat ei at?ta prigonire şi temni?? şi moarte martiric? pentru Hristos şi pentru Evanghelie? Nu au vindecat ei bolnavi şi tot felul de suferinzi cu puterea credin?ei, chemÎnd numele lui Hristos? Nu au d?r?mat ei capi?tile idole?ti şi În locul lor au În?l?at biserici cre?tine?

Astfel, ce vom vorbi de credin?a plin? de r?vn? a lui Petru, c?ruia i-a spus Hristos: Amin zic şie, tu e?ti Petru şi pe aceast? piatr? voi Întemeia Biserica Mea şi porşile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18)? Oare nu a fost el r?stignit pe cruce cu capul În jos pentru dragostea lui Hristos? Ce vom zice de credin?a Apostolului Pavel, gura lui Hristos? Pe el l-a f?cut MÎntuitorul din tiran şi persecutor, Apostol al neamurilor şi martir. Deci, cum vom l?uda credin?a de foc a SfÎntului Pavel, dragostea lui pentru mÎntuirea p?gÎnilor şi a evreilor, curajul şi b?rb?şia lui, În?elepciunea lui şi r?bdarea lui, b?tşile, temni?a şi lan?urile pe care le-a suferit el pentru Evanghelie, Învrednicindu-se s? fie În?l?at de Duhul SfÎnt pÎn? la al treilea cer? Oare nu el a spus c? dup? plecarea mea vor intra Între voi lupii r?pitori — adic? ereticii —, care nu vor cru?a turma? (Fapte 20, 29).

Cine poate spune cu c?t? dragoste şi fierbinte credin?? au slujit Apostolii pe Hristos şi Evanghelia Lui? Sau cine ?tie c?te b?tşi şi torturi şi lan?uri au p?timit pentru Hristos Sfinţii Mucenici? C?ci cu c?t şi chinuiau p?gÎnii mai mult, ei mai tari se f?ceau În credin?? şi primeau cu bucurie s? moar? pentru Iisus, dec?t s? se lepede de El. Cine ?tie dintre muritori num?rul şi numele tuturor sfinţilor lui Dumnezeu? Sau cine poate l?uda dup? vrednicie credin?a lor, dragostea lor, smerenia lor, b?rb?şia lor şi sfin?enia cu care au trşit ei Evanghelia şi au ?mplinit poruncile lui Dumnezeu? Oare ei credeau În Hristos numai cu buzele sau pentru r?splat?? Sau slujeau Biserica pentru ranguri? Sau m?rturiseau Evanghelia Învierii pentru bani şi daruri?

Nu, niciodat?. Sau se temeau de oameni mai mult dec?t de Dumnezeu? Sau se certau pentru Întşietate? Sau se p?rau unii pe alţii, sau urm?reau averi şi scopuri pămînte?ti În Biseric?? Sau se Îndoiau În credin?? şi schimbau dup? plac şi dup? mintea lor Înv???tura Evangheliei, cum fac sectele de azi? Nu. Ci credin?a lor dreapt? şi statornic? În Dumnezeu era tare ca fierul; fe?ele şi inimile lor str?luceau de lumina Duhului, ca f?cliile pentru sfin?enia vieşii lor; mşinile lor nu oboseau s? dea milostenie, picioarele lor nu conteneau s? alerge la biserici şi la vestirea Evangheliei; gurile lor nu Încetau s? se roage lui Dumnezeu, iar sufletele lor albe ca z?pada a?teptau cu bucurie dezlegarea de trup şi unirea În cer cu Hristos.

Aceeaşi credin?? tare pÎn? la jertf? şi via?? Îngereasc? au dus pe pămînt toşi sfinţii şi Cuvioşii P?rinşi ai Bisericii Ortodoxe. Ei cu rug?ciunea şi credin?a lor f?ceau multe minuni, cu lacrimile lor sfin?eau pustiul şi Mănăstirile, cu inima lor odihneau pe Dumnezeu, iar cu În?elepciunea şi sfaturile lor scriau c?rşi de folos, ap?rau dreapta credin?? În lume, comb?teau pe eretici şi izgoneau pe diavoli dintre oameni. De aceea sÎnt trecuşi ca sfinţi În calendar şi le cerem ajutorul.

Ce putem spune de p?rinşii şi Înaintaşii no?tri care au p?strat cu at?ta sfin?enie şi t?rie credin?a ortodox? pe pămîntul ??rii noastre? S? amintim de marele domn al Moldovei ?tefan cel Mare, care a ap?rat ortodoxia aproape o jum?tate de secol şi a În?l?at 48 de biserici şi Mănăstiri. S? pomenim şi pe domnul martir Constantin BrÎncoveanu, cu cei patru copii ai sşi, care şi-au v?rsat sÎngele pentru Hristos departe de ?ar?. S? amintim şi pe ierarhii m?rturisitori şi ap?r?tori ai dreptei credin?e din Transilvania, şi pe siha?trii şi cuvioşii sfinţi care s-au nevoit În Carpaşi, În p?durile şi Mănăstirile noastre.

Nu putem uita nici pe bunii no?tri p?rinşi şi ??rani credincioşi de la sate. Oare c?şi erau mai credincioşi dec?t ei? Cine se ruga mai cu credin?? şi cu lacrimi ca ei, ??ranii şi mamele noastre blÎnde şi evlavioase de prin sate?

Toate acestea le-am spus, fraşii mei, ca s? ne d?m seama c? şi În ?ara noastr? credin?a În Dumnezeu a avut dintotdeauna b?rbaşi sfinţi, trşitori adev?raşi În Hristos şi ap?r?tori ai credin?ei curate ?mpotriva tuturor sectelor şi a celor Îndoielnici şi slabi În credin??.

Iubişi credincioşi,

?mpotriva credin?ei adev?rate şi puternice În Dumnezeu, de-a lungul celor dou? mii de ani de cre?tinism, s-au ridicat tot felul de obstacole, ispite şi neghine, cum le nume?te Iisus Hristos În pildele Sale. şi care au fost acestea? La Începutul cre?tinismului s-au ridicat cre?tini iudaizanşi, care voiau s? amestece credin?a curat? În Hristos cu practicile religioase ale Legii Vechi. Apoi s-au ridicat ?mpotriva credin?ei propov?duite de MÎntuitorul şi de Apostoli, ?mp?raşi p?gÎni romani, care prin grele persecuşii sÎngeroase c?utau s?-i Întoarc? pe cre?tini din nou la idolatrie.

Din secolul IV diavolul a ridicat ?mpotriva credin?ei apostolice tot felul de eresuri, secte şi curente filosofice p?gÎne, ca arianismul, nestorianismul, monofizismul, monotelismul, iconoclasmul, gnosticismul, maniheismul, montanismul şi multe altele. Mai t?rziu s-au ridicat reformi?tii luterani, calvinii, husişii şi sectele mai noi din zilele noastre. Toate acestea au urm?rit sl?birea dreptei credin?e şi convertirea ortodocşilor la eresul lor. Unii au reuşit mai mult, alţii mai puşin În scopul lor prozelitist, diabolic, de f?r?mi?are a Bisericii lui Hristos, iar alţii au disp?rut f?r? urme.

Corabia Bisericii lui Hristos merge mai departe pe marea vieşii dar diavolul nu Înceteaz? s-o atace cu noi şi noi arme şi ispite. Cea mai puternic? arm?, dup? secte, este necredin?a În Dumnezeu care, luÎnd locul p?gÎnismului, Încearc? s? sl?beasc? credin?a tare şi curat? În Dumnezeu. Îns? jertfa p?storilor devotaşi ai Bisericii, scrierile Sfinţilor P?rinşi şi rug?ciunile c?lug?rilor şi ale credincioşilor au sl?bit atacul necredincioşilor.

Atunci diavolul a inventat o nou? arm? ?mpotriva credin?ei vii, lucr?toare În Hristos, anume, Îndoiala. Cre?tinii Îndoielnici sÎnt din ce În ce mai numeroşi. Ei cred În Dumnezeu, dar se Îndoiesc şi de via?a veÎnic?, şi de puterea rug?ciunii, şi de harul Lui. Se roag?, dar cu Îndoial?, cum s-a rugat şi tat?l copilului bolnav din Evanghelia de ast?zi. Cre?tinii Îndoielnici merg la biseric? numai cÎnd sÎnt bolnavi, cÎnd au du?mani, necazuri, sau examene. În rest, spun c? n-au timp, c? se pot ruga şi acas? sau c? se roag? preoşii pentru ei. Ace?tia se Îndoiesc şi de via?a veÎnic?, şi de puterea rug?ciunii, şi de harul preoşiei, şi de sfin?enia Sfintei ?mp?rt??anii. Duhul Îndoielii este un diavol cumplit care chinuie pe mulşi credincioşi şi şi arunc? În dezn?dejde, În gÎnduri negre, În secte, În sinucidere. C?ci şi cre?tinii care se duc la secte, tot din cauza Îndoielii În credin?? o fac. De aceea Îndoielnicii şi sectanşii sÎnt mereu tulburaşi, ÎngÎnduraşi, gata oricÎnd de ceart? şi chiar de r?zbunare.

O imagine clar? a Îndoielii noastre În credin?? o prezint? Evanghelia de ast?zi. Un tat? şi-a adus copilul bolnav de epilepsie s?-l vindece Hristos. Mai Întşi a cerut s?-l vindece ucenicii Sşi dar n-au putut. Apoi c?zÎnd la picioarele lui Hristos, I-a spus durerea şi L-a rugat s?-i vindece copilul. Dar MÎntuitorul Înt?rzia s? fac? minunea. De ce? Din cauza necredin?ei tat?lui copilului. C? iat? cum se ruga: «Doamne, de poşi ceva, ajut?-ne nou?, fiindu-şi mil? de noi!» Atunci Hristos i-a r?spuns: De poşi crede, toate sÎnt cu putin?? celui credincios. Tat?l copilului, ap?sat de boala fiului s?u, a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajut? necredin?ei mele! (Marcu 9, 22-24). Atunci Îndat? Hristos a izgonit duhul r?u din copil şi l-a vindecat.

Oare c?şi dintre cre?tinii no?tri nu c?rtesc Înaintea lui Dumnezeu cÎnd sÎnt În suferin?? şi necaz? C?şi nu vin la biseric? şi se roag? mai mult din interese pămînte?ti, zicÎnd cam aceleaşi cuvinte Îndoielnice: «Doamne, dac? e?ti bun, ajut?-mi! Doamne, dac? m-ai iertat, miluie?te-m?! Doamne, dac? poşi şi vrei, vindec?-m? şi pedepse?te pe vr?jmaşii mei!» Or, aceasta nu este rug?ciune primit? de Dumnezeu!

Iubişi credincioşi,

Dac? vrem s? ne mÎntuim şi s? fim miluişi de Hristos, s? avem credin?? tare, vie, curat?, statornic?. Altfel nu ne aude repede Dumnezeu. Sau ne r?spunde ca omului din Evanghelia de azi: De poşi crede, toate sÎnt cu putin?? celui credincios! S? avem credin?? puternic? şi toate le vom dobÎndi.

Îndoiala În credin?? a adus lumea aici, la marginea pr?pastiei. Îndoiala În credin?? a creat at?tea secte şi a adus dezbinarea În Biseric?, În familie şi peste tot. Cum ne putem Înt?ri În credin?? ca s? sc?p?m de Îndoial? şi de cumplitele ei urm?ri? Numai prin rug?ciune şi post, prin deas? spovedanie şi ?mp?rt?şire şi prin citirea c?rşilor sfinte. C?ci a?a a r?spuns MÎntuitorul ucenicilor Sşi care L-au Întrebat: Pentru ce noi n-am putut s?-l scoatem? Pentru puşina voastr? credin?? (Matei 17, 19-20).Acest neam de diavoli cu nimic nu poate fi scos, f?r? numai cu rug?ciune şi cu post! (Marcu 9, 28-29).

Vedeşi ce ne r?spunde Hristos? Vedeşi puterea rug?ciunii ajutat? de post? Vedeşi puterea postului ajutat de rug?ciune? În zadar unii vorbesc de r?u postul. În zadar alţii se roag?, dac? nu vor s? posteasc?. Unişi rug?ciunea cu postul, mergeşi regulat la SfÎnta Liturghie, spovedişi-v? curat, mai ales acum În SfÎntul şi Marele Post. ?mp?caşi-v?, ajutaşi-v? În greut?şile vieşii şi cre?teşi-v? copiii În credin?? şi fric? de Dumnezeu, ca s? nu fie robişi de diavolul prin p?catele tinereşii. Doar vedeşi c?şi p?rinşi sufer? pentru copiii lor bolnavi, neascult?tori şi rşi.

De ne vom ruga cu credin?? şi cu post, vom dobÎndi cererile noastre şi vom putea rosti cu folos rug?ciunea omului din Evanghelia de ast?zi: Cred, Doamne! Ajut? necredin?ei mele! Amin. (P?rintele Ilie Cleopa).


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.