verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Duminica a 8-a după pogorârea Sfântului Duh

Despre Sfanta Impartasanie. Motto:„si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor”. (Matei XIV, 19) Frati crestini, printre multele minuni pe care le-a facut Mantuitorul, au fost si doua mari minuni savarsite asupra lucrurilor neinsufletite, ca sa arate ucenicilor si lumii intregi ca El nu este numai om, ci si Creatorul tuturor lucrurilor si Dumnezeu adevarat. O dovada despre puterea Sa dumnezeiasca este si minunea de care ne vorbeste Sf. Evanghelie de astazi.
Am auzit cum Mantuitorul cu cinci paini si doi pesti a saturat cinci mii de oameni afara de femei si copii. Inmultirea aceasta a painilor a fost tot asa de minunata ca si prefacerea apei in vin la nuna din Cana Galileii, atunci cand nuntasii au bau vinul acela minunat si s-au mirat cu totii de bunatatea, dulceata si gustul lui placut. La fel s-a intamplat si aici in pustie, cand Mantuitorul a binecuvantat painile. Multimile s-au minunat de dulceata si bunatatea acestei paini si, vazand puterea dumnezeiasca a lui Iisus, s-au hotarat sa-L puna imparatul lor, imparatul lui Israel, fiindca se ingrijea de nevoile lor si le vindeca toate bolile.
Dar Domnul Iisus le spuse: “Lucrati nu pentru mancarea care piere ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care Eu voi da, Eu Fiului Omului. Multimea L-a intrebat atunci: “Ce semn faci Tu ca sa credem in Tine? Auziti, vazusera minunea cu painile si totusi Ii cereau semn ca sa creada in El ca este Fiul lui Dumnezeu. Le dovedise de multe ori si ei tot nu intelesesera.
Dar Domnul Iisus le spuse si ne spune si noua ca El este painea cea vie care s-a coborat din cer si ca El isi va da Trupul Sau spre viata lumii si ca cine va manca Trupul Sau si va bea Sangele Sau va avea viata vesnica. Iisus mai spune: “Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane in Mine si Eu raman in el; dupa cum Tatal care este viu M-a trimis pe Mine si Eu traiesc prin Tatal, tot asa cine Ma mananca pe Mine va trai prin Mine. Asa este painea care s-a coborat din cer, nu ca mana care au mancat-o parintii vostri si au murit. Cine mananca painea aceasta, Trupul Meu, va trai in veac.
Ni se spune ca auzind aceste cuvinte unii din ucenici au zis: Cuvintele acestea sunt greu de inteles: si de atunci unii L-au parasit pe Domnul. Discutia aceasta ce s-a facut atunci, se face si acum si cat va fi veacul acesta, fiindca oamenii fara credinta nu pot intelege minunile lui Dumnezeu si nu vor cunoaste, spre paguba lor, ca se vor duce in osanda vesnica.
Dar noi, pe care ne-a miluit Bunul Dumnezeu ca sa putem crede in Iisus Hristos si in cuvintele Lui, sa fim cu bagare de seama ca nu cumva sa ne insele ispititorul si sa-L parasim pe Domnul Hristos. Sa zicem si noi ca Sf. Ap. Petru: “Doamne, Tu ai cuvintele vietii vesnice si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu. Astfel , Domnul Iisus, dandu-si Trupul si Sangele Sau spre viata lumii, nu ni L-a dat ca sa-l mancam ca pe o bucata de carne si sa ne saturam pantecele, ci spre sfintirea trupurilor si sufletelor noastre, ca in ziua invierii de obste, sa ne facem partasi bunurilor ceresti. Stiind slabiciunea firii omenesti, Dumnezeu ne-a dat sa-I mancam Trupul si Sangele sub forma painii si a vinului. El a ales aceste doua materii cu care omul este obisnuit. De aceea, aceste doua mari minuni pe care le-a facut Mantuitorul  prefacerea apei in vin si inmultirea painilor  au inchipuit minunea minunilor care se savarseste la Sf. Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare, adica transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Prefacerea apei in vin la nunta din Cana Galileii a fost prima minune pe care a facut-o Mantuitorul in fata ucenicilor Sai, caci zice Sf. Evanghelie: “Si au crezut intr-Insul ucenicii Sai. Minunea inmultirii painilor a avut loc in al doilea an al propovaduirii Sale, intr-un loc pustiu, de unde nu se putea face rost de nici o paine.
Pentru aceea, Domnul Iisus Hristos, inainte de a fi rastignit pe cruce pentru pacatele a toata lumea, in seara zilei de joi a infiintat aceasta taina mantuitoare a frangerii painii spre iertarea pacatelor. Pe cand mancau  spune Sf. Evanghelie  Iisus a luat paine, a binecuvantat-o, a frant-o si le-a dat-o ucenicilor Sai, zicand: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu l-a dat zicand: “Beti dintru acesta toti, caci acesta este Sangele Meu, al legii celei noi, care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor.
Observati cum spune cuvantul: acesta este Trupul Meu si acesta este Sangele Meu, nu zice ca painea inchipuie Trupul sau Vinul  Sangele, ci este insusi Trupul si Sangele Sau. Deci, prin rugaciune painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Domnului. Despre acest Trup si Sange ne vorbeste Evanghelia de la Ioan cap. VI, cand zice: “De nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea sangele Meu, nu veti avea viata in voi; cine va manca Trupul Meu si va bea sangele Meu, va avea viata vesnica.

Este vorba, deci, despre acest trup si sange transformat prin rugaciune din paine si vin. Aceasta minune a transformari a facut-o pentru prima data chiar Domnul Hristos in prezenta apostolilor Sai, pe care Insusi ii impartasi, iar ei au crezut ca este in realitate Trupul si Sangele Domnului Hristos. Domnul Iisus le porunci apoi ucenicilor Sai sa continue aceasta transformare a painii si vinului in Trupul si Sangele Sau, pana va veni El a doua oara pe norii cerului.
Aceasta putere dumnezeiasca, Domnul Iisus Hristos le-a dat-o imediat dupa scularea Sa din morti, dupa ce a inviat chiar in ziua intai a saptamanii  duminica seara  cand S-a aratat ucenicilor Sai si le-a zis: “Pace, voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi. Dupa aceea, a suflat peste ei si le-a zis: “Luati Duh Sfant, celor ce le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si celor ce le veti tine, tinute vor fi. Ucenicii au transmis aceasta putere harica altor crestini prin rugaciune si punerea mainilor, iar acesti lucratori ai tainelor lui Hristos pregatesc in altarele bisericilor hrana cea cereasca, mancarea cea sfanta si scumpa  Trupul si Sangele Domnului  pentru cei ce vor sa se mantuiasca.
Multi necredinciosi, intre care intra toti sectantii care s-au despartit de biserica si de dreapta credinta ortodoxa spun ca doar Sangele lui Iisus Hristos varsat atunci pe Cruce, cand a fost rastignit, ne mantuie sufletele, iar nu Sf. Impartasanie. Ei spun ca Trupul si Sangele Domnului transformat prin darul Duhului Sfant ce-l au preotii, reprezinta o simpla aducere aminte de patimile si moartea Domnului. Mare ratacire. Sa stiti ca nu este adevarat.
Trupul si Sangele Domnului, asa cum credem noi ortodocsii, este adevarata taina a Sfintei Biserici. Stim si credem cu totii ca Domnul Iisus Hristos si-a varsat Sangele Sau pe Cruce, facand ispasirea pacatelor lumii, platindatunci datoria noastra a tuturor inaintea Tatalui ceresc pentru totdeauna. Dar, pentru ca oamenii au facut destule pacate, dupa ce S-a rastignit Domnul Hristos, si fac mereu este nevoie de o continua jertfa care se face sub forma painii si a vinului prin mainile preotilor Sai, ale ucenicilor Sai, continuandu-se, deci, varsarea Sangelui Sau.
Cei care nu marturisesc acest mare adevar sunt in ratacire grozava care ii va duce in osanda focului vesnic. Mantuitorul a stiut ca oamenii sunt supusi pacatelor, rautatilor. Daca ar fi fost de ajuns numai jertfa de pe Golgota, atunci de ce a mai facut Domnul Iisus prima Liturghie dupa Invierea Sa, caci vedem ca a frant painea, a impartasit chiar El pe apostoli si le-a spus: “Acesta este Trupul Meu si acesta este Sangele Meu, care se france si se varsa spre iertarea pacatelor.
Domnul ii invata si le spune ca si ei sa faca asa mai departe pentru patimirea Sa pana va veni a doua oara. Sf. Apostol Pavel intareste acestea zicand: “Va vorbesc ca unor oameni cu judecata: judecati voi singuri ce spun, paharul pe care-L binecuvantam nu este impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este ea impartasirea cu Trupul lui Hristos?
Iata, Sf. Pavel ne spune ca nu se inchipuie sau simbolizeaza Trupul si Sangele lui Hristos, ci este adevarat Trupul si Sangele Lui. Dupa capul cel ratacit al sectantilor, ar insemna ca toti crestinii sa binecuvanteze si sa franga painea ca si preotii. Mare ratacire, caci iata Sf. Ap. Pavel nu zice: pe care il binecuvantati voi, ci spune: paharul pe care il binecuvantam, adica noi apostolii.
Sa vedem acum, cum se impartasea lumea crestina in vremea sfintilor apostoli si cum se impartasesc acum crestinii de astazi dupa aproape 2000 de ani de crestinism. Istoria ne spune ca, la inceput, crestini se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului de Sf. Apostoli, in fiecare duminica si sarbatoare. Lucrul acesta, pentru cei ce nu-l stiu se pare ca o minciuna, iar pentru cei crezatori este de mirare. Cauza este ca atat de mult s-au departat crestinii de astazi de Sf. Impartasanie, incat foarte multi, nestiind ce este si ce valoare mare are, au nesocotit-o si pleaca din lumea aceasta nemantuiti, umpland iadul cu sufletele de crestini pentru care Domnul Hristos a murit pe Cruce.
Sf. Apostoli au umblat cu Domnul Hristos, au auzit propovaduirea Lui, au vazut minunile Lui, au crezut si totusi a trebuit sa fie impartasiti. Vedeti, ca nu le era de ajuns credinta in Iisus, cum zic sectantii, trebuia sa fie impartasiti ca sa fie vrednici de Imparatia Cerului. Sfintii Mucenici au biruit tot prin Sangele Domnului Hristos, impartasindu-se foarte des.
Jertfa Mielului Pascal din legea veche era doar o inchipuire a jertfei de pe Cruce, a Mielului lui Dumnezeu. Prin Sangele lui Iisus Hristos s-a facut impacarea tuturor celor pe pamant si a celor din cer. De ce credeti ca mai inainte crestinii erau in stare sa moara pentru Hristos? Fiindca erau des impartasiti cu Sangele Domnului, luand parte la Sf. Liturghie, atunci cand Duhul Sfant transforma painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului Hristos.
O picatura din Sangele Domnului si o mica particica din Trupul Lui, daca le primim cu vrednicie si ne impartasim cu ele ni se iarta toate pacatele, ne sfinteste si ne uneste cu Dumnezeu. Aceasta sfanta mancare de taina nu trebuie sa ne umple gura si pantecele, caci o singura picatura este de-ajuns ca sa ne curateasca de pacate si sa ne sfinteasca, asa dupa cum o picatura de otrava de am lua-o in apa sau mancare, ar fi de-ajuns sa ne ucida trupul. Cu atat mai mult ne poate sfinti toata firea noastra sufleteasca si trupeasca, sfintirea lui Dumnezeu.
Daca ati privit vreodata la cei ce va spoiesc vasele de arama, ati vazut cat de putin cositor pun si, totusi, cu el va spoiesc un vas foarte mare si-l fac bun de treaba. Asa sunt si corpurile noastre, trupurile noastre omenesti, ca niste vase de arama, pline cu otrava coclelii in care nu poti face mancare, caci aceasta s-ar otravi. Curatandu-le bine, mancarea este gustoasa si sanatoasa. Asa este si firea omeneasca plina de otrava pacatului, coclita de patimi murdare.
Dar Mesterul Cel Mare  Dumnezeu  ne-a dat Trupul si Sangele Sau sa-L mancam, spoindu-ne pe dinauntru si pe dinafara si sfintindu-ne toata fiinta. De aceea, zice apostolul: “Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti dintr-Unul sunt toti, de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati, fiindca s-au facut partasi carnii si sangelui lui Hristos. Stim iarasi cu totii ca un vas de arama spoit si intrebuintat iarasi cocleste si din cand in cand iarasi trebuie curatat, caci prin intrebuintare se ia spoiala si rugineste. Asa si omul impartasit, traind in lumea aceasta mai greseste cate ceva si se ia sfintenia de la el. De aceea, trebuie iarasi impartasit.
Omul crestin, cu cat este mai des impartasit, cu atat este mai bine de el, fiindca este intotdeauna un vas bun de slujba, pentru ca sa locuiasca in el Duhul lui Dumnezeu cu toate darurile lui. De aceea, una din poruncile Mantuitorului este sa mancam Trupul Lui si sa bem Sangele Lui ca sa avem viata in noi si sa mostenim viata vesnica.
Am auzit pana acum ca a ne impartasi este o porunca si bine este sa ne impartasim cat mai des, aceasta fiind de mare folos, atat sufletului cat si trupului. Dar ce ne facem, ca se ridica o multime de probleme, pentru ca diavolul nu vrea sa-l lase pe om sa se foloseasca de darurile lui Dumnezeu spre mantuire? De aceea, el se lupta ca sa ne rataceasca in diferite chipuri si sa nu mai tinem seama ca inainte de a ne impartasi cu Sf. Taina ni se cade sa facem o pregatire cat mai serioasa vasului nostru, pentru a putea primi spoiala cea frumoasa alba si de trebuinta  Impartasania. Sa amintim aici de vasul cel de arama coclit si murdar. Mai intai, sa stiti, ca mesterul il freaca bine, bine, apoi il pune pe foc pe carbuni aprinsi si, cand s-a incalzit de-ajuns, topeste spoiala pe insusi vasul acela incalzit. Asa intra spoiala in porii vasului si se lipeste, facandu-se una cu el. Daca vasul nu e bine curatat si incalzit, spoiala nu prinde. Tot asa si cu omul care vrea sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Ca sa se lipeasca de el sfintenia lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa se curateasca de murdaria gandurilor rele care ies din inima. Caci din inima, zice Domnul Hristos, ies gandurile rele, uciderile, curviile, preacurviile, furtisagurile, minciunile, marturiile mincinoase, hulele. Daca toate acestea sunt in inima celui ce vrea sa se uneasca cu Hristos, apoi poti sa te impartasesti de mii de ori, ca este in zadar.
Dupa cum, de vasul de arama necuratat si neincalzit bine, nu prinde spoiala, asa nu se lipeste Sf. Impartasanie de cel necuratat de rautati si care nu este bine incalzit in focul rugaciunilor Duhului Sfant prin pocainta.
Asa se povesteste intr-o carte bisericeasca numita “Patericul ca un frate crestin s-a dus la un parinte batran pustnic si plin de mahnire sufleteasca, pentru ca nu putea scapa de niste pacate vechi si ganduri urate a intrebat cum se poate izbavi de ele. Sf. Parinte i-a spus o pilda foarte minunata, plina de adevar, ca sa-l faca sa inteleaga ca el este pricina acestor ganduri rele, pentru ca s-a racit in credinta si s-a dat lenevirii nemaiarzand de dragoste pentru Dumnezeu. Astfel ii zise sfantul parinte: “Ai vazut, frate, cand oala cu mancare fierbe pe foc, nu se apropie de ea mustele si nici o ganganie. Dar, de indata ce nu mai arde focul si se raceste mancarea, atunci toate mustele si ganganiile se apropie de vas, intra in mancare si murdaresc vasul.
Asa si noi, daca nu suntem infierbantati pentru Dumnezeu si pentru fapte bune, se apropie mustele cele negre si scarboase, duhurile cele necurate si ne murdaresc vasul sufletului nostru, trupul, mintea prin fel de fel de ganduri si pofte, otravind si molipsind viata omului. Daca nu luam aminte si nu cantam cu dragoste fierbinte in timpul Sf. Liturghii se apropie mustele cele urate si murdare in mintea noastra si, asa, ne duc si ne scot din biserica plimbandu-ne pe strazi si pe la toate relele, hoinarind mintea in voie. De aceea, sa ne infierbantam cu totii la rugaciune si la cantare in biserica, mai ales in timpul Sf. Liturghii si sa nu dam voie necuratului sa se apropie.
Sf. Ap. Pavel ne invata cum trebuie sa fim atunci cand vrem sa ne impartasim si ne spune: “Fiecare sa se cerceteze pe sine si apoi sa manance Trupul si Sangele Domnului, pentru ca cine mananca si bea cu nevrednicie o face nu spre iertarea pacatelor, ci spre adaugirea lor.�
Iata, deci, ca Sf. Impartasanie nu putem s-o luam asa oricum, ci trebuie sa ne cercetam bine viata noastra, sa vedem ce fel de pacate, ce fel de rugina si cocleala avem in vasul nostru si, mai ales, sa mergem la spovedanie. La spovedanie, sa luam canon potrivit pentru a freca rugina si cocleala, apoi, cu ajutorul focului ceresc � rugaciunea fierbinte � si cu apa tare � lacrimile � sa curatim vasul ca sa se poata lipi de el poleiala cea alba, sfintenia cea curata si frumoasa a Sf. Impartasanii.
A ne cerceta cugetul inseamna a ne uita in inima noastra si sa vedem de care lucruri rele suntem atacati. Sa luam apoi o hotarare temeinica ca sa uram desfatarile lumesti, grija, sa fugim de clevetiri, de mandrie, minciuni si manie, descantece si farmece. A te cerceta inseamna sa vezi daca ai lepadat betia, desfraul, tutunul, cearta si vrajba, sa te impaci cu cel ce te-a mahnit, sa-l ierti si chiar sa-l iubesti. Sa nu mai dai diavolului pe cineva, sa nu mai hulesti, sa nu mai injuri; femeia sa-si asculte sotul, daca e credincios, si merita ascultare, iar barbatul sa-si iubeasca sotia ca pe el insusi.
Sa se cerceteze fiecare, daca nu cumva este abatut de la dreapta credinta ortodoxa. Cu nevrednicie se impartaseste acela care nu a lepadat toate naravurile si patimile acestea rele. Nu trebuie numai sa le spui, ci trebuie sa te lepezi cu convingere de ele, caci si Iuda s-a impartasit chiar atunci la Cina cea de Taina, dar nu i-a folosit impartasania, caci in inima avea otrava lacomiei de bani, viclesugul, invidia, minciuna si vanzarea Stapanului. In loc sa primeasca prin impartasanie pe Domnul Hristos, l-a primit in sufletul lui pe diavolul, asa cum zice Sf. Carte.
Oricat de pacatos ar fi cineva, Dumnezeu il primeste daca se hotaraste sa se lepede de pacate, caci Dumnezeu pentru pacatosi a venit. Mare osanda va lua cine se impartaseste si se tine mereu de pacatele cele mari. Acestia � zice Dumnezeu � ca-L rastignesc din nou pe Iisus Hristos. Unii cred ca numai evreii sunt vinovati de rastignirea Domnului, dar mai vinovati sunt crestinii care se tin de sirul pacatelor grele, ca se vor osandi ca si evreii. Sunt o multime de crestini care au cazut in ratacire din cauza nestiintei si, mai ales, din cauza lipsei de credinta si de duhovnici iscusiti, cu frica de Dumnezeu, calauziti cu adevarat de Duhul Sfant, ca sa tamaduiasca si sa vindece sufletele cele bolnave.
Unii duhovnici sunt foarte ingaduitori cu pacatele, mai ales cei care cauta la fata omului, nu la fata Domnului, si nu tin seama de canoanele care opresc pe oricine ar fi el de la Sf. Impartasanie pe un anumit timp de saptamani, luni sau ani, pentru anumite pacate grele. Ei nu fac deosebire intre pacate si le pun pe toate la un loc, uitand ca si pacatele sunt indreptatite, fiecare cu greutatea si canonul lor. Asa sunt: pacatele strigatoare la cer, impotriva Duhului Sfant, pacate de moarte, pacate usoare si greseli. Una e greseala si alta e pacatul.
O mare deosebire se afla intre aceste feluri de pacate. De aceea, preotul este dator si obligat ca un judecator din partea cerului sa oranduiasca fiecaruia pacatele lui cele de trebuinta, ca sa se poata mantui. Dar exista o mare deosebire intre preotii duhovnici, ceea ce a derutat pe unii credinciosi, nemaistiind ce sa creada. Astfel, unii aplica canoane cu toata asprimea lor, fara sa tina seama ca Hristos Domnul � Imparatul slavei i-a dat si cheia dezlegarii si chiar a gratierii pentru unele suflete care dovedesc pocainta, oprire de la pacate si apropiere prin lacrimi si fapte bune de Dumnezeu. Se mai tine seama, apoi, si de putinul timp ce ne-a mai ramas, caci nu stim ce aduce ziua de maine pentru fiecare.
Alti duhovnici, dimpotriva, au cazut intr-o mare neoranduiala si ratacire, caci s-au apucat sa spovedeasca pe crestini in comun si sa-i indemne sa se impartaseasca cat mai des. Ei nu mai tin seama de canoane si au uitat sau, poate, nu au stiut niciodata ca dezlegarea de la spovedanie se face in baza canonului pe care i l-a dat crestinului ce s-a spovedit. In mod obligatoriu, trebuie sa-i randuiasca un canon penitentului pe care l-a spovedit, dupa greutatea pacatelor pe care le-a auzit, mergand pana la oprirea de la Sf. Impartasanie, pentru pacatele cele mari si grele.
Noi trebuie sa facem o deosebire intre viata crestinilor din timpul nostru si viata crestinilor din timpul apostolilor, fiindca pacatele pe care le fac crestinii nostri de astazi nu le faceau in vremea apostolilor nici paganii. Iata, de ce trebuie spovedanie aparte si amanuntita. Cei ce se spovedesc in comun nu se pot numi spovediti, iar impartasania pe care o primesc nu este valabila. Cel ce se spovedeste trebuie sa spuna clar si tare intai pacatele cele mari si grele, sa nu le ocoleasca, legandu-se de niste maruntisuri, asa, ca preotul sa nu mai tina seama, ca sa randuiasca canonul.
Sunt unii crestini care cauta duhovnici ca sa nu-i opreasca de la Impartasanie, in timp ce altii nu spun pacatul asa cum l-au facut de teama sa nu fie opriti de la Sf. Impartasanie. Mare greseala fac acestia, care se inseala singuri. Altii, mai ales, femeile ascund la spovedanie unele pacate mari, de moarte, de rusine sau de teama. Impartasindu-se cu nevrednicie, vin peste ele boli grele si multe din ele cad prada mortii, in chinuri ingrozitoare, asa cum spune Sf. Ap. Pavel, “… ca din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini mor.�
Sa nu ni se para lucru de gluma, pentru ca chiar din cauza aceasta sunt atatea si atatea boli nevindecabile; aceasta pentru ca oamenii nostri nu primesc canon la spovedanie pentru pacatele mari sau ascund pacatele grele si asa se duc si se impartasesc cu nevrednicie, fara canon si spovedanie curata. Vedem o minune in faptul ca Domnul pedepseste in mania Sa pe cei care se impartasesc cu nevrednicie, dupa cum tot o minune este si atunci cand cineva, dupa ce s-a spovedit si s-a impartasit cu vrednicie s-a insanatosit si s-a ridicat de pe patul durerilor si al suferintelor, unde zacuse multa vreme. Iata, deci, minunea Sf. Impartasanii.
Mai greu este, insa, de cei ce o viata intreaga n-au vrut sa stie de spovedanie si de impartasanie, de preoti si de biserica si tocmai pe patul mortii cheama si ei, in graba, ca preotul sa-i impartaseasca. Sa se stie clar si sa le spuneti tuturor celor care amana mereu si ajung in aceasta situatie ca impartasania facuta in asemenea conditii nu este garantata de nici un sfant parinte, adica nu poate fi pentru mantuire, chiar daca a apucat sa se impartaseasca, asa cum zic unii. De aceea, se zice ca “cine va cadea peste piatra aceasta se va sfarama iar peste cine va cadea ea il va spulbera.�
Noi, insa, ca sa nu ingramadim pacat peste pacat si foc peste foc, sa alegem viata cu Hristos, frati, crestini, mantuirea sufletului, caci Dumnezeu vrea sa ne mantuiasca, insa nu fara voia noastra. Fiecare este liber sa-si aleaga el ce vrea; asa ca, daca amanati mereu sau daca veti manca Trupul Domnului si veti bea Sangele Lui, dar in chip nevrednic, la fel veti fi osanditi si tot acolo mergeti. De ce sa iubim noi pacatul? De ce sa nu iubim noi pe Domnul Hristos si poruncile Sale?
Sa ne apropiem de El cu frica si cu cutremur, ca nu cumva sa ne apuce moartea nepregatiti asa cum i-a apucat pe multi. Sa cautam sa tinem seama de porunca lui Dumnezeu, care zice: “de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi, caci viata vesnica vor avea aceia care vor manca Trupul si Sangele Meu si Eu ii voi invia in ziua cea de apoi.�
Ascultati acum cateva sfaturi pentru cei ce sunt nelamuriti si cum trebuie sa se pazeasca fiecare ca sa nu greseasca si sa se poata impartasi cu Trupul si Sangele Domnului. In primul rand, trebuie sa se stie ca preotul duhovnic este acela care trebuie sa randuiasca fiecaruia dupa putere si de la caz la caz canon, caci orice crestin are cazul lui deosebit. De aceea, trebuie ales si preotul duhovnic, asa cum se alege un doctor bun. Trebuie, mai intai, o spovedanie buna, se intelege, spuse toate pacatele fara ocolire si sa se ia un canon. Sa se faca canonul si sa fie parasite pacatele mari. De aceea, preotul trebuie sa opreasca de la impartasanie persoanele cu pacate mari, macar un an de zile, ca sa vada daca cel oprit s-a lasat de pacate si sa aiba timp sa-si faca si canonul. Persoanele care nu dovedesc pocainta si nu se opresc de la pacatele mari in acest timp numai la moarte sa se impartaseasca, pentru ca au stiut cat de greu este pacatul si, totusi, l-au facut in continuare.
Cei ce n-au stiut, insa, cat de grele sunt pacatele acestea, sa ia agheasma mare in posturi si de mai multe ori, apoi, dupa o aspra pocainta, sa se apropie de impartasanie. Aceste pacate sunt atat de grele, incat nu se iarta asa de usor si, daca nu inceteaza, ii desparte Dumnezeu prin moarte. Fetele si femeile tinere n-au voie sa se impartaseasca in timpul randuielii lunare, ci numai dupa ce s-au curatit. De aceea, trebuie sa aiba grija sa se pregateasca mai inainte, ca sa nu se lipseasca de Sf. Taina, macar de patru ori pe an, la cele patru posturi.
Nu au voie sa se impartaseasca mirenii fara spovedanie si fara cel putin trei zile de post si infranare de la orice pofta lumeasca si pacate. Nu au voie sa se impartaseasca femeile cu capul descoperit, cele ce se dau cu farduri si unsori murdare, care spurca trupul, caci acele unsori sunt din grasimi de animale necurate. Sa nu se apropie de impartasanie cei ce tin dusmanie pe cineva, cei ce nu postesc, cei necununati la biserica, precum si cei ce traiesc in pacatul concubinajului.
Mai sunt, desigur, si alte lucruri de lamurit, pe care preotul este dator sa le faca cunoscut, daca nu vrea sa se osandeasca, iar crestinul sa asculte, daca vrea sa nu mearga la iad si daca vrea sa scape si aici de suferintele grele. Nimeni sa nu se insele si sa nu creada ca, facand spovedanie si impartasanie de forma, nu-i va pasa odata. Cu acestea sa nu ne jucam! 


Rugaciune 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Tu, care esti painea vietii, Tu care esti mana cea cereasca, izvorul bunatatilor, invredniceste-ne si pe noi sa ne apropiem de Tine si de Sfintele tale Taine totdeauna cu frica si cu cutremur, cu pocainta adevarata si cu toata pregatirea sufleteasca si trupeasca, ca sa fim cu Tine si aici si in vecii vecilor
. Amin. (ierodiacon Visarion Iugulescu)

În duminica a opta după Rusalii, în toate Bisericile Ortodoxe se citește pericopa evanghelică de la Matei 14,14-22 despre înmulțirea pâinilor. Vă propunem spre atenție tâlcuirea ei.

Sf. Ioan Gură de Aur, PF Daniel, pr. Ilie Cleopa, pr. Constantin Galeriu, pr. Ion Câciuleanu, pr. Teofil Pârâian, pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Apostolul, şi altele



Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.