versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Duminica a 14-a după pogorârea Sf.Duh

Motto: „Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta?” (Matei XXII, 12) Frati crestini, Domnul si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos, multe pilde ne infatiseaza pentru a ne pregati cat mai bine si a ne curati sufletul pentru Imparatia cerului. Una din acestea este si pilda cu «Nunta fiului de imparat, pe care am auzit-o din Sfanta Evanghelie de astazi. Aceasta a fost rostita cu patru zile inainte de moartea Sa, marti in saptamana cea mare.

Sa fim cu luare aminte, ca sa nu pierdem folositoarele invataturi ce le desprindem din frumoasa pilda. Pentru a putea fi primiti la ospatul de nunta al Fiului lui Dumnezeu, nu e de ajuns a fi numai botezat si a avea credinta, ci trebuie sa fie omul imbracat cu harul sfintilor, adica sa aiba sfintenia si dragostea crestina. De aceea trebuie sa stim care e haina cu care se cuvine sa fim imbracati ca sa intram la ospat; si mai trebuie stiut cum sa ne agonisim o astfel de haina curata si impodobita pentru nunta dumnezeiasca; mai mult, trebuie sa stim ca aceasta haina, dupa ce am agonisit-o, se poate murdari, se poate fura, se poate pierde. Si tocmai cand va fi vremea sa ne prezentam la nunta fiului de imparat, ne vom afla ori cu ea murdara, ori cu ea rupta, ori fara de ea, adica goliti de orice bine.
De aceea sa intelegem bine rostul vietii crestinesti pe pamant, ca sa nu ne aflam atunci inselati. Imparatia cerurilor inseamna Biserica lui Hristos. Imparatul care prepara nunta fiului sau este Dumnezeu. El, Dumnezeu imparateste in cer cu slava Sa, jos pe pamant cu Harul Sau si in iad cu dreptatea Sa. Acest Fiu al Imparatului ceresc este Cuvantul Tatalui � Iisus Hristos, care s-a unit cu natura omeneasca intrupandu-se din Fecioara Maria.
El s-a unit apoi cu Biserica Sa si cu fiecare suflet credincios in parte, printr-o insotire duhovniceasca, care incepe prin credinta, se intareste prin dragoste si se perfectioneaza prin fapte bune. Tatal ceresc cheama pe toti oamenii la nunta Fiului Sau, la acest ospat, la Sfanta Biserica, aici se gaseste tot ce poate fi folositor pentru suflet pe pamant: invataturi sfinte, harul Sfintelor Taine — Sfanta Impartasanie, care este insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, propovaduiri, indemnuri si exemple nenumarate ale sfintilor din Vechiul si Noul Testament, virtuti ale apostolilor, luptele mucenicilor, curatia fecioarelor, sudorile si lacrimile pustnicilor si toate virtutile si podoabele sfintilor; acestea le gasim toate aici, in Casa Tatalui Ceresc, la nunta Fiului Sau.
Imparatul — Dumnezeu a trimis slugile Sale sa cheme poporul la nunta. Cei trimisi intai au fost proorocii de la Adam, care au chemat mai intai poporul evreiesc, a doua oara a trimis Dumnezeu alte slugi, pe Ioan Botezatorul, pe sfintii apostoli sa-i invite la nunta sa primeasca invatatura pentru mantuirea sufletului.
Dar iudeii, mai toti au fost neascultatori, ocupati cu interesele lor materiale, cu placerile si desfranarile si n-au tinut seama de chemarea Imparatului, n-au voit sa vina la nunta. Putini au fost aceia care au ascultat, adica au intrat in aceasta veselie dumnezeiasca a dreptei credinte crestinesti. Ceilalti n-au avut decat un singur scop pe pamant, sa stranga averi, sa se imbogateasca cat mai mult, din contra au facut si mai rau, au pus mana pe cei trimisi, i-au batjocorit si i-au omorat, spune Sfanta Carte.
Acestia, care au facut aceste nelegiuiri, au fost sefii natiunii evreiesti, arhiereii si fariseii, carturarii Anna si Caiafa, dimpreuna cu Irod. Ei au dat mortii pe Ioan Botezatorul, pe Sfintii Apostoli aruncandu-i in temnita; pe Iacob si Stefan i-au omorat. Si neincetat i-au urmarit pe toti ucenicii si trimisii Imparatului � Dumnezeu.
Iar Imparatul, auzind acestea, s-a maniat si, trimitand ostile Sale, a pierdut pe ucigasii aceia si cetatea lor a ars-o cu foc. Intr-adevar, aceste cuvinte de prorocie ale Mantuitorului s-au implinit intocmai, caci peste 40 de ani au venit romanii comandati de Vespasian si Tit, sau mai bine zis, sub comanda Imparatului Ceresc — Dumnezeu pentru ca El a binevoit sa se intample asa. Ierusalimul, cu poporul ce se afla in el, a fost distrus si nu a mai ramas piatra pe piatra, asa cum spusese Domnul cand plangea: «Ierusalime, Ierusalime, Tu care ucizi cu pietre si omori pe cei trimisi la tine, de cate ori am vrut sa adun pe fiii tai in ce chip aduna gaina puii sub aripi si n-ai vrut! Iata, se lasa casa voastra pustie.� Si asa a fost, ca de multe ori au vrut evreii sa se refaca si n-au putut.
Vazand Imparatul ca cei poftiti la nunta n-au venit, a zis slugilor sale: «Mergeti, deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta.� Servitorii Sai, adica apostolii, au mers la raspantiile drumurilor, adica pe tot pamantul sa cheme si sa propovaduiasca Evanghelia la toate popoarele, caci popoarele pagane aveau religii deosebite, cu diferite raspantii, fara adevarul credintei crestinesti. Umblau in caile inselaciunii si aveau legi subrede, fara folos pentru mantuirea sufletului. Atunci servitorii au strigat pe toti cati au gasit, rai si buni, si s-a umplut casa nuntii de oaspeti si de atunci si pana astazi slugile lui Dumnezeu cheama mereu la nunta Fiului Sau ca sa se veseleasca in Biserica lui Hristos, Mantuitorul lumii. Si astfel Biserica lui Hristos, Casa de nunta a Imparatului � Dumnezeu s-a umplut cu oameni buni si credinciosi, cu oameni nedrepti si pacatosi.
Mai departe spune Sfanta Evanghelie ca a intrat imparatul sa vada pe cei ce sedeau la masa; pe cand privea, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta. Cand l-a vazut, i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta?� El insa a tacut.
Sa vedem acum care este haina de nunta cu care vrea Dumnezeu sa fim imbracati. Cu aceasta haina trebuie sa fim imbracati cand venim la Sfanta Biserica, ca sa luam parte la Sfanta Jertfa a Liturghiei si cand vom pleca din lumea aceasta si ne vom prezenta in fata Dreptului Judecator. Multi cred ca la biserica se vine oricand si oricum. Sa stiti ca si diavolul vine la biserica si are si el credinta, dar in zadar, caci tot iadul il asteapta. Domnul Hristos si sfintii apostoli ne spun ca trebuie sa fim deosebiti de cei ce merg in locuri blestemate unde se huleste numele lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Pavel ne spune sa ne imbracam ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si iubiti intru milostivirile indurarilor, in bunatate si smerenie, in blandete si indelunga rabdare. Iar in alta parte zice: «Impodobiti-va cu smerenia�. Deci, celelalte virtuti sunt imbracaminte pentru crestinul adevarat, iar smerenia este ca o podoaba pe deasupra, intocmai cum sunt decoratiile pentru ofiteri, crucile pentru arhierei. Acestea toate sunt pentru impodobirea si imbracamintea sufletului.
Cand mergem la Sfanta Biserica trebuie sa spalam si trupul acesta, sa-l imbracam cu hainele cele mai curate si cuviincioase, mai ales partea femeiasca sa nu vina imbracate ca la teatru, cu capul descoperit si fardate. Nu au voie sa vina la biserica cei care nu sunt cununati religios. Acestora nu le sunt primite rugaciunile, nici faptele bune, ci se osandesc. Cand venim in casa Imparatului, la nunta Fiului Sau, sa stam cu frica si cu smerenie, sa nu smintim pe altii, sa nu vorbim in timpul slujbei, ci sa ne rugam zicand ca vamesul: «Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul!� Dar inainte de toate acestea, omul care merge la biserica trebuie sa aiba haina botezului, adica sa fim botezati in numele Sfintei Treimi, unde primim si inger luminat de paza.
Cu timpul, aceasta haina a botezului cu totii am murdarit-o, am patat-o cu fel de fel de pacate, unele mai mari altele mai mici, unii chiar au zdrentuit-o; altii au fost inselati si au vandut-o sau li s-a furat prin inselaciune. Haina botezului toti am murdarit-o cat de putin, dar cei ce au haina botezului zdrentuita, sunt cei care se afla sub pacate de moarte, adica cei necununati, cei care traiesc in desfranari, cei mandri, cei care fac cele sapte pacate de moarte, precum si pacatele strigatoare la cer: nedreptatile, asuprirea saracilor, vaduvelor si orfanilor, uciderea pruncilor � avorturile.
Iar cei care au fost inselati de si-au vandut haina de nunta, haina curata a botezului sunt cei care s-au lepadat de Biserica, de Sfintele Taine si au trecut la secte: adventisti, baptisti, inochentisti, tremuratori, evanghelisti, penticostali si o multime de secte care au impanzit pamantul. Vai de ei, sarmanii, ca de aceea se zice la Apocalipsa: «Fericiti cei ce si-au spalat hainele ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate�. Afara de cetatea aceasta, care este Ierusalimul ceresc, mai sunt: cainii, vrajitorii, desfranatii, ucigasii, inchinatorii la idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna. Aici nu e vorba de cainii de pe strada, ci de oamenii cu inima rea, de fiara care nu are mila.
Dar sa vedem cu ce se poate spala haina sufletului, caci in nici un caz nu se spala cu apa si sapun sau cu alte chimicale. Crestinii mai cunoscatori stiu ca aceasta curatire se face numai prin Sfintele Taine. Si care sunt aceste Sfinte Taine puse special pentru iertarea pacatelor? Mai principale sunt acestea: spovedania, apoi sfantul maslu si sfanta impartasanie.
Crestinul sa caute cu toata seriozitatea sa-si marturiseasca pacatele la duhovnic, oricat de grele si multe ar fi ele, sa nu se teama ca-l opreste de la Sfanta Impartasanie. Daca duhovnicul nu aude toate pacatele, omul se pagubeste pe sine si nu poate fi curatit. Preotul, nestiind toate pacatele, il dezleaga pentru impartasit si impartasindu-se cu nevrednicie se osandeste si in lumea aceasta si dincolo.
Sa caute fiecare sa se spovedeasca cat mai grabnic, fiindca aceste pacate mari stau in calea rugaciunii lor de a ajunge la Dumnezeu. De aceea umbla multi din biserica in biserica, ducandu-se apoi la vrajitori, spunand ca au fost si pe la biserica, dar nu s-au folosit cu nimic. Mai inainte de toate sa-si spele pacatele fiecare, sa-si spele sufletele.
Canonul pe care il da preotul, metanii, milostenii si orice alta fapta buna, au puterea de a spala haina sufletului. Iar prin Sfantul Maslu se pogoara Darul Duhului Sfant ca un balsam cu miros placut ca sa curete ce a mai ramas din mirosul greu al pacatelor. Apoi, dupa pocainta, se imbraca cu haina luminii prin Taina Sfintei Impartasanii. Acest crestin, care s-a vazut curatit de pacate, are dreptul sa ia parte la nunta Fiului de Imparat, unde va cina si se va veseli cu Dumnezeu si cu toti sfintii Lui.
Crestinii care traiesc in nepasare sau iau in ras Sfintele Taine si nu vor sa se spovedeasca, traiesc in lume fara haina cea curata a botezului si daca ii va gasi moartea cu aceasta haina murdara, vor fi scosi si aruncati in intunericul cel mai dinafara.
Asa era intr-un oras un tanar crestin care se obisnuise sa se roage numai de forma, sa mearga la biserica din obicei, sa se spovedeasca cam in bataie de joc, fara nici o cainta, incat preotul intr-o zi a fost nevoit sa-l opreasca si sa stea de vorba cu el mai serios. Tanarul abia terminase liceul. Il intreba ce vrea sa se faca mai departe. Sa fac o facultate, raspunse acesta. Si apoi ce mai faci? Vreau sa ma casatoresc, zise tanarul, sa-mi cumpar un apartament, sa-mi iau o masina sa ma plimb si cat mai multe, ca sa fiu fericit. Bine, zise preotul, dar esti sigur ca vei ajunge sa le ai pe toate acestea? Stii tu ce se va intampla pana la urma cu tine? Nu stiu, zise baiatul. Iata, iti spun eu, dragul meu: s-ar putea sa te imbolnavesti si sa nu poti a-ti ajunge scopul, poti invata, dar printr-o casatorie gresita iti vei da peste cap toata invatatura ta si toata agoniseala.
Un lucru ti-l pot spune sigur: daca vei continua sa traiesti asa nepregatit, nepasator de mantuirea sufletului si te va apuca moartea nespovedit cum trebuie, sa stii ca vei fi osandit si vei arde in iad. Daca ai putut sa-ti bati joc de mine crezand ca ma inseli printr-o spovedanie falsa, pe Dumnezeu nu-L poti insela. De aceea iti dau un canon: du-te acasa si in fiecare seara, timp de o saptamana, sa zici asa: «Intr-o zi va veni timpul si voi muri, dar nu-mi pasa. Dupa moarte voi fi judecat, dar nu-mi pasa. Chiar de voi arde in focul vesnic al iadului, tot nu-mi pasa�.
Tanarul nostru s-a dus acasa si a inceput sa-si faca canonul pe care i l-a dat preotul. Dar preotul facea rugaciuni pentru sufletul lui ratacit. Canonul, implinit cu rugaciunile preotului, au milostivit pe Dumnezeu care trimise un inger in vis sa-i ia sufletul si sa-l duca in iad. Acolo, mergand si vazand de departe flacarile iadului, tanarul il intreba pe inger unde-l duce. Ingerul ii spuse ca-l duce sa-l osandeasca acolo, in flacari. Pentru care pacate, intreba tanarul? Pentru pacatul nepasarii. N-ai zis tu ca nu-ti pasa nici de focul iadului. Acum poti vedea si tu daca exista sau nu. Ajunsi in fata cuptorului, l-au luat demonii si l-au aruncat in vapai. Ingerul sta si privea la el sa vada daca mai poate spune ca nu-i pasa.
Dar tanarul striga in gura mare la inger sa-l scoata de acolo, caci toata viata lui nu va mai spune ca nu-i pasa si se va indrepta spre pocainta. Trezindu-se din infricosatul vis, s-a dus degraba la preotul duhovnic, si-a spovedit pacatele cu siroaie de lacrimi, ducand o viata sfanta cu gandul la grozaviile pe care le vazuse si simtise cu sufletul sau.
De aceea, frati crestini, sa umblam cu frica si cu cutremur ca sa nu murdarim haina sau sa ne-o fure cineva ori s-o pierdem prin nepasarea noastra. Dupa cum am spus la inceput, haina aceasta de nunta, haina botezului, o murdarim sau o putem pierde. Stim din Sfanta Scriptura ca multi au pierdut aceasta haina ca sa ne slujeasca noua de pilda, de marturie. Si Iuda a fost langa Domnul Hristos si L-a urmat atatia ani, iar intr-o noapte s-a imbata vanzand pe Domnul Slavei pe 30 de arginti; iar acum se afla in bratele satanei.
Arhierii, preotii si carturarii Vechiului Testament veneau si ei la biserica, aduceau daruri si jertfe, faceau multe fapte bune, dar, nefiind curati la suflet, in cele din urma au pierdut tot si acum se chinuiesc in iad impreuna cu toti pacatosii, pentru ca n-au primit sfatul de a veni la nunta Imparatului ceresc si n-au voit sa se supuna Fiului Sau.
Demonii iadului au fost si ei ingeri, au trait in fericire cereasca langa Dumnezeu, dar din cauza mandriei si a ascultarii de tatal minciunii, Lucifer, au pierdut fericirea si frumusetea, si din luminati cum erau, au ajuns cei mai intunecati si mai spurcati demoni, iar la urma vor fi judecati si osanditi iadului impreuna cu toti pacatosii care au ascultat de ei.
Multi crestini au devenit sfinti prin viata lor, dar pentru o mica nepasare si neatentie si-au risipit intr-o clipa toata agoniseala de o viata intreaga. E bine sa fim atenti cu mantuirea noastra, caci diavolul nu se sperie ca am inceput bine credinta, el tot nadajduieste sa o sfarsim prost, sa ne prinda in ghearele lui tocmai prin doua lucruri care ni se par mici si usoare, dar sunt atat de grele si atat de periculoase arme ale lui, placerile si nepasarea. Diavolul se lupta neincetat sa ne strice hotararea luata de a urma cum trebuie sfintele porunci ale lui Dumnezeu.
Sfanta Evanghelie de astazi ne spune ca a zis Imparatul catre slugile sale, sa-l lege de picioare si de maini pe cel ticalos care a intrat fara haina de nunta in casa veseliei si sa-l arunce in intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Domnul Hristos ne arata ce inseamna intunericul cel mai dinafara: intunericul cel vesnic este departe de Dumnezeu, acolo este numai durere, plangere nemangaiata, jalnica tanguire si scrasnirea dintilor. Acesta este iadul unde se chinuiesc cei ce mor in necredinta, fara fapte bune si fara pregatire sufleteasca.
Cine poate spune tanguirea si parerea de rau a unui astfel de suflet, mai ales cand isi aduce aminte ca si el a fost chemat pentru ca era credincios, mai mergea si el pe la biserica si mai canta si el la sfanta slujba. Totusi a fost osandit pentru ca nu avea faptele cele bune care Impodobesc sufletul celui credincios.
Sa tinem seama ca toti cati s-au botezat sunt chemati la nunta Mielului, la nunta Fiului de Imparat, la Iisus Hristos. Dar numai aceia sunt alesi care se impodobesc cu haina de nunta, cu faptele cele bune, cu sfintenia din biserica si cu podoaba cea aleasa de Dumnezeu, care este smerenia. De aceea, trebuie sa ne temem de Dumnezeu si sa facem ce-i placut Lui caci multi din cei ce vin la biserica se vor osandi in iad si multi ce se impartasesc cu nevrednicie se osandesc chiar si in lumea aceasta, caci vin peste ei mari nenorociri si unii cad prada mortii, iar altii vor fi legati de maini si de picioare la ziua judecatii de apoi si aruncati, cum zice Domnul, in intunericul cel mai dinafara, in chinurile iadului.
Multi nu se pot impaca cu ideea aceasta si chiar nu cred ca ar exista acest loc de pedeapsa pentru sufletele necredincioase, nepregatite. Cei care tagaduiesc iadul se pot asemana cu hotii care nu cred ca exista inchisori si judecatorii.
Asa era odata un talhar care, fiind amenintat cu judecata si cu inchisoarea, in mandria lui zicea: Nu exista judecatorie, nu exista inchisoare. Nu apuca bine sa sfarseasca vorba si cineva il batu pe umar: «In numele legii esti arestat!� A fost luat si inchis intr-o temnita intunecoasa ca sa-si ispaseasca hotiile si crimele.
Curand va veni o zi cand toti necredinciosii vor vedea existenta iadului si vor fi siliti sa recunoasca aceasta, dar va fi prea tarziu.
Necredinciosul care tagaduieste iadul se mai aseamana cu strutul. Aceasta pasare, cand este urmarita de vanatori, isi baga repede capul in nisip si sta nemiscata crezandu-se la adapost de orice primejdie, dar curand este strapunsa de sulita si apucata de vanator.
De aceea, iubiti crestini, dati un semnal de strigare pentru toti nepasatorii si incremenitii in somnul pacatelor, poate se va mai trezi vreunul si va scapa si el de intunericul cel mai dinafara, de plangerea si scrasnirea dintilor.

Rugaciune
Dumnezeule vesnic si Imparate a toata faptura, da-ne minte inteleapta ca sa stim cum sa ne impodobim mai bine haina cea de nunta, ca atunci cand vom veni la nunta Fiului Tau, sa fim impodobiti cat mai frumos ca sa ne putem veseli si noi cu Tine, Tatal, Fiul si Duhul Sfant si cu toti sfintii, in vecii vecilor. Amin. (ierodiacon Visarion Iugulescu).

 

Duminica aceasta în Bisericile noastre se dă citire parabola de la Matei 22,1-14. Este vorba despre una dintre pildele rostite de Mântuitorului nostru numită pilda nunţii fiului de împărat. Această pildă este foarte asemănătoare cu cea a cinei, descrisă de Luca 14,16-24, citită în duminica a 28-a. Urmăriţi tâlcuirea ei accesând următoarele linkuri: Cum vom răspunde chemarii la nunta Fiului de împărat; despre haina de nuntă, haina de nuntă cerească – lumina sufletului curat şi altele.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.