verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Slujirea preoților militari

Slujirea preoților militari

14 noiembrie 2016

Luni, 14 noiembrie, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, în incinta Centrului de Cultură şi Istorie Militară din mun. Chișinău s-a desfășurat conferința pastoral-misionară – „Slujirea preoților militari”. Pentru activitatea pastoral-misionară în Instituțiile de Forță, militare și penitenciare, din partea Episcopiei noastre au fost binecuvântați următorii preoți: protoiereu Pavel Petrov pentru municipiul Bălți; protoiereu Oleg Fistican pentru raionul Fălești; protoiereu Victor Guleac pentru raionul Glodeni; protoiereu Maxim Guzun... 

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

12 noiembrie 2016

Daca vezi vreun evadat ca-ti bate copilul, te mânii si te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai linistit si nu faci nimic, dacă în fiecare zi vezi demonii atacându-l si împingându-l la pacate. Stai si nu-l scapi din ghearele lor. Daca copilul ti-e cumva posedat, alergi la toti sfintii si tulburi linistea si celor ce pustnicesc prin vârfuri de munti, ca sa-l scapi de nebunie. Dar, desi vezi cum în fiecare zi îl tulbura pacatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic. Si chiar sa fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru ca demonul nu poate cu nici un... 

Întrunirea  profesorilor de Religie din Sîngerei

Întrunirea profesorilor de Religie din Sîngerei

11 noiembrie 2016

“Pentru o educație creștinească corectă sunt necesare trei lucruri: puține cuvinte, multe exemple și mai multă rugăciune” (sf. Paisie Aghioritul). Joi, 10 noiembrie 2016, la gimnaziul ,,Iurie Boghiu” din satul Flămînzeni, raionul Sîngerei, s-a desfășurat atelierul de formare continuă a profesorilor de Religie cu genericul ,,Acces, relevanță, calitate în educație – competențe pentru viitor”. Seminarul a început cu prezentarea instituției de către doamna Cumpătă Lilia, directorul gimnaziului, apoi a urmat lecția publică la clasa II-a, cu subiectul: ,,Minunea... 

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

5 noiembrie 2016

Prin această pildă, Hristos voieşte să ne înveţe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, şi totuşi nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neaşteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare şi nici o neîndemânare în viaţă, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârşitul ce l-a ajuns, şi încă mai dinainte, din dispreţul său către săraci. Căci el n-a... 

Duminica a 10-a după pogorârea Sf.Duh

Despre existența diavolului. Motto: „Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el, iar copilul s-a vindecat din ceasul acela”. (Matei XVII, 18).  Frati crestini, dureros lucru este sa aiba cineva un copil si acela sa fie bolnav de o boala fara leac. Orice ar face parintii unui astfel de copil, supararea le apasa mereu sufletul si-i face nefericiti. Orice bucurie ar avea in viata, gandul lor se duce mereu la copilul bolnav, singurul lor copil. Cate nu fac parintii ca sa-l scape?! Nu e leac de care sa auda si sa nu-l incerce. Cheltuiesc oricat de mult cu nadejdea ca copilul se va face sanatos.
Un astfel de tata nenorocit ne infatiseaza Sf. Evanghelie de astazi. Acest tata avea un singur copil care era stapanit de un duh rau. Diavolul il chinuia ingrozitor, aruncandu-l cand in foc, cand in apa. Multe mijloace o fi incercat bietul om, ca sa-si vada copilul sanatos, dar in zadar.
Auzind insa de multele minuni ale Domnului Hristos, a alergat grabit sa-L roage ca sa-i vindece copilul. Iata-l ajuns in fata blandului Iisus. A cazut in genunchi inaintea Lui si I-a zis: “Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa”. Iisus, raspunzand, a zis: “O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine.”
Domnul Hristos era in ultimul an al predicarii Sale si era cu putin timp inainte de patimile si moartea Sa pe Cruce. De aceea, Le-a zis neam necredincios si pornit la rau. Stia ce are sa-I faca acest neam viclean, cat de curand. Totusi, mila Sa nemarginita, intrecu rautatea lor si tamadui copilul, scotand demonul din el.
Astazi va vorbesc despre existenta diavolului si sa nu va mirati ca folosesc cuvantul acesta drac, pentru ca asa isi este numele lui adevarat. Cuvantul acesta inseamna: vrajmas, potrivnic si e pacat a da lui ceva, asa cum veti auzi din aceasta predica.
Citind despre chinul acestui copil si a altor indraciti despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii, intelegem ca parca niciodata puterea satanei nu s-a aratat mai inversunata ca atunci, pe vremea Mantuitorului. Diavolii se incuibasera multi si-i chinuiau in diferite feluri. In unii era cate un diavol, in altii erau mai multi, chiar cate o legiune in unii, adica 6.000 de draci.
Aceste duhuri necurate erau ingaduite de Dumnezeu sa intre in trupurile lor, fiindca erau zamisliti in posturi si sarbatori, in chefuri si betii, in vremea cand nu este ingaduit barbatului sa se apropie de femeie, sotii nemaipazind legea data de Dumnezeu lui Moise. Vedem, de altfel, ca si astazi nu se mai tine seama de sarbatori, de posturi si sunt zamisliti copii in faradelegi si mari pacate. Dumnezeu ii parasise si ingaduise demonilor ca sa chinuiasca in diferite feluri pe multi copii si oameni din vremea aceea.
Dar, satana lucreaza si astazi in lume cu multa putere si cu mare dibacie. Scriptura vorbeste despre duhul necurat care lucreaza in fiii neascultarii. Acesti fii sunt toti oamenii care traiesc numai dupa poftele lor. Diavolul lucreaza in toti cei necredinciosi, asa cum lucreaza meseriasul in atelierul lui, folosindu-se de inclinarea omului spre pacat.
O mare iscusinta are satana si lucreaza in asa fel ca sa nu fie bagat de seama si oamenii sa creada ca nu exista drac, astfel el lucrand netulburat. Dar, oricat ar vrea sa-si ascunda existenta, multi, chiar si dintre necredinciosi, mai baga de seama ca exista. Cand vad rautatea faptelor, unii zic: “Iata cum si-a bagat satana coada”, sau “Iata ghearele diavolului, ale duhului necurat”. Cand vad cate un om rau, multi zic despre el ca este dracul gol.
Sunt betivi care isi dau seama ca merg la prapad, la moarte sigura, daca mai beau si nu se pot opri. O putere vrajmasa ii tine incatusati. Sa nu fie, oare, demoni ai betiei? Nu se poate! Sunt oameni care fumeaza, tusesc din greu, doctorii ii opresc si le spun sa nu mai fumeze ca se distrug singuri; ei stiu bine ca sunt apucati in ghearele pierzarii, dar nu se pot opri. Sunt ca fluturii de noapte care-si parlesc aripile la flacara lumanarii sau a lampii si, totusi, dau buzna la flacara pana cad morti. Sunt ca mustele care sorb din otrava si sunt atrase de dulceata acelei otravi si nu se pot indeparta pana mor langa ea. Sa nu fie, oare, demon, sa nu fie diavol? Nu se poate! Asa fac si acesti oameni impatimiti, care se distrug prin stupefiante, bauturi alcoolice si multe altele.
Sf. Scriptura spune ca de la inceput diavolul a fost ucigas. El a invatat pe Eva sa manance din pomul oprit si tot el a invatat pe Cain sa-si omoare fratele. El a invatat pe Noe sa se imbete si tot el a invatat pe Ham, fiul lui Noe, sa rada de tatal sau. El a invatat pe David sa desfraneze si tot el a invatat lumea, pana la potop sa nu asculte si sa nu creada in Dumnezeu. El a invatat pe oamenii din Sodoma si Gomora sa faca desfranare, sodomie, malahie si tot felul de pacate si tot acelasi, satana, invata lumea la rele si la tot felul de pacate si acum.
Sunt unii oameni linistiti si asezati la vorba, sunt insa altii atat de spurcati la gura, ca-ti vine sa zici ca nu ei vorbesc, ci diavolul vorbeste prin gura lor. Sunt unii asa de furiosi ca sparg farfuriile cu mancare, rod paharele in gura, darama mese, scaune si sunt in stare sa faca chiar omor, caci asa vrea nimicitorul, diavolul.
Cine a vazut un om rau ca acesta, nu-l mai uita si zice ingrozit: acesta e dracul gol. Cred ca ati auzit si poate multi ati vazut. Duhurile necurate s-au incuibat in acesti oameni, de cand au fost mici si chiar din pantecele maicii lor, pentru multele pacate pe care le-ati auzit, precum si pentru uratul obicei pe care-l au unii parinti de a da necuratului pe ei si pe copiii lor. Unii copii au crescut in casa, auzind numai blesteme, injuraturi si dracuieli.
Cutremuratoare este povestirea unui profesor, pe care am citit-o intr-o carte. El povesteste cum, facand o plimbare prin mahalaua unui orasel unde se mutase de curand, intalni pe o straduta un copil la cinci anisori, intr-o camasuta rupta pe el, murdar, slab si buburos.
“Al cui esti tu, mai?” � intreba profesorul. ” Al dracului” � raspunse copilul. “Cum te cheama, mai?” “Satana!” “De unde vii, mai?” “Din iad” � raspunse copilul.
Profesorul ramase uimit de raspunsul acestui copilas de cinci ani si cerceta sa vada unde intra si la ce casa locuieste. Astfel, afla profesorul ca mama copilului se certa foarte des cu tatal lui care era betiv si-i zicea: “Ce ai facut, drace, ai venit iar beat pe capul meu?!” Omul ii raspundea cu injuraturi si amenintari. Copilul, speriat, fugea in acest timp in bratele mamei, dar ea il alunga zicand: “Fugi, satano, nu ma mai necaji si tu, ca sunt destul de amarata eu de cand traiesc in acest iad de casa.”
Astfel de cuvinte a auzit acest copil pana atunci. Asa a invatat el de la mama-sa, ca pe tatal lui il cheama dracul, iar pe el � satana si traiesc in iad. Iata ce groaznice urmari pentru cresterea unui copil intr-o astfel de casa parinteasca.
Parinti, aveti mila de copilasi ca veti raspunde de ei in fata Dreptului Judecator. Dati-le pilde bune de urmat, invatati-i rugaciuni, cantari sfinte si rugati-va impreuna cu ei, ca sa le fie si lor bine, si aici si dincolo. Iata ispravile necuratului.
In alta parte, o familie linistita petrece in dragoste si isi iubeste copilasii. Dar, deodata, ca din senin, intra ura si dezbinarea, se ajunge la cearta, la bataie si divort, spulberandu-se iubirea. Se mira o lume intreaga de o astfel de familie care, altadata, era asa de bine si zic: “Vai, cum si-a bagat satana coada in casa oamenilor acestora!� Asa este, el si-a bagat coada si gheara. Oare, nu este diavol? Atunci, cine face toate lucrurile acestea?
Dar, pentru ca sa cunoasteti ca, cu adevarat, exista diavol si ca lucreaza in multe feluri, ascultati o pretioasa povestire a Sfantului Ciprian din Antiohia Siriei. Acesta, inainte de a se converti la crestinism, a fost unul dintre cei mai mari vrajitori de pe timpul imparatului Decie. Iata ce spune Sf. Ciprian:
“Sa ma credeti pe mine, fratilor � zicea el cu lacrimi crestinilor � sa ma credeti pe mine, ca eu l-am vazut pe diavolul, i-am adus jertfa, l-am rugat pe el si l-am sarutat. Eu am vorbit cu dansul, ca si cu un prieten, precum si cu acei care erau mai mari acolo cu el. Si el m-a iubit mult si mi-a laudat intelepciunea si ascultarea mea de el. O ceata de draci mi-a dat scaraoschi ca sa-mi slujeasca. Capul lui era incununat, iar chipul lui si al celorlalti era in diferite culori. Cand se intorcea incoace si incolo se cutremura tot locul acela si multi demoni, langa scaunul lui, stateau cu diferite randuieli de treburi.”
Asa aflam din Vietile sfintilor ca mucenicul acesta, Ciprian, pe cand slujea idolilor inainte de a deveni crestin, facea mari minuni cu ajutorul dracilor. Ajunsese pana acolo ca schimba vazduhul, pornea vanturi, slobozea tunete si ploi, tulbura valurile marilor, aducea vatamari si boli oamenilor. Ca sa aiba si mai multa putere, manca dupa apusul soarelui ghinda de stejar.
Atat a fost de puternic in vraji si naluciri, ca facea sa vorbeasca mortii din morminte. Pe multi i-a invatat sa zboare prin vazduh, pe unii sa inoate cu luntrea prin nori, iar pe altii sa umble pe ape ca pe uscat. Multi veneau la el cu necazurile si supararile lor ca sa le ajute cu draceasca putere de care era cuprins.
Prin farmecele lui s-a prefacut in chipul unei fecioare, numita Iustina, si s-a dus la tanarul care o dorea, iar acesta, vazand chipul Iustinei, a sarutat-o zicand: “Bine ai venit la mine, frumoasa Iustino!” S-a facut Ciprian in femeie si in pasare si a adus multe ispite Iustinei, vecinilor si rudelor ei. Pe Sf. Iustina a imbolnavit-o asa de tare incat zacea in pat si plangea maica sa pentru dansa, crezand ca moare. Toate acestea le facea Ciprian cu duhurile dracesti, inainte de a fi crestin, pe unii lovindu-i cu boli, iar altora ranindu-le dobitoacele si aducandu-le necazuri. Iata, deci, existenta diavolului.
Daca citim vietile sfintilor, observam ca toti sfintii au fost ispititi intr-un fel sau altul de catre satana. Pana acolo au mers necuratii, ca au indraznit sa ispiteasca si pe Domnul Hristos. Satana, acest ucigas de oameni, n-a incetat niciodata sa insele lumea prin fel de fel de chipuri. El are si astazi o multime de vrajitori si vrajitoare.
Daca in lumea noastra de astazi se intampla atatea rautati, atatia soti se despart si nu le mai e mila de copii, e datorita acestor vraji, acestor duhuri necurate. Pe o scara foarte mare a invatat diavolul pe multi sa practice spiritismul, care este atat de periculos pentru ca nu poate oricine sa cunoasca ratacirea.
Diavolul ataca si tagaduieste religia prin spiritism si iata cum: spiritistii fac adunarile lor in anumite case pe care nu se feresc sa le impodobeasca chiar cu icoane, candele si cruci. La inceputul sedintelor aprind lumanari, ca si cand s-ar face un parastas, spun rugaciuni, chiar si fac semnul crucii si tin post pentru ziua de sedinta. Vedeti cum imbraca diavolul mantia de lumina? Sub forma acestor lucruri sfinte cheama spiritele mortilor si asa inseala si pe cei credinciosi, care spun ca, daca ar fi lucru necurat, n-ar avea icoane, cruce, candela si rugaciuni. De aceea, trebuie sa fie atent crestinul, sa nu caute ajutorul nicaieri, decat la Dumnezeu prin slujbele bisericii.
Am citit intr-o carte ortodoxa ca, la o sedinta de spiritism din Franta, cineva a intrebat pe satana ce trebuie ei sa creada despre existenta dracului. Raspunsul a fost prompt: “Nu exista!” Raspunsul acesta a fost dat in multe locuri.
O alta intrebare adresata unui spirit a fost daca mai exista alta lume si raspunsul a venit pe loc: “Nu exista alta lume!” Participantii la sedinta de spiritism au intrebat atunci: ” Daca nu se afla alta lume, tu, care ne vorbesti si ne raspunzi, de unde vii?” S-a facut tacere adanca si nu s-a mai auzit nimic.
Altadata, un suflet a fost intrebat daca este trimis de dracul si a raspuns ca nu. A mai fost intrebat daca religia ortodoxa este buna de urmat si daca preotii trebuie ascultati. Raspunsul a fost scurt: ” Nu!” Iata existenta diavolului, iata tatal minciunii � dracul � care a inselat pe multi crestini si chiar pe unii sfinti mari, asa cum vedem in vietile lor.
Sfantului Grigorie Decapolitul i s-au aratat diavolii in multe feluri. Veneau la el in serpi care-l muscau de picioare in diferite lighioane; odata, chiar spre ziua de 9 martie, stralucind de lumina mare, s-au aratat 40 de diavoli cu cununi pe capete si au zis catre Sf. Grigorie: “Noi suntem cei 40 de mucenici si am venit sa-ti dam putere asupra dracilor.” Sf. Grigorie, cunoscandu-i cu darul lui Dumnezeu, i-a certat si s-au facut nevazuti.
Sfantului Simion Stalpnicul i s-a aratat diavolul intr-o noapte in chipul unui car cu cai de foc, care a venit sa-l ia, pentru bunatatile lui, la Dumnezeu, ca pe Sf. Ilie. Necunoscand inselaciunea vrajmasilor, a zis: “Doamne, faca-se voia Ta cu mine, pacatosul” si, facandu-si semnul Sf. Cruci, a ridicat piciorul ca sa paseasca in sareta care venise, dar, pe loc, a pierit totul.
Unui alt sfant cu numele Iacov, venind diavolul, i-a dat sfatul sa aprinda candela, lumanari si sa tamaie ca sa primeasca pe Domnul Hristos, caci va veni in noaptea aceea sa-i rasplateasca pentru multele osteneli. Pe la miezul noptii a venit la el Antihrist cu stralucire multa, iar Iacov, deschizand usa chiliei, s-a inchinat lui, crezand nalucirea, dar diavolul, lovindu-l in frunte, a fugit inapoi si s-a stins. A doua zi, Iacov, spovedindu-se la un batran, acela i-a spus ca l-a batjocorit satana. Plangand el mult greseala sa, s-a dus la o manastire sa-si faca canonul.
Astfel, sunt pline sfintele carti ortodoxe de exemple care ne dovedesc existenta diavolului. Dar oamenii s-au obisnuit si au ajuns asa de nesimtitori si reci, incat unii din ei, desi spun ca nu cred in existenta duhurilor necurate, totusi, cu gura propovaduiesc mereu existenta lor. Spun ca nu exista diavol, dar diavolul ii pune la cale sa injure pe Dumnezeu fara frica, ca n-are cine sa-i pedepseasca.
Asa au ajuns bietii oameni intr-o necredinta vrednica de plans, ca nu mai cred nici ca mor. Intocmai ca dobitoacele pentru taiat, care vad lemnele si focul aprinzandu-se, vad caldarea fierband cu apa si cutitele ascutindu-se si tot nu le vine sa creada ca pentru ele se pregatesc toate acestea.
Asa era un necredincios care, mergand cu caruta in padure la lemne, intalni pe un oarecare Vasile, om cu frica de Dumnezeu, caruia ii zise in bataie de joc: “Auzi mai, Vasile, departe e iadul, caci as vrea sa ajung acolo pana la ora 12 si tu, cu cartile tale, trebuie sa stii!” Omul nostru ii raspunse cutremurat: “Dumnezeu sa te fereasca de calea aceasta, Ioane! Ca, de, sa stii, de acolo nu mai vii niciodata cu sufletul. Dar sa stii ca, daca ai sa mori in necredinta aceasta, ai sa vezi tu la moarte cam cat este pana la iad.”

Batjocoritorul se duse in padure si se apuca sa taie un copac mare. Copacul cazu, insa, peste el si, pe loc, il omori. Exact la ora 12 ajunsese in iad, asa cum a dorit, pentru ca astfel de necredinciosi si batjocoritori ajung, fara nici o judecata, drept in iad, ca si cei spanzurati si cei care isi iau viata singuri.
Mare pericol e necredinta si batjocura necredinciosilor. Acestia sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu si grozava pedeapsa ii va ajunge. Dar, cine poate sa scrie cu de-amanuntul toate ispitele, viclesugurile, amagirile si inselaciunile satanei?! Noaptea si ziua el impleteste curse, caci, duh fiind, ajunge indata in orice timp si in orice loc si inseala si pe cei pacatosi si pe cei drepti.
Iata de ce ne-a lasat Dumnezeu loc de adapost Sfanta Lui Casa, cu toate darurile de sfintenie. Daca omul nu vrea sa vina la biserica, cade in ghearele spurcatilor demoni, care-l invata sa faca tot felul de rele. Starea omului de pe urma se face mai rea ca cea dintai, caci diavolul mai ia in ajutor inca sapte duhuri rele si vine asupra omului si-l arunca in mari pacate si cu lanturi grele il leaga.
Prizonierii sunt, de obicei, bine paziti si, asa, si satana stie sa-si pazeasca supusii, fiind cu mare bagare de seama ca sa nu-i scape nici unul din gheare. Iata un lucru la care sa ne gandim cu grija toti si sa ne controlam viata ca nu cumva sa ne aflam sub legaturile vreunul pacat si, astfel, sa fim prizonierii diavolului.
Copilul indracit din Evanghelia de astazi n-a venit el singur la Iisus, ci a fost adus de tatal lui. Si astazi, ca un om sa vina la Dumnezeu, la Biserica Lui, are nevoie de ajutorul altuia. De aceea, parinti, aduceti-va copiii la Iisus, cu totii truditi-va ca si acest tata nenorocit sa aduceti cat mai multe suflete la Dumnezeu. Stim ca e nevoie de multa rabdare si staruinta, dar aceasta este fapta placuta inaintea Domnului. Facand astfel, ascultam si noi cuvantul Domnului care a zis atunci acelora: “Aduceti-l aici la Mine!”
Aceasta nu inseamna ca, daca l-am adus o data la biserica si i-am vorbit de credinta si de fapte bune, gata ne-am facut datoria si nu mai avem ce-i spune! Trebuie mereu sa-l asteptam si sa insistam pana cand se tamaduieste. Nu este destul ca cineva sa fie chemat la masa, ci mai trebuie sa si manance din ce este pe masa, dupa cum nu este destul sa vina cineva la doctor, ci trebuie sa ia si doctoria care i se da.
Cei care sunt mai curand adusi la Dumnezeu au nevoie de un tratament mai bogat si intotdeauna trebuie ajutati, fiindca impotriva omului credincios diavolul asmuta toti cainii lui ca sa nu-i scape nici unul. Atunci incep robii lumii si pacatului sa insiste pe langa cel credincios si sa-l pofteasca la petreceri si il urmaresc cum urmaresc cainii pe iepuri. Diavolul il ispiteste acum mai mult ca altadata, caci el toarna atata foc in patimile care il stapaneau pana atunci, incat bietul om poate sa fie trantit mai rau ca inainte.
Asa ajunge sa spuna ca nu mai bea si, iata, vine acasa mai beat ca oricand, sau ca nu mai fumeaza si intalneste intocmai atunci pe unul pus de diavol care-i intinde pe gratis pachetul cu tigari. I se ridica, astfel, indoieli in suflet si chiar ganduri urate si ocari fata de adevaratul Dumnezeu, pe care pana atunci nu le-a avut. Cati credinciosi nu se plang si zic: ” Pana n-am venit sa cunosc credinta, nu erau in capul meu atatea ganduri urate si murdare!”
Diavolul ispiteste continuu si sopteste crestinului sa nu se mai duca la biserica, imbiindu-l la alte treburi. Unora le zice: “Esti prea pacatos, nu te mai iarta Dumnezeu, degeaba te duci mai bine distreaza-te, fa si tu ca toata lumea.” Altora le zice astfel: “Esti prea batran, daca n-ai fost cand erai mai tanar ca sa mai faci o metanie si sa spui o rugaciune, acum ce sa mai cauti la biserica, ba mai rad si altii de tine.” Celui tanar ii spune: “Ai vreme sa mergi la biserica, mai incolo cand vei fi batran!”
Celor care urmeaza mai des la biserica si si-au schimbat viata are diavolul grija sa le puna oameni rai pe cap, care sa le spuna ca s-au ratacit si s-au facut pocaiti.
Dar, cu toate viclesugurile diavolului, omul care a invatat sa desluseasca lucrurile minunate ale mantuirii, vede ca acestea sunt doar zvarcoliri ale satanei ca sa nu-i scape prada din gheare. Vede diavolul ca-l scapa si latra la el, ca un caine, noaptea, la luna. Latra diavolul cand prin unul, cand prin altul.
Oriunde veti auzi pe satana latrand, sa stiti ca acolo este un om al lui Dumnezeu care face fapte bune si merge bine pe calea credintei. De aceea latra satana, ca este iadul in primejdie. Cand el urla mai tare, sa stiti ca pentru noi este un semn bun. Bucurati-va, ca tot asa latra el pe sfinti si pe primii crestini. Ar fi mai rau daca n-ar latra, fiindca ar insemna ca suntem prinsi undeva cu vreun pacat, cu vreo patima si el ne are in gheare. Tace si le spune tuturor: ” Taceti din gura, ca acesta este de-al nostru!”
Cu totii stim ca atunci cand mergem cot la cot cu lumea necredincioasa nu ne zicea nimeni nimic. Cum am rupt legaturile pacatului, iesind din calea lumii, a inceput latratul diavolului prin uneltele lui. Are si el uneltele lui si nu te lasa, te urmareste mereu zicand ca ai iesit din randul lumii. Prin urmare, trebuie sa ne fie rusine si frica de lume, iar nu de Dumnezeu. Iata diavolul, iata existenta lui!
Dar latra cateodata chiar prin gura celor din casa ta. Nu mai vorbesc cate unelte are el in lume, ca cei mai multi nu te invata la bine, ci la rau. Pe toti ii auzi zicand: “Ia si bea, ia si mananca, hai la distractii si chefuri, hai la pacate!� Se indeamna unul pe altul la rele, dupa cum ii invata diavolul in ascuns si asa-i prinde moartea pe multi.
Sa ia seama fiecare si sa vada starea lui sufleteasca, ca diavolul a bagat de seama cum multi crestini se feresc de pacate mari. Dar ei ajung sa le nesocoteasca pe cele mici, uitand ca tocmai printr-o greseala mica se strecoara necuratul. E destul sa intri intr-un anturaj rau, ca faci apoi toate relele ca la inceput. E destul sa vezi un film imoral, o revista pornografica, ca ti-ai spurcat mintea si ai cazut din zbor de pe cerul senin si curat ca o pasare care a fost impuscata in aripa.
Tinta de impuscare a diavolului o formeaza cele doua aripi ale crestinilor, care sunt mintea si inima. Diavolul este un mare si iscusit vanator de astfel de pasari care zboara sus. El pe acestea le urmareste ca sa le arunce jos. El nu umbla dupa pasari moarte, sau dupa cele ranite de care este sigur, ci alearga dupa crestinii cei vii care, folosind cele doua aripi, se ridica sus, la inaltimi, prin rugaciuni, meditatii si fapte bune. De aceea, el cauta mereu sa vaneze pe adevaratii crestini, cand prin ispitele placerilor, cand prin ispitele durerilor si necazurilor.
Crestinii, care se roaga sau fac fapte bune numai ca sa le mearga bine pe aici, se poticnesc cand vad ca nu li se implinesc rugaciunile si, mai ales, atunci cand vad ca au parte de pagube si suparari tocmai ei care vin la biserica, care se roaga si postesc. Foarte putni crestini stiu ca acestea sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu si reprezinta diferite canoane de pe urma bunei spovedanii.
Odata, a venit cineva la biserica sa dea niste slujbe pentru binele casei. Intorcandu-se acasa, a pierdut poseta cu actele si doua mii de lei. Altul, care nu se spovedise niciodata, dupa ce a facut prima spovedanie, in noaptea urmatoare i-au spart hotii casa si i-au luat tot. Iata ispita ingaduita de Dumnezeu.
Unora, dupa ce s-au lasat de pacate si de patimi si au luat hotarari de intoarcere la Dumnezeu, li s-au intamplat diferite necazuri pe la servici, fiind mutati intr-un loc mai rau, sau chiar dati afara. Pe altii i-au suparat copiii cu neascultarea sau le ingaduie Dumnezeu ca sa le vada credinta. Pe ce-ai vrea, oare, sa-ti dea Imparatia Lui?
Am vazut deci cate curse are ispititorul si cum ispiteste el in toate treburile. Peste tot este gheara lui si lumea mai spune ca nu exista diavol si nu exista iad. Mantuitorul ne spune in Sf. Evanghelie de astazi pe care am ascultat-o ca nu numai ca nu exista diavol, ci ca sunt chiar mai multe soiuri de draci. Aceste soiuri de draci arunca sufletul si trupul omului in focul ispitelor si-l limpezeste in apa uitarii de Dumnezeu. Asa ajunge omul sa se afunde si mai mult in pacate, in necredinta si in deznadejde. De aceea, Domnul Hristos ne recomanda postul si rugaciunea ca arme impotriva diavolului.
Iisus Mantuitorul ne asteapta sa venim la El cu toate necazurile si ispitele noastre si sa-L rugam si noi sa ne ajute asa cum a ajutat tatalui din Sf. Evanghelie de astazi, caruia i-a primit rugaciunea si i-a tamaduit singurul copilas pe care il avea. Si noi avem un singur copilas: sufletul, pe care daca l-am pierdut mai bine ar fi fost sa nu ne fi nascut. Grozav lucru este sa stam o vesnicie intreaga cu uratii si spurcatii acestia.
Sa ne trezim, frati crestini, si sa credem din adancul sufletului ca exista diavol si iad si exista chinurile vesnice care asteapta pe toti pacatosii. Sa nu ne amagim cu gandul ca Dumnezeu este bun si ne iarta, ca de aceea se intrece lumea la rele. Dumnezeu ne mai si pedepseste, ca pe copilul cel rau si neascultator si, de aceea, ne trimite necazuri, suparari si boli de tot felul ca sa ne trezeasca si sa ne intelepteasca si astfel sa facem voia Lui.
Dumnezeu e bun, dar e si drept si, daca noi nu ne trezim, ne va da pe mana celor spurcati si urati, ca iadul si chinurile lui sunt facute asa cum spune Mantuitorul pentru diavoli. Dar cu ei se vor duce si ceilalti crestini care nu asculta de legea si cuvantul Domnului.
Frati crestini, sa ne trezim, nu va luati dupa lume, nu ascultati latratul demonilor. Tineti drumul drept, drumul credintei, al bisericii. Rugati-va, caci putin a mai ramas, si nu ziceti ca necredinciosii: “O, de cand se spune ca vine sfarsitul si n-a mai venit!” Iata, e gata sa vina. Semnele le vedem si toate ne spun ca Stapanul e la usa si e gata sa plateasca fiecaruia dupa faptele lui.

       Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Cel ce ai venit sa mantuiesti neamul omenesc din robia satanei, cearta Tu duhurile cele necurate, care ne ispitesc si ne indeamna la rele si da-ne credinta tare, Doamne, ca sa putem si noi sa-Ti urmam Tie si sa Te slavim aici in viata aceasta cate zile ne-a mai ramas, iar dincolo sa fim cu Tine in vecii vecilor. Amin. (ierodiacon Visarion Iugulescu).

În duminica a zecea după Pogorârea Sfântului Duh, Biserica noastră propune spre atenție pericopa evanghelică de la Matei  17, 14-23. Este vorba despre una dintre minunile Mântuitorului nostru asupra oamenilor şi anume vindecarea lunaticului îndrăcit. Vă invităm să studiem împreună tâlcuirea ei.

Tâlcuirea evangheliei despre lunaticul îndrăcit; despre puterea credinței, a postului şi a rugăciunii; copilul epileptic; arme împotriva celui vicleanşi altele. Tâlcuire la Apostolul zilei.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.