versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Muntele Garizim, muntele sfânt al samaritenilor

Muntele Garizim, muntele sfant al samaritenilor, alfat in regiunea Samaria, este unul dintre renumitele locuri biblice din Tara Sfanta. Acesta a ramas in istorie ca simbol al revoltei samaritenilor impotriva evreilor, cat si ca loc al intalnirii Mantuitorului Iisus Hristos cu femeia samariteanca, Sfanta Fotini, la fantana lui Iacov.

Samaria este o regiune aflata intre Iudeea si Galileea, avandu-si capitala in catatea Sichem, la poalele Muntilor Nablus si Garizim. Langa localitatea Sichem se afla «Fantana lui Iacov», adica locul unde Mantuitorul s-a intalnit cu femeia samariteanca.

Pe locul cu pricina, pe ruinele unei basilici bizantine din secolul al IV-lea, ridicata de Sfanta Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, Patriarhia Ortodoxa a Greciei a construit o frumoasa biserica. In data de 29 noiembrie 1979, aici a fost martirizat Parintele Filumen. Recent, la 29 noiembrie 2009, acesta a fost canonizat, sub numele de Sfantul Nou Mucenic Filumen.

Cine erau samaritenii ?

Samaritenii sunt descendentii unui popor rezultat din amestecul evreilor ramasi in tara, dupa prabusirea Regatului din Nord (722 i.Hr), cu membrii unor popoare straine, aduse de cuceritorii asirieni. Inrudindu-se intre ei, evreii ramasi in tara si asirienii, au dat nastere unui nou popor, numit dupa numele cetatii lor principale (Samaria), adica «samariteni».

«Si a fost stramutat Israel din pamantul sau in Asiria, unde se afla pana in ziua de astazi. Dupa aceea, regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat si din Sefarvaim si i-a asezat prin cetatile Samariei, in locul fiilor lui Israel. Acestia au stapanit Samaria si au inceput a locui prin cetatile ei.» (IV Regi 17, 23-24)

Din punct de vedere religios, acest nou popor era caracterizat de sincretism, el pastrand elemente din ambele traditii religioase (asiriana si iudaica). Astfel, samaritenii accepta numai Pentateuhul lui Moise, respingand Talmudul. Pantateuhul samaritean se deosebeste insa, pe alocuri, de textul original. Astfel, a zecea porunca a Decalogului samaritean, numita «Porunca Muntelui Garizim», porunceste ca pe acest munte sa se ridice un Altar lui Dumnezeu.

Dupa intoarcerea in Ierusalim, din robia babiloniana, evreii au dorit sa isi reconstruiasca Templul, daramat de Nabucodonosor (597 i.Hr), lucru pe care il vor infaptui in anul 538 i.Hr. Samaritenii au cerut voie evreilor ca sa fie primiti si ei in comunitatea alcatuita spre ridicarea din nou a Templului. Datorita elementelor pagane, pastrate de acestia de la asirieni, cat si pentru amestecarea sociala cu aceia, evreii i-au refuzat.

Manase, fiul unui arhiereu, se casatoreste cu o samariteanca, motiv pentru care si este alungat de evreii din Ierusalim, fiind nevoit sa se stabileasca in cetatea Samaria. Aici, pe un munte de langa cetate, numit «Garizim», el isi va ridica un templu propriu, diferit de cel din Ierusalim. Autointitulandu-se arhiereu, el va aplica Legea lui Moise in popor, inlaturand practicile pagane asiriene. Intr-o noapte, evreii vor distruge acest templu, vazut ca rival al celui din Ierusalim.

Muntele Garizim, in Sfanta Scriptura

«Cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in pamantul acela in care mergi ca sa-l mostenesti, atunci sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim si blestemul pe muntele Ebal. Iata, acestia sunt peste Iordan, in drumul spre asfintitul soarelui, in pamantul Canaaneilor, care locuiesc pe sesul Arabah din fata Ghilgalei, aproape de stejarul More.» (Deuteronom 11, 29-30)

«Dupa ce veti trece Iordanul, semintiile: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Veniamin sa stea pe muntele Garizim si sa binecuvanteze poporul; iar semintiile: Ruben, Gad, Aser, Zabulon, Dan si Neftali sa stea pe muntele Ebal, ca sa rosteasca blestemul.» (Deuteronom 27, 12-13)

«Atunci Iosua a inaltat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel pe Muntele Ebal, cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, si de care este scris in legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre intregi, asupra carora nimeni n-a ridicat unealta de fier si el au adus pe el ardere de tot Domnului si au facut jertfe de impacare. Si a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise o scrisese inaintea fiilor lui Israel. Si tot Israelul cu batranii lui, cu capeteniile lui, cu judecatorii lui, toti bastinasii si veneticii lui au stat de o parte si de alta a chivotului in fata preotilor si a levitilor care duceau chivotul legamantului Domnului, asa ca jumatate din ei se aflau pe muntele Garizim, iar cealalta jumatate pe muntele Ebal, cum poruncise de mai inainte Moise, sluga Domnului, ca sa se binecuvanteze poporul lui Israel.» (Iosua Navi 8, 30-33)

«Dupa aceea s-au adunat toti locuitorii Sichemului si toata casa lui Milo si s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de langă Sichem. Iar daca s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus si a stat pe varful muntelui Garizim si, ridicandu-si glasul, a strigat si a zis: «Ascultati-ma, locuitori ai Sichemului, si Dumnezeu sa va asculte!» (Judecatori 9, 6-7)

«Si nu dupa multa vreme, a trimis regele pe un batran atenian, ca sa sileasca pe Iudei sa se lase de legile lor parintesti si sa nu mai traiasca dupa legile lui Dumnezeu. Si sa pangareasca si templul din Ierusalim si sa-l numeasca al lui Zeus Olimpianul, iar pe cel din Garizim, al lui Zeus, iubitorul de oaspeti, precum erau locuitorii locului.» (II Macabei 6, 1-2)

Muntele Garizim, muntele sfant al samaritenilor

Muntele Garizim este unul dintre cei doi munti aflati in apropierea orasului Nablus (Sichem), de pe malul vestic al Iordanului. Acesta se afla in partea sudica a orasului, in vreme ce in partea nordica se inalta Muntele Ebal. Muntele Garizim este unul dintre cele mai inalte varfuri de pe malul vestic, culmea acestuia atingand altitudinea de 881 de metri si fiind cu 70 de metri mai mic decat Muntele Ebal. In partea nordica, muntele este destul de abrupt.

Potrivit cuvintelor lui Iotam, din Cartea Judecatori, in localitatea Sichem se afla un templu inchinat zeului El-Berit, adica lui Baal-Berit, insemnand «Domnul Legamantului». «Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem (…) si s-a luptat Abimelec cu cetatea toata ziua aceea, a luat cetatea, a ucis poporul care era in ea si a daramat cetatea si a presarat locul ei cu sare. Auzind de acestea, toti acei ce erau in turnul Sichemului s-au dus in turnul capistei lui Baal-Berit.» (Judecatori 9, 45-46) Cercetatorii biblici, pornind de la acest «legamant», au plasat sanctuarul in perioada canaanita.

Este posibil ca sanctuarul de pe Muntele Garizim sa fie chiar pre-israelitean, daca numele acestuia se trage de la tribul «gerizites», un trib din vecinatatea Paletinei, cucerit de regele David. O interpretare abrupta a numelui muntelui ar insemna «muntele taiat in doua».

Muntele Garizim este vazut insa, de catre samariteni, drept munte sfant, ales de Iahve spre a gazdui un Templu Sfant, diferit de cel din Ierusalim. Pana astazi, Muntele Garizim ramane cel mai sfant loc pentru religia samaritenilor, in apropierea lui vietuind peste 90% din samaritenii din intreaga lume; in special, in localitatea Kiryat Luza.

Pastele este praznuit de samariteni pe varful Muntelui Garizim, acest loc fiind considerat de ei drept locul unde Avraam aproape ca l-a adus jertfa pe fiul sau, Isaac. Varianta cartii «Facerea», pastrata in textul masoretic, in Septuaginta si in nanuscrisele de la Marea Moarta, da marturie insa ca acest lucru s-a intamplat pe Muntele Moria, identificat de evrei cu Muntele Templului.

Potrivit surselor rabinice clasice, pentru ca un samaritean sa se converteasca la iudaism, este nevoie ca mai intai sa renunte la orice credinta in sfintenia Muntelui Garizim. Cea mai buna raportare la Muntele Garizim ramane insa tot cea rostita de Mantuitorul Iisus Hristos, in discutia cu samariteanca, la Fantana lui Iacov:

«Doamne, vad ca Tu esti prooroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.» (Ioan 4, 19-23)

Teodor Danalache

Sursa: cretinismortodox.ro

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.