versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?

“Suflete al meu, suflete al meu, scoala-te, pentru ce dormi? Sfarsitul se apropie si te vei tulbura. Ci te desteapta ca sa se milostiveasca spre tine Hristos-Dumnezeu, care pretutindenea este si toate le plineste.”


Condacul Canonului Sfantului Andrei Criteanul, “Suflete al meu”, ce constituie, am putea spune, un adevarat rezumat al acestei opere imnografice, ne descopera insasi esenta vietii crestine: nevoia trezirii omului din somnul cel greu al pacatului si dobandirea vietii in Hristos.

Inca de la inceput trebuie sa amintim faptul ca Biserica vede in somn, ca act al naturii umane cazute, o icoana a mortii. Acest adevar presupune ca, atat moartea sa poata fi inteleasa ca somn, cat si somnul sa poata fi inteles ca moarte.

Primul caz il constatam luand aminte la faptul ca toti cei trecuti la cele vesnice sunt numiti, in rugaciunile Bisericii, “cei adormiti”. Ei primesc acest apelativ, nu pentru ca sufletul omului ar fi nesimtitor dupa iesirea din trup, ci din perspectiva Parusiei, a asteptarii Invierii obstesti.

La cel de-al doilea caz, somnul ca moarte, face referire Biserica in multe din rugaciunile si scrierile Sfintilor Parinti — si in mod particular Sfantul Andrei Criteanul in acest condac – intelegand somnul ca ipostaza nesimtitoare a sufletului robit de pacate, ca stare de moarte sufleteasca.

Sfantul Andrei Criteanul ne descopera inca de la inceputul condacului, o intrebare esentiala, imperios necesar a ne-o adresa in aceasta lume a aparentelor. O intrebare soptita in adancul inimii si fiintei noastre. Un dialog de taina, intre constiinta, glasul lui Dumnezeu din om, si sufletul adormit de pacat.

Dupa cum uneori este nevoie ca altcineva sa ne trezeasca discret din somn, tot astfel si aici, aceasta intrebare esentiala, invaluita in sinceritate, poate fi primul pas spre trezirea dintr-un somn indelungat si profund.

Dar daca un om sfant si binecuvantat precum Cuviosul Andrei Criteanul, adreseaza sufletului sau cuvinte atat de miscatoare, cum de nu o facem noi, cei cazuti in atatea pacate, cu sufletele adormite sau chiar in coma profunda?

Un posibil raspuns ar putea fi faptul ca ne amagim cu dulceata “visului” prilejuit de acest somn. Parerea de sine, uitarea de Dumnezeu si uitarea adevaratului scop al vietii noastre in aceasta lume, mantuirea, ne face sa ramanem prinsi in mrejele sale.

Asa se face ca multi dintre noi dormim zi si noapte, dormim uneori chiar de la leagan pana la mormant! Moartea este intotdeauna mai aproape decat credem noi. Inaintea noastra stau judecata si vesnicia, dar nici macar nu ne gandim la ele — ca si cum pentru noi ele nici nu ar exista. Ne continuam somnul…

Sufletul si nevoile sale sunt date uitarii, sunt marginalizate, desi Mantuitorul ne spune: “Ce va folosi omul de va dobandi lumea toata si isi va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37).

Adevarul acestor cuvinte ni se va descoperi cu adevarat numai atunci cand, vom fi partasi adevarului lucrurilor, atunci cand vom fi constienti de faptul ca “sfarsitul se apropie” sau ca sfarsitul chiar a sosit. Dar pentru a nu ne tulbura atunci, cand va fi prea tarziu, este nevoie a ne tulbura acum, cand inca ne putem trezi din acest somn in care ne-a adus modul de viata indepartat de Dumnezeu.

Nici macar faptul ca, uneori mergem la Biserica, citim o carte duhovniceasca, discutam cu cineva despre credinta, facem milostenie saracilor, sau facem alte fapte bune, nu reprezinta o dovada ca suntem cu bagare de seama si ca purtam de grija cu adevarat sufletelor noastre.

Asa cum cei care dorm se intampla sa faca anumite miscari in somn, ca si cand ar fi treji, unii chiar vorbesc sau merg din loc in loc, tot asa se poate intampla si cu noi: cele cateva lucruri bune pe care le facem ne pot asemana “somnambulului”. Ne poate lipsi constiinta deplina a savarsirii lor.

Putem savarsi aceste fapte nu ca urmare a unei vieti si unei iubiri constante fata de Dumnezeu si fata de aproapele, nu in numele Domnului si Mantuitorului nostru, nu potrivit unei ferme determinari de a trai dupa cum ne invata Evanghelia, ci accidental, uneori chiar involuntar, aproape intotdeauna fara a avea gandul mantuirii, uneori potrivit conventiilor lumesti, uneori urmand unor simple porniri ale inimii, si alteori datorita unor calcule reci ale iubirii de sine.

Savarsind ocazional cateva fapte bune, ne putem amagi, hranindu-ne din aparenta, ramanand insa neschimbati in interior, cu aceleasi patimi care ne stapanesc, cu aceeasi inima necuratita, si cu aceeasi constiinta adormita. Ori a incerca sa traim pe baza parerii de sine, inseamna a incerca sa bem apa dintr-un izvor secat.

Este nevoie sa ne trezim pentru ca sa se “milostiveasca spre noi Hristos-Dumnezeu, care pretutindenea este si toate le plineste.” El este cel care ne-a izbavit din acest somn/moarte prin Moartea si Invierea Sa, dupa cum aflam si dintr-o strofa a Prohodului: Somn invietor/ In mormant dormind, Hristoase Doamne/ Din cel greu somn al pacatului ai sculat/ Intreg neamul omenesc cel pacatos. (Starea a II-a, strofa a IV-a)

De aceea, numai intr-o relatie personala si constienta cu Hristos, numai uniti cu El prin Sfintele Taine ale Bisericii, ne putem trezi fiecare din acest somn in care ne-a adus pacatul, dobandind trezvia inimii si a cugetului, o inima simtitoare si intelegatoare.

Incheiem aceste cateva randuri prin cuvintele vii ale Sfantului Inocent Borisov, Arhiepiscop de Cherson, care duc mai departe si amplifica parca mesajul si puterea tainica a condacului Sfantului Andrei Criteanul:

“Suflete al meu, suflete al meu, tu esti singurul pe care il am, asa ca, daca te voi pierde, voi pierde totul. Tu, care fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, esti mai mare decat lumea intreaga, care chiar si dupa caderea ta ai fost rascumparat cu scump sangele Fiului lui Dumnezeu si chemat la o viata vesnica binecuvantata cu Dumnezeu in cer; suflete al meu, suflete al meu, pentru ce dormi? De ce ai uitat natura si demnitatea ta si, cu atata usurinta, te oferi spre sclavie carnii si sangelui, captiv fiind lumii si diavolului, vrasmasii tai? De ce, creat fiind sa slujesti Dumnezeului Celui Viu si Adevarat, te pleci inaintea fiecarui idol al patimilor? De ce, tu, cel ce esti chemat la viata vesnica, cheltuiesti atat timpul, cat si talantii incredintati tie, in desartaciuni, fara a gandi ca te asteapta Judecata?

Suflete al meu, suflete al meu, scoala-te! Pentru ce dormi? Dormi acum cand portile cerului si ale vesniciei stau deschise inaintea ta? Dormi acum cand langa tine este Gheena si duhurile cele viclene? Poti dormi cand este un razboi in jurul tau, in launtrul tau, cand cerul si iadul lupta pentru tine, cand toti dusmanii vicleni iti pandesc toate caile, iti intind curse, ca sa te prinda si sa te chinuiasca vesnic?

Dormi, suflete al meu, dar timpul harului si al milei se scurge fara intoarcere. Dormi, iar ranile pacatelor tale cresc si se inmultesc. Dormi in timp ce vrasmasii vegheaza asupra ta si te impresoara din cap pana in picioare cu ispite. Dormi cand ingerul mortii vine, iar sfarsitul se apropie. […]

Ce rau se poate intampla daca ne oprim, ne gandim, si ne intoarcem cand inca este timp? Si asa, suflete al meu te scoala! Deschide ochii si scoala-te din patul pacatului; aseaza-te pe calea legii lui Dumnezeu si intinde mainile catre bine. Hotaraste-te sa slujesti Singurului Dumnezeu Viu si Adevarat, asa cum ai slujit pana acum idolilor patimilor; si totul este gata pentru mantuirea ta. Evanghelia este pregatita pentru luminarea mintii tale in toata vremea, in viata ta; hainele de nunta ale robului lui Hristos sunt gata sa-ti ascunda goliciunea spirituala; Trupul si Sangele Domnului sunt gata sa-ti potoleasca foamea; untdelemnul si mirul sunt gata sa-ti vindece ranile; Atotputernicul har al Sfantului Duh este gata sa te intareasca; coroana insasi este gatita ca rasplata pentru cele cateva nevointe ale tale.

Scoala-te si fie ca lumina lui Hristos sa te lumineze! Auzi cum El, prin glasul Evangheliei, cheama la Cina Sa cea cereasca unde “tot mai este loc” (Luca 14:22)? Acesta este un loc pentru noi, suflete al meu. Sa ne ostenim a ne face vrednici de el, atat timp cat noaptea inca nu a venit, usile palatului nu sunt inca inchise, iar untelemnul din candela luminii noastre inca nu s-a sfarsit! Amin.”

Radu Alexandru. Sursa: crestinortodox.ro

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.