versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Pomenirea r?posaşilor

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

Ortodoxia se fundamenteaz? pe Înviere, iar via?a pămînteasc? nu ?şi g?se?te rost dec?t privit? eshatologic, unui cre?tin ortodox moartea şi apare ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieşii Început? de la na?tere, ea condişionÎnd existen?a vieşii adev?rate, a vieşii veÎnice.

‘Moartea este o poart? prin care Cel Înviat (Hristos) ne las? s? trecem prin moarte În via??. Via?a noastr? se Îngusteaz? pÎn? ce Botezul nostru şi moartea noastr? coincid. F?r? moarte, via?a ar fi ireal?, ar fi un vis f?r? de?teptare’, spunea Atenagora, patriarh al Constantinopolului.

Biserica Ortodox? se afl? ast?zi În ziua de pomenire a celor trecuşi În starea veÎniciei, ziua ‘moşilor de iarn?’, a?a cum mai este numit? În popor. Biserica şi-a manifestat Întotdeauna grija fa?? de cei care au plecat În veÎnicie, consacrÎndu-le ziua de s?mb?t? pentru pomenirea general? a morşilor, rÎnduind cÎnt?ri speciale În amintirea acestora. Dar, În special, s?mb?ta dinaintea Înfrico??toarei Judec?şi şi S?mb?ta Rusaliilor sunt rÎnduite pentru pomenirea moşilor şi str?moşilor no?tri cei din veac adormişi, zile care poart? denumirea de moşii de iarn? şi de var?, ori s?mb?ta sufletelor. În cartea de cult numit? Triod sunt menşionate şi motivele pentru care a fost rÎnduit? ast?zi aceast? pomenire, astfel Sfinţii P?rinşi, ‘mÎnaşi de dragostea de oameni şi fiind Înv??aşi de Sfinţii Apostoli, au hot?r?t ca Întreaga Biseric? s? fac? pomenire de ob?te pentru toşi ace?tia, fiindc? n-au avut parte de slujbele cele rÎnduite, din pricina unei Înt?mpl?ri oarecare, s? fie cuprinşi În pomenirea ob?teasc? de acum’. De asemenea, a fost rÎnduit? pomenirea celor adormişi În aceast? zi ‘pentru c? mşine are s? se pr?znuiasc? a doua venire a lui Hristos; prin aceasta, Biserica Înduplec? pe Înfrico??torul şi Dreptul Judec?tor ca s? aib? fa?? de suflete obiÎnuita Sa mil? şi s? le a?eze Întru desf?tarea cea f?g?duit?’, dar şi pentru c? În Duminica următoare se pomene?te izgonirea lui Adam din Rai, ‘de aceea izvodesc, prin pr?znuirea de azi a tuturor morşilor, o oarecare odihn? şi popas, punÎnd astfel, prin odihna de azi, sf?rşit tuturor pr?znuirilor faptelor s?v?rşite de Dumnezeu pentru mÎntuirea noastr?’.

Din vremea Sfinţilor Apostoli

Înc? din vremea Sfinţilor Apostoli, dup? cum m?rturise?te SfÎntul Ioan Gur? de Aur, se şineau zile de pomenire a str?moşilor adormişi În speran?a fericirii veÎnice. Astfel de zile pot fi identificate În jurul secolului al VI-lea, cÎnd s-a f?cut fixarea definitiv? a pericopelor biblice citite În cursul anului bisericesc. În privin?a aceasta g?sim rug?ciuni alc?tuite pentru sufletele celor morşi şi În Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, În care se spune: ‘Te rug?m Dumnezeule şi pentru cei adormişi, a c?ror pomenire s-a f?cut, sfin?e?te aceste suflete, c?ci tu pe toate le cuno?ti; sfin?e?te-i pe cei adormişi În Domnul şi num?r?-i cu puterile Tale cele sfinte (Îngerii) şi d?-le lor şi s?l??luire Întru ?mp?r?şia Ta’. Despre obiceiul de a face rug?ciuni de mijlocire pentru cei morşi g?sim menşion?ri la Sfinţii P?rinşi şi Scriitori bisericeşti din secolul al II-lea, la SfÎntul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, SfÎntul Ciprian al Cartaginei, apoi ÎncepÎnd cu secolul al IV-lea m?rturiile devin numeroase, dintre cei mai importanşi Sfinţi P?rinşi putem menşiona pe SfÎntul Ioan Gur? de Aur. Ierarhul antiohian definindu-l pe om drept ‘?mprumut cu dobÎnd? vremelnic? a vieşii: datorie f?r? amÎnare a morşii’ şi arat? efemeritatea, c?ci el este ‘ast?zi În bog?şie, mşine În mormÎnt. Ast?zi ?mbr?cat cu profir, iar mşine dus la mormÎnt. Ast?zi În multe avuşii, iar mşine În co?ciug. Ast?zi cu cei ce-l lingu?esc, iar mşine cu viermii. Ast?zi este, iar mşine nu mai este’, şi Îndeamn? la purtare de grij? pentru folosul celor care au r?posat: ‘S? le d?m lor ajutorul ce li se cuvine, adic? milostenii şi prinoase, c?ci aceasta le aduce u?urare, mare c??tig şi folos. Într-adev?r, nu s-au legiuit acestea În zadar şi la Înt?mplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu f?r? rost de preaÎn?elepşii ucenici ai Domnului, ca preotul s? fac? pomenire la Înfrico??toarele Taine de cei În credin?? adormişi’.

Biserica a hot?r?t s? se fac? pomenirea celor plecaşi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea p?catelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovad? de iubire nem?rginit?, care trece pr?pastia morşii. Prin rug?ciunile noastre se realizeaz? comuniunea aceasta cu cei plecaşi la Domnul. şi pomenim, şi aducem În fa?a lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, şi includem Într-un dialog al rug?ciunii cu Dumnezeu, dialog care revars? foloase şi asupra lor.

Pomenirea, un lucru folositor şi pl?cut lui Dumnezeu

În aceast? zi se oficiaz? SfÎnta Liturghie, unde sunt pomenişi cei adormişi, fapt pe care SfÎntul Grigorie de Nyssa ?l nume?te ‘folositor şi pl?cut lui Dumnezeu’, iar SfÎntul Simeon al Tesalonicului spune În privin?a aceasta. ‘Nimic altceva nu este at?t de folositor pentru cei adormişi, nici pricinuitor de at?ta bucurie, iluminare şi unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece Însuşi SÎngele Domnului este cel care prin aceast? jertf? se vars? pentru noi, netrebnicii’. Dup? dumnezeiasca Liturghie se s?v?r?e?te Slujba Parastasului cu unele rug?ciuni speciale. Slujbele de pomenire a celor adormişi poart? numele de ‘parastas’, cuvÎnt de provenien?? greac?, care Înseamn? ‘Înf?şi?are Înaintea cuiva’, ‘mijlocire’, deci, prin acest serviciu religios se mijloce?te Înaintea lui Dumnezeu pentru cei morşi. Cu acest prilej se aduc la biseric? prinoase (coliv?, vin, colaci) care, dup? ce sunt binecuvÎntate, se ?mpart pentru sufletele adormişilor no?tri.

Simbolismul colivei

Coliva aminte?te de o minune a SfÎntului Teodor Tiron, petrecut? În vremea ?mp?ratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol s? stropeasc? toate alimentele din pie?e cu sÎngele jertfit idolilor, În prima s?pt?mÎn? a Postului Mare, ca astfel s?-i oblige pe cre?tini s? Întrerup? postul şi s? consume jertfe aduse idolilor. SfÎntul Teodor Tiron, ap?rÎndu-i În vis arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia s?-i anunţe pe cre?tini s? nu cumpere nimic din pia??, ci s? mÎnÎnce gr?u fiert cu miere.

Pentru cinstirea Înaintaşilor trecuşi la Domnul, ‘se face coliv? din semin?e de gr?u şi din alte roade de multe feluri ce sunt aduse ca prinos lui Dumnezeu’, care ‘arat? c? şi omul este o s?mÎn??, un rod al pămîntului care semÎnÎndu-se acum În pămînt precum gr?ul iar?şi va Învia cu puterea lui Dumnezeu, r?s?rind În via?a ce va s? fie şi aducÎndu-se viu şi des?v?rşit lui Hristos. C?ci precum aceast? s?mÎn?? se Îngroap? În pămînt, iar dup? aceea r?sare şi aduce mult rod, tot astfel şi omul fiind dat acum pămîntului prin moarte, iar?şi va Învia. Acelaşi lucru ?l spune şi SfÎntul Apostol Pavel, ar?tÎnd Învierea prin pilda semÎn?turilor’, spune SfÎntul Simeon al Tesalonicului.

Pe lÎng? coliv?, În aceast? zi se ?mparte mÎncare pentru sufletul celor adormişi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii no?tri. De asemenea, În unele locuri, la sate exist? tradişia ca În aceast? zi, În casele gospodarilor, s? se fac? o mas? de pomenire la care sunt chemaşi rudele, vecinii, dar şi oameni nevoiaşi.

N?dejdea Învierii

Cultul morşilor este fundamentat pe Învierea lui Hristos care s-a f?cut, dup? cum ne spune SfÎntul Apostol Pavel, ‘Încep?tur? (a Învierii) celor adormişi. C? de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi Învierea morşilor (I Cor. 15) şi tot el ne Îndeamn? ‘despre cei ce au adormit, nu voim s? fişi În ne?tiin??, ca s? nu v? Întristaşi, ca ceilalţi, care nu au n?dejde, pentru c? de credem c? Iisus a murit şi a Înviat, tot a?a (credem) c? Dumnezeu, pe cei adormişi Întru Iisus, şi va aduce ?mpreun? cu El.’ (I Tes. cap. IV). Astfel, prin pomenirea Înaintaşilor În aceast? zi, Biserica ?şi exprim? speran?a r?spunsului bun pe care ?l vor primi la Judecata de Apoi toşi oamenii Înviaşi Întru n?dejdea ?mp?r?şiei cerurilor. (Articol realizat de Gheorghe Anghel şi publicat În „Ziarul Lumina” din data de 26 februarie 2011). Sursa

1. Stau de-at?tea ori pe gÎnduri si privesc,
prim?vara, florile cum Înfloresc,
pe c?mpie, mieloseii zburd? lÎng? mama lor,
p?s?relele ?si cÎnt? cÎntul lor.

2….?mi aduc aminte si de mama mea
c?t de fericit eram eu lÎng? ea,
cu dragoste, pe genunchii ei ades m? aseza
si cu drag pe obr?jori m? s?ruta.

3. Nu doresc mai mult pe lume altceva
dec?t s? m? Înt?lnesc cu mama mea,
c?ci de dorul t?u, o mam?, sufletu-mi tÎnjeste r?u
si mi-i dor din nou s?-ti aud glasul t?u.

4. Multe lacrimi ai v?rsat pÎn’ m-ai crescut,
multe nopşi neadormite ai petrecut,
cÎnd eram În suferin??, mam? drag? te rugai
si În brate trupusorul mi-l purtai.

5. Iar cÎnd, mam? În mormÎnt te odihnesti,
obr?jorii mei În lacrimi se topesc.
Chiar acuma astept ziua ca s? plec de pe pămînt
si doresc s? ne-nt?lnim În cerul sfÎnt.

6. Iar cÎnd, Doamne, Tu pe nori vei reveni
si pe mama mea În cer voi Înt?lni,
va r?mÎne-o amintire ce n-o pot uita nicicÎnd,
c-am avut o mama scump? pe pămînt.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.