versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Via?a şi acatistul sfinţilor mucenici Ciprian şi Iustina






Pe vremea ?mp?r?şiei lui Deciu, era În Antiohia Siriei un filozof şi vr?jitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, n?scut dim p?rinşi necredincioşi, care a fost dat În copil?ria sa spre slujba p?gÎnescului şi necuratului lor zeu, Apolon. În anul al ?aptelea al v?rstei sale ?l Încredin?ar? la vr?jitori spre Înv???tura me?te?ugului vr?jitoriei şi a dr?ce?tii În?elepciuni. Iar dup? zece ani de la na?terea sa a fost trimis de p?rinşi spre s?v?rşirea jertfei În muntele Olimpului, pe care p?gÎnii ?l numeau locuin?? dumnezeiasc?, c?ci acolo se afla nenum?rat? mulşime de idoli Întru care mulşi diavoli locuiau.

Ciprian a Înv??at În acel munte Înalt mult me?te?ug diavolesc, c?ci ?tia felurite n?luciri dr?ce?ti; se deprinsese a schimba v?zduhul, a porni vÎntul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile m?rii, a face stric?ciune În r?saduri, gr?dini şi c?mpii, a aduce v?t?m?ri şi rÎni asupra oamenilor şi se Înv??ase la În?elepciunea cea pierz?toare şi prea rea lucrare diavoleasc?. şi a v?zut acolo nenum?rate p?lcuri dr?ce?ti ?mpreun? cu st?pÎnul Întunericului, ?mprejurul c?ruia unii s?ltau, alţii slujeau, alţii chiuiau, l?udÎnd pe st?pÎnul s?u, iar alţii erau trimişi În toat? lumea spre În?elarea popoarelor.

A v?zut acolo pe toşi zeii şi zei?ele p?gÎne şi felurite n?luciri şi vedenii, la care se Înv??a c?te patruzeci de zile În post; c? mÎnca dup? apusul soarelui nu pşine, nici alt? hran?, ci numai ghind? de stejar. CÎnd era de cincisprezece ani avea ca dasc?li ?apte slujitori mari care slujeau la cele ?apte planete. De la acei jerfitori a Înv??at multe taine diavole?ti. Apoi s-a dus În cetatea Agra, unde, slujind c?tva timp zei?ei Ira, a Înv??at multe me?te?uguri de la slujitorul care era acolo. şi a petrecut şi În Tauropoli slujind zei?ei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia şi a deprins s? fac? fel de fel de vr?ji şi n?luciri, ca aceea ca morşii din morminte s? grşiasc?.

AvÎnd dou?zeci de ani, a mers În Egipt, În cetatea Memfis, la capii r?ut?şilor şi multe farmece şi vr?jitorii Înv??a. La treizeci de ani a mers la caldei şi acolo a Înv??at s? citeasc? În stele. Si În Antiohia a mers, fiind atunci des?v?rşit În toat? r?utatea: vr?jitor şi fermec?tor, pierz?tor de suflete, mare prieten şi credincioas? slug? a st?pÎnitorului iadului, cu care singur fa?? În fa?? a vorbit şi de cinste mare de la dÎnsul s-a Învrednicit. De acest lucru singur a m?rturisit, zicÎnd: «S? m? credeşi pe mine c? singur pe diavol l-am v?zut, pentru c? prin jertfe l-am rugat şi l-am s?rutat şi am grşit cu dÎnsul şi cu aceia care sÎnt la dÎnsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au l?udat În?elegerea mea şi Înaintea tuturor a zis: «Iat? noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastr?, vremelnic de ?mp?rt??ania noastr?». şi mi-au f?g?duit c? au s? m? pun? boier, dup? ieşirea mea din trup şi c?t timp eu am s? petrec pe pămînt, În toate au s?-mi ajute şi mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar cÎnd ie?eam de la dÎnsul a strigat către mine: «?mb?rb?teaz?-te, nevoitorule Cipriane» şi, sculÎndu-se, m-a petrecut, Înc?t şi toşi mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toşi boierii lor pe mine m? ascultau, v?zÎnd cinstea ce mi se f?cea de către dÎnsul. Era chipul lui ca o floare de iarb? şi capul şi era Încununat cu o coroan? pref?cut?, nu adev?rat?, ci n?lucire de aur şi pietre luminoase, care lumina chipul acela şi hainele lui erau minunate. Iar cÎnd se Întorcea Încoace sau Încolo se cutremura tot locul acela şi mulşi st?teau lÎng? scaunul lui cu fel de fel de rÎnduieli ale duhurilor r?ut?şii, Întru mare supunere.

Eu cu totul pe mine m? d?dusem atunci, supunÎndu-m? la toat? porunca lui». Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian dup? Întoarcerea sa la Dumnezeu.

Este ar?tat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale c?ror lucruri, toate, le f?cea sup?rÎnd pe oameni şi În?elÎndu-i. În Antiohia a petrecut mult? vreme şi a adus pe mulşi oameni spre toat? necurata f?r?delege, pe mulşi i-a ucis cu otr?vurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor şi Înjunghia şi pe mulşi i-a Înv??at la vr?jile sale rele: pe unii şi Înv??a s? zboare prin v?zduh, pe alţii s? pluteasc? cu luntrea prin nori, pe alţii i-a f?cut s? umble pe ape. De toşi p?gÎnii era cinstit şi sl?vit ca un mare jertfitor şi preaÎn?elept slujitor al necuraşilor lor zei şi mulşi alergau la dÎnsul pentru nevoile lor, pentru c? şi ajuta cu puterea diavoleasc? de care era plin; unora le ajuta la desfrÎnare, altora la mÎnie, la vrajb? şi la izbÎndirea r?ut?şilor, iar altora În zavistie le ajuta. Acum era cu totul În fundul iadului şi În gurile diavole?ti, fiu al gheenei, p?rta? al celor diavole?ti şi al pierz?rii celei veÎnice. Iar Domnul, Cel ce nu voie?te moartea p?c?tosului, pentru negrşita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruit? de p?catele omene?ti, a vrut ca pe acest om s?-l caute şi pe cel afundat În adÎncul iadului din pr?pastie s?-l scoat? şi s?-l mÎntuiasc?, spre ar?tarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, c?ci nu este p?cat s? biruiasc? iubirea Lui de oameni. şi l-a mÎntuit pe Ciprian din pierzarea lui În acest chip:

În acea vreme era În Antiohia o fecioar? cu numele de Iustina, care s-a n?scut din p?rinşi p?gÎni. Tat?l ei se numea Edesie şi era slujitor idolesc, iar maica sa se numea Cleodonia. Fecioara Iustina cÎnd a ajuns la v?rsta des?v?rşit?, ?ezÎnd În casa sa la fereastr?, a auzit din Înt?mplare un cuvÎnt de mÎntuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie şi care grşia pentru Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos «c? S-a n?scut din curata Fecioar? Maria şi, multe minuni f?cÎnd, a voit a p?timi pentru mÎntuirea noastr? şi a Înviat din morşi şi S-a În?l?at la ceruri şi a stat de-a dreapta Tat?lui şi ?mp?r??e?te În veci».

Aceast? propoveduire a diaconului a c?zut pe pămînt bun În inima Iustinei, c?ci degrab? a Început a aduce rod şi a dezr?d?cina din ea toşi spinii necredin?ei. Iustina voia ca mai mult şi mai des?v?rşit s? Înve?e de la acel diacon, Îns? nu Îndr?znea s?-l caute pe el, ?mpiedicÎnd-o feciorelnica ruşine. Îns? mergea adeseori, În tain?, la biserica lui Hristos, ascultÎnd cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrÎnd În inima ei Duhul SfÎnt, a crezut În Hristos. şi În scurt? vreme şi pe maica ei a f?cut-o s? cread? şi dup? aceea şi pe b?trÎnul ei tat? l-a adus la credin??; el, v?zÎnd În?elegerea fiicei sale şi auzind cuvintele ei cele În?elepte, socotea În sine c? idolii, fiind f?cuşi de mşini omene?ti, cum pot s? fie ei dumnezei, neavÎnd nici suflet, nici suflare? şi o vedenie minunat? a v?zut el noaptea În vis, prin dumnezeiasc? ar?tare: adic? o tab?r? mare de Îngeri purt?tori de lumin?, iar În mijlocul lor era MÎntuitorul lumii, Iisus Hristos, şi L-a auzit pe El grşindu-i: «Venişi la Mine şi v? voi da vou? cereasc? ?mp?r?şie». Apoi, de?teptÎndu-se din somn, Edesie Îndat? a mers cu femeia şi cu fiica sa la episcopul cre?tinesc pe care ?l chema Optat, rugÎndu-l pe el s?-i Înve?e credin?a lui Hristos şi s? le dea lor SfÎntul Botez şi i-a spus lui cuvintele fiicei sale şi Îngereasca vedenie pe care singur o v?zuse.

Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de Întoarcerea lor şi, grşindu-le mult despre credin?a În Hristos, a botezat pe Edesie şi pe Cleodonia, femeia sa şi pe fiica lor Iustina şi, ?mp?rt?şindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar dup? ce s-a Înt?rit Edesie În credin?a lui Hristos, v?zÎnd episcopul evlavia lui, l-a f?cut preot; şi petrecu În fapte bune şi În fric? de Dumnezeu un an şi ?ase luni şi a?a, În sfÎnta credin??, şi-a sf?rşit via?a. Iar Iustina bine s-a nevoit În poruncile Domnului, iubind pe Mirele s?u Hristos şi slujindu-I Lui În rug?ciuni, În feciorie şi În cur??enie, În post şi În mare ÎnfrÎnare. Iar vr?jma?ul cel ce ur??te neamul omenesc, v?zÎnd o via?? ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune şi a Început a o sup?ra, felurite nevoi şi necazuri pornindu-i ?mpotriv?.

Era atunci În Antiohia un tÎn?r scolastic, pe nume Aglaid, fiu de p?rinşi bogaşi şi sl?vişi, vie?uind cu desf?tare Întru de?ert?ciunea lumii acesteia. şi acesta, Într-o vreme oarecare, a v?zut-o pe Iustina fecioara mergÎnd la biseric? şi s-a minunat de frumuse?ea ei. Iar diavolul a pus gÎnd r?u În inima lui asupra ei şi, aprinzÎndu-se de dorul ei, Aglaid a Început a se gÎndi În toate chipurile, ca Întru cuno?tin?a şi dragostea ei s? vie şi, În?elÎnd-o, s? aduc? pe mielu?eaua cea curat? a lui Hristos Întru necur?şia cea gÎndit? de dÎnsul. şi pÎndea calea ei, ori unde avea s? mearg? fecioara şi, Înt?mpinÎnd-o, o am?gea cu cuvinte desfrÎnate, l?udÎndu-i frumuse?ea. Apoi, spunÎndu-i cuvinte de fericire şi ar?tÎndu-şi dragostea sa către dÎnsa, cu curse În?el?toare şi me?te?ugit ?mpletite o urm?rea pe ea spre desfrÎnare. Iar fecioara se Întorcea şi fugea de dÎnsul, Înfrico?Îndu-se de el şi nu voia s?-i asculte În?el?toarele şi viclenele cuvinte. şi tÎn?rul, dorind frumuseşile ei cele feciore?ti, a trimis la dÎnsa rug?minte ca s? voiasc? s?-i fie lui soşie. Iar ea a r?spuns către dÎnsul: «Am pe Mirele meu Hristos c?ruia şi slujesc şi cur?şia mea ?mi p?strez. Acela şi sufletul şi trupul meu ?mi p?ze?te de toat? necur?şia».

Un r?spuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid şi mai mult a dorit-o, aprinzÎndu-l pe el diavol. NeputÎnd nicidecum s? o am?geasc?, a gÎndit ca s-o r?peasc?; şi adunÎnd spre ajutor tineri f?r? de rÎnduial?, asemenea lui, i-a p?zit calea pe care obiÎnuia fecioara s? mearg? spre biseric? la rug?ciune. Acolo a Înt?mpinat-o şi a prins-o, ducÎnd-o cu sila spre casa lui. Iar ea a Început a striga foarte tare, b?tÎndu-l pe el peste gur? şi scuipÎnd asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ieşit din casele lor şi au alergat ca s-o scoat? din mşinile tÎn?rului cel neruşinat ca din gura lupului şi au reuşit s? o ia pe mielu?eaua cea f?r? prihan?, pe SfÎnta Iustina. şi au fugit toşi cei nelegiuişi, iar Aglaid cu ruşine s-a dus la casa sa.

Ne?tiind ce s? mai fac?, Înmulşindu-se În el r?utatea patimii, s-a ispitit cu Înc? un lucru r?u: a mers la marele vr?jitor şi fermec?tor, Ciprian, jertfitorul idolesc şi acestuia, spunÎndu-i necazul s?u, i-a cerut ajutor, f?g?duind s?-i dea mult aur şi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dÎnsul, ?l mÎngşia f?g?duindu-i c? toat? dorin?a lui i-o va Îndeplini. «Eu, a zis el, voi face ca aceast? fecioar? singur? s? c?ute dragostea ta şi te va dori pe tine mai mult dec?t tu pe ea». A?a, mÎngşindu-l, i-a dat bună n?dejde.

LuÎnd Ciprian c?rşile sale de Înv???tur? a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care ?l ?tia c? degrab? poate s? aprind? cu necurat? dorire inima Iustinei spre tÎn?rul acela. Iar diavolul i-a f?g?duit cu s?rguin?? s?-i Îndeplineasc? dorin?a şi cu mÎndrie a zis: «Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cet?şi, ziduri am surpat, case am desp?rşit, v?rs?ri de sÎnge şi ucideri de tat? am f?cut; Învr?jbiri şi mÎnie mare Între fraşi şi Între soşi am pus, pe cei ce voiau s? petreac? mult În feciorie i-am adus În necur?şie; pe c?lug?rii cei ce se nevoiau prin munşi şi la mult? postire se deprindeau, negÎndindu-se niciodat? la trup, În pofta desfrÎn?rii i-am adus şi i-am Înv??at s? slujeasc? patimilor trupe?ti, iar pe alţii, care Întru pocşin?? şi Întru lep?darea de toate veniser?, iar?şi i-am Întors la cele dintşi lucruri rele şi pe mulşi din cei ce petreceau În cur?şie, i-am aruncat În desfrÎnare. Deci, oare nu pot eu ca pe aceast? fecioar? spre dragostea lui Aglaid s? o plec? Si ce s? zic mai mult? Cu lucrul voi ar?ta puterea mea degrab?. Deci, prime?te aceast? doctorie — şi şi d?du un vas plin — şi d?-o tÎn?rului aceluia ca s? stropeasc? locuin?a Iustinei şi vei vedea ce va fi». Acestea zicÎnd, s-a dus, iar Ciprian, chemÎndu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el s? stropeasc? În tain? casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. şi f?cÎndu-se aceasta, a intrat diavolul desfrÎn?rii cu s?geşile cele aprinse ale poftei trupe?ti, ca s? rÎneasc? prin desfrÎnare inima cea fecioreasc? şi trupul ei şi cu pofta cea necurat? s?-l aprind?.

Avea obiceiul fecioara aceea ca În toate nopşile s?-şi fac? rug?ciunile sale către Domnul. şi a fost dup? obicei, cÎnd În ceasul al treilea din noapte, sculÎndu-se se ruga lui Dumnezeu, a simşit ca de n?prasn? o tulburare În trupul ei şi furtun? rea de pofta cea trupeasc? şi aprinderea focului gheenei. şi a fost acea sup?rare şi În acel vifor din?untru mult? vreme; şi venea Întru pomenire acel Aglaid, c?ci se ridicase În ea gÎndurile cele rele. Se mira fecioara şi singur? de sine se ruşina, simşindu-şi sÎngele fierbÎnd ca Într-o c?ldare şi se gÎndea la lucruri de care Întotdeauna, ca de ni?te necur??enii, se sc?rbea. şi cu bună cuno?tin?? fiind Iustina, a În?eles c? de la diavol i s-a tras acest r?zboi Întru dÎnsa şi Îndat?, ÎnarmÎndu-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rug?ciune şi a strigat din adÎncul inimii către Hristos, Mirele s?u, zicÎnd: «Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iat?, vr?jmaşii mei s-au ridicat asupra mea, curse au preg?tit pentru picioarele mele şi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele T?u şi m-am veselit şi cÎnd m? sup?r? ei pe mine, eu la Tine scap şi n?d?jduiesc, spre a nu se bucura vr?jma?ul meu de mine; c?ci ?tii, Doamne Dumnezeul meu, c? eu sÎnt roaba Ta şi cur?şia trupului meu pentru Tine o p?zesc şi sufletul meu şie şi l-am Încredin?at. Deci, p?ze?te pe oaia Ta, P?storule bun, nu m? l?sa Întru mÎncarea fiarelor celor ce caut? s? m? Înghit? pe mine, d?-mi biruin?a poftei celei rele a trupului meu». Astfel, sfÎnta fecioar?, st?ruind mult În rug?ciune, a ruşinat pe vr?jma?ul care, fiind biruit de rug?ciunea ei, a fugit de la dÎnsa cu ruşine; şi s-a Întors odihna În trupul şi În inima Iustinei şi s-a stins v?paia poftei, iar r?zboiul a Încetat şi fierberea sÎngelui s-a potolit şi Iustina a dat slav? lui Dumnezeu, cÎntÎnd cÎntare de biruin??.

Diavolul s-a Întors la Ciprian cu veste rea, c? nu a reuşit Întru nimic. Dar Ciprian l-a Întrebat pe el din care pricin? nu a putut s-o supun? pe acea fecioar?. Iar el, cu toate c? nu voia, i-a spus adev?rul, zicÎnd: «Pentru aceasta nu am reuşit, pentru c? am v?zut pe ea un semn de care m-am Înfrico?at, şi din aceast? cauz? nu am putut ca s? o biruiesc». Ciprian a chemat un diavol mai cumplit şi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. şi mergÎnd acesta, a f?cut mai multe dec?t cel dintşi, c?ci cu mare putere a n?v?lit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rug?ciune s-a Înarmat şi mai mare nevoin?? a ar?tat, pentru c? s-a ?mbr?cat În hain? de p?r şi ?şi chinuia trupul s?u cu ÎnfrÎnarea şi cu postul, numai pşine şi ap? mÎncÎnd. şi a?a, ?mblÎnzindu-şi patimile trupului, a biruit pe diavol şi l-a gonit cu ruşine, iar el, la fel ca şi cel dintşi, nesporind nimic, s-a Întors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre c?peteniile diavole?ti şi i-a spus despre sl?biciunea celorlalţi doi diavoli trimişi care nu au putut s? cov?r?easc? o fecioar? şi a cerut de la dÎnsul ajutor. Iar el a oc?r?t pe diavolii cei dintşi cu s?lb?ticie, ca pe cei ce nu sÎnt bine iscusişi În acel lucru şi ca pe cei ce nu ?tiau cum s? Îndulceasc? desfrÎnarea În inima fecioarei. şi i-a dat bună n?dejde lui Ciprian, f?g?duindu-i ca singur, În alt chip, s? ispiteasc? pe fecioar?.

DucÎndu-se de la Ciprian, s-a pref?cut pe sine În chip de femeie şi a?a a intrat la Iustina; şi, ?ezÎnd, a Început a grşi cu dÎnsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut s? urmeze vieşii şi cur?şiei ei; o Întreba ce fel de plat? o s? aib? pentru aceast? via?? sfÎnt? şi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: «Mare şi negrşit? este plata pentru cei ce vie?uiesc În cur?şie, şi m?hnire mare au oamenii care nu bag? de seam? o visterie mare ca aceasta a cur?şiei Îngere?ti». Iar diavolul, descoperindu-şi neruşinarea, cu me?te?ug a Început a o am?gi, zicÎndu-i: «Apoi În ce chip ar putea s? fie lumea şi cum s-ar na?te oamenii? De ar fi p?zit Eva cur?şia, apoi de unde s-ar fi Înmulşit neamul omenesc? Cu adev?rat, bună este Însoşirea, pe care singur Dumnezeu a rÎnduit-o, şi SfÎnta Scriptur? o laud?, zicÎnd: «Cinstit? este nunta Întru toate şi patul nespurcat. Mulşi sfinţi ai lui Dumnezeu oare nu au fost Întru Însoşirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mÎngşierea omului, ca spre copiii sşi c?utÎnd s? se Înveseleasc? şi s? laude pe Dumnezeu?»

Ni?te cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol am?gitor şi mai bine dec?t Eva l-a biruit pe el; pentru c?, neintrÎnd În mai mult? vorb? cu dÎnsul, a alergat degrab? la limanul Crucii lui Hristos. şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima şi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele s?u, şi Îndat? a pierit diavolul, cu mai mare ruşine ca cei dintşi. Acel mare diavol a venit şi la Ciprian, tulburat; şi cunoscÎnd Ciprian c? nici acela nu a reuşit nimic, a zis către diavol: «Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruie?ti, fiind diavol puternic şi iscusit mai mult ca alţii În acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi feciore?ti? Deci, spuneşi-mi mie: cu ce fel de arme vi se ?mpotrive?te vou? şi cum puterea voastr? cea tare neputincioas? o face?» Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrÎnd, a m?rturisit: «Nu putem, a zis el, s? privim spre semnul crucii, ci fugim de dÎnsul, c?ci ne arde precum focul şi ne gone?te departe». Ciprian s-a sup?rat foarte tare asupra diavolului, c? l-a adus Întru ruşine şi se certa cu dÎnsul, zicÎndu-i: «Dar a?a este puterea voastr?, c? o fecioar? neputincioas? v? biruie?te?» atunci diavolul, vrÎnd s?-l mÎngşie pe Ciprian, a Încercat s? fac? alt lucru, În acest fel: s-a pref?cut În chipul Iustinei şi a mers la Aglaid, c? a?a p?rÎndu-i-se lui Aglaid c? este Iustina cu adev?rat ?şi va ?mplini datoria sa şi nu va fi ar?tat? neputin?a lor cea diavoleasc?, nici Ciprian nu se va afla Întru ruşine.

CÎnd a intrat diavolul la Aglaid În chipul Iustinei, Aglaid a s?rit de nespus? bucurie şi alergÎnd la ea, a cuprins-o şi o s?ruta, zicÎnd: «Bine ai venit la mine, prea frumoas? Iustina». şi cum a zis tÎn?rul cuvÎntul Iustina, Îndat? diavolul s-a stins, neputÎnd nici numele Iustinei s?-l rabde, iar tÎn?rul s-a ÎnspşimÎntat foarte tare şi, alergÎnd la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au Înt?mplat. Ciprian, cu ajutorul vr?jilor sale, a pus pe dÎnsul chip de pas?re şi f?cÎndu-l ca s? zboare prin v?zduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastr? s? intre În camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin v?zduh deasupra camerei Iustinei şi voia s? se a?eze pe cas?. S-a Înt?mplat atunci ca Iustina s? priveasc? pe fereastr? şi v?zÎnd-o diavolul pe ea, l-a l?sat pe Aglaid şi a fugit. şi a pierit de la Aglaid şi acea n?lucire, În care se ar?ta ca o pas?re şi puşin a lipsit de a nu muri c?zÎnd jos, c?ci cu mşinile s-a apucat de v?rful casei şi, şinÎndu-se, a r?mas spÎnzurat. De nu ar fi fost cobor?t de acolo prin rug?ciunea Sfintei Iustina, ar fi c?zut tic?losul şi ar fi murit. şi a?a, nereuşind nimic, s-a Întors tÎn?rul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a nec?jit foarte tare, v?zÎndu-se ÎnfrÎnt şi s-a hot?r?t ca singur s? se duc? la Iustina, n?d?jduind În vr?jitoriile sale. Mai Întşi s-a pref?cut În femeie, apoi În pas?re; şi Înc? nu se apropia de uşile casei ei, iar n?lucirea şi În?el?toarea asemÎnare cu cea de femeie şi cu cea de pas?re au pierit de la dÎnsul şi s-a Întors ruşinat.

Dup? aceasta, a Început Ciprian a face izbÎndire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vr?jilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuşilor ei, ca odinioar? diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu rÎni şi arunca pe dÎnşii În necaz nem?surat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boal?, Înc?t z?cea la pat şi plÎngea maica sa pentru dÎnsa. Iar ea o mÎngşia pe maica sa, precum David, zicÎnd: «Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului». Îns? nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cet?şii (Dumnezeu a?a a voit), a adus Ciprian v?t?mare, din cauza mÎniei sale celei ne?mblÎnzite şi din pricina ruşinii celei mari. şi erau rÎni Între dobitoace şi multe boli Între oameni. şi prin lucrare diavoleasc? a str?b?tut vestea prin Întreaga cetate, c? marele jertfitor Ciprian pedepse?te cetatea pentru Iustina, care i se ?mpotrive?te. AdunÎndu-se nu puşini dintre cinstişii cet??eni, au mers la Iustina şi cu mÎnie au sf?tuit-o pe dÎnsa ca s? nu-l mai m?hneasc? pe Ciprian şi s? se m?rite cu Aglaid, ca s? nu p?timeasc? toşi mai mult? sup?rare pentru dÎnsa. Iar ea pe toşi şi mÎngşia, Încredin?Îndu-i c? degrab? toate v?t?m?turile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi Înt?mplat. Pentru c? dup? ce SfÎnta Iustina s-a rugat cu t?rie lui Dumnezeu, Îndat? toat? puterea diavoleasc? a pierit şi toşi s-au t?m?duit de boli şi s-au vindecat de rÎni.

SchimbÎndu-se lucrurile, popoarele ?l pream?reau pe Hristos, iar de Ciprian şi de me?te?ugul lui cel vr?jitoresc ?şi b?teau joc, Înc?t acum Ciprian nici Între oameni nu se mai ar?ta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuşi se ruşina. Apoi, În?tiin?Îndu-se bine c? semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate s? le biruiasc?, şi-a venit În fire şi a zis către diavol: «Pierz?torule şi al tuturor În?el?torule, vistierule a toat? necur?şia şi În?el?ciunea, acum şi-am cunoscut neputin?a, c? dac? de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cÎnd singur Hristos va veni asupra ta? Dac? pe cei ce se Însemneaz? cu crucea nu-i poşi birui, apoi pe cine vei scoate din mşinile lui Hristos? Acum am cunoscut c? nu e?ti nimic şi nu poşi nimic şi nu ai putere de izbÎndire. M-am În?elat eu, tic?losul, ascultÎndu-te pe tine şi crezÎnd În În?el?ciunea ta; deci, dep?rteaz?-te de la mine, blestematule, dep?rteaz?-te, c? de acum mi se cade mie s? rog pe cre?tini ca s? m? miluiasc?. Mi se cade mie s? alerg la cei dreptcredincioşi ca s? m? izb?veasc? şi s? se Îngrijeasc? pentru mÎntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vr?jma? al adev?rului şi potrivnic şi ur?tor a toat? lumea!»

Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca s?-l ucid? şi, n?p?dind asupra lui, a Început a-l sugruma, b?tÎndu-l. şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ?tia cum s?-şi ajute lui şi s? se izb?veasc? din cumplitele mşini diavole?ti şi, Înc? fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se ?mpotrivea Iustina la toat? puterea diavoleasc? şi a zis: «Dumnezeul Iustinei, ajut?-mi şi mie!» Apoi, ridicÎndu-şi mÎna, şi-a f?cut semnul crucii şi Îndat? diavolul ca o s?geat? Întins? a pierit de la dÎnsul. Iar el, r?corindu-se şi c?p?tÎnd Îndr?zneal? şi chemÎnd numele lui Hristos, se Însemna cu semnul crucii şi În felul acesta se ?mpotrivea diavolului, oc?rÎndu-l şi blestemÎndu-l. Diavolul st?tea departe de dÎnsul şi nu Îndr?znea s? se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care ?l Înfrico?au şi ?l Îngrozeau, zicÎndu-i: «Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!» şi, mÎniindu-se asupra lui, a r?cnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luÎnd toate c?rşile vr?jitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul cre?tin, şi, c?zÎnd la picioarele lui, se ruga s?-l miluiasc? pe el şi s?-i dea lui SfÎntul Botez. Iar episcopul, ?tiindu-l pe el mare vr?jitor şi tuturor Înfrico?at, socotea c? a venit la dÎnsul cu În?el?ciune şi ?l Îndep?rta, zicÎndu-i: «Multe rele faci Între p?gÎni şi s? nu faci acestea şi Între cre?tini, ca s? nu pieri degrab?». Iar Ciprian, plÎngÎnd, i-a povestit episcopului toate r?ut?şile sale şi c?rşile sale i le-a dat ca s? le ard?. V?zÎnd episcopul smerenia lui, i-a ar?tat şi l-a Înv??at pe el sfÎnta credin?? şi i-a poruncit lui ca s? se preg?teasc? s? primeasc? SfÎntul Botez. Iar c?rşile lui le-a ars Înaintea tuturor cre?tinilor cet?şii. Apoi, ducÎndu-se Ciprian cu inima umilit?, plÎngea pentru p?catele sale, pres?rÎndu-şi cenu?? pe cap şi f?cea pocşin??, strigÎnd către adev?ratul Dumnezeu şi ?l ruga pentru cur?şirea f?r?delegilor sale. A doua zi, intrÎnd În biseric?, asculta cuvÎntul lui Dumnezeu cu mÎngşiere şi bucurie, stÎnd Între cei credincioşi. Iar cÎnd celor chemaşi diaconul le poruncea s? ias? afar?, zicÎndu-le: «C?şi sÎnteşi chemaşi, ieşişi!», alţii ie?eau, iar Ciprian nu a voit s? ias?, ci a zis către diacon: «Rob al lui Hristos sÎnt, nu m? goni pe mine de aici». Iar diaconul i-a zis lui: «De vreme ce Înc? nedes?v?rşit e?ti Întru SfÎntul Botez, pentru aceasta e?ti dator s? ieşi». Iar el a r?spuns: «Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a p?zit pe mine de diavol şi pe fecioara Iustina curat? a p?zit-o şi m-a miluit pe mine; deci, nu m? izgoni din biseric? pÎn? ce voi fi cre?tin des?v?rşit». Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului şi episcopul, cunoscÎndu-i os?rdia lui şi c?ldura inimii pentru credin?a În Hristos, l-a chemat la sine şi neÎnt?rziat l-a botezat În numele Tat?lui şi al Fiului şi al SfÎntului Duh. AflÎnd despre aceasta SfÎnta Iustina mare mulţumire a În?l?at către Dumnezeu şi multe milostenii a dat s?racilor şi prinoase a f?cut la biseric?. Iar pe Ciprian, episcopul l-a f?cut cite? În a opta zi, În a dou?zecea zi l-a f?cut ipodiacon şi În a treizecea zi l-a f?cut diacon, iar dup? un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbÎndu-şi obiceiul, din zi În zi mai str?mt? ?şi f?cea calea vieşii, totdeauna plÎngÎnd pentru faptele sale cele rele de mai Înainte şi a mers din putere În putere şi din bunătate În bunătate. Apoi, curÎnd a fost numit episcop şi În acea dreg?torie a ar?tat o via?? asemÎn?toare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a p?storit turma lui Hristos. Iar pe sfÎnta Iustina fecioara a f?cut-o diaconi?? şi i-a Încredin?at ei o Mănăstire de fecioare, f?cÎnd-o pe ea stare?? asupra acelor fecioare cre?tine. şi mult norod p?gÎn, prin chipul şi prin Înv???tura sa, de la Închinarea de idoli ÎntorcÎndu-i, i-a c??tigat şi i-a unit cu Biserica lui Hristos. şi se ?mpuşina sl?virea idoleasc?, iar slava lui Hristos se Înmul?ea.

V?zÎnd diavolul o via?? ca aceasta a lui Ciprian şi s?rguin?a sa pentru credin?a lui Hristos şi pentru mÎntuirea sufletelor omene?ti, scr?Înea din dinşi ?mpotriva lui. şi a Îndemnat pe p?gÎni s?-l cleveteasc? pe Ciprian Înaintea st?pÎnitorilor p?rşilor din r?s?rit, c? pe idolii lor i-a defşimat şi mult norod dintre ace?tia a Întors la adev?rata credin??, iar pe Hristos, potrivnicul lor, ?l sl?ve?te. AdunÎndu-se necredincioşii, au mers la Evtolmie ighemonul, care st?pÎnea atunci În p?rşile acelea şi au clevetit pe Ciprian, ?mpreun? cu Iustina, aducÎnd asupra lor multe pricini: precum c? şi idolilor şi ?mp?ratului şi tuturor st?pÎnitorilor potrivnici sÎnt şi tulbur? poporul, ameşindu-l şi ducÎndu-l În urma lor spre Închinarea la Hristos cel r?stignit. şi pe st?pÎnitor l-a rugat ca amÎndoi, Ciprian şi Iustina, cu moarte s? fie pedepsişi. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca s? fie prinşi şi Ciprian şi Iustina şi În temni?? s?-i arunce. şi mergÎnd În Damasc, i-a luat pe amÎndoi ca s?-i judece.

Acolo, ?ezÎnd la judecat?, i-au adus de fa?? pe legaşii lui Hristos, pe Ciprian şi pe Iustina, şi judec?torul a zis către Ciprian: «Pentru ce şi-ai schimbat slava ta cea dintşi, fiind mai Înainte vestit slujitor al vechilor zei şi pe mulşi oameni la dÎnşii aducÎnd?» Iar SfÎntul Ciprian i le-a spus lui toate pe rÎnd, a?a cum a cunoscut neputin?a şi În?el?ciunea diavoleasc? şi a cunoscut puterea lui Hristos, de care toşi diavolii se tem şi se cutremur? şi de semnul cinstitei cruci se sting; şi şi-a spus toat? pricina Întoarcerii sale către Hristos, pentru care se arat? gata Îndat? a muri. Iar judec?torul, neprimind cuvintele În inima lui şi neputÎnd s? r?spund? la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfÎntul s? fie spÎnzurat şi s?-i fie strunjit trupul, iar pe SfÎnta Iustina s-o bat? peste gur? şi peste ochi. şi au fost chinuişi mult? vreme, dar neÎncetat ?l m?rturiseau pe Hristos şi r?bdau toate chinurile cu mulţumire. Dup? aceea i-au aruncat pe ei În temni??; apoi cu ?mbunări şi Îndemna către Închinarea la idoli.

Dup? ce n-a reuşit s?-i Întoarc? de la credin?a lor, judec?torul a poruncit s? fie aruncaşi Într-o g?leat? cu ap? fiart?; şi c?ldarea aceea, deşi fierbea Întruna, cu nimic nu i-a v?t?mat pe dÎnşii şi, ca Într-o r?coreal? ?l pream?reau pe Dumnezeu. V?zÎnd aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: «şi eu aşijderea În numele zeului Asclepie, În acest foc voi intra şi pe vr?jitorii ace?tia şi voi ruşina». CÎnd acesta s-a atins de foc, Îndat? a murit. Judec?torul, v?zÎnd acest lucru, s-a Înfrico?at şi, nemaivrÎnd s?-i judece, i-a trimis la ?mp?ratul Claudiu care se afla În Nicomidia şi i-a scris despre toate cele f?cute de dÎnşii. Iar ?mp?ratul i-a judecat şi i-a osÎndit la moarte prin tşiere cu sabie.

Dup? ce i-au dus la locul unde trebuiau s? fie omor?şi, şi-a cerut Ciprian vreme de rug?ciune, pentru ca mai Înainte pe Iustina s-o omoare, c?ci se temea ca ea s? nu se Înfrico?eze de moartea lui. Iar ea, bucuroas?, şi-a plecat capul sub sabie şi la Mirele s?u Hristos se om era: prieten al diavolilor, ale c?ror lucruri, toate, le f?cea sup?rÎnd pe oameni şi În?elÎndu-i. În Antiohia a petrecut mult? vreme şi a adus pe mulşi oameni spre toat? necurata f?r?delege, pe mulşi i-a ucis cu otr?vurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor şi Înjunghia şi pe mulşi i-a Înv??at la vr?jile sale rele: pe unii şi Înv??a s? zboare prin v?zduh, pe alţii s? pluteasc? cu luntrea prin nori, pe alţii i-a f?cut s? umble pe ape. De toşi p?gÎnii era cinstit şi sl?vit ca un mare jertfitor şi preaÎn?elept slujitor al necuraşilor lor zei şi mulşi alergau la dÎnsul pentru nevoile lor, pentru c? şi ajuta cu puterea diavoleasc? de care era plin; unora le ajuta la desfrÎnare, altora la mÎnie, la vrajb? şi la izbÎndirea r?ut?şilor, iar altora În zavistie le ajuta. Acum era cu totul În fundul iadului şi În gurile diavole?ti, fiu al gheenei, p?rta? al celor diavole?ti şi al pierz?rii celei veÎnice. Iar Domnul, Cel ce nu voie?te moartea p?c?tosului, pentru negrşita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruit? de p?catele omene?ti, a vrut ca pe acest om s?-l caute şi pe cel afundat În adÎncul iadului din pr?pastie s?-l scoat? şi s?-l mÎntuiasc?, spre ar?tarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, c?ci nu este p?cat s? biruiasc? iubirea Lui de oameni. şi l-a mÎntuit pe Ciprian din pierzarea lui În acest chip:-a dus.

V?zÎnd moartea cea nevinovat? a lor, un om oarecare, pe care ?l chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dÎnşii, şi, aprinzÎndu-se cu duhul către Dumnezeu, a c?zut În genunchi lÎng? SfÎntul Ciprian, s?rutÎndu-l şi m?rturisindu-se pe sine cre?tin. Îndat? al?turi de Ciprian şi Teoctist a fost osÎndit la moarte prin tşiere. şi a?a fiind omor?şi ei, şi-au dat sufletele lor În mşinile lui Dumnezeu.

Trupurile lor au z?cut ?ase zile neÎngropate şi fiind acolo ni?te strşini le-au luat În tain? şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a Îngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. La mormÎntul lor au Început s? se fac? multe t?m?duiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rug?ciuni s? t?m?duiasc? Domnul şi bolile noastre cele trupe?ti şi suflete?ti, Amin.

V?zÎnd moartea cea nevinovat? a lor, un om oarecare, pe care ?l chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dÎnşii, şi, aprinzÎndu-se cu duhul către Dumnezeu, a c?zut În genunchi lÎng? SfÎntul Ciprian, s?rutÎndu-l şi m?rturisindu-se pe sine cre?tin. Îndat? al?turi de Ciprian şi Teoctist a fost osÎndit la moarte prin tşiere. şi a?a fiind omor?şi ei, şi-au dat sufletele lor În mşinile lui Dumnezeu.

SursaV?zÎnd moartea cea nevinovat? a lor, un om oarecare, pe care ?l chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dÎnşii, şi, aprinzÎndu-se cu duhul către Dumnezeu, a c?zut În genunchi lÎng? SfÎntul Ciprian, s?rutÎndu-l şi m?rturisindu-se pe sine cre?tin. Îndat? al?turi de Ciprian şi Teoctist a fost osÎndit la moarte prin tşiere. şi a?a fiind omor?şi ei, şi-au dat sufletele lor În mşinile lui Dumnezeu.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.