verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Via?a şi acatistul sfinţilor mucenici Ciprian şi Iustina


Pe vremea ?mp?r?şiei lui Deciu, era În Antiohia Siriei un filozof şi vr?jitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, n?scut dim p?rinşi necredincioşi, care a fost dat În copil?ria sa spre slujba p?gÎnescului şi necuratului lor zeu, Apolon. În anul al ?aptelea al v?rstei sale ?l Încredin?ar? la vr?jitori spre Înv???tura me?te?ugului vr?jitoriei şi a dr?ce?tii În?elepciuni. Iar dup? zece ani de la na?terea sa a fost trimis de p?rinşi spre s?v?rşirea jertfei În muntele Olimpului, pe care p?gÎnii ?l numeau locuin?? dumnezeiasc?, c?ci acolo se afla nenum?rat? mulşime de idoli Întru care mulşi diavoli locuiau.

Ciprian a Înv??at În acel munte Înalt mult me?te?ug diavolesc, c?ci ?tia felurite n?luciri dr?ce?ti; se deprinsese a schimba v?zduhul, a porni vÎntul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile m?rii, a face stric?ciune În r?saduri, gr?dini şi c?mpii, a aduce v?t?m?ri şi rÎni asupra oamenilor şi se Înv??ase la În?elepciunea cea pierz?toare şi prea rea lucrare diavoleasc?. şi a v?zut acolo nenum?rate p?lcuri dr?ce?ti ?mpreun? cu st?pÎnul Întunericului, ?mprejurul c?ruia unii s?ltau, alţii slujeau, alţii chiuiau, l?udÎnd pe st?pÎnul s?u, iar alţii erau trimişi În toat? lumea spre În?elarea popoarelor.

A v?zut acolo pe toşi zeii şi zei?ele p?gÎne şi felurite n?luciri şi vedenii, la care se Înv??a c?te patruzeci de zile În post; c? mÎnca dup? apusul soarelui nu pşine, nici alt? hran?, ci numai ghind? de stejar. CÎnd era de cincisprezece ani avea ca dasc?li ?apte slujitori mari care slujeau la cele ?apte planete. De la acei jerfitori a Înv??at multe taine diavole?ti. Apoi s-a dus În cetatea Agra, unde, slujind c?tva timp zei?ei Ira, a Înv??at multe me?te?uguri de la slujitorul care era acolo. şi a petrecut şi În Tauropoli slujind zei?ei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia şi a deprins s? fac? fel de fel de vr?ji şi n?luciri, ca aceea ca morşii din morminte s? grşiasc?.

AvÎnd dou?zeci de ani, a mers În Egipt, În cetatea Memfis, la capii r?ut?şilor şi multe farmece şi vr?jitorii Înv??a. La treizeci de ani a mers la caldei şi acolo a Înv??at s? citeasc? În stele. Si În Antiohia a mers, fiind atunci des?v?rşit În toat? r?utatea: vr?jitor şi fermec?tor, pierz?tor de suflete, mare prieten şi credincioas? slug? a st?pÎnitorului iadului, cu care singur fa?? În fa?? a vorbit şi de cinste mare de la dÎnsul s-a Învrednicit. De acest lucru singur a m?rturisit, zicÎnd: “S? m? credeşi pe mine c? singur pe diavol l-am v?zut, pentru c? prin jertfe l-am rugat şi l-am s?rutat şi am grşit cu dÎnsul şi cu aceia care sÎnt la dÎnsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au l?udat În?elegerea mea şi Înaintea tuturor a zis: “Iat? noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastr?, vremelnic de ?mp?rt??ania noastr?”. şi mi-au f?g?duit c? au s? m? pun? boier, dup? ieşirea mea din trup şi c?t timp eu am s? petrec pe pămînt, În toate au s?-mi ajute şi mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar cÎnd ie?eam de la dÎnsul a strigat către mine: “?mb?rb?teaz?-te, nevoitorule Cipriane” şi, sculÎndu-se, m-a petrecut, Înc?t şi toşi mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toşi boierii lor pe mine m? ascultau, v?zÎnd cinstea ce mi se f?cea de către dÎnsul. Era chipul lui ca o floare de iarb? şi capul şi era Încununat cu o coroan? pref?cut?, nu adev?rat?, ci n?lucire de aur şi pietre luminoase, care lumina chipul acela şi hainele lui erau minunate. Iar cÎnd se Întorcea Încoace sau Încolo se cutremura tot locul acela şi mulşi st?teau lÎng? scaunul lui cu fel de fel de rÎnduieli ale duhurilor r?ut?şii, Întru mare supunere.

Eu cu totul pe mine m? d?dusem atunci, supunÎndu-m? la toat? porunca lui”. Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian dup? Întoarcerea sa la Dumnezeu.

Este ar?tat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale c?ror lucruri, toate, le f?cea sup?rÎnd pe oameni şi În?elÎndu-i. În Antiohia a petrecut mult? vreme şi a adus pe mulşi oameni spre toat? necurata f?r?delege, pe mulşi i-a ucis cu otr?vurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor şi Înjunghia şi pe mulşi i-a Înv??at la vr?jile sale rele: pe unii şi Înv??a s? zboare prin v?zduh, pe alţii s? pluteasc? cu luntrea prin nori, pe alţii i-a f?cut s? umble pe ape. De toşi p?gÎnii era cinstit şi sl?vit ca un mare jertfitor şi preaÎn?elept slujitor al necuraşilor lor zei şi mulşi alergau la dÎnsul pentru nevoile lor, pentru c? şi ajuta cu puterea diavoleasc? de care era plin; unora le ajuta la desfrÎnare, altora la mÎnie, la vrajb? şi la izbÎndirea r?ut?şilor, iar altora În zavistie le ajuta. Acum era cu totul În fundul iadului şi În gurile diavole?ti, fiu al gheenei, p?rta? al celor diavole?ti şi al pierz?rii celei veÎnice. Iar Domnul, Cel ce nu voie?te moartea p?c?tosului, pentru negrşita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruit? de p?catele omene?ti, a vrut ca pe acest om s?-l caute şi pe cel afundat În adÎncul iadului din pr?pastie s?-l scoat? şi s?-l mÎntuiasc?, spre ar?tarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, c?ci nu este p?cat s? biruiasc? iubirea Lui de oameni. şi l-a mÎntuit pe Ciprian din pierzarea lui În acest chip:

În acea vreme era În Antiohia o fecioar? cu numele de Iustina, care s-a n?scut din p?rinşi p?gÎni. Tat?l ei se numea Edesie şi era slujitor idolesc, iar maica sa se numea Cleodonia. Fecioara Iustina cÎnd a ajuns la v?rsta des?v?rşit?, ?ezÎnd În casa sa la fereastr?, a auzit din Înt?mplare un cuvÎnt de mÎntuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie şi care grşia pentru Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos “c? S-a n?scut din curata Fecioar? Maria şi, multe minuni f?cÎnd, a voit a p?timi pentru mÎntuirea noastr? şi a Înviat din morşi şi S-a În?l?at la ceruri şi a stat de-a dreapta Tat?lui şi ?mp?r??e?te În veci”.

Aceast? propoveduire a diaconului a c?zut pe pămînt bun În inima Iustinei, c?ci degrab? a Început a aduce rod şi a dezr?d?cina din ea toşi spinii necredin?ei. Iustina voia ca mai mult şi mai des?v?rşit s? Înve?e de la acel diacon, Îns? nu Îndr?znea s?-l caute pe el, ?mpiedicÎnd-o feciorelnica ruşine. Îns? mergea adeseori, În tain?, la biserica lui Hristos, ascultÎnd cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrÎnd În inima ei Duhul SfÎnt, a crezut În Hristos. şi În scurt? vreme şi pe maica ei a f?cut-o s? cread? şi dup? aceea şi pe b?trÎnul ei tat? l-a adus la credin??; el, v?zÎnd În?elegerea fiicei sale şi auzind cuvintele ei cele În?elepte, socotea În sine c? idolii, fiind f?cuşi de mşini omene?ti, cum pot s? fie ei dumnezei, neavÎnd nici suflet, nici suflare? şi o vedenie minunat? a v?zut el noaptea În vis, prin dumnezeiasc? ar?tare: adic? o tab?r? mare de Îngeri purt?tori de lumin?, iar În mijlocul lor era MÎntuitorul lumii, Iisus Hristos, şi L-a auzit pe El grşindu-i: “Venişi la Mine şi v? voi da vou? cereasc? ?mp?r?şie”. Apoi, de?teptÎndu-se din somn, Edesie Îndat? a mers cu femeia şi cu fiica sa la episcopul cre?tinesc pe care ?l chema Optat, rugÎndu-l pe el s?-i Înve?e credin?a lui Hristos şi s? le dea lor SfÎntul Botez şi i-a spus lui cuvintele fiicei sale şi Îngereasca vedenie pe care singur o v?zuse.

Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de Întoarcerea lor şi, grşindu-le mult despre credin?a În Hristos, a botezat pe Edesie şi pe Cleodonia, femeia sa şi pe fiica lor Iustina şi, ?mp?rt?şindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar dup? ce s-a Înt?rit Edesie În credin?a lui Hristos, v?zÎnd episcopul evlavia lui, l-a f?cut preot; şi petrecu În fapte bune şi În fric? de Dumnezeu un an şi ?ase luni şi a?a, În sfÎnta credin??, şi-a sf?rşit via?a. Iar Iustina bine s-a nevoit În poruncile Domnului, iubind pe Mirele s?u Hristos şi slujindu-I Lui În rug?ciuni, În feciorie şi În cur??enie, În post şi În mare ÎnfrÎnare. Iar vr?jma?ul cel ce ur??te neamul omenesc, v?zÎnd o via?? ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune şi a Început a o sup?ra, felurite nevoi şi necazuri pornindu-i ?mpotriv?.

Era atunci În Antiohia un tÎn?r scolastic, pe nume Aglaid, fiu de p?rinşi bogaşi şi sl?vişi, vie?uind cu desf?tare Întru de?ert?ciunea lumii acesteia. şi acesta, Într-o vreme oarecare, a v?zut-o pe Iustina fecioara mergÎnd la biseric? şi s-a minunat de frumuse?ea ei. Iar diavolul a pus gÎnd r?u În inima lui asupra ei şi, aprinzÎndu-se de dorul ei, Aglaid a Început a se gÎndi În toate chipurile, ca Întru cuno?tin?a şi dragostea ei s? vie şi, În?elÎnd-o, s? aduc? pe mielu?eaua cea curat? a lui Hristos Întru necur?şia cea gÎndit? de dÎnsul. şi pÎndea calea ei, ori unde avea s? mearg? fecioara şi, Înt?mpinÎnd-o, o am?gea cu cuvinte desfrÎnate, l?udÎndu-i frumuse?ea. Apoi, spunÎndu-i cuvinte de fericire şi ar?tÎndu-şi dragostea sa către dÎnsa, cu curse În?el?toare şi me?te?ugit ?mpletite o urm?rea pe ea spre desfrÎnare. Iar fecioara se Întorcea şi fugea de dÎnsul, Înfrico?Îndu-se de el şi nu voia s?-i asculte În?el?toarele şi viclenele cuvinte. şi tÎn?rul, dorind frumuseşile ei cele feciore?ti, a trimis la dÎnsa rug?minte ca s? voiasc? s?-i fie lui soşie. Iar ea a r?spuns către dÎnsul: “Am pe Mirele meu Hristos c?ruia şi slujesc şi cur?şia mea ?mi p?strez. Acela şi sufletul şi trupul meu ?mi p?ze?te de toat? necur?şia”.

Un r?spuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid şi mai mult a dorit-o, aprinzÎndu-l pe el diavol. NeputÎnd nicidecum s? o am?geasc?, a gÎndit ca s-o r?peasc?; şi adunÎnd spre ajutor tineri f?r? de rÎnduial?, asemenea lui, i-a p?zit calea pe care obiÎnuia fecioara s? mearg? spre biseric? la rug?ciune. Acolo a Înt?mpinat-o şi a prins-o, ducÎnd-o cu sila spre casa lui. Iar ea a Început a striga foarte tare, b?tÎndu-l pe el peste gur? şi scuipÎnd asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ieşit din casele lor şi au alergat ca s-o scoat? din mşinile tÎn?rului cel neruşinat ca din gura lupului şi au reuşit s? o ia pe mielu?eaua cea f?r? prihan?, pe SfÎnta Iustina. şi au fugit toşi cei nelegiuişi, iar Aglaid cu ruşine s-a dus la casa sa.

Ne?tiind ce s? mai fac?, Înmulşindu-se În el r?utatea patimii, s-a ispitit cu Înc? un lucru r?u: a mers la marele vr?jitor şi fermec?tor, Ciprian, jertfitorul idolesc şi acestuia, spunÎndu-i necazul s?u, i-a cerut ajutor, f?g?duind s?-i dea mult aur şi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dÎnsul, ?l mÎngşia f?g?duindu-i c? toat? dorin?a lui i-o va Îndeplini. “Eu, a zis el, voi face ca aceast? fecioar? singur? s? c?ute dragostea ta şi te va dori pe tine mai mult dec?t tu pe ea”. A?a, mÎngşindu-l, i-a dat bună n?dejde.

LuÎnd Ciprian c?rşile sale de Înv???tur? a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care ?l ?tia c? degrab? poate s? aprind? cu necurat? dorire inima Iustinei spre tÎn?rul acela. Iar diavolul i-a f?g?duit cu s?rguin?? s?-i Îndeplineasc? dorin?a şi cu mÎndrie a zis: “Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cet?şi, ziduri am surpat, case am desp?rşit, v?rs?ri de sÎnge şi ucideri de tat? am f?cut; Învr?jbiri şi mÎnie mare Între fraşi şi Între soşi am pus, pe cei ce voiau s? petreac? mult În feciorie i-am adus În necur?şie; pe c?lug?rii cei ce se nevoiau prin munşi şi la mult? postire se deprindeau, negÎndindu-se niciodat? la trup, În pofta desfrÎn?rii i-am adus şi i-am Înv??at s? slujeasc? patimilor trupe?ti, iar pe alţii, care Întru pocşin?? şi Întru lep?darea de toate veniser?, iar?şi i-am Întors la cele dintşi lucruri rele şi pe mulşi din cei ce petreceau În cur?şie, i-am aruncat În desfrÎnare. Deci, oare nu pot eu ca pe aceast? fecioar? spre dragostea lui Aglaid s? o plec? Si ce s? zic mai mult? Cu lucrul voi ar?ta puterea mea degrab?. Deci, prime?te aceast? doctorie – şi şi d?du un vas plin – şi d?-o tÎn?rului aceluia ca s? stropeasc? locuin?a Iustinei şi vei vedea ce va fi”. Acestea zicÎnd, s-a dus, iar Ciprian, chemÎndu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el s? stropeasc? În tain? casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. şi f?cÎndu-se aceasta, a intrat diavolul desfrÎn?rii cu s?geşile cele aprinse ale poftei trupe?ti, ca s? rÎneasc? prin desfrÎnare inima cea fecioreasc? şi trupul ei şi cu pofta cea necurat? s?-l aprind?.

Avea obiceiul fecioara aceea ca În toate nopşile s?-şi fac? rug?ciunile sale către Domnul. şi a fost dup? obicei, cÎnd În ceasul al treilea din noapte, sculÎndu-se se ruga lui Dumnezeu, a simşit ca de n?prasn? o tulburare În trupul ei şi furtun? rea de pofta cea trupeasc? şi aprinderea focului gheenei. şi a fost acea sup?rare şi În acel vifor din?untru mult? vreme; şi venea Întru pomenire acel Aglaid, c?ci se ridicase În ea gÎndurile cele rele. Se mira fecioara şi singur? de sine se ruşina, simşindu-şi sÎngele fierbÎnd ca Într-o c?ldare şi se gÎndea la lucruri de care Întotdeauna, ca de ni?te necur??enii, se sc?rbea. şi cu bună cuno?tin?? fiind Iustina, a În?eles c? de la diavol i s-a tras acest r?zboi Întru dÎnsa şi Îndat?, ÎnarmÎndu-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rug?ciune şi a strigat din adÎncul inimii către Hristos, Mirele s?u, zicÎnd: “Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iat?, vr?jmaşii mei s-au ridicat asupra mea, curse au preg?tit pentru picioarele mele şi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele T?u şi m-am veselit şi cÎnd m? sup?r? ei pe mine, eu la Tine scap şi n?d?jduiesc, spre a nu se bucura vr?jma?ul meu de mine; c?ci ?tii, Doamne Dumnezeul meu, c? eu sÎnt roaba Ta şi cur?şia trupului meu pentru Tine o p?zesc şi sufletul meu şie şi l-am Încredin?at. Deci, p?ze?te pe oaia Ta, P?storule bun, nu m? l?sa Întru mÎncarea fiarelor celor ce caut? s? m? Înghit? pe mine, d?-mi biruin?a poftei celei rele a trupului meu”. Astfel, sfÎnta fecioar?, st?ruind mult În rug?ciune, a ruşinat pe vr?jma?ul care, fiind biruit de rug?ciunea ei, a fugit de la dÎnsa cu ruşine; şi s-a Întors odihna În trupul şi În inima Iustinei şi s-a stins v?paia poftei, iar r?zboiul a Încetat şi fierberea sÎngelui s-a potolit şi Iustina a dat slav? lui Dumnezeu, cÎntÎnd cÎntare de biruin??.

Diavolul s-a Întors la Ciprian cu veste rea, c? nu a reuşit Întru nimic. Dar Ciprian l-a Întrebat pe el din care pricin? nu a putut s-o supun? pe acea fecioar?. Iar el, cu toate c? nu voia, i-a spus adev?rul, zicÎnd: “Pentru aceasta nu am reuşit, pentru c? am v?zut pe ea un semn de care m-am Înfrico?at, şi din aceast? cauz? nu am putut ca s? o biruiesc”. Ciprian a chemat un diavol mai cumplit şi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. şi mergÎnd acesta, a f?cut mai multe dec?t cel dintşi, c?ci cu mare putere a n?v?lit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rug?ciune s-a Înarmat şi mai mare nevoin?? a ar?tat, pentru c? s-a ?mbr?cat În hain? de p?r şi ?şi chinuia trupul s?u cu ÎnfrÎnarea şi cu postul, numai pşine şi ap? mÎncÎnd. şi a?a, ?mblÎnzindu-şi patimile trupului, a biruit pe diavol şi l-a gonit cu ruşine, iar el, la fel ca şi cel dintşi, nesporind nimic, s-a Întors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre c?peteniile diavole?ti şi i-a spus despre sl?biciunea celorlalţi doi diavoli trimişi care nu au putut s? cov?r?easc? o fecioar? şi a cerut de la dÎnsul ajutor. Iar el a oc?r?t pe diavolii cei dintşi cu s?lb?ticie, ca pe cei ce nu sÎnt bine iscusişi În acel lucru şi ca pe cei ce nu ?tiau cum s? Îndulceasc? desfrÎnarea În inima fecioarei. şi i-a dat bună n?dejde lui Ciprian, f?g?duindu-i ca singur, În alt chip, s? ispiteasc? pe fecioar?.

DucÎndu-se de la Ciprian, s-a pref?cut pe sine În chip de femeie şi a?a a intrat la Iustina; şi, ?ezÎnd, a Început a grşi cu dÎnsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut s? urmeze vieşii şi cur?şiei ei; o Întreba ce fel de plat? o s? aib? pentru aceast? via?? sfÎnt? şi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: “Mare şi negrşit? este plata pentru cei ce vie?uiesc În cur?şie, şi m?hnire mare au oamenii care nu bag? de seam? o visterie mare ca aceasta a cur?şiei Îngere?ti”. Iar diavolul, descoperindu-şi neruşinarea, cu me?te?ug a Început a o am?gi, zicÎndu-i: “Apoi În ce chip ar putea s? fie lumea şi cum s-ar na?te oamenii? De ar fi p?zit Eva cur?şia, apoi de unde s-ar fi Înmulşit neamul omenesc? Cu adev?rat, bună este Însoşirea, pe care singur Dumnezeu a rÎnduit-o, şi SfÎnta Scriptur? o laud?, zicÎnd: “Cinstit? este nunta Întru toate şi patul nespurcat. Mulşi sfinţi ai lui Dumnezeu oare nu au fost Întru Însoşirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mÎngşierea omului, ca spre copiii sşi c?utÎnd s? se Înveseleasc? şi s? laude pe Dumnezeu?”

Ni?te cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol am?gitor şi mai bine dec?t Eva l-a biruit pe el; pentru c?, neintrÎnd În mai mult? vorb? cu dÎnsul, a alergat degrab? la limanul Crucii lui Hristos. şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima şi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele s?u, şi Îndat? a pierit diavolul, cu mai mare ruşine ca cei dintşi. Acel mare diavol a venit şi la Ciprian, tulburat; şi cunoscÎnd Ciprian c? nici acela nu a reuşit nimic, a zis către diavol: “Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruie?ti, fiind diavol puternic şi iscusit mai mult ca alţii În acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi feciore?ti? Deci, spuneşi-mi mie: cu ce fel de arme vi se ?mpotrive?te vou? şi cum puterea voastr? cea tare neputincioas? o face?” Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrÎnd, a m?rturisit: “Nu putem, a zis el, s? privim spre semnul crucii, ci fugim de dÎnsul, c?ci ne arde precum focul şi ne gone?te departe”. Ciprian s-a sup?rat foarte tare asupra diavolului, c? l-a adus Întru ruşine şi se certa cu dÎnsul, zicÎndu-i: “Dar a?a este puterea voastr?, c? o fecioar? neputincioas? v? biruie?te?” atunci diavolul, vrÎnd s?-l mÎngşie pe Ciprian, a Încercat s? fac? alt lucru, În acest fel: s-a pref?cut În chipul Iustinei şi a mers la Aglaid, c? a?a p?rÎndu-i-se lui Aglaid c? este Iustina cu adev?rat ?şi va ?mplini datoria sa şi nu va fi ar?tat? neputin?a lor cea diavoleasc?, nici Ciprian nu se va afla Întru ruşine.

CÎnd a intrat diavolul la Aglaid În chipul Iustinei, Aglaid a s?rit de nespus? bucurie şi alergÎnd la ea, a cuprins-o şi o s?ruta, zicÎnd: “Bine ai venit la mine, prea frumoas? Iustina”. şi cum a zis tÎn?rul cuvÎntul Iustina, Îndat? diavolul s-a stins, neputÎnd nici numele Iustinei s?-l rabde, iar tÎn?rul s-a ÎnspşimÎntat foarte tare şi, alergÎnd la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au Înt?mplat. Ciprian, cu ajutorul vr?jilor sale, a pus pe dÎnsul chip de pas?re şi f?cÎndu-l ca s? zboare prin v?zduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastr? s? intre În camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin v?zduh deasupra camerei Iustinei şi voia s? se a?eze pe cas?. S-a Înt?mplat atunci ca Iustina s? priveasc? pe fereastr? şi v?zÎnd-o diavolul pe ea, l-a l?sat pe Aglaid şi a fugit. şi a pierit de la Aglaid şi acea n?lucire, În care se ar?ta ca o pas?re şi puşin a lipsit de a nu muri c?zÎnd jos, c?ci cu mşinile s-a apucat de v?rful casei şi, şinÎndu-se, a r?mas spÎnzurat. De nu ar fi fost cobor?t de acolo prin rug?ciunea Sfintei Iustina, ar fi c?zut tic?losul şi ar fi murit. şi a?a, nereuşind nimic, s-a Întors tÎn?rul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a nec?jit foarte tare, v?zÎndu-se ÎnfrÎnt şi s-a hot?r?t ca singur s? se duc? la Iustina, n?d?jduind În vr?jitoriile sale. Mai Întşi s-a pref?cut În femeie, apoi În pas?re; şi Înc? nu se apropia de uşile casei ei, iar n?lucirea şi În?el?toarea asemÎnare cu cea de femeie şi cu cea de pas?re au pierit de la dÎnsul şi s-a Întors ruşinat.

Dup? aceasta, a Început Ciprian a face izbÎndire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vr?jilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuşilor ei, ca odinioar? diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu rÎni şi arunca pe dÎnşii În necaz nem?surat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boal?, Înc?t z?cea la pat şi plÎngea maica sa pentru dÎnsa. Iar ea o mÎngşia pe maica sa, precum David, zicÎnd: “Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului”. Îns? nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cet?şii (Dumnezeu a?a a voit), a adus Ciprian v?t?mare, din cauza mÎniei sale celei ne?mblÎnzite şi din pricina ruşinii celei mari. şi erau rÎni Între dobitoace şi multe boli Între oameni. şi prin lucrare diavoleasc? a str?b?tut vestea prin Întreaga cetate, c? marele jertfitor Ciprian pedepse?te cetatea pentru Iustina, care i se ?mpotrive?te. AdunÎndu-se nu puşini dintre cinstişii cet??eni, au mers la Iustina şi cu mÎnie au sf?tuit-o pe dÎnsa ca s? nu-l mai m?hneasc? pe Ciprian şi s? se m?rite cu Aglaid, ca s? nu p?timeasc? toşi mai mult? sup?rare pentru dÎnsa. Iar ea pe toşi şi mÎngşia, Încredin?Îndu-i c? degrab? toate v?t?m?turile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi Înt?mplat. Pentru c? dup? ce SfÎnta Iustina s-a rugat cu t?rie lui Dumnezeu, Îndat? toat? puterea diavoleasc? a pierit şi toşi s-au t?m?duit de boli şi s-au vindecat de rÎni.

SchimbÎndu-se lucrurile, popoarele ?l pream?reau pe Hristos, iar de Ciprian şi de me?te?ugul lui cel vr?jitoresc ?şi b?teau joc, Înc?t acum Ciprian nici Între oameni nu se mai ar?ta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuşi se ruşina. Apoi, În?tiin?Îndu-se bine c? semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate s? le biruiasc?, şi-a venit În fire şi a zis către diavol: “Pierz?torule şi al tuturor În?el?torule, vistierule a toat? necur?şia şi În?el?ciunea, acum şi-am cunoscut neputin?a, c? dac? de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cÎnd singur Hristos va veni asupra ta? Dac? pe cei ce se Însemneaz? cu crucea nu-i poşi birui, apoi pe cine vei scoate din mşinile lui Hristos? Acum am cunoscut c? nu e?ti nimic şi nu poşi nimic şi nu ai putere de izbÎndire. M-am În?elat eu, tic?losul, ascultÎndu-te pe tine şi crezÎnd În În?el?ciunea ta; deci, dep?rteaz?-te de la mine, blestematule, dep?rteaz?-te, c? de acum mi se cade mie s? rog pe cre?tini ca s? m? miluiasc?. Mi se cade mie s? alerg la cei dreptcredincioşi ca s? m? izb?veasc? şi s? se Îngrijeasc? pentru mÎntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vr?jma? al adev?rului şi potrivnic şi ur?tor a toat? lumea!”

Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca s?-l ucid? şi, n?p?dind asupra lui, a Început a-l sugruma, b?tÎndu-l. şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ?tia cum s?-şi ajute lui şi s? se izb?veasc? din cumplitele mşini diavole?ti şi, Înc? fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se ?mpotrivea Iustina la toat? puterea diavoleasc? şi a zis: “Dumnezeul Iustinei, ajut?-mi şi mie!” Apoi, ridicÎndu-şi mÎna, şi-a f?cut semnul crucii şi Îndat? diavolul ca o s?geat? Întins? a pierit de la dÎnsul. Iar el, r?corindu-se şi c?p?tÎnd Îndr?zneal? şi chemÎnd numele lui Hristos, se Însemna cu semnul crucii şi În felul acesta se ?mpotrivea diavolului, oc?rÎndu-l şi blestemÎndu-l. Diavolul st?tea departe de dÎnsul şi nu Îndr?znea s? se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care ?l Înfrico?au şi ?l Îngrozeau, zicÎndu-i: “Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!” şi, mÎniindu-se asupra lui, a r?cnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luÎnd toate c?rşile vr?jitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul cre?tin, şi, c?zÎnd la picioarele lui, se ruga s?-l miluiasc? pe el şi s?-i dea lui SfÎntul Botez. Iar episcopul, ?tiindu-l pe el mare vr?jitor şi tuturor Înfrico?at, socotea c? a venit la dÎnsul cu În?el?ciune şi ?l Îndep?rta, zicÎndu-i: “Multe rele faci Între p?gÎni şi s? nu faci acestea şi Între cre?tini, ca s? nu pieri degrab?”. Iar Ciprian, plÎngÎnd, i-a povestit episcopului toate r?ut?şile sale şi c?rşile sale i le-a dat ca s? le ard?. V?zÎnd episcopul smerenia lui, i-a ar?tat şi l-a Înv??at pe el sfÎnta credin?? şi i-a poruncit lui ca s? se preg?teasc? s? primeasc? SfÎntul Botez. Iar c?rşile lui le-a ars Înaintea tuturor cre?tinilor cet?şii. Apoi, ducÎndu-se Ciprian cu inima umilit?, plÎngea pentru p?catele sale, pres?rÎndu-şi cenu?? pe cap şi f?cea pocşin??, strigÎnd către adev?ratul Dumnezeu şi ?l ruga pentru cur?şirea f?r?delegilor sale. A doua zi, intrÎnd În biseric?, asculta cuvÎntul lui Dumnezeu cu mÎngşiere şi bucurie, stÎnd Între cei credincioşi. Iar cÎnd celor chemaşi diaconul le poruncea s? ias? afar?, zicÎndu-le: “C?şi sÎnteşi chemaşi, ieşişi!”, alţii ie?eau, iar Ciprian nu a voit s? ias?, ci a zis către diacon: “Rob al lui Hristos sÎnt, nu m? goni pe mine de aici”. Iar diaconul i-a zis lui: “De vreme ce Înc? nedes?v?rşit e?ti Întru SfÎntul Botez, pentru aceasta e?ti dator s? ieşi”. Iar el a r?spuns: “Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a p?zit pe mine de diavol şi pe fecioara Iustina curat? a p?zit-o şi m-a miluit pe mine; deci, nu m? izgoni din biseric? pÎn? ce voi fi cre?tin des?v?rşit”. Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului şi episcopul, cunoscÎndu-i os?rdia lui şi c?ldura inimii pentru credin?a În Hristos, l-a chemat la sine şi neÎnt?rziat l-a botezat În numele Tat?lui şi al Fiului şi al SfÎntului Duh. AflÎnd despre aceasta SfÎnta Iustina mare mulţumire a În?l?at către Dumnezeu şi multe milostenii a dat s?racilor şi prinoase a f?cut la biseric?. Iar pe Ciprian, episcopul l-a f?cut cite? În a opta zi, În a dou?zecea zi l-a f?cut ipodiacon şi În a treizecea zi l-a f?cut diacon, iar dup? un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbÎndu-şi obiceiul, din zi În zi mai str?mt? ?şi f?cea calea vieşii, totdeauna plÎngÎnd pentru faptele sale cele rele de mai Înainte şi a mers din putere În putere şi din bunătate În bunătate. Apoi, curÎnd a fost numit episcop şi În acea dreg?torie a ar?tat o via?? asemÎn?toare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a p?storit turma lui Hristos. Iar pe sfÎnta Iustina fecioara a f?cut-o diaconi?? şi i-a Încredin?at ei o Mănăstire de fecioare, f?cÎnd-o pe ea stare?? asupra acelor fecioare cre?tine. şi mult norod p?gÎn, prin chipul şi prin Înv???tura sa, de la Închinarea de idoli ÎntorcÎndu-i, i-a c??tigat şi i-a unit cu Biserica lui Hristos. şi se ?mpuşina sl?virea idoleasc?, iar slava lui Hristos se Înmul?ea.

V?zÎnd diavolul o via?? ca aceasta a lui Ciprian şi s?rguin?a sa pentru credin?a lui Hristos şi pentru mÎntuirea sufletelor omene?ti, scr?Înea din dinşi ?mpotriva lui. şi a Îndemnat pe p?gÎni s?-l cleveteasc? pe Ciprian Înaintea st?pÎnitorilor p?rşilor din r?s?rit, c? pe idolii lor i-a defşimat şi mult norod dintre ace?tia a Întors la adev?rata credin??, iar pe Hristos, potrivnicul lor, ?l sl?ve?te. AdunÎndu-se necredincioşii, au mers la Evtolmie ighemonul, care st?pÎnea atunci În p?rşile acelea şi au clevetit pe Ciprian, ?mpreun? cu Iustina, aducÎnd asupra lor multe pricini: precum c? şi idolilor şi ?mp?ratului şi tuturor st?pÎnitorilor potrivnici sÎnt şi tulbur? poporul, ameşindu-l şi ducÎndu-l În urma lor spre Închinarea la Hristos cel r?stignit. şi pe st?pÎnitor l-a rugat ca amÎndoi, Ciprian şi Iustina, cu moarte s? fie pedepsişi. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca s? fie prinşi şi Ciprian şi Iustina şi În temni?? s?-i arunce. şi mergÎnd În Damasc, i-a luat pe amÎndoi ca s?-i judece.

Acolo, ?ezÎnd la judecat?, i-au adus de fa?? pe legaşii lui Hristos, pe Ciprian şi pe Iustina, şi judec?torul a zis către Ciprian: “Pentru ce şi-ai schimbat slava ta cea dintşi, fiind mai Înainte vestit slujitor al vechilor zei şi pe mulşi oameni la dÎnşii aducÎnd?” Iar SfÎntul Ciprian i le-a spus lui toate pe rÎnd, a?a cum a cunoscut neputin?a şi În?el?ciunea diavoleasc? şi a cunoscut puterea lui Hristos, de care toşi diavolii se tem şi se cutremur? şi de semnul cinstitei cruci se sting; şi şi-a spus toat? pricina Întoarcerii sale către Hristos, pentru care se arat? gata Îndat? a muri. Iar judec?torul, neprimind cuvintele În inima lui şi neputÎnd s? r?spund? la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfÎntul s? fie spÎnzurat şi s?-i fie strunjit trupul, iar pe SfÎnta Iustina s-o bat? peste gur? şi peste ochi. şi au fost chinuişi mult? vreme, dar neÎncetat ?l m?rturiseau pe Hristos şi r?bdau toate chinurile cu mulţumire. Dup? aceea i-au aruncat pe ei În temni??; apoi cu ?mbunări şi Îndemna către Închinarea la idoli.

Dup? ce n-a reuşit s?-i Întoarc? de la credin?a lor, judec?torul a poruncit s? fie aruncaşi Într-o g?leat? cu ap? fiart?; şi c?ldarea aceea, deşi fierbea Întruna, cu nimic nu i-a v?t?mat pe dÎnşii şi, ca Într-o r?coreal? ?l pream?reau pe Dumnezeu. V?zÎnd aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: “şi eu aşijderea În numele zeului Asclepie, În acest foc voi intra şi pe vr?jitorii ace?tia şi voi ruşina”. CÎnd acesta s-a atins de foc, Îndat? a murit. Judec?torul, v?zÎnd acest lucru, s-a Înfrico?at şi, nemaivrÎnd s?-i judece, i-a trimis la ?mp?ratul Claudiu care se afla În Nicomidia şi i-a scris despre toate cele f?cute de dÎnşii. Iar ?mp?ratul i-a judecat şi i-a osÎndit la moarte prin tşiere cu sabie.

Dup? ce i-au dus la locul unde trebuiau s? fie omor?şi, şi-a cerut Ciprian vreme de rug?ciune, pentru ca mai Înainte pe Iustina s-o omoare, c?ci se temea ca ea s? nu se Înfrico?eze de moartea lui. Iar ea, bucuroas?, şi-a plecat capul sub sabie şi la Mirele s?u Hristos se om era: prieten al diavolilor, ale c?ror lucruri, toate, le f?cea sup?rÎnd pe oameni şi În?elÎndu-i. În Antiohia a petrecut mult? vreme şi a adus pe mulşi oameni spre toat? necurata f?r?delege, pe mulşi i-a ucis cu otr?vurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor şi Înjunghia şi pe mulşi i-a Înv??at la vr?jile sale rele: pe unii şi Înv??a s? zboare prin v?zduh, pe alţii s? pluteasc? cu luntrea prin nori, pe alţii i-a f?cut s? umble pe ape. De toşi p?gÎnii era cinstit şi sl?vit ca un mare jertfitor şi preaÎn?elept slujitor al necuraşilor lor zei şi mulşi alergau la dÎnsul pentru nevoile lor, pentru c? şi ajuta cu puterea diavoleasc? de care era plin; unora le ajuta la desfrÎnare, altora la mÎnie, la vrajb? şi la izbÎndirea r?ut?şilor, iar altora În zavistie le ajuta. Acum era cu totul În fundul iadului şi În gurile diavole?ti, fiu al gheenei, p?rta? al celor diavole?ti şi al pierz?rii celei veÎnice. Iar Domnul, Cel ce nu voie?te moartea p?c?tosului, pentru negrşita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruit? de p?catele omene?ti, a vrut ca pe acest om s?-l caute şi pe cel afundat În adÎncul iadului din pr?pastie s?-l scoat? şi s?-l mÎntuiasc?, spre ar?tarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, c?ci nu este p?cat s? biruiasc? iubirea Lui de oameni. şi l-a mÎntuit pe Ciprian din pierzarea lui În acest chip:-a dus.

V?zÎnd moartea cea nevinovat? a lor, un om oarecare, pe care ?l chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dÎnşii, şi, aprinzÎndu-se cu duhul către Dumnezeu, a c?zut În genunchi lÎng? SfÎntul Ciprian, s?rutÎndu-l şi m?rturisindu-se pe sine cre?tin. Îndat? al?turi de Ciprian şi Teoctist a fost osÎndit la moarte prin tşiere. şi a?a fiind omor?şi ei, şi-au dat sufletele lor În mşinile lui Dumnezeu.

Trupurile lor au z?cut ?ase zile neÎngropate şi fiind acolo ni?te strşini le-au luat În tain? şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a Îngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. La mormÎntul lor au Început s? se fac? multe t?m?duiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rug?ciuni s? t?m?duiasc? Domnul şi bolile noastre cele trupe?ti şi suflete?ti, Amin.

V?zÎnd moartea cea nevinovat? a lor, un om oarecare, pe care ?l chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dÎnşii, şi, aprinzÎndu-se cu duhul către Dumnezeu, a c?zut În genunchi lÎng? SfÎntul Ciprian, s?rutÎndu-l şi m?rturisindu-se pe sine cre?tin. Îndat? al?turi de Ciprian şi Teoctist a fost osÎndit la moarte prin tşiere. şi a?a fiind omor?şi ei, şi-au dat sufletele lor În mşinile lui Dumnezeu.

Sursa

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.