versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Scurtă istorie a părticelelor din sfânta Cruce

Cruce-sec-12-Constantinopol-Morgan-Museum-NY-IN.jpgDupă știm de la scriitorii bisericești Socrate, Teodorit, Sozomen, Rufin, Ieronim, Supliciu, Ambrozie, care relatează identic detaliile istorice cu privire la descoperirea Cinstitei Cruci, aceasta a fost descoperită la anul 325 d.Hr. de către împărăteasa Bizanțului, Sfânta Elena. Αceasta, venind la Ierusalim, a distrus templul Afroditei care fusese construit peste Mormântul Domnului și a curățat locul de necurățiile și mulțimea statuilor, a distrus de asemenea și idolul lui Zeus care fusese ridicat pe vremea împăratului Adrian Aelius (117-138 d.Hr.). Pe acest loc, unde a găsit Crucea și Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăteasa Elena a zidit din temelii Sfânta Biserică a dumnezeieștii Învieri a lui Hristos, la porunca fiului ei Constantin, căruia îi vestise îndată despre aceste descoperiri. Pe atunci Episcop al Ierusalimului era Sfântul Macarie, pe care, la 25 de ani de la descoperirea Crucii, l-a urmat Episcopul Chiril.
După această găsire a Crucii, o parte a Cinstitului Lemn a fost adusă la Constantinopol spre binecuvântare, în timp ce altă bucată a fost așezată la Ierusalim într-o raclă de argint și încredințată Episcopului Macarie de către mama împăratului, Elena. Această bucată a Cinstitului Lemn a fost păstrată acolo până la anul 614, atunci când perșii, jefuind Palestina, au răpit-o și au luat-o în patria lor în ziua de 22 ianuarie 614.

Este de asemenea îndeobște cunoscută ceremonia prăznuirii preaslăvitei Înălțări a Cinstitei Cruci care se săvârșește pe 14 septembrie spre pomenirea ceremoniei săvârșite în vremea Episcopului Ierusalimului Macarie: pentru că venise o mare mulțime de oameni și nu puteau să se apropie să vadă și să se închine Crucii celei de viață făcătoare, a ridicat-o pe un loc înalt, unde văzând-o, poporul a strigat ”Doamne, miluiește!”.

Este, de asemenea, cunoscut faptul că în anul 624 împăratul bizantin Heraclie a întreprins o campanie militară împotriva împăratului perșilor, Chosroe cel Tânăr, întorcându-se biruitor la Constantinopol în anul 628, fiind purtat în carul său de biruință tras de patru elefanți, iar înaintea sa mergând ostași ce purtau Cinstita Cruce, pe care o salvase de la profanarea perșilor și care, desigur, era socotită cel mai slăvit trofeu. Litania care se săvârșește după doxologia utreniei ne amintește de litania săvârșită de Heraclie, atunci când, în primăvara anului 629, s-a dus în Palestina aducând cu sine Cinstita Cruce pe care, în urmă cu 14 ani, o răpiseră barbarii; și venind desculț și îmbrăcat sărăcăcios, binecredinciosul împărat a așezat-o în preacinstita Biserică a Învierii. Atunci l-a reașezat pe tron și pe Patriarhul Zaharia al Ierusalimului, care fusese luat și el ostatic de către războinicii perși în urmă cu 14 ani și i-a predat acestuia preacinstitul simbol nevătămat, fără ca barbarii să îi fi adus vreo stricăciune.

Potrivit tradiției, Crucea avea lungimea de 15 picioare și lățimea [adică lemnul transversal] de opt picioare. Potrivit dumnezeiescului Chiril (444), Cinstita Cruce a fost ulterior împărțită în bucăți: ”Toată lumea s-a umplut cu Lemnul Crucii, care a fost împărțit în bucăți și răspândit peste tot pământul”. Aceeași mărturie o dă și dumnezeiescul Gură de Aur (407), care scrie: ”Acest lemn, de când Sfântul Trup a fost întins pe el și străpuns de cuie, cum a ajuns el să fie armă împotriva tuturor răutăților? Și de aceea, mulți răpesc din el o părticică cât o sămânță de mică și o înfășoară cu aur și o agață la gâturile lor, deopotrivă bărbați și femei, și se împodobesc cu aceasta și într-adevăr, Lemnul acesta [li se face astfel] spre osândă și pedeapsă”.

Astfel, din cele două bucăți ale Cinstitei Cruci, cea de la Ierusalim și cea de la Constantinopol, au fost tăiate părticele care au fost dăruite credincioșilor spre sfințire.

Din anul 636, pentru ca nu cumva cele două bucăți ale Cinstitei Cruci din cele două orașe menționate să fie răpite din nou de către necredincioși sau distruse, au fost împărțite în nouă, respectiv în zece părți, dintre care trei a luat Constantinopolul, două Ciprul, trei Antiohia, una Creta, una Edessa, patru Ierusalimul, două Georgia, una Alexandria, una Ascalonul (din Idumeea superioară, Palestina) și una Damascul.

Rebault de Flery a calculat volumul inițial al Cinstitului Lemn la aproximativ 178.000.000 mm3. Realizând o măsurătoare exactă a tuturor părticelelor Cinstitei Cruci care există la creștini în ziua de azi, a descoperit că volumul Cinstitului Lemn care se păstrează până azi este de aproximativ 3.942.000 mm3.

Din acest calcul tragem concluzia că cea mai mare parte a Cinstitului Lemn s-a pierdut în diferite circumstanțe istorice. Rebault de Flery, mai-sus menționat, a avut răbdarea să supună unei examinări microscopice diferitele părți ale Crucii celei de viață făcătoare, în urma căreia a tras concluzia că aceasta a fost făcută fie din lemn de pin sau din alt lemn înrudit. Potrivit tradiției noastre și potrivit Sfintelor Scripturi, Cinstita Cruce era de pin, cedru și chiparos, de aceea și Prorocul Isaia exclamă: ”Mărirea Libanului, chiparosul, pinul şi cedrul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele” (Isaia 60:13).

Dintre părticele din Cinstitul Lemn care au fost salvate până azi, în Sfântul Munte se păstrează 870.760 de mm3, la Roma 537.587 de mm3, la Bruxelles 516.090 de mm3, la Veneția 445.582 de mm3, la Gent (Flandra de Răsărit) 436.456 de mm3, iar la Paris, 237.731 de mm3.

Sursa: Ieromonahul Gherasim Smyrnákis Esfigmenitul, To Ágion Óros, Atena, 1903.
via: www.pemptousia.ro


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.