versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Pastorala de Paști a Preasfințitului Marchel

Invierea Domnului 2014.jpg

Şi Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o pe Ea. …Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decît Lumina. Căci faptele lor erau rele. (In. 1,5; 3,19)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Domnul nostru Iisus Hristos, care este Lumina cea adevărată, deopotrivă cu Tatăl şi cu Duhul, a dat viaţă omenirii şi i-a sporit frumuseţea, înzestrînd-o cu mai multe podoabe, dar şi cu lumină mîngîietoare. Întreaga creaţie dumnezeiască, a cărei cunună este omul, fascinează ochiul, înmănunchind într-un minunat buchet culorile naturii şi mărturisind astfel despre neîntrecuta dibăcie a Meşterului-Făuritor.
Toate erau bune şi frumoase la început (Facerea 1, 31; Mc 7, 37), crezîndu-se că vor dăinui în veci, dar intervine omul cu urîciunea distrugătoare a păcatului neascultării, încercînd să toarne întuneric peste Lumina adevărului. Şi peste lumina ochiului omenesc, împînzindu-l cu vicleşug şi nedreptate (Facerea 3, 4-7).
În această stare de beznă şi permanentă rătăcire în căutarea Adevărului izbăvitor se pomenise lumea, strigătul dispertat al căreia a zguduit cerul, îndemnîndu-L spre îndurare pe Cerescul Părinte care n-a tăgăduit să-i întindă mîna spre salvare (In. 3, 16) şi să-i lumineze calea spre mîntuire (In. 14, 6). Venirea lui Hristos în lume este condiţionată de lipsa îmbucurătoarei Lumini dumnezeieşti destinate lumii, la care omul, afectat de păcat, renunţase. Întunericul ce potopise omenirea trebuia risipit, astfel strivindu-se boldul morţii ce părea a fi triumfător. Doar n-a creat Dumnezeu lumea pentru a fi stăpînită de cel rău! Dragostea L-a mişcat pe Dumnezeu să creeze lumea şi ea n-are nimic cu întunericul, ci face pereche doar cu adevărul şi cu lumina.
Iată de ce Părintele ceresc care ne doreşte tot binele şi vrea să umblăm în lumină (In. 12, 35) creează în întunericul universal o galerie de lumină care-şi are începutul în mormîntul întunecat al lui Hristos. De acolo, din inima pămîntului, unde era înmormîntată Nădejdea vieţii noastre, răsare Lumina – la început, printr-o fisură, crescînd pe măsura răsturnării pietrei de pe uşa mormîntului. Răsare Lumina Învierii, nebănuit de puternică, a lui Hristos, capabilă să pătrundă în cele mai obscure nedreptăţi omeneşti. Acest strălucit eveniment îl prăznuim acum, fraţi creştini. Şi îl vom prăznui an de an, veac de veac, pînă la a doua venire a Mîntuitorului, căci cu adevărat a Înviat Hristos!
Paştele, prin excelenţă, este sărbătoarea Luminii şi a luminilor. Iată de ce slujba Învierii începe cu îndemnul: „Veniţi de luaţi lumină!”, propunîndu-ni-se cereasca Lumină a focului dumnezeiesc, adusă în dar omenirii în exclusivitate la sărbătoarea Paştelui ortodox.

Iubiţi fii duhovniceşti,
Astăzi societatea noastră are mai mult ca oricînd nevoie de luminarea cugetelor cu Lumina dumnezeiască a Învăţăturii lui Hristos. Lipsa Ei aduce întunericul. Întunericul nerecunoştinţei şi al necredinţei faţă de Mîntuitorul nostru. Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume (Rug. ceas. 1)răsare din mormîntul întunecat unde a Înviat Hristos: „Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este temelia luminii, începutul împăcării…” omului cu Dumnezeu… (Sf. Ioan Gură de Aur).
Aşa deci, începutul luminării noastre este Hristos cel Înviat. Dacă Îl vom căuta şi-L vom urma, El ne va însenina. Ieşim la lumină atunci, cînd luptăm cu întunericul, numai atunci cînd căutăm lumina. Hristos, Luminătorul nostru, trebuie cu insistenţă căutat şi urmat. Îl vom găsi neapărat. El este tăinuit mereu în spatele durerii ce se numeşte suferinţa oamenilor. Îl vom găsi mereu: lîngă patul neputinciosului; sprijinind cîrja bătrînului; ştergînd lacrima de pe obrazul celui sărman; împărtăşind singurătatea părăsitului; mîngîind necăjiţii…
E bine ca în aceste zile să fim şi noi cu Hristos cel Înviat şi să-i vizităm pe cei mai trişti ca noi, fericindu-i, pentru că bucuria Învierii uneori e împiedicată să intre în casele sărmanilor. În zilele noastre se încearcă să fie lipsite de bucuriile duhovniceşti chiar societăţi întregi, fiind impuse să renunţe la obîrşia lor creştinească.Să ne mobilizăm, fraţilor, toate sursele conştiinţei noastre creştineşti şi să ne păstrăm „comoara cea fără de preţ a inimii” (Lc. 12, 34) care este Hristos cel Înviat, căci mulţi sînt „furii şi tîlharii” (In. 10, 1), care vor să ne lipsească de Ea.
Astăzi răutăţile întunericului revin în forţă şi încearcă să pună stăpînire diavolească pe tot ce avem noi mai scump: mărturia permanentă a lui Dumnezeu în om – sufletul. Frica şi laşitatea adeseori ne reduc la tăcere, chiar şi atunci cînd năpădeşte peste noi „urîciunea pustiirii” (Mt. 24, 15-22), care ni se impune prin lege spre a fi respectată. Să ne înarmăm, fraţi creştini, cu „armele luminii” (Rom. 13, 12) şi să stăm neclintiţi păstrînd predaniile (2 Tes. 2, 15), ca să nu devenim complici ai celor necredincioşi şi răi care l-au trădat pe Hristos şi mai continuă să-L trădeze.
Fraţi creştini,
Trădătorul care l-a vîndut pe Domnul său la preţul unui sclav din piaţă nu este doar un personaj al unei pagini de istorie, ci, din păcate, şi al istoriei de după dînsul. El acţionează slobod şi în societatea noastră la toate nivelurile ei. În numele lui, Adevărul dumnezeiesc e apreciat drept minciună, viciul – drept virtute, cumsecădenia creştinească – o noţiune învechită, hoţiile în mari proporţii – „îngrijirea” demnitarilor pentru alegătorii lor; donaţii pentru Sf. Biserică – generozităţi în scopuri politice, lipsirea de viaţă a pruncilor – program „Antisida”, finanţat de către guvern etc., etc.
Acest Iuda al timpurilor noastre are studii, vorbeşte în limbi străine, îşi face prezenţa în şcoli şi grădiniţe, se consideră chiar teolog, prin asta justificîndu-şi apariţia şi în biserică, printre creştini. „Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”, spune Sf. Grigorie Teologul, ceea ce înseamnă că, prin lipsa de atitudine din partea noastră, prin indiferenţă, ne asemănăm cu cel mai odios personaj evanghelic. El este unicul care nu s-a bucurat de Învierea Domnului său.
Fraţilor, chiar dacă cineva dintre noi, din laşitate, s-a pomenit cumva în postura ucenicilor care şi-au părăsit Învăţătorul în Grădina Ghetsimani sau în postura lui Petru care s-a lepădat de El din neglijenţă şi frică, să avem curajul a ne întoarce, a ne corecta, asemenea lor, şi atunci Domnul lor şi al nostru nu ne va lipsi de bucuria şi de Lumina Învierii Sale. Căci „ …pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire” (Simb. cred.), El a îndurat chinuri groaznice şi apoi a Înviat, făcîndu-ne şi pe noi, chipul şi asemănarea Lui, părtaşi ai acestui act triumfător. „Îndrăzniţi, că eu am biruit lumea” (Ioan. 16.33), zice Domnul.
Apropiaţi-vă de El prin Biserică, prin slujire semenilor voştri, căci, milostivi fiind, El vă va milui. Nu vă temeţi de moarte, căci ea a fost biruită, dar pregătiţi-vă de clipa morţii: „Se tem de moarte numai cei ce nu cred în Învierea Domnului”, spune Sf. Ioan Gură de Aur.
Păstraţi bucuria şi Lumina Învierii. Păstraţi-o ca pe o făclie aprinsă în sufletele voastre şi ale copiilor voştri şi nu permiteţi vînturilor politice de tot soiul, venite de la „tatăl minciunii şi al întunericului”, s-o stingă.
Hristos, prin Învierea Sa, a biruit moartea. Cu ajutorul şi numai cu ajutorul Lui, noi vom putea învinge provocările acestui veac apostatic şi ne vom păstra în paza Sfîntă a Celui ce a Înviat din morţi.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

+Marchel
EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI

Învierea Domnului, anul 2015, mun. Bălți.

Освященному клиру, честному иночеству
и боголюбивой пастве – всем верным чадам Бельцко-Фалештской епархии

«И свет во тьме светит, и тьма не объяла его». (Ин.1,5)

«… свет пришел в мир; но люди более возлюбили тьму,
нежели свет, потому что дела их были злы». (Ин.3,19)

Возлюбленные о Господе пастыри,
всечестные иноки и инокини, дорогие братья и сестры!

Настал великий день Пасхи Господней — день духовной радости всего мира и торжества Вселенной. «Радуйтесь!» (Мф. 28, 9), — слышим мы сегодня из уст Воскресшего Христа. И мы все, соприкасаясь с этим духовным торжеством, восклицаем:
Христос Воскресе!
Первые страницы Священного Писания повествуют нам прекрасную картину сотворения мира и человека Богом.
Изначально «Бог создал человека для нетления и соделал его образом вечного бытия Своего» (Прем. 2, 23). Его предназначением было познание благости Творца, усвоение Божественной любви и сообщение ее остальному мирозданию. С момента своего сотворения человек был призван являть в себе любовь Божию, чтобы через него она изливалась на окружающий мир, освящая и одухотворяя его.
Однако первые люди не устояли в этой любви, в результате через нарушение воли Божией «вошла в мир смерть» (Прем. 2, 24). Но человеколюбивый Бог не оставил Свое творение и послал в мир Сына Своего Единородного (Ин. 3,16) ради спасения образа и подобия Своего – человека.
Крестными страданьями и Воскресением Сына Божия побеждены смерть и тление, и дано человечеству «иного жития вечного начало». Из пустого гроба Он освещает путь спасения человека, просвещая его мысли и дела, предоставляя ему благодатный огонь как свидетельство победы над смертью, ибо:

Воистину Воскресе Христос!

Возлюбленные о Господе братья и сестры,

Сегодня человечество подошло к опасной черте и как никогда нуждается в просвещении Светом Истины Христовой. Благодаря средствам массовой информации каждый человек знает, что происходит в нашей стране и в мире. Неумолимо растут жестокость, преступность, эгоизм, разврат. Греховная тьма, которая проникает во все сферы общественной жизни, овладевает умами неутвержденных в вере людей и особенно подрастающего поколения. Она принялась планомерно замещать наши вечные христианские ценности на греховные человеческие замыслы, называющиеся – права и свобода человека.
Мы живем в то время, когда свобода нередко трактуется как вседозволенность. Многие искренне полагают, что лишь власть и богатство, здоровье и физическая сила способны принести освобождение, и, соревнуясь в служении кумирам века сего, зачастую проигрывают в главном, в достижении подлинной цели бытия. Восставший от гроба Спаситель, даровав нам свободу, открыл эту цель, которая состоит в познании Истины ( Ин. 8:32) и в жизни с Богом. Истина состоит в том, Христос Воистину Воскрес и светом Своего воскресения «освящает и просвещает всякого человека грядущего в мир». (молитва первого часа)
Православие – это жизнь, требующая напряжения всех сил человека, его воли, в постоянном самоотвержении и следовании за Христом, в несении своего жизненного креста. Чтобы быть достойным вечной божественной жизни, человеку нужно внутренне жить со Христом.
Наши предки, открывшие для себя любовь Христову более тысячи лет назад, ревностно встали на путь православной веры, ибо Православие дает реальную возможность приобщиться и познать благость Божию — Его любовь.
Сохраним, братья, это драгоценное сокровище (Лк. 12,34) и преумножим его, сохраним свято и передадим грядущим поколениям, ибо многие «суть тати и воры» (Ин.10,1) желающих лишить нас, его.
Своим Воскресением Господь радует всякого человека: утешает больного, умиротворяет злобного, поддерживает немощного, ласкает обиженного, ублажает брошенного.
Подобает и нам, братья и сестры, нести радость Воскресения нашим ближним и дальним. Мы призваны христианскими поступками прославлять Воскресшего Христа. Храните веру православную! Храните радость Воскресения Христова! Храните ее как горящую лампаду и не дайте никаким политическим ветрам потушить ее.
Стойте твердо в вере и сохраните предания (2 Фес.2,15) подобно отцам и дедам нашим.
Дерзайте, с нами Бог, который победил мир (Ин. 16:32) и уничтожил смерть.

Христос Воскресе!
Воистину Воскресе Христос!

Маркелл, ЕПИСКОП БЕЛЬЦКИЙ И ФАЛЕШТСКИЙ

ПАСХА ГОСПОДНЯ, 2015 г. Мун. Бэлць


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.