versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Pastorala de Paști a Preasfințitului Marchel

Invierea Domnului 2014.jpg

Şi Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o pe Ea. …Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decît Lumina. Căci faptele lor erau rele. (In. 1,5; 3,19)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Domnul nostru Iisus Hristos, care este Lumina cea adevărată, deopotrivă cu Tatăl şi cu Duhul, a dat viaţă omenirii şi i-a sporit frumuseţea, înzestrînd-o cu mai multe podoabe, dar şi cu lumină mîngîietoare. Întreaga creaţie dumnezeiască, a cărei cunună este omul, fascinează ochiul, înmănunchind într-un minunat buchet culorile naturii şi mărturisind astfel despre neîntrecuta dibăcie a Meşterului-Făuritor.
Toate erau bune şi frumoase la început (Facerea 1, 31; Mc 7, 37), crezîndu-se că vor dăinui în veci, dar intervine omul cu urîciunea distrugătoare a păcatului neascultării, încercînd să toarne întuneric peste Lumina adevărului. Şi peste lumina ochiului omenesc, împînzindu-l cu vicleşug şi nedreptate (Facerea 3, 4-7).
În această stare de beznă şi permanentă rătăcire în căutarea Adevărului izbăvitor se pomenise lumea, strigătul dispertat al căreia a zguduit cerul, îndemnîndu-L spre îndurare pe Cerescul Părinte care n-a tăgăduit să-i întindă mîna spre salvare (In. 3, 16) şi să-i lumineze calea spre mîntuire (In. 14, 6). Venirea lui Hristos în lume este condiţionată de lipsa îmbucurătoarei Lumini dumnezeieşti destinate lumii, la care omul, afectat de păcat, renunţase. Întunericul ce potopise omenirea trebuia risipit, astfel strivindu-se boldul morţii ce părea a fi triumfător. Doar n-a creat Dumnezeu lumea pentru a fi stăpînită de cel rău! Dragostea L-a mişcat pe Dumnezeu să creeze lumea şi ea n-are nimic cu întunericul, ci face pereche doar cu adevărul şi cu lumina.
Iată de ce Părintele ceresc care ne doreşte tot binele şi vrea să umblăm în lumină (In. 12, 35) creează în întunericul universal o galerie de lumină care-şi are începutul în mormîntul întunecat al lui Hristos. De acolo, din inima pămîntului, unde era înmormîntată Nădejdea vieţii noastre, răsare Lumina – la început, printr-o fisură, crescînd pe măsura răsturnării pietrei de pe uşa mormîntului. Răsare Lumina Învierii, nebănuit de puternică, a lui Hristos, capabilă să pătrundă în cele mai obscure nedreptăţi omeneşti. Acest strălucit eveniment îl prăznuim acum, fraţi creştini. Şi îl vom prăznui an de an, veac de veac, pînă la a doua venire a Mîntuitorului, căci cu adevărat a Înviat Hristos!
Paştele, prin excelenţă, este sărbătoarea Luminii şi a luminilor. Iată de ce slujba Învierii începe cu îndemnul: „Veniţi de luaţi lumină!”, propunîndu-ni-se cereasca Lumină a focului dumnezeiesc, adusă în dar omenirii în exclusivitate la sărbătoarea Paştelui ortodox.

Iubiţi fii duhovniceşti,
Astăzi societatea noastră are mai mult ca oricînd nevoie de luminarea cugetelor cu Lumina dumnezeiască a Învăţăturii lui Hristos. Lipsa Ei aduce întunericul. Întunericul nerecunoştinţei şi al necredinţei faţă de Mîntuitorul nostru. Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume (Rug. ceas. 1)răsare din mormîntul întunecat unde a Înviat Hristos: „Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este temelia luminii, începutul împăcării…” omului cu Dumnezeu… (Sf. Ioan Gură de Aur).
Aşa deci, începutul luminării noastre este Hristos cel Înviat. Dacă Îl vom căuta şi-L vom urma, El ne va însenina. Ieşim la lumină atunci, cînd luptăm cu întunericul, numai atunci cînd căutăm lumina. Hristos, Luminătorul nostru, trebuie cu insistenţă căutat şi urmat. Îl vom găsi neapărat. El este tăinuit mereu în spatele durerii ce se numeşte suferinţa oamenilor. Îl vom găsi mereu: lîngă patul neputinciosului; sprijinind cîrja bătrînului; ştergînd lacrima de pe obrazul celui sărman; împărtăşind singurătatea părăsitului; mîngîind necăjiţii…
E bine ca în aceste zile să fim şi noi cu Hristos cel Înviat şi să-i vizităm pe cei mai trişti ca noi, fericindu-i, pentru că bucuria Învierii uneori e împiedicată să intre în casele sărmanilor. În zilele noastre se încearcă să fie lipsite de bucuriile duhovniceşti chiar societăţi întregi, fiind impuse să renunţe la obîrşia lor creştinească.Să ne mobilizăm, fraţilor, toate sursele conştiinţei noastre creştineşti şi să ne păstrăm „comoara cea fără de preţ a inimii” (Lc. 12, 34) care este Hristos cel Înviat, căci mulţi sînt „furii şi tîlharii” (In. 10, 1), care vor să ne lipsească de Ea.
Astăzi răutăţile întunericului revin în forţă şi încearcă să pună stăpînire diavolească pe tot ce avem noi mai scump: mărturia permanentă a lui Dumnezeu în om – sufletul. Frica şi laşitatea adeseori ne reduc la tăcere, chiar şi atunci cînd năpădeşte peste noi „urîciunea pustiirii” (Mt. 24, 15-22), care ni se impune prin lege spre a fi respectată. Să ne înarmăm, fraţi creştini, cu „armele luminii” (Rom. 13, 12) şi să stăm neclintiţi păstrînd predaniile (2 Tes. 2, 15), ca să nu devenim complici ai celor necredincioşi şi răi care l-au trădat pe Hristos şi mai continuă să-L trădeze.
Fraţi creştini,
Trădătorul care l-a vîndut pe Domnul său la preţul unui sclav din piaţă nu este doar un personaj al unei pagini de istorie, ci, din păcate, şi al istoriei de după dînsul. El acţionează slobod şi în societatea noastră la toate nivelurile ei. În numele lui, Adevărul dumnezeiesc e apreciat drept minciună, viciul – drept virtute, cumsecădenia creştinească – o noţiune învechită, hoţiile în mari proporţii – „îngrijirea” demnitarilor pentru alegătorii lor; donaţii pentru Sf. Biserică – generozităţi în scopuri politice, lipsirea de viaţă a pruncilor – program „Antisida”, finanţat de către guvern etc., etc.
Acest Iuda al timpurilor noastre are studii, vorbeşte în limbi străine, îşi face prezenţa în şcoli şi grădiniţe, se consideră chiar teolog, prin asta justificîndu-şi apariţia şi în biserică, printre creştini. „Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”, spune Sf. Grigorie Teologul, ceea ce înseamnă că, prin lipsa de atitudine din partea noastră, prin indiferenţă, ne asemănăm cu cel mai odios personaj evanghelic. El este unicul care nu s-a bucurat de Învierea Domnului său.
Fraţilor, chiar dacă cineva dintre noi, din laşitate, s-a pomenit cumva în postura ucenicilor care şi-au părăsit Învăţătorul în Grădina Ghetsimani sau în postura lui Petru care s-a lepădat de El din neglijenţă şi frică, să avem curajul a ne întoarce, a ne corecta, asemenea lor, şi atunci Domnul lor şi al nostru nu ne va lipsi de bucuria şi de Lumina Învierii Sale. Căci „ …pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire” (Simb. cred.), El a îndurat chinuri groaznice şi apoi a Înviat, făcîndu-ne şi pe noi, chipul şi asemănarea Lui, părtaşi ai acestui act triumfător. „Îndrăzniţi, că eu am biruit lumea” (Ioan. 16.33), zice Domnul.
Apropiaţi-vă de El prin Biserică, prin slujire semenilor voştri, căci, milostivi fiind, El vă va milui. Nu vă temeţi de moarte, căci ea a fost biruită, dar pregătiţi-vă de clipa morţii: „Se tem de moarte numai cei ce nu cred în Învierea Domnului”, spune Sf. Ioan Gură de Aur.
Păstraţi bucuria şi Lumina Învierii. Păstraţi-o ca pe o făclie aprinsă în sufletele voastre şi ale copiilor voştri şi nu permiteţi vînturilor politice de tot soiul, venite de la „tatăl minciunii şi al întunericului”, s-o stingă.
Hristos, prin Învierea Sa, a biruit moartea. Cu ajutorul şi numai cu ajutorul Lui, noi vom putea învinge provocările acestui veac apostatic şi ne vom păstra în paza Sfîntă a Celui ce a Înviat din morţi.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

+Marchel
EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI

Învierea Domnului, anul 2015, mun. Bălți.

Освященному клиру, честному иночеству
и боголюбивой пастве – всем верным чадам Бельцко-Фалештской епархии

«И свет во тьме светит, и тьма не объяла его». (Ин.1,5)

«… свет пришел в мир; но люди более возлюбили тьму,
нежели свет, потому что дела их были злы». (Ин.3,19)

Возлюбленные о Господе пастыри,
всечестные иноки и инокини, дорогие братья и сестры!

Настал великий день Пасхи Господней — день духовной радости всего мира и торжества Вселенной. «Радуйтесь!» (Мф. 28, 9), — слышим мы сегодня из уст Воскресшего Христа. И мы все, соприкасаясь с этим духовным торжеством, восклицаем:
Христос Воскресе!
Первые страницы Священного Писания повествуют нам прекрасную картину сотворения мира и человека Богом.
Изначально «Бог создал человека для нетления и соделал его образом вечного бытия Своего» (Прем. 2, 23). Его предназначением было познание благости Творца, усвоение Божественной любви и сообщение ее остальному мирозданию. С момента своего сотворения человек был призван являть в себе любовь Божию, чтобы через него она изливалась на окружающий мир, освящая и одухотворяя его.
Однако первые люди не устояли в этой любви, в результате через нарушение воли Божией «вошла в мир смерть» (Прем. 2, 24). Но человеколюбивый Бог не оставил Свое творение и послал в мир Сына Своего Единородного (Ин. 3,16) ради спасения образа и подобия Своего – человека.
Крестными страданьями и Воскресением Сына Божия побеждены смерть и тление, и дано человечеству «иного жития вечного начало». Из пустого гроба Он освещает путь спасения человека, просвещая его мысли и дела, предоставляя ему благодатный огонь как свидетельство победы над смертью, ибо:

Воистину Воскресе Христос!

Возлюбленные о Господе братья и сестры,

Сегодня человечество подошло к опасной черте и как никогда нуждается в просвещении Светом Истины Христовой. Благодаря средствам массовой информации каждый человек знает, что происходит в нашей стране и в мире. Неумолимо растут жестокость, преступность, эгоизм, разврат. Греховная тьма, которая проникает во все сферы общественной жизни, овладевает умами неутвержденных в вере людей и особенно подрастающего поколения. Она принялась планомерно замещать наши вечные христианские ценности на греховные человеческие замыслы, называющиеся – права и свобода человека.
Мы живем в то время, когда свобода нередко трактуется как вседозволенность. Многие искренне полагают, что лишь власть и богатство, здоровье и физическая сила способны принести освобождение, и, соревнуясь в служении кумирам века сего, зачастую проигрывают в главном, в достижении подлинной цели бытия. Восставший от гроба Спаситель, даровав нам свободу, открыл эту цель, которая состоит в познании Истины ( Ин. 8:32) и в жизни с Богом. Истина состоит в том, Христос Воистину Воскрес и светом Своего воскресения «освящает и просвещает всякого человека грядущего в мир». (молитва первого часа)
Православие – это жизнь, требующая напряжения всех сил человека, его воли, в постоянном самоотвержении и следовании за Христом, в несении своего жизненного креста. Чтобы быть достойным вечной божественной жизни, человеку нужно внутренне жить со Христом.
Наши предки, открывшие для себя любовь Христову более тысячи лет назад, ревностно встали на путь православной веры, ибо Православие дает реальную возможность приобщиться и познать благость Божию — Его любовь.
Сохраним, братья, это драгоценное сокровище (Лк. 12,34) и преумножим его, сохраним свято и передадим грядущим поколениям, ибо многие «суть тати и воры» (Ин.10,1) желающих лишить нас, его.
Своим Воскресением Господь радует всякого человека: утешает больного, умиротворяет злобного, поддерживает немощного, ласкает обиженного, ублажает брошенного.
Подобает и нам, братья и сестры, нести радость Воскресения нашим ближним и дальним. Мы призваны христианскими поступками прославлять Воскресшего Христа. Храните веру православную! Храните радость Воскресения Христова! Храните ее как горящую лампаду и не дайте никаким политическим ветрам потушить ее.
Стойте твердо в вере и сохраните предания (2 Фес.2,15) подобно отцам и дедам нашим.
Дерзайте, с нами Бог, который победил мир (Ин. 16:32) и уничтожил смерть.

Христос Воскресе!
Воистину Воскресе Христос!

Маркелл, ЕПИСКОП БЕЛЬЦКИЙ И ФАЛЕШТСКИЙ

ПАСХА ГОСПОДНЯ, 2015 г. Мун. Бэлць


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.