versiunea moldoveneasca русская версия


Duminica învierii fiicei lui Iair.

Duminica învierii fiicei lui Iair.

18 ноября 2017

Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Iair, conducătorul sinagogii din Capernaum, a cărui fiică, în vârstă de 12 ani, se îmbolnăvise. Încrezător în darul supranatural al lui Iisus din Nazaret, Îl roagă să-l ajute. Domnul, receptiv la durerea tatălui, intervine în grabă, redând viaţa fiicei sale, care între timp murise.De la căderea strămoşilor noştri în păcat „nimeni nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare” (Ps. 48, 7). De aceea, noi trebuie să fim totdeauna pregătiţi pentru ziua morţii noastre,  

Îngerul și ceapa

Îngerul și ceapa

10 ноября 2017

În Frații Karamazov este o istorioară populară despre o femeie în vârstă care nu trăia în chip plăcut lui Dumnezeu și de aceea după moarte a ajuns într-un lac de foc. Îngerul ei păzitor se străduia să facă tot ce putea ca să o ajute. Dar singura faptă bună pe care își amintea că o făcuse această femeie, era faptul că dăduse cândva o ceapă din grădină unei cerșetoare.  

Zi de hram în cinstea sfântului Dimitrie

Zi de hram în cinstea sfântului Dimitrie

9 ноября 2017

Miercuri, 8 noiembrie 2017 pomenirea sfântului mare mucenic Dimitrie a fost o sărbătoare deosebită pentru comunitățile care își serbează hramul. Cu această ocazie felicităm toți omagiaţii care poartă frumosul nume al sfântului Dimitrie, dar mai ales creştinii şi preoţii din eparhia noastră, care au ca hram  

Ce este iadul?

Ce este iadul?

4 ноября 2017

“…. ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16,28). EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie. M-am dus odată într-un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă? Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?… Dar ce credeţi, cei care cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc. Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta şi mai puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu... 

De ce botezăm pruncii?

De ce botezăm pruncii?

3 ноября 2017

Unii obiectează cu întrebarea “Cum poate un prunc sa creada si sa se boteze ?” Sigur ca la prima vedere, expresii ca “pocaieste-te si boteaza-te”, sau “crede si boteaza-te” pot da impresia ca numai adultii se pot boteza. Greseala acestui mod de a gandi nu consta în faptul ca un adult trebuie sa creada inainte de a se boteza, ci în aplicarea în cazul pruncilor unei porunci adresata adultilor. Biblia nu a fost scrisa pentru prunci, ei fiind în grija parintilor, care pot auzi, întelege si crede. În plus, mai trebuie facuta o distinctie importanta între botezul copilului si cel... 

Slujbă arhierească în satul Rădoaia, raionul Sîngerei

Slujbă arhierească în satul Rădoaia, raionul Sîngerei

31 октября 2017

Marți, 31 octombrie 2017, când facem pomenirea sfântului Apostol și Evanghelist Luca, Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, alături de un sobor impunător de preoți a liturghisit în biserica Înălțarea Domnului din satul Rădoaia, raionul Sîngerei. De la mic la mare s-au bucurat de sărbătoare, sfîntul locaș devenind neîncăpător. După sfânta Liturghie a urmat Te-deum de mulțumire, pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. În semn de recunoștință din partea Chiriarhului  

Evanghelia semănătorului

Evanghelia semănătorului

28 октября 2017

De ce ia diavolul sămânţa din inimile oamenilor? O spune Domnul: „Ca nu cumva, crezând, să se mântuiască”. Se vede preabine de aici că, credinţa în cuvântul lui Dumnezeu e temeiul şi rădăcina mântuirii noastre. Cine nu păstrează cuvântul lui Dumnezeu — şi nimic altceva decât cuvântul lui Dumnezeu — în inima sa, nu poate să se mântuiască. Asupra inimii neîncălzite de cuvântul lui Dumnezeu stă la pândă diavolul, ca să fure. Fericit cel ce păstrează cuvântul lui Dumnezeu în inima sa ca pe bunul cel mai de preţ, nelăsând nici oameni, nici demoni să calce... 

Hramul bisericii din Măgureanca

Hramul bisericii din Măgureanca

27 октября 2017

Parohia ortodoxă din s.Măgureanca, r.Fălești își sărbătoreşte astăzi hramul cinstind-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Toate sărbătorile sunt importante, dar sărbătoarea Sfintei Parascheva ași dori să fie mai mult în atenţia şi în sufletul poporului nostru dreptcredincios. Şi aceasta datorită faptului că sfintele ei moaşte de mai bine de 300 de ani onorează pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu şi întărește credința în sufletele tuturor celor ce cu fruntea plecată pe marginea raclei ei îi cer ajutorul.  

Te slăvesc pe Tine, Părinte, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.

Te slăvesc pe Tine, Părinte, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.

19 октября 2017

«Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele că nici n-ai unde să stai.» (10 ani) «Călugării nu sunt așa de vorbăreți pentru că dacă îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte, că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.» (8 ani)  

Liturghia sobornicească din satul Viișoara

Liturghia sobornicească din satul Viișoara

12 октября 2017

Joi, 12 octombrie 2017, părintele-blagocin Victor Guleac a convocat clerul din circumscripție pentru a sluji sfânta Liturghie în biserica „Sf.Arh.Mihail și Gavriil” din satul Viișoara, raionul Glodeni. A devenit deja o tradițe pentru preoții din raionul Glodeni de a coliturghisi lunar și de a catehiza enoriașii, pentru a-i întări duhovnicește în lupta cu viciile, cu nepăsarea, cu sectele și cu toate provocările veacului de acum. Demn de remarcat este și faptul că cu acest prilej au fost expuse spre închinare cele mai reprezentative icoane din raionul Glodeni. Preoții... 

Pastorala de Paști a Preasfințitului Marchel

Invierea Domnului 2014.jpg

Şi Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o pe Ea. …Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decît Lumina. Căci faptele lor erau rele. (In. 1,5; 3,19)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Domnul nostru Iisus Hristos, care este Lumina cea adevărată, deopotrivă cu Tatăl şi cu Duhul, a dat viaţă omenirii şi i-a sporit frumuseţea, înzestrînd-o cu mai multe podoabe, dar şi cu lumină mîngîietoare. Întreaga creaţie dumnezeiască, a cărei cunună este omul, fascinează ochiul, înmănunchind într-un minunat buchet culorile naturii şi mărturisind astfel despre neîntrecuta dibăcie a Meşterului-Făuritor.
Toate erau bune şi frumoase la început (Facerea 1, 31; Mc 7, 37), crezîndu-se că vor dăinui în veci, dar intervine omul cu urîciunea distrugătoare a păcatului neascultării, încercînd să toarne întuneric peste Lumina adevărului. Şi peste lumina ochiului omenesc, împînzindu-l cu vicleşug şi nedreptate (Facerea 3, 4-7).
În această stare de beznă şi permanentă rătăcire în căutarea Adevărului izbăvitor se pomenise lumea, strigătul dispertat al căreia a zguduit cerul, îndemnîndu-L spre îndurare pe Cerescul Părinte care n-a tăgăduit să-i întindă mîna spre salvare (In. 3, 16) şi să-i lumineze calea spre mîntuire (In. 14, 6). Venirea lui Hristos în lume este condiţionată de lipsa îmbucurătoarei Lumini dumnezeieşti destinate lumii, la care omul, afectat de păcat, renunţase. Întunericul ce potopise omenirea trebuia risipit, astfel strivindu-se boldul morţii ce părea a fi triumfător. Doar n-a creat Dumnezeu lumea pentru a fi stăpînită de cel rău! Dragostea L-a mişcat pe Dumnezeu să creeze lumea şi ea n-are nimic cu întunericul, ci face pereche doar cu adevărul şi cu lumina.
Iată de ce Părintele ceresc care ne doreşte tot binele şi vrea să umblăm în lumină (In. 12, 35) creează în întunericul universal o galerie de lumină care-şi are începutul în mormîntul întunecat al lui Hristos. De acolo, din inima pămîntului, unde era înmormîntată Nădejdea vieţii noastre, răsare Lumina – la început, printr-o fisură, crescînd pe măsura răsturnării pietrei de pe uşa mormîntului. Răsare Lumina Învierii, nebănuit de puternică, a lui Hristos, capabilă să pătrundă în cele mai obscure nedreptăţi omeneşti. Acest strălucit eveniment îl prăznuim acum, fraţi creştini. Şi îl vom prăznui an de an, veac de veac, pînă la a doua venire a Mîntuitorului, căci cu adevărat a Înviat Hristos!
Paştele, prin excelenţă, este sărbătoarea Luminii şi a luminilor. Iată de ce slujba Învierii începe cu îndemnul: „Veniţi de luaţi lumină!”, propunîndu-ni-se cereasca Lumină a focului dumnezeiesc, adusă în dar omenirii în exclusivitate la sărbătoarea Paştelui ortodox.

Iubiţi fii duhovniceşti,
Astăzi societatea noastră are mai mult ca oricînd nevoie de luminarea cugetelor cu Lumina dumnezeiască a Învăţăturii lui Hristos. Lipsa Ei aduce întunericul. Întunericul nerecunoştinţei şi al necredinţei faţă de Mîntuitorul nostru. Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume (Rug. ceas. 1)răsare din mormîntul întunecat unde a Înviat Hristos: „Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este temelia luminii, începutul împăcării…” omului cu Dumnezeu… (Sf. Ioan Gură de Aur).
Aşa deci, începutul luminării noastre este Hristos cel Înviat. Dacă Îl vom căuta şi-L vom urma, El ne va însenina. Ieşim la lumină atunci, cînd luptăm cu întunericul, numai atunci cînd căutăm lumina. Hristos, Luminătorul nostru, trebuie cu insistenţă căutat şi urmat. Îl vom găsi neapărat. El este tăinuit mereu în spatele durerii ce se numeşte suferinţa oamenilor. Îl vom găsi mereu: lîngă patul neputinciosului; sprijinind cîrja bătrînului; ştergînd lacrima de pe obrazul celui sărman; împărtăşind singurătatea părăsitului; mîngîind necăjiţii…
E bine ca în aceste zile să fim şi noi cu Hristos cel Înviat şi să-i vizităm pe cei mai trişti ca noi, fericindu-i, pentru că bucuria Învierii uneori e împiedicată să intre în casele sărmanilor. În zilele noastre se încearcă să fie lipsite de bucuriile duhovniceşti chiar societăţi întregi, fiind impuse să renunţe la obîrşia lor creştinească.Să ne mobilizăm, fraţilor, toate sursele conştiinţei noastre creştineşti şi să ne păstrăm „comoara cea fără de preţ a inimii” (Lc. 12, 34) care este Hristos cel Înviat, căci mulţi sînt „furii şi tîlharii” (In. 10, 1), care vor să ne lipsească de Ea.
Astăzi răutăţile întunericului revin în forţă şi încearcă să pună stăpînire diavolească pe tot ce avem noi mai scump: mărturia permanentă a lui Dumnezeu în om – sufletul. Frica şi laşitatea adeseori ne reduc la tăcere, chiar şi atunci cînd năpădeşte peste noi „urîciunea pustiirii” (Mt. 24, 15-22), care ni se impune prin lege spre a fi respectată. Să ne înarmăm, fraţi creştini, cu „armele luminii” (Rom. 13, 12) şi să stăm neclintiţi păstrînd predaniile (2 Tes. 2, 15), ca să nu devenim complici ai celor necredincioşi şi răi care l-au trădat pe Hristos şi mai continuă să-L trădeze.
Fraţi creştini,
Trădătorul care l-a vîndut pe Domnul său la preţul unui sclav din piaţă nu este doar un personaj al unei pagini de istorie, ci, din păcate, şi al istoriei de după dînsul. El acţionează slobod şi în societatea noastră la toate nivelurile ei. În numele lui, Adevărul dumnezeiesc e apreciat drept minciună, viciul – drept virtute, cumsecădenia creştinească – o noţiune învechită, hoţiile în mari proporţii – „îngrijirea” demnitarilor pentru alegătorii lor; donaţii pentru Sf. Biserică – generozităţi în scopuri politice, lipsirea de viaţă a pruncilor – program „Antisida”, finanţat de către guvern etc., etc.
Acest Iuda al timpurilor noastre are studii, vorbeşte în limbi străine, îşi face prezenţa în şcoli şi grădiniţe, se consideră chiar teolog, prin asta justificîndu-şi apariţia şi în biserică, printre creştini. „Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”, spune Sf. Grigorie Teologul, ceea ce înseamnă că, prin lipsa de atitudine din partea noastră, prin indiferenţă, ne asemănăm cu cel mai odios personaj evanghelic. El este unicul care nu s-a bucurat de Învierea Domnului său.
Fraţilor, chiar dacă cineva dintre noi, din laşitate, s-a pomenit cumva în postura ucenicilor care şi-au părăsit Învăţătorul în Grădina Ghetsimani sau în postura lui Petru care s-a lepădat de El din neglijenţă şi frică, să avem curajul a ne întoarce, a ne corecta, asemenea lor, şi atunci Domnul lor şi al nostru nu ne va lipsi de bucuria şi de Lumina Învierii Sale. Căci „ …pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire” (Simb. cred.), El a îndurat chinuri groaznice şi apoi a Înviat, făcîndu-ne şi pe noi, chipul şi asemănarea Lui, părtaşi ai acestui act triumfător. „Îndrăzniţi, că eu am biruit lumea” (Ioan. 16.33), zice Domnul.
Apropiaţi-vă de El prin Biserică, prin slujire semenilor voştri, căci, milostivi fiind, El vă va milui. Nu vă temeţi de moarte, căci ea a fost biruită, dar pregătiţi-vă de clipa morţii: „Se tem de moarte numai cei ce nu cred în Învierea Domnului”, spune Sf. Ioan Gură de Aur.
Păstraţi bucuria şi Lumina Învierii. Păstraţi-o ca pe o făclie aprinsă în sufletele voastre şi ale copiilor voştri şi nu permiteţi vînturilor politice de tot soiul, venite de la „tatăl minciunii şi al întunericului”, s-o stingă.
Hristos, prin Învierea Sa, a biruit moartea. Cu ajutorul şi numai cu ajutorul Lui, noi vom putea învinge provocările acestui veac apostatic şi ne vom păstra în paza Sfîntă a Celui ce a Înviat din morţi.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

+Marchel
EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI

Învierea Domnului, anul 2015, mun. Bălți.

Освященному клиру, честному иночеству
и боголюбивой пастве – всем верным чадам Бельцко-Фалештской епархии

«И свет во тьме светит, и тьма не объяла его». (Ин.1,5)

«… свет пришел в мир; но люди более возлюбили тьму,
нежели свет, потому что дела их были злы». (Ин.3,19)

Возлюбленные о Господе пастыри,
всечестные иноки и инокини, дорогие братья и сестры!

Настал великий день Пасхи Господней — день духовной радости всего мира и торжества Вселенной. «Радуйтесь!» (Мф. 28, 9), — слышим мы сегодня из уст Воскресшего Христа. И мы все, соприкасаясь с этим духовным торжеством, восклицаем:
Христос Воскресе!
Первые страницы Священного Писания повествуют нам прекрасную картину сотворения мира и человека Богом.
Изначально «Бог создал человека для нетления и соделал его образом вечного бытия Своего» (Прем. 2, 23). Его предназначением было познание благости Творца, усвоение Божественной любви и сообщение ее остальному мирозданию. С момента своего сотворения человек был призван являть в себе любовь Божию, чтобы через него она изливалась на окружающий мир, освящая и одухотворяя его.
Однако первые люди не устояли в этой любви, в результате через нарушение воли Божией «вошла в мир смерть» (Прем. 2, 24). Но человеколюбивый Бог не оставил Свое творение и послал в мир Сына Своего Единородного (Ин. 3,16) ради спасения образа и подобия Своего – человека.
Крестными страданьями и Воскресением Сына Божия побеждены смерть и тление, и дано человечеству «иного жития вечного начало». Из пустого гроба Он освещает путь спасения человека, просвещая его мысли и дела, предоставляя ему благодатный огонь как свидетельство победы над смертью, ибо:

Воистину Воскресе Христос!

Возлюбленные о Господе братья и сестры,

Сегодня человечество подошло к опасной черте и как никогда нуждается в просвещении Светом Истины Христовой. Благодаря средствам массовой информации каждый человек знает, что происходит в нашей стране и в мире. Неумолимо растут жестокость, преступность, эгоизм, разврат. Греховная тьма, которая проникает во все сферы общественной жизни, овладевает умами неутвержденных в вере людей и особенно подрастающего поколения. Она принялась планомерно замещать наши вечные христианские ценности на греховные человеческие замыслы, называющиеся – права и свобода человека.
Мы живем в то время, когда свобода нередко трактуется как вседозволенность. Многие искренне полагают, что лишь власть и богатство, здоровье и физическая сила способны принести освобождение, и, соревнуясь в служении кумирам века сего, зачастую проигрывают в главном, в достижении подлинной цели бытия. Восставший от гроба Спаситель, даровав нам свободу, открыл эту цель, которая состоит в познании Истины ( Ин. 8:32) и в жизни с Богом. Истина состоит в том, Христос Воистину Воскрес и светом Своего воскресения «освящает и просвещает всякого человека грядущего в мир». (молитва первого часа)
Православие – это жизнь, требующая напряжения всех сил человека, его воли, в постоянном самоотвержении и следовании за Христом, в несении своего жизненного креста. Чтобы быть достойным вечной божественной жизни, человеку нужно внутренне жить со Христом.
Наши предки, открывшие для себя любовь Христову более тысячи лет назад, ревностно встали на путь православной веры, ибо Православие дает реальную возможность приобщиться и познать благость Божию — Его любовь.
Сохраним, братья, это драгоценное сокровище (Лк. 12,34) и преумножим его, сохраним свято и передадим грядущим поколениям, ибо многие «суть тати и воры» (Ин.10,1) желающих лишить нас, его.
Своим Воскресением Господь радует всякого человека: утешает больного, умиротворяет злобного, поддерживает немощного, ласкает обиженного, ублажает брошенного.
Подобает и нам, братья и сестры, нести радость Воскресения нашим ближним и дальним. Мы призваны христианскими поступками прославлять Воскресшего Христа. Храните веру православную! Храните радость Воскресения Христова! Храните ее как горящую лампаду и не дайте никаким политическим ветрам потушить ее.
Стойте твердо в вере и сохраните предания (2 Фес.2,15) подобно отцам и дедам нашим.
Дерзайте, с нами Бог, который победил мир (Ин. 16:32) и уничтожил смерть.

Христос Воскресе!
Воистину Воскресе Христос!

Маркелл, ЕПИСКОП БЕЛЬЦКИЙ И ФАЛЕШТСКИЙ

ПАСХА ГОСПОДНЯ, 2015 г. Мун. Бэлць


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.