versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Cuviosul Antonie cel Mare

 

SfÎntul Antonie cel Mare (251-356), «p?rintele monahilor», este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi Încep?torul vieşii c?lug?re?ti. Este considerat de tradişia monastic? drept Întemeietor al monahismului, ?mpreun? cu SfÎntul Pahomie cel Mare.
Pr?znuirea lui se face la data de 17/30 ianuarie În toate tradişiile cre?tine.
 

SfÎntul Antonie cel Mare (251-356), «p?rintele monahilor», este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi Încep?torul vieşii c?lug?re?ti. Este considerat de tradişia monastic? drept Întemeietor al monahismului, ?mpreun? cu SfÎntul Pahomie cel Mare.
Pr?znuirea lui se face la data de 17/30 ianuarie În toate tradişiile cre?tine.

Via?a lui Antonie a fost povestit? de sfÎntul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop de Alexandria (Egipt), Într-o carte r?mas? clasic? În genul ei (biografia unui c?lug?r vestit), Vita Antonii — Via?a lui Antonie[1] -, scris? la puşin? vreme dup? moartea lui Antonie (+356), Între anii 357 şi 359.

Vestitul p?rinte al monahismului s-a n?scut În satul Coma din Egiptul de Mijloc În anul 251, ca fiu al unor ??rani cre?tini Înst?rişi; aici a Înv??at s? practice credin?a, mergÎnd des la biseric?. Dup? moartea p?rinşilor sşi — Antonie avea pe atunci v?rsta de 20 de ani -, ÎntrebÎndu-se care este calea lui În via??, a auzit În biseric? cuvÎntul Evangheliei, care zice: «De voie?ti s? fii des?v?rşit, mergi, vinde avuşiile tale şi, venind, urmeaz? Mie» (Matei 19, 21). Antonie a primit acest cuvÎnt ca şi cum şi era adresat lui direct şi, dup? ce şi-a ?mp?rşit averea la s?raci şi a dat-o pe sora lui În grija unei comunit?şi de fecioare, s-a retras În singur?tate. A vie?uit la Început Într-o colib? la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai v?rstnic şi mai experimentat, iar apoi Într-un mormÎnt idolesc p?r?sit.

În 286, la v?rsta de 35 de ani, se a?az? Într-o fort?rea?? p?r?sit? situat? pe malul drept al Nilului, la marginea de?ertului, «muntele dinafar?», În locul numit Pispir, unde r?mÎne timp de 20 de ani, pÎn? În 306, cÎnd ucenicii lui ?l oblig? s? p?r?seasc? acest loc de ascez?, În urma atacurilor diabolice ce l-au l?sat aproape mort. În acest moment devine p?rintele spiritual al multor c?lug?ri din diferitele «colonii monastice» din de?erturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (Skete).

către anul 310, Întreprinde o c?l?torie la Alexandria, c?utÎnd s? ?mb?rb?teze pe martirii cre?tini prigonişi de st?pÎnirea roman? În timpul persecuşiei lui Maximin.

În anul 312 se instaleaz? de?ertul adÎnc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul M?rii Roşii, unde se g?se?te ast?zi Mănăstirea care-i poart? numele). Aici trşie?te pÎn? la moartea sa (356) ?mpreun? cu doi ucenici, nep?r?sind locul dec?t pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua c?l?torie la Alexandria, spre a-l susşine pe SfÎntul Atanasie, persecutat de partida pro-arian?.
Scrieri
Scrisorile

Singurele scrieri care sunt sigur de mÎna lui Antonie sunt scrisorile pe care sfÎntul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunit?şi monastice aflate pe linia sa duhovniceasc?, precum cele din Arsinoe (la Fayum — pe care sfÎntul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub Îndrumarea lui Macarie şi Amatas), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflat? sub Îndrumarea lui Ammona, prieten al lui Antonie.

Din aceast? coresponden?? s-au p?strat dou? colecşii principale:
o colecţie de 7 (?apte) scrisori, a c?ror autenticitate nu este pus? la Îndoial? de nimeni.
o colecţie de 20 (dou?zeci) de scrisori, integral p?strate doar În arab? (şi parşial În siriac?, greac? şi georgian?), şi a c?ror autenticitate este contestat?.

Se mai cunoa?te, de asemeni, o scurt? scrisoare adresat? de sfÎntul Antonie lui Teodor, «prea iubitul» s?u fiu, despre pocşin?? şi iertarea p?catelor, p?strat? doar În limba greac?, a c?rei autenticitate este În general recunoscut?.
Apoftegmele

Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau Paterice), dintre care principalele sunt:
În greac?, colecşia alfabetic? — Patericul egiptean, cum o numim noi ast?zi — şi atribui 38 de apoftegme.
În siriac?, şi sunt atribuite 49 de apoftegme, culese În secolul VI la Skete.
În arab?, o colecţie de provenien?? copt? şi atribuie 40 de apoftegme.

La acestea se mai pot ad?uga diferite apoftegme culese de Paladie sau alţii.
Vita Antonii

Via?a lui Antonie a fost scris? oarecum În grab?, imediat dup? moartea sfÎntului, de către SfÎntul Atanasie al Alexandriei, acesta folosindu-se mai ales de propriile-i amintiri şi note şi mai puşin cu ajutorul apoftegmelor, scrisorilor sau al altor documente ce proveneau direct de la avva Antonie. Cu toate acestea, Via?a lui Antonie a devenit unul din textele fundamentale ale literaturii monastice, at?t În Orient c?t şi În Occident.
Sursa: orthodoxwiki.org

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.