versiunea moldoveneasca русская версия


Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Începe perioada Triodului: Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață!

Începe perioada Triodului: Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață!

3 февраля 2017

Începînd cu Duminica Vameşului şi a Fariseului pînă în Sîmbăta Mare, Biserica Ortodoxă parcurge o perioadă de 10 săptămîni, numită și Perioada Triodului. Primele 3 săptămîni sunt pregătitoare înainte de Postul Învierii Domnului şi 7 de post, nevoință și multă rugăciune. Sfînta Biserică a rînduit acest timp pentru călătoria către marea sărbătoare a Învierii Domnului, cu o pregătire specială care se desfășoară după anumite slujbe liturgice, un răstimp cu neîncetate strădanii duhovnicești-pocăință, rugăciune, și fapte bune, ca prin practicarea lor... 

Să nu fii ca fareseul comparându-te mereu cu alții

Să nu fii ca fareseul comparându-te mereu cu alții

2 февраля 2017

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Biserici moderne într-o lume modernă (4)

IMG_0114.JPGDin jurnalul unui convertit la ortodoxie. La sfârșitul ”serviciului divin” din biserica la care m-am referit în episoadele precedente a avut loc ”cina Domnului”, un vestigiu al euharistiei practicata de-a lungul istoriei bisericii creștine. Aparenta continuitate cu trecutul a fost, din păcate, o discontinuitate.

Pastorul a anunțat că biserica lui practică ceea ce el numea ”cina deschisă tuturor”. Ca să fie mai clar, el a explicat că ORICINE se poate împărtăși, indiferent de credința pe care o are sau nu o are, indiferent de starea morală, indiferent de concepțiile religioase sau ne-religioase. Pentru mine, ca ortodox, suna ca un sacrilegiu, dar mi-am amintit că în toate bisericile protestante sau neo-protestante, se explica – mai ales înainte de cina – că pâinea și vinul NU sunt Trupul si Sângele Mântuitorului. În acest caz, da se poate. În ultimă instanță dam o bucata de pâine oricui, nu contează. Dacă pe lângă aceasta ne mai amintim și de Hristos, cu atât mai bine.

Îmi aduc aminte de ”servicii divine” în care pastorul citea textul în care Hristos declara ”acesta ESTE trupul Meu”, după care pastorul explica de ce pâinea de la cina Domnului NU ESTE trupul lui Hristos. Tot așa, am asistat le botezuri în care se citea textul după din 1 Petru 3:21,

”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul” (traducerea Cornilescu)

dar înainte sa-i cufunde în apă, pastorul le explica celor ce urmau să fie botezați de ce icoana aceasta închipuitoare nu-i mântuiește. În sfârșit, dacă aceste Taine (sau simboluri, așa cum sunt numite de neoprotestanți) nu sunt de fapt taine, nu sunt manifestări dumnezeiești, atunci le putem schimba după vremuri, curente, gusturi și preferințe.

Revenind la ”cina Domnului” la care mă refeream, explicația pastorului privitoare la ”cina deschisă tuturor” a dat de înțeles că este vorba de o un act de incluziune, de acceptare, de unire, de cuprindere cu brațele deschise a oricui dorește să participe. Era o concluzie firească a unei lungi perioade de evoluție protestantă. După zeci sau sute de ani de certuri și dispute care i-au lăsat perplecși pe creștini și necreștini, singurul mod de depășire a discordiei a fost o renunțare la doctrine sau practici bine definite, în favoare unui vag creștinism ”redus la esențe”. Important este sa ne iubim, sa fim drăguți unii cu alții, să ne acceptăm, fără a ne mai referi la dogme înguste. De cină se poate apropia oricine, dacă este baptist sau penticostal, adventist sau luteran, iehovist sau mormon, budist sau hindus, ba chiar și ateu. Cina nu mai este o culminare a relației cu Hristos, ci o poarta prin care te poți apropia de o biserică în care să te simți bine, sa-ți faci prieteni, să te bucuri după o săptămâna de lucru.

Bărbați și femei au trecut printre rânduri, servind tuturor pâinea și vinul. Eu și soția mea am fost printre puținii (or fi fost și alții) care nu ne-am împărtășit. Din fericire marea toleranță manifestată ne-a permis și să ne abținem, ca în felul acesta să ne simțim toți bine.
Îi îndemn pe cititorii mei să contrasteze această ”cină a Domnului” cu practica bisericii din primele veacuri, continuată și azi în Biserica Ortodoxă. Ca să înțelegem mai bine, este suficient să ne referim la felul în care catehumenii erau primiți în biserică. Catehumenii erau persoane care, crezând Evanghelia, erau primiți ca să fie instruiți, pentru ca mai apoi să devină membrii deplini ale bisericii. Catehumenul era primit la slujbele bisericii, dar nu putea încă să fie împărtășit.

La anul 215, Hyppolitus a scris în lucrarea sa, Tradiția Apostolică:

”Catehumenul nu poate să se împărtășească la Cina Domnului.”(Tradiția Apostolică, 27)

Cu atât mai mult, vizitatorii întâmplători nu se puteau împărtăși. Cina Domnului, Euharistia, era – după cum este și astăzi în Biserica Ortodoxă – un act ultim de intimitate cu Dumnezeu, la care în mod natural nu puteau participa decât cei ai casei. În acest sens, euharistia este și un semn al identității și a unității creștine. ”Cina deschisă” la care poate participa oricine, nu mai poate sluji nici ca identitate, nici ca unitate între creștini. Dacă este un semn de unitate, este o unitate cu ereticii, cu păgânii și cu ateii.

Biserica Ortodoxă ia în serios avertizarea Apostolului Pavel din 1 Corinteni 11:28:

”Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.”

Cu toate că există mici diferențe între diferite jurisdicții, seriozitate actului împărtășirii apare pretutindeni în Ortodoxie. În general se cere ca cel care vrea să se împărtășească să se spovedească, dacă nu imediat înainte de euharistie, cel puțin destul de frecvent. Credinciosului ortodox i se amintește că împărtășirea fără o cercetare de sine este un act periculos, care poate – conform Scripturii – să ducă la osândă sau la boală.
Înainte de împărtășire, credinciosul ortodox aude sau rostește el însuși rugăciunea lui Ioan Gură de Aur:

”Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Şi mă învredniceşte fără de osândă, să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.”

Cred că această seriozitate cu privire la împărtășire vine din încredințarea credinciosului ortodox că se apropie cu adevărat de Hristos, cu frică și cutremur, dar și cu dragoste și credință. Este o realitate, nu doar un simbol. Este o participare la o masă divină, nu doar o frumoasă tradiție care mai poate fi schimbata pe ici și acolo, mai ales în punctele esențiale.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.