versiunea moldoveneasca русская версия


Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

23 июня 2017

Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie”, de lângă satul Izvoare , raionul Fălești, a fost gazda pentru o zi a mai multor sfințenii alese: icoana Sf.M.Mc.Pantelimon, racla cu un fragment din moaștele Sf.Ier.Luca din Crimeia și racla cu un fragment din moaștele Sf.Fer.Matrona de la Moscova. Cu acest prilej arhimandritul Zosima Aftene împreună cu obștea monahală a făcut priveghere de noapte și sfânta Liturghie la miezul nopții, considerând că gândurile și grijile lumești domină mai puțin pacea sufletului și liniștea rugăciunii.  

În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

Biserici moderne într-o lume modernă (4)

IMG_0114.JPGDin jurnalul unui convertit la ortodoxie. La sfârșitul ”serviciului divin” din biserica la care m-am referit în episoadele precedente a avut loc ”cina Domnului”, un vestigiu al euharistiei practicata de-a lungul istoriei bisericii creștine. Aparenta continuitate cu trecutul a fost, din păcate, o discontinuitate.

Pastorul a anunțat că biserica lui practică ceea ce el numea ”cina deschisă tuturor”. Ca să fie mai clar, el a explicat că ORICINE se poate împărtăși, indiferent de credința pe care o are sau nu o are, indiferent de starea morală, indiferent de concepțiile religioase sau ne-religioase. Pentru mine, ca ortodox, suna ca un sacrilegiu, dar mi-am amintit că în toate bisericile protestante sau neo-protestante, se explica – mai ales înainte de cina – că pâinea și vinul NU sunt Trupul si Sângele Mântuitorului. În acest caz, da se poate. În ultimă instanță dam o bucata de pâine oricui, nu contează. Dacă pe lângă aceasta ne mai amintim și de Hristos, cu atât mai bine.

Îmi aduc aminte de ”servicii divine” în care pastorul citea textul în care Hristos declara ”acesta ESTE trupul Meu”, după care pastorul explica de ce pâinea de la cina Domnului NU ESTE trupul lui Hristos. Tot așa, am asistat le botezuri în care se citea textul după din 1 Petru 3:21,

”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul” (traducerea Cornilescu)

dar înainte sa-i cufunde în apă, pastorul le explica celor ce urmau să fie botezați de ce icoana aceasta închipuitoare nu-i mântuiește. În sfârșit, dacă aceste Taine (sau simboluri, așa cum sunt numite de neoprotestanți) nu sunt de fapt taine, nu sunt manifestări dumnezeiești, atunci le putem schimba după vremuri, curente, gusturi și preferințe.

Revenind la ”cina Domnului” la care mă refeream, explicația pastorului privitoare la ”cina deschisă tuturor” a dat de înțeles că este vorba de o un act de incluziune, de acceptare, de unire, de cuprindere cu brațele deschise a oricui dorește să participe. Era o concluzie firească a unei lungi perioade de evoluție protestantă. După zeci sau sute de ani de certuri și dispute care i-au lăsat perplecși pe creștini și necreștini, singurul mod de depășire a discordiei a fost o renunțare la doctrine sau practici bine definite, în favoare unui vag creștinism ”redus la esențe”. Important este sa ne iubim, sa fim drăguți unii cu alții, să ne acceptăm, fără a ne mai referi la dogme înguste. De cină se poate apropia oricine, dacă este baptist sau penticostal, adventist sau luteran, iehovist sau mormon, budist sau hindus, ba chiar și ateu. Cina nu mai este o culminare a relației cu Hristos, ci o poarta prin care te poți apropia de o biserică în care să te simți bine, sa-ți faci prieteni, să te bucuri după o săptămâna de lucru.

Bărbați și femei au trecut printre rânduri, servind tuturor pâinea și vinul. Eu și soția mea am fost printre puținii (or fi fost și alții) care nu ne-am împărtășit. Din fericire marea toleranță manifestată ne-a permis și să ne abținem, ca în felul acesta să ne simțim toți bine.
Îi îndemn pe cititorii mei să contrasteze această ”cină a Domnului” cu practica bisericii din primele veacuri, continuată și azi în Biserica Ortodoxă. Ca să înțelegem mai bine, este suficient să ne referim la felul în care catehumenii erau primiți în biserică. Catehumenii erau persoane care, crezând Evanghelia, erau primiți ca să fie instruiți, pentru ca mai apoi să devină membrii deplini ale bisericii. Catehumenul era primit la slujbele bisericii, dar nu putea încă să fie împărtășit.

La anul 215, Hyppolitus a scris în lucrarea sa, Tradiția Apostolică:

”Catehumenul nu poate să se împărtășească la Cina Domnului.”(Tradiția Apostolică, 27)

Cu atât mai mult, vizitatorii întâmplători nu se puteau împărtăși. Cina Domnului, Euharistia, era – după cum este și astăzi în Biserica Ortodoxă – un act ultim de intimitate cu Dumnezeu, la care în mod natural nu puteau participa decât cei ai casei. În acest sens, euharistia este și un semn al identității și a unității creștine. ”Cina deschisă” la care poate participa oricine, nu mai poate sluji nici ca identitate, nici ca unitate între creștini. Dacă este un semn de unitate, este o unitate cu ereticii, cu păgânii și cu ateii.

Biserica Ortodoxă ia în serios avertizarea Apostolului Pavel din 1 Corinteni 11:28:

”Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.”

Cu toate că există mici diferențe între diferite jurisdicții, seriozitate actului împărtășirii apare pretutindeni în Ortodoxie. În general se cere ca cel care vrea să se împărtășească să se spovedească, dacă nu imediat înainte de euharistie, cel puțin destul de frecvent. Credinciosului ortodox i se amintește că împărtășirea fără o cercetare de sine este un act periculos, care poate – conform Scripturii – să ducă la osândă sau la boală.
Înainte de împărtășire, credinciosul ortodox aude sau rostește el însuși rugăciunea lui Ioan Gură de Aur:

”Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Şi mă învredniceşte fără de osândă, să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.”

Cred că această seriozitate cu privire la împărtășire vine din încredințarea credinciosului ortodox că se apropie cu adevărat de Hristos, cu frică și cutremur, dar și cu dragoste și credință. Este o realitate, nu doar un simbol. Este o participare la o masă divină, nu doar o frumoasă tradiție care mai poate fi schimbata pe ici și acolo, mai ales în punctele esențiale.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.