versiunea moldoveneasca русская версия


25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

24 февраля 2017

Marți, 21 februarie 2017, în incinta centrului eparhial din Bălți a avut loc înmânarea veșmintelor noi pentru 25 de preoți din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. Acest dar a fost oferit de primarul municipiului Bălți și președintele Partidul Nostru – domnul Renato Usatîi. Din partea administrației municipale a participat la eveniment domnul vice-primar Igor Șeremet, care a menționat prin acest gest echipa administrativă a primăriei și-a exprimat solidaritatea cu slujitorii Bisericii. La rândul său Preasfințitul Marchel a mulțumit domnului Renato Usatîi pentru... 

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

23 февраля 2017

Începând de luni, 27 februarie 2017, prima zi a postului mare, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți vor fi expuse pentru închinare fragmente de moaște ale SFÂNTULUI IERARH LUCA AL CRIMEII, SFÂNTULUI MARE MUCENIC PANTELIMON, SFINTEI FERICITE MATROANA. Vă îndemnăm, iubiți credincioși, să folosiți această ocazie pentru a vă închina și ruga înaintea acestor sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu. Zilnic se vor citi acatiste și moleben în fața acestor sfințenii, care se... 

Care este sensul vieții?

Care este sensul vieții?

22 февраля 2017

Din motive religioase, toate culturile mondiale pot fi împărțite în două curente: soteriologice și hedoniste. 1.„Soteriologice” (din grecescul soteria — mântuire), care sunt în căutarea mântuirii ca sensul ultim al vieții umane. Aceștia cred că de cealaltă parte a pragului morții este viață, iar menirea vieții acesteia de acum este exprimată prin cuvintele lui Socrate „o pregătire pentru moarte”… 2.„Hedoniste”  

Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

Sfinţii 40 de martiri din Armenia

Pe vremea ?mp?r?şiei necredinciosului ?mp?rat Liciniu (308-324), fiind mare prigoan? ?mpotriva cre?tinilor şi pe toşi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era În Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierz?tor, s?lbatic şi iste? spre slujba idoleasc?. Într-acel timp li se poruncea cre?tinilor, care se aflau În cetele ost??e?ti, s? aduc? jertf? diavolilor.

Pe vremea ?mp?r?şiei necredinciosului ?mp?rat Liciniu (308-324), fiind mare prigoan? ?mpotriva cre?tinilor şi pe toşi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era În Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierz?tor, s?lbatic şi iste? spre slujba idoleasc?. Într-acel timp li se poruncea cre?tinilor, care se aflau În cetele ost??e?ti, s? aduc? jertf? diavolilor.

Pe vremea ?mp?r?şiei necredinciosului ?mp?rat Liciniu (308-324), fiind mare prigoan? ?mpotriva cre?tinilor şi pe toşi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era În Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierz?tor, s?lbatic şi iste? spre slujba idoleasc?. Într-acel timp li se poruncea cre?tinilor, care se aflau În cetele ost??e?ti, s? aduc? jertf? diavolilor.
şi erau În ceata lui Agricolae, În p?rşile Capadociei, ni?te ostaşi, patruzeci la num?r, care, de asemenea, slujeau Într-o dreg?torie ost??easc? şi aveau dreapta credin?? În Hristos Dumnezeu, fiind b?rbaşi tari şi nebiruişi În r?zboaie, iar În dumnezeieştile Scripturi foarte iscusişi.
În?tiin?Îndu-se voievodul despre trei dintre ace?tia, Chirion, Candid şi Domnos c?t şi despre Însoşitorii lor cum c? sÎnt cre?tini, i-au prins şi i-au silit spre Închinarea la idoli; c? zicea către dÎnşii voievodul astfel: «Precum În r?zboaie aşi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aşi ar?tat vitejia voastr?, tot a?a şi acum, cu un cuget şi un suflet, s? ar?taşi supunerea voastr? la ?mp?r?te?tile legi şi s? jertfişi zeilor de voie, mai Înainte pÎn? a nu v? sili cu muncile».
La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, r?spunzÎnd tiranului, au zis: «Dac? pentru ?mp?ratul cel pămîntesc ne-am luptat În r?zboaie şi am biruit pe vr?jmaşi, precum singur m?rturise?ti, tic?losule, cu at?t mai v?rtos ne vom nevoi pentru ?mp?ratul cel f?r? de moarte şi vom birui a ta r?utate şi al t?u vicle?ug». Atunci a zis voievodul Agricolae: «Una din dou? st? Înaintea voastr?: ori zeilor s? aduceşi jertf? şi s? luaşi mai mari daruri, ori, nesupunÎndu-v?, s? fişi necinstişi şi izgonişi din dreg?toria ost??easc?. GÎndişi-v? şi alegeşi ceea ce vi se pare vou? c? este mai de folos».
Sfinţii ostaşi au zis: «Despre ceea ce ne este nou? de folos, se Îngrije?te Domnul». Zis-a voievodul: «Nu grşişi multe, ci, l?sÎnd vorbele cele mincinoase, preg?tişi-v? s? jertfişi de diminea?? zeilor». Acestea zicÎndu-le Agricolae, a poruncit s?-i duc? În temni??, unde, intrÎnd sfinţii, şi-au plecat genunchii la rug?ciune şi ziceau către Dumnezeu: «Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispit? şi din smintelile celor ce lucreaz? f?r?delegea». Iar dup? ce a Înserat, au Început a cÎnta psalmul acesta: Cel ce locuie?te În ajutorul Celui PreaÎnalt, Întru acoper?mÎntul Dumnezeului cerului se va s?l??lui — zicÎnd şi cealalt? parte a psalmului aceluia, pÎn? la sf?rşit. Iar dup? cÎntare se rugau şi iar?şi cÎntau dup? rug?ciune. Deci astfel au petrecut f?r? somn, pÎn? la miezul nopşii.
În cÎntare Începea stihurile SfÎntul Chirion, iar Sfinţii Candid şi Domnos, ?mpreun? cu ceilalţi, cÎntÎnd dup? Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopşii li s-a ar?tat Domnul, zicÎndu-le: «Bun este Începutul nevoin?ei voastre, dar cel ce va r?bda pÎn? În sf?rşit, acela se va mÎntui». Acel glas al Domnului toşi l-au auzit şi s-au ÎnspşimÎntat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit pÎn? a doua zi. Iar Agricolae voievodul adunÎnd prietenii şi sfetnicii sşi, le-a poruncit s? aduc? din temni?? Înaintea sa pe sfinţii patruzeci de ostaşi, către care a zis: «Acestea ce voi zice către voi, nu cu În?el?ciune, nici cu vicle?ug le voi zice, ci Însuşi adev?rul voi grşi. C?şi ostaşi are ?mp?ratul vostru, nu sÎnt asemenea vou? Întru nimic, nici Întru În?elepciune, nici Întru t?rie, nici Întru frumuse?e, nici a?a de iubişi nu-mi sÎnt mie ca voi. A?adar, a mea dragoste s? nu voişi a o Întoarce spre ur?, c? În a voastr? putere st? ca ori dragostea mea, ori ura s? le aveşi».
A r?spuns SfÎntul Candid: «Numele t?u, Agricolae, se potrive?te cu obiceiul, pentru c? e?ti În?el?tor şi s?lbatic». Zis-a voievodul: «Au nu v-am spus c? Întru a voastr? st?pÎnire este ori spre dragoste către voi, ori spre ur? s? m? pornişi?» Iar SfÎntul Candid a zis: «De vreme ce, precum singur grşie?ti, este Întru a noastr? st?pÎnire, de aceea vrem ca spre ur? către noi s? te pornim. C? şi noi te ur?m pe tine şi numai de la Dumnezeul nostru c?ut?m mil? şi dragoste. Tu, cel s?lbatic şi f?r? de omenie, vr?jma?ule al Dumnezeului nostru, s? nu ne iube?ti pe noi, fiind În f?r?delege şi zavistnic şi cuprins de Întunericul r?t?cirii, iar numele t?u cel s?lbatic fiind asemenea cu obiceiurile cele de fiar?».
De aceste cuvinte ale sfÎntului minunÎndu-se voievodul şi scr?Înind din dinşi ca un leu, a poruncit s?-i arunce pe sfinţi În leg?turi şi În temni??. Iar SfÎntul Chirion a zis către dÎnsul: «Nu ai de la ?mp?ratul st?pÎnire ca s? ne munce?ti, ci numai ca s? ne Întrebi». TemÎndu-se, voievodul a poruncit ca, l?sÎndu-i liberi, s?-i bage În temni?? şi s? nu-i pun? În leg?turi; Îns? a poruncit str?jerului temni?ei ca s?-i p?zeasc? cu grij?, c?ci a?tepta venirea voievodului Lisie.
Deci, ?ezÎnd sfinţii În temni??, În toate zilele şi nopşile Înv??au de la SfÎntul Chirion, pentru c? le zicea: «Cu purtarea de grij? a lui Dumnezeu ni s-a Înt?mplat aceasta, o, fraşilor, c?ci ne-am Întov?r?şit Întru cea vremelnic? oaste. Pentru aceasta s? ne s?rguim a nu ne desp?rşi În veci. Ci, precum am vie?uit cu un suflet şi cu un cuget, astfel şi mucenicia s-o s?v?rşim ?mpreun? şi, precum am pl?cut ?mp?ratului celui muritor, astfel şi Celui f?r? de moarte, ?mp?ratului Hristos Dumnezeu, s? ne s?rguim a fi pl?cuşi».
Dup? ce au trecut ?apte zile, sfinţii fiind Înc? şinuşi În temni??, Lisie voievodul a venit În ??rile acelea şi În cetatea Sevastiei. Apoi, ?ezÎnd la judecat? ?mpreun? cu voievodul Agricolae, În ziua a opta a poruncit s?-i aduc? pe sfinţii patruzeci de ostaşi. Sfinţii mergÎnd la judecata cea nedreapt?, Chirion fericitul şi sf?tuia astfel pe fraşii sşi: «Fraşilor, s? nu ne temem. Au doar nu ne ajut? Dumnezeu În r?zboaie, cÎnd ?l chem?m pe El şi biruim pe vr?jmaşi? Aduceşi-v? aminte cÎnd am fost Într-un r?zboi mare oarecÎnd şi toate cetele noastre s-au pus pe fug?, iar noi singuri, numai patruzeci, am r?mas În mijlocul vr?jmaşilor şi ne-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi şi, cu ajutorul Lui, pe unii i-am ucis, iar pe alţii, rÎnindu-i, i-am izgonit. şi Întru at?ta mulşime de potrivnici şi Într-un at?t de mare r?zboi, nici unul din noi n-a fost rÎnit. Iar acum numai trei s-au sculat asupra noastr?: satana şi voievozii Lisie şi Agricolae. Mai bine-zis, numai vr?jma?ul cel nev?zut ridic? r?zboi asupra noastr?. Oare unul singur va putea s? biruiasc? patruzeci? S? nu fie.
Deci se cuvine nou? acum s? facem ceea ce f?ceam totdeauna, adic? s? alerg?m la Dumnezeu cu fierbinte rug?ciune. Iar El, ajutÎndu-ne, nici leg?turile, nici muncile nu ne vor v?t?ma pe noi. Oare nu totdeauna o rÎnduial? ca aceasta p?zeam? C?ci, cÎnd intram În r?zboi, cÎntam acest psalm: Dumnezeule, Întru numele T?u mÎntuie?te-m? şi Întru puterea Ta m? judec?! Dumnezeule, auzi rug?ciunea mea, ia În urechi graiul gurii mele. şi acum acelaşi lucru s? facem, c? ne va auzi Dumnezeu şi ne va ajuta!»
Atunci cÎntau sfinţii psalmul acela, pÎn? ce au fost duşi la judecat?. La priveli?tea aceea se adunase tot poporul cet?şii. Iar cÎnd au stat Înaintea lui Lisie şi a lui Agricolae, Lisie voievodul c?utÎnd spre dÎnşii, a zis: «Mai mari dreg?torii socotesc c? poftesc b?rbaşii ace?tia». şi a zis către sfinţi: «Vrednicii mai mari şi mai multe daruri dec?t alţii veşi lua de la mine, numai de v? veşi supune legilor ?mp?r?te?ti, ca s? aduceşi jertf? zeilor. Vi se d? voie de alegere ca, ori ÎnchinÎndu-v? zeilor, s? luaşi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de v? veşi lep?da a face aceasta, Îndat? v? veşi lipsi de dreg?toria ost??easc? şi la munci veşi fi daşi».
R?spuns-a SfÎntul Candid: «Nu numai cinstea ost??easc?, ci şi trupurile noastre s? se ia de la noi, c? nimic mai scump nu este nou?, nimic mai cinstit, dec?t Hristos, Dumnezeul nostru». Atunci a poruncit voievodul ca s? bat? cu pietre pe sfinţi peste gur?. Iar SfÎntul Candid a zis: «O, boierule al Întunericului şi Înv???torule a toat? f?r?delegea, Începe s? faci acestea şi vei vedea r?spl?tirea». Iar voievodul, scr?Înind din dinşi, a zis către sfinţi: «O, rşi slujitori! Pentru ce nu faceşi mai degrab? cele ce se porunce?te vou??»
Iar slujitorii idole?ti, luÎnd pietre, cÎnd voiau s? arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unul asupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. Iar sfinţii mucenici, v?zÎnd aceea, se Înt?reau Întru Domnul şi se f?ceau mai cu Îndr?zneal?.
Atunci voievodul, pornindu-se spre mÎnie, a apucat o piatr? şi a aruncat asupra unuia din sfinţi; iar piatra aceea a lovit pe voievod În obraz şi i-a sf?r?mat gura. Atunci SfÎntul Chirion a zis: Cei ce se lupt? cu noi au sl?bit şi au c?zut. Cu adev?rat sabia lor a intrat În inimile lor şi arcele lor se vor sf?r?ma.
Voievodul a zis: «A?a m? jur pe zei, cum c? o vr?jitorie s-a ar?tat Întru dÎnşii». Iar SfÎntul Domnos a zis: «Astfel m? jur pe Hristos, cum c? Dumnezeu a biruit, f?cÎnd ca fe?ele voastre cele f?r? de ruşine, care grşiau asupra Fiului S?u nedreptate, s? le acopere de ruşine. Au nu te ruşinezi, nebunule şi diavole, plin de Întunericul cel mai de jos. Strşinule de tot adev?rul, semÎn?torule de sminteli, Agricolae, tu e?ti cap al diavolului, iar boierul cel dimpreun? cu tine este coad? a mÎniei şi amÎndoi sÎnteşi slugi ale satanei. Dac? la Începutul muncilor ce ni le-aşi adus nu v-aşi Încredin?at de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi Începeşi alte munci».
Slujitorii tiranului au zis către sfinţi: «O, cei mai f?r? de minte vr?jmaşi ai zeilor no?tri şi strşini de mila lor, pentru ce nu le aduceşi jertfe?» SfÎntul Chirion r?spunse: «Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul S?u şi pe SfÎntul Duh şi ne s?rguim a s?v?rşi cu Îndr?zneal? alergarea nevoin?ei noastre, ca dup? ce vom birui În?el?ciunea voastr?, s? primim cununile vieşii celei f?r? de moarte».
Apoi voievodul a poruncit s?-i duc? iar?şi În temni?? ca s? se gÎndeasc? ce le va mai face. Deci, fiind Închişi sfinţii În temni??, au Început a cÎnta: către Tine, Cel ce locuie?ti În cer, am ridicat ochii no?tri şi, precum sÎnt ochii slugilor În mşinile st?pÎnilor lor, a?a şi ochii no?tri sÎnt către Domnul, Dumnezeul nostru, pÎn? ce se va milostivi spre noi. Dup? rug?ciune, În ceasul al ?aselea din noapte, s-a auzit către dÎnşii glasul Domnului, Care li s-a ar?tat, zicÎndu-le: «Cel ce crede În Mine, de va şi muri, viu va fi. Îndr?znişi şi nu v? temeşi de muncile cele de puşin? vreme, c? degrab? vor trece; r?bdaşi puşin, p?timişi dup? lege ca s? primişi cununi».
Cu o mÎngşiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind Înt?rişi sfinţii, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar dup? ce s-a f?cut ziu?, din porunca tiranului au fost aduşi din temni?? Înaintea lui. şi ei au grşit către acei necuraşi judec?tori: «F?-ne orice voie?ti, c? noi sÎntem cre?tini şi nu voim s? ne Închin?m idolilor». Sfinţii, grşind acestea, au v?zut pe diavol lÎng? Agricolae, şinÎnd În dreapta o sabie iar În stÎnga un ?arpe şi şi grşia la ureche: «Al meu e?ti, ?mb?rb?teaz?-te».
Atunci voievodul, ?mpreun? cu Lisie, au poruncit ca pe toşi sfinţii patruzeci de mucenici s?-i duc? legaşi la iezer; c? era un iezer lÎng? cetatea Sevastiei, care avea ap? mult?. R?bdÎnd viteje?te cele de aici şi bucurÎndu-se de cele n?d?jduite, sfinţii mucenici grşiau unul către altul: «Nu de haine ne dezbr?c?m, ci pe omul cel vechi lep?d?m; aspr? este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar pl?cut? este desf?tarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut s? nu mai r?bd?m ast?zi pe noi haina cea stric?cioas?. S? defşim?m ghea?a care ne tope?te şi s? ur?m trupul.
S? socotim chinurile ca pe ni?te desf?t?ri şi s? alerg?m spre lacul cel Înghe?at Întocmai ca spre o ap? pl?cut?. S? nu ne Înfrico??m de vremea aceasta de iarn? ca s? fugim de Înfrico??torul foc al gheenei. S? ard? piciorul, ca s? dÎn?uiasc? În veci; iar mÎna s? se rup?, ca s? se Înal?e către Domnul. S? nu ne fie mil? de firea cea muritoare, ci s? alegem mai bine moartea ca s? ne Încunun?m cu cununi de biruin?? de la Hristos, Dumnezeul şi MÎntuitorul sufletelor noastre».
CÎnd p?timeau acestea sfinţii mucenici, era iarn?, fiind un ger cumplit şi vÎnt mare. Deci i-a b?gat dezbr?caşi În mijlocul iezerului, pe cÎnd se pleca ziua spre sear?; şi ?mprejur au pus ostaşi şi pe str?jerul temni?ei ca s? str?juiasc? pe mucenici. şi era În marginea iezerului un feredeu (baie), f?cut Înadins pentru ca dac? vreunul din mucenici, sl?bind de ger, ar voi a se pleca la Închinarea la idoli, s? ias? din ap? şi s? se Înc?lzeasc? Într-acel feredeu cald.
Sosind ceasul Întşi din noapte şi gerul Înt?rindu-se mai cumplit, trupurile sfinţilor Înghe?au de ger. Atunci unul dintr-Înşii, neputÎnd s? rabde, s-a desp?rşit din acea sfÎnt? ceat? şi a alergat la feredeu. Dar cÎnd şi-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simşind c?ldura, Îndat? a c?zut mort. Iar sfinţii, dac? au v?zut pe acel fugar plecÎnd de la dÎnşii, au strigat către Dumnezeu Într-un glas: «Au doar? În r?uri Te vei mÎnia, Doamne? Au doar În r?uri este mÎnia Ta, sau În mare pornirea Ta? Pentru c? cel ce a c?zut de la noi ca apa s-a v?rsat şi toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom dep?rta de la Tine, c?ci ne vei Învia şi numele T?u vom chema, pe Tine, pe Care Te laud? toat? f?ptura, balaurii şi toate adÎncurile, focul, grindina, z?pada, ghea?a şi duhul cel de vifor; Cel ce umbli pe mare ca pe uscat şi valurile cele s?lbatice le alini, prin amenin?area mşinii Tale.
Acum Acelaşi e?ti, Doamne, Cel ce ai ascultat rug?ciunile lui Iacob, cÎnd fugea de certarea lui Isav, fratele s?u; Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izb?vit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni În Egipt ?mpotriva lui Faraon şi a poporului s?u şi a desp?rşit marea şi pe poporul T?u l-a scos În pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tşi Apostoli, ascult?-ne şi pe noi, Doamne, ca s? nu ne Înece viforul apei, nici s? ne Înghit? adÎncul, c? am s?r?cit foarte. Ajut?-ne, Dumnezeule, MÎntuitorul nostru, c? am stat În adÎncul apei şi ni s-au udat picioarele În sÎngele nostru; u?ureaz?-ne de sarcin? şi alineaz? iuşimea v?zduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, c? spre Tine n?d?jduim, ca s? nu ne ruşin?m şi s? cunoasc? toşi c? ne-am mÎntuit, strigÎnd către Tine».
Dar În ceasul al treilea din noapte i-a str?lucit o lumin? ca soarele, at?t de cald?, ca În vremea seceri?ului şi a izgonit gerul, iar ghea?a a topit-o şi a Înc?lzit apa. Iar ostaşii cei ce str?juiau se cuprinseser? de somn, numai str?jerul temni?ei nu dormea. El, auzind pe sfinţi rugÎndu-se lui Dumnezeu, cugeta În sine cum cel ce sc?pase la feredeu s-a topit Îndat? ca ceara de c?ldur?, iar ceilalţi, petrecÎnd În ger at?t de mare, sÎnt Înc? vii.
şi, c?utÎnd către dÎnşii, a v?zut o lumin? str?lucindu-i; şi, ridicÎnd ochii În sus, voia s? vad? de unde vine spre dÎnşii acea lumin?. Atunci a v?zut pogorÎndu-se din cer, spre capetele sfinţilor, ni?te cununi prealuminoase, treizeci şi nou? la num?r; şi cugeta, zicÎnd În sine: «Nu sÎnt patruzeci de oameni care p?timesc? Pentru ce nu este cununa a patruzecea, ci numai treizeci şi nou??»
În?elegÎnd c? acela care a fugit la feredeu este lep?dat din ceata sfinţilor şi pentru aceasta cununile nu sÎnt În num?r deplin de patruzeci, a de?teptat pe str?jeri şi, dezbr?cÎndu-se de hainele sale, a s?rit În iezer, Înaintea ochilor acelora, strigÎnd şi zicÎnd cu mare glas: «şi eu sÎnt cre?tin!» Apoi, stÎnd În mijlocul sfinţilor mucenici, a zis: «Doamne, Dumnezeule, cred În Tine, precum şi ace?tia au crezut, num?r?-m? În ceata lor şi m? Învrednice?te s? p?timesc pentru Tine, ?mpreun? cu ace?ti robi ai Tşi, ca f?cÎndu-m? iscusit, s? m? g?sesc vrednic de Tine!» şi s-a f?cut des?v?rşit num?rul de patruzeci al sfinţilor mucenici, c?ci str?jerul temni?ei a ?mplinit locul celui c?zut. Iar numele lui era Aglaie.
Astfel, ?mplinindu-se num?rul cetei mucenicilor, diavolul, v?zÎndu-se biruit şi ruşinat, s-a pref?cut În asemÎnare de om şi, tÎnguindu-se, striga În auzul tuturor: «Vai mie, sÎnt biruit de b?rbaşii ace?tia şi acum sÎnt la toşi de r?s şi de ocar?, c? n-am avut prieteni şi slugi de un suflet ca s? nu fi fost biruit! Deci ce ?mi r?mÎne mai mult, dec?t numai s? Întorc inima boierilor mei şi s? ard? trupurile sfinţilor şi s? le arunce În r?u ca nici moa?tele lor s? nu r?mÎn??»
Iar SfÎntul Chirion a strigat, zicÎnd: «Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu e?ti Dumnezeu, Care faci minuni! C?ci pe cel ce era asupra noastr?, ca pe noi l-ai f?cut, St?pÎne, şi mic?orarea zecimii a patra ai ?mplinit-o, iar pe satana l-ai ruşinat». Deci au Început cu toşii a cÎnta psalmul acesta: MÎntuie?te-m? Doamne, c? a lipsit cel cuvios.
A doua zi au mers necuraşii tirani la iezer şi, v?zÎnd pe sfinţii mucenici În ap? fiind vii, neÎnghe?aşi de frig şi de ger, s-au mirat şi me?te?ug vr?jitoresc ?l socoteau pe acela, deoarece şi apa În iezer o sim?eau c? este cald?. Dup? aceea, v?zÎnd şi pe str?jerul temni?ei stÎnd În ap? Între mucenici, mai mult s-au mirat şi au Întrebat despre dÎnsul pe ostaşi: «Din ce pricin? a f?cut a?a?» Iar ostaşii au r?spuns: «Noi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toat? noaptea nedormind, f?r? de veste ne-a de?teptat şi am v?zut o lumin? mare, unde st?teau mucenicii; iar el, degrab? dezbr?cÎndu-se şi aruncÎndu-şi hainele sale, a s?rit la dÎnşii, strigÎnd a?a: «şi eu sÎnt cre?tin!»»
Atunci tiranii, umplÎndu-se de mÎnie, au poruncit ca, legÎndu-i, s?-i t?rasc? la mal; şi, ducÎndu-i de acolo la locul cel de munc?, au hot?r?t s? li se sf?r?me gleznele cu ciocane. F?cÎndu-se acea cumplit? munc?, maica unui tÎn?r de treizeci de ani, anume Meliton, dintre sfinţii mucenici care p?timeau, venind acolo, şi Înt?rea cu cuvinte de ?mb?rb?tare pe sfinţi, spre vitejeasca r?bdare. C?ci, temÎndu-se ca nu cumva fiul ei, ca un tÎn?r ce era, s? se Înfrico?eze şi s? sl?beasc? În munci, cu dinadinsul spre dÎnsul ÎntinzÎndu-şi mşinile, ?l Înv??a grşind: «Fiul meu cel preadulce, mai rabd? Înc? puşin ca s? fii des?v?rşit. Nu te teme, fiule. Iat? Hristos st? Înainte, ajutÎndu-şi!»
Iar sfinţii mucenici, fiind sf?r?maşi şi acum sufletele lor dÎndu-le Domnului, grşiau: «Sufletul nostru ca o pas?re s-a izb?vit din cursa vÎn?torilor; cursa s-a sf?r?mat şi noi ne-am izb?vit. Ajutorul nostru este Întru numele Domnului, Cel ce a f?cut cerul şi pămîntul!» şi zicÎnd toşi «Amin», şi-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar SfÎntul Meliton, fiul acela care era Îndemnat de maic?-sa, Înc? mai r?sufla.
Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punÎnd În care trupurile sfinţilor, s? le duc? spre ardere; iar pe tÎn?rul acela l-au l?sat abia r?suflÎnd, avÎnd n?dejde c? va fi Înc? viu. Îns? maic?-sa, v?zÎnd pe fiul ei singur, l?sÎndu-şi sl?biciunea femeiasc? şi avÎnd t?rie b?rb?teasc?, a luat pe fiul s?u pe umeri şi f?r? de temere mergea dup? car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maica sa, bucurÎndu-se, şi-a dat sufletul s?u În bra?ele lui Hristos. Iar maica sa, ajungÎnd carele, a pus trupul fiului s?u mort peste trupurile sfinţilor.
Dup? ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de r?u, ostaşii au adus o mulşime de vreascuri şi de lemne şi au f?cut un stog foarte mare şi, punÎnd pe dÎnsele mucenice?tile trupuri, le-au aprins. Iar dup? ce a ars stogul acela, au r?mas oasele sfinţilor. şi au zis Între dÎnşii tiranii: «De vom l?sa a?a oasele acestea, le vor lua cre?tinii şi vor umple toat? lumea cu dÎnsele, ?mp?rşindu-le spre pomenirea lor. Deci s? le arunc?m În r?u ca nici praful lor s? nu r?mÎn?!» Atunci au aruncat r?m?şi?ele de la moa?tele sfinţilor În r?u, spre pierderea des?v?rşit? a pomenirii mucenicilor.
Iar Domnul, Cel ce p?ze?te toate oasele pl?cuşilor Sşi, n-a l?sat s? piar? În ap? nici o p?rticic? din ele, ci pe toate le-a p?zit Întregi. Dup? trei zile s-au ar?tat sfinţii, fericitului Petru, episcopul acelei cet?şi, zicÎndu-i: «Vino noaptea şi ne scoate pe noi din r?u!» Iar el, luÎnd clerul s?u şi b?rbaşi cucernici, a mers la malul r?ului, noaptea fiind foarte Întunecoas?. şi iat? c? deodat? s-au luminat oasele sfinţilor În ap? ca stelele; şi oriunde se afla cea mai mic? p?rticic?, locul acela str?lucea ca de o lumin?. Deci, adunÎnd episcopul din ap? toate oasele sfinţilor, pÎn? la unul, le-a pus Într-un loc cinstit.
Astfel, cei ce au p?timit pentru Hristos şi s-au Încununat de El, ca ni?te lumini str?lucesc În lume. Ei În Dumnezeu au crezut şi pe Hristos L-au m?rturisit, iar de Duhul SfÎnt nu s-au lep?dat şi s-au pream?rit de către PreasfÎnta şi F?c?toarea de via?? Treime, l?sÎnd pomenirea vieşii lor, spre mÎntuirea tuturor celor ce cred În Tat?l, Fiul şi SfÎntul Duh.
Iar numele acestor patruzeci de Sfinţi Mucenici sÎnt acestea: «Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie».
Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au p?timit pentru Hristos, mai Înainte de patru calende ale lui martie, adic? În dou?zeci şi ?ase zile ale lunii februarie. şi şi-au dat sufletele lor Domnului În al ?aptelea idis al lui martie, adic? În ziua a noua a lunii martie, st?pÎnind Liciniu În R?s?rit. Dar mai ales ?mp?r?şind Domnul nostru Iisus Hristos, C?ruia se cuvine slava, cinstea şi Închin?ciunea ca şi Tat?lui şi SfÎntului Duh, În veci. Amin. Sursa Acatistul,

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.