verdiunea moldoveneasca русская версия


Ne este de folos să fim dojeniţi

Ne este de folos să fim dojeniţi

10 decembrie 2016

Cine laudă toate fără deosebire, atât faptele noastre cele vrednice de ocară, cât şi pe cele vrednice de laudă, acela nu ne este prieten, ci un amăgitor sau batjocoritor. Când cineva laudă ceea ce este lăudabil, dar, pe de altă parte, ocărăşte greşelile şi păcatele, acesta este prietenul cel adevărat. Şi ca să vedeţi că cel care în toate ne laudă şi în toate ne proslăvesc nu ne este prieten, ci un amăgitor, ascultaţi ce grăieşte Dumnezeu prin Proorocul Isaia: „Poporul meu, cei ce vă fericesc vă înşeală pe voi şi cărarea picioarelor voastre o strică”... 

Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Sfinţii 40 de martiri din Armenia

Pe vremea ?mp?r?şiei necredinciosului ?mp?rat Liciniu (308-324), fiind mare prigoan? ?mpotriva cre?tinilor şi pe toşi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era În Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierz?tor, s?lbatic şi iste? spre slujba idoleasc?. Într-acel timp li se poruncea cre?tinilor, care se aflau În cetele ost??e?ti, s? aduc? jertf? diavolilor.
şi erau În ceata lui Agricolae, În p?rşile Capadociei, ni?te ostaşi, patruzeci la num?r, care, de asemenea, slujeau Într-o dreg?torie ost??easc? şi aveau dreapta credin?? În Hristos Dumnezeu, fiind b?rbaşi tari şi nebiruişi În r?zboaie, iar În dumnezeieştile Scripturi foarte iscusişi.
În?tiin?Îndu-se voievodul despre trei dintre ace?tia, Chirion, Candid şi Domnos c?t şi despre Însoşitorii lor cum c? sÎnt cre?tini, i-au prins şi i-au silit spre Închinarea la idoli; c? zicea către dÎnşii voievodul astfel: “Precum În r?zboaie aşi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aşi ar?tat vitejia voastr?, tot a?a şi acum, cu un cuget şi un suflet, s? ar?taşi supunerea voastr? la ?mp?r?te?tile legi şi s? jertfişi zeilor de voie, mai Înainte pÎn? a nu v? sili cu muncile”.
La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, r?spunzÎnd tiranului, au zis: “Dac? pentru ?mp?ratul cel pămîntesc ne-am luptat În r?zboaie şi am biruit pe vr?jmaşi, precum singur m?rturise?ti, tic?losule, cu at?t mai v?rtos ne vom nevoi pentru ?mp?ratul cel f?r? de moarte şi vom birui a ta r?utate şi al t?u vicle?ug”. Atunci a zis voievodul Agricolae: “Una din dou? st? Înaintea voastr?: ori zeilor s? aduceşi jertf? şi s? luaşi mai mari daruri, ori, nesupunÎndu-v?, s? fişi necinstişi şi izgonişi din dreg?toria ost??easc?. GÎndişi-v? şi alegeşi ceea ce vi se pare vou? c? este mai de folos”.
Sfinţii ostaşi au zis: “Despre ceea ce ne este nou? de folos, se Îngrije?te Domnul”. Zis-a voievodul: “Nu grşişi multe, ci, l?sÎnd vorbele cele mincinoase, preg?tişi-v? s? jertfişi de diminea?? zeilor”. Acestea zicÎndu-le Agricolae, a poruncit s?-i duc? În temni??, unde, intrÎnd sfinţii, şi-au plecat genunchii la rug?ciune şi ziceau către Dumnezeu: “Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispit? şi din smintelile celor ce lucreaz? f?r?delegea”. Iar dup? ce a Înserat, au Început a cÎnta psalmul acesta: Cel ce locuie?te În ajutorul Celui PreaÎnalt, Întru acoper?mÎntul Dumnezeului cerului se va s?l??lui – zicÎnd şi cealalt? parte a psalmului aceluia, pÎn? la sf?rşit. Iar dup? cÎntare se rugau şi iar?şi cÎntau dup? rug?ciune. Deci astfel au petrecut f?r? somn, pÎn? la miezul nopşii.
În cÎntare Începea stihurile SfÎntul Chirion, iar Sfinţii Candid şi Domnos, ?mpreun? cu ceilalţi, cÎntÎnd dup? Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopşii li s-a ar?tat Domnul, zicÎndu-le: “Bun este Începutul nevoin?ei voastre, dar cel ce va r?bda pÎn? În sf?rşit, acela se va mÎntui”. Acel glas al Domnului toşi l-au auzit şi s-au ÎnspşimÎntat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit pÎn? a doua zi. Iar Agricolae voievodul adunÎnd prietenii şi sfetnicii sşi, le-a poruncit s? aduc? din temni?? Înaintea sa pe sfinţii patruzeci de ostaşi, către care a zis: “Acestea ce voi zice către voi, nu cu În?el?ciune, nici cu vicle?ug le voi zice, ci Însuşi adev?rul voi grşi. C?şi ostaşi are ?mp?ratul vostru, nu sÎnt asemenea vou? Întru nimic, nici Întru În?elepciune, nici Întru t?rie, nici Întru frumuse?e, nici a?a de iubişi nu-mi sÎnt mie ca voi. A?adar, a mea dragoste s? nu voişi a o Întoarce spre ur?, c? În a voastr? putere st? ca ori dragostea mea, ori ura s? le aveşi”.
A r?spuns SfÎntul Candid: “Numele t?u, Agricolae, se potrive?te cu obiceiul, pentru c? e?ti În?el?tor şi s?lbatic”. Zis-a voievodul: “Au nu v-am spus c? Întru a voastr? st?pÎnire este ori spre dragoste către voi, ori spre ur? s? m? pornişi?” Iar SfÎntul Candid a zis: “De vreme ce, precum singur grşie?ti, este Întru a noastr? st?pÎnire, de aceea vrem ca spre ur? către noi s? te pornim. C? şi noi te ur?m pe tine şi numai de la Dumnezeul nostru c?ut?m mil? şi dragoste. Tu, cel s?lbatic şi f?r? de omenie, vr?jma?ule al Dumnezeului nostru, s? nu ne iube?ti pe noi, fiind În f?r?delege şi zavistnic şi cuprins de Întunericul r?t?cirii, iar numele t?u cel s?lbatic fiind asemenea cu obiceiurile cele de fiar?”.
De aceste cuvinte ale sfÎntului minunÎndu-se voievodul şi scr?Înind din dinşi ca un leu, a poruncit s?-i arunce pe sfinţi În leg?turi şi În temni??. Iar SfÎntul Chirion a zis către dÎnsul: “Nu ai de la ?mp?ratul st?pÎnire ca s? ne munce?ti, ci numai ca s? ne Întrebi”. TemÎndu-se, voievodul a poruncit ca, l?sÎndu-i liberi, s?-i bage În temni?? şi s? nu-i pun? În leg?turi; Îns? a poruncit str?jerului temni?ei ca s?-i p?zeasc? cu grij?, c?ci a?tepta venirea voievodului Lisie.
Deci, ?ezÎnd sfinţii În temni??, În toate zilele şi nopşile Înv??au de la SfÎntul Chirion, pentru c? le zicea: “Cu purtarea de grij? a lui Dumnezeu ni s-a Înt?mplat aceasta, o, fraşilor, c?ci ne-am Întov?r?şit Întru cea vremelnic? oaste. Pentru aceasta s? ne s?rguim a nu ne desp?rşi În veci. Ci, precum am vie?uit cu un suflet şi cu un cuget, astfel şi mucenicia s-o s?v?rşim ?mpreun? şi, precum am pl?cut ?mp?ratului celui muritor, astfel şi Celui f?r? de moarte, ?mp?ratului Hristos Dumnezeu, s? ne s?rguim a fi pl?cuşi”.
Dup? ce au trecut ?apte zile, sfinţii fiind Înc? şinuşi În temni??, Lisie voievodul a venit În ??rile acelea şi În cetatea Sevastiei. Apoi, ?ezÎnd la judecat? ?mpreun? cu voievodul Agricolae, În ziua a opta a poruncit s?-i aduc? pe sfinţii patruzeci de ostaşi. Sfinţii mergÎnd la judecata cea nedreapt?, Chirion fericitul şi sf?tuia astfel pe fraşii sşi: “Fraşilor, s? nu ne temem. Au doar nu ne ajut? Dumnezeu În r?zboaie, cÎnd ?l chem?m pe El şi biruim pe vr?jmaşi? Aduceşi-v? aminte cÎnd am fost Într-un r?zboi mare oarecÎnd şi toate cetele noastre s-au pus pe fug?, iar noi singuri, numai patruzeci, am r?mas În mijlocul vr?jmaşilor şi ne-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi şi, cu ajutorul Lui, pe unii i-am ucis, iar pe alţii, rÎnindu-i, i-am izgonit. şi Întru at?ta mulşime de potrivnici şi Într-un at?t de mare r?zboi, nici unul din noi n-a fost rÎnit. Iar acum numai trei s-au sculat asupra noastr?: satana şi voievozii Lisie şi Agricolae. Mai bine-zis, numai vr?jma?ul cel nev?zut ridic? r?zboi asupra noastr?. Oare unul singur va putea s? biruiasc? patruzeci? S? nu fie.
Deci se cuvine nou? acum s? facem ceea ce f?ceam totdeauna, adic? s? alerg?m la Dumnezeu cu fierbinte rug?ciune. Iar El, ajutÎndu-ne, nici leg?turile, nici muncile nu ne vor v?t?ma pe noi. Oare nu totdeauna o rÎnduial? ca aceasta p?zeam? C?ci, cÎnd intram În r?zboi, cÎntam acest psalm: Dumnezeule, Întru numele T?u mÎntuie?te-m? şi Întru puterea Ta m? judec?! Dumnezeule, auzi rug?ciunea mea, ia În urechi graiul gurii mele. şi acum acelaşi lucru s? facem, c? ne va auzi Dumnezeu şi ne va ajuta!”
Atunci cÎntau sfinţii psalmul acela, pÎn? ce au fost duşi la judecat?. La priveli?tea aceea se adunase tot poporul cet?şii. Iar cÎnd au stat Înaintea lui Lisie şi a lui Agricolae, Lisie voievodul c?utÎnd spre dÎnşii, a zis: “Mai mari dreg?torii socotesc c? poftesc b?rbaşii ace?tia”. şi a zis către sfinţi: “Vrednicii mai mari şi mai multe daruri dec?t alţii veşi lua de la mine, numai de v? veşi supune legilor ?mp?r?te?ti, ca s? aduceşi jertf? zeilor. Vi se d? voie de alegere ca, ori ÎnchinÎndu-v? zeilor, s? luaşi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de v? veşi lep?da a face aceasta, Îndat? v? veşi lipsi de dreg?toria ost??easc? şi la munci veşi fi daşi”.
R?spuns-a SfÎntul Candid: “Nu numai cinstea ost??easc?, ci şi trupurile noastre s? se ia de la noi, c? nimic mai scump nu este nou?, nimic mai cinstit, dec?t Hristos, Dumnezeul nostru”. Atunci a poruncit voievodul ca s? bat? cu pietre pe sfinţi peste gur?. Iar SfÎntul Candid a zis: “O, boierule al Întunericului şi Înv???torule a toat? f?r?delegea, Începe s? faci acestea şi vei vedea r?spl?tirea”. Iar voievodul, scr?Înind din dinşi, a zis către sfinţi: “O, rşi slujitori! Pentru ce nu faceşi mai degrab? cele ce se porunce?te vou??”
Iar slujitorii idole?ti, luÎnd pietre, cÎnd voiau s? arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unul asupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. Iar sfinţii mucenici, v?zÎnd aceea, se Înt?reau Întru Domnul şi se f?ceau mai cu Îndr?zneal?.
Atunci voievodul, pornindu-se spre mÎnie, a apucat o piatr? şi a aruncat asupra unuia din sfinţi; iar piatra aceea a lovit pe voievod În obraz şi i-a sf?r?mat gura. Atunci SfÎntul Chirion a zis: Cei ce se lupt? cu noi au sl?bit şi au c?zut. Cu adev?rat sabia lor a intrat În inimile lor şi arcele lor se vor sf?r?ma.
Voievodul a zis: “A?a m? jur pe zei, cum c? o vr?jitorie s-a ar?tat Întru dÎnşii”. Iar SfÎntul Domnos a zis: “Astfel m? jur pe Hristos, cum c? Dumnezeu a biruit, f?cÎnd ca fe?ele voastre cele f?r? de ruşine, care grşiau asupra Fiului S?u nedreptate, s? le acopere de ruşine. Au nu te ruşinezi, nebunule şi diavole, plin de Întunericul cel mai de jos. Strşinule de tot adev?rul, semÎn?torule de sminteli, Agricolae, tu e?ti cap al diavolului, iar boierul cel dimpreun? cu tine este coad? a mÎniei şi amÎndoi sÎnteşi slugi ale satanei. Dac? la Începutul muncilor ce ni le-aşi adus nu v-aşi Încredin?at de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi Începeşi alte munci”.
Slujitorii tiranului au zis către sfinţi: “O, cei mai f?r? de minte vr?jmaşi ai zeilor no?tri şi strşini de mila lor, pentru ce nu le aduceşi jertfe?” SfÎntul Chirion r?spunse: “Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul S?u şi pe SfÎntul Duh şi ne s?rguim a s?v?rşi cu Îndr?zneal? alergarea nevoin?ei noastre, ca dup? ce vom birui În?el?ciunea voastr?, s? primim cununile vieşii celei f?r? de moarte”.
Apoi voievodul a poruncit s?-i duc? iar?şi În temni?? ca s? se gÎndeasc? ce le va mai face. Deci, fiind Închişi sfinţii În temni??, au Început a cÎnta: către Tine, Cel ce locuie?ti În cer, am ridicat ochii no?tri şi, precum sÎnt ochii slugilor În mşinile st?pÎnilor lor, a?a şi ochii no?tri sÎnt către Domnul, Dumnezeul nostru, pÎn? ce se va milostivi spre noi. Dup? rug?ciune, În ceasul al ?aselea din noapte, s-a auzit către dÎnşii glasul Domnului, Care li s-a ar?tat, zicÎndu-le: “Cel ce crede În Mine, de va şi muri, viu va fi. Îndr?znişi şi nu v? temeşi de muncile cele de puşin? vreme, c? degrab? vor trece; r?bdaşi puşin, p?timişi dup? lege ca s? primişi cununi”.
Cu o mÎngşiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind Înt?rişi sfinţii, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar dup? ce s-a f?cut ziu?, din porunca tiranului au fost aduşi din temni?? Înaintea lui. şi ei au grşit către acei necuraşi judec?tori: “F?-ne orice voie?ti, c? noi sÎntem cre?tini şi nu voim s? ne Închin?m idolilor”. Sfinţii, grşind acestea, au v?zut pe diavol lÎng? Agricolae, şinÎnd În dreapta o sabie iar În stÎnga un ?arpe şi şi grşia la ureche: “Al meu e?ti, ?mb?rb?teaz?-te”.
Atunci voievodul, ?mpreun? cu Lisie, au poruncit ca pe toşi sfinţii patruzeci de mucenici s?-i duc? legaşi la iezer; c? era un iezer lÎng? cetatea Sevastiei, care avea ap? mult?. R?bdÎnd viteje?te cele de aici şi bucurÎndu-se de cele n?d?jduite, sfinţii mucenici grşiau unul către altul: “Nu de haine ne dezbr?c?m, ci pe omul cel vechi lep?d?m; aspr? este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar pl?cut? este desf?tarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut s? nu mai r?bd?m ast?zi pe noi haina cea stric?cioas?. S? defşim?m ghea?a care ne tope?te şi s? ur?m trupul.
S? socotim chinurile ca pe ni?te desf?t?ri şi s? alerg?m spre lacul cel Înghe?at Întocmai ca spre o ap? pl?cut?. S? nu ne Înfrico??m de vremea aceasta de iarn? ca s? fugim de Înfrico??torul foc al gheenei. S? ard? piciorul, ca s? dÎn?uiasc? În veci; iar mÎna s? se rup?, ca s? se Înal?e către Domnul. S? nu ne fie mil? de firea cea muritoare, ci s? alegem mai bine moartea ca s? ne Încunun?m cu cununi de biruin?? de la Hristos, Dumnezeul şi MÎntuitorul sufletelor noastre”.
CÎnd p?timeau acestea sfinţii mucenici, era iarn?, fiind un ger cumplit şi vÎnt mare. Deci i-a b?gat dezbr?caşi În mijlocul iezerului, pe cÎnd se pleca ziua spre sear?; şi ?mprejur au pus ostaşi şi pe str?jerul temni?ei ca s? str?juiasc? pe mucenici. şi era În marginea iezerului un feredeu (baie), f?cut Înadins pentru ca dac? vreunul din mucenici, sl?bind de ger, ar voi a se pleca la Închinarea la idoli, s? ias? din ap? şi s? se Înc?lzeasc? Într-acel feredeu cald.
Sosind ceasul Întşi din noapte şi gerul Înt?rindu-se mai cumplit, trupurile sfinţilor Înghe?au de ger. Atunci unul dintr-Înşii, neputÎnd s? rabde, s-a desp?rşit din acea sfÎnt? ceat? şi a alergat la feredeu. Dar cÎnd şi-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simşind c?ldura, Îndat? a c?zut mort. Iar sfinţii, dac? au v?zut pe acel fugar plecÎnd de la dÎnşii, au strigat către Dumnezeu Într-un glas: “Au doar? În r?uri Te vei mÎnia, Doamne? Au doar În r?uri este mÎnia Ta, sau În mare pornirea Ta? Pentru c? cel ce a c?zut de la noi ca apa s-a v?rsat şi toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom dep?rta de la Tine, c?ci ne vei Învia şi numele T?u vom chema, pe Tine, pe Care Te laud? toat? f?ptura, balaurii şi toate adÎncurile, focul, grindina, z?pada, ghea?a şi duhul cel de vifor; Cel ce umbli pe mare ca pe uscat şi valurile cele s?lbatice le alini, prin amenin?area mşinii Tale.
Acum Acelaşi e?ti, Doamne, Cel ce ai ascultat rug?ciunile lui Iacob, cÎnd fugea de certarea lui Isav, fratele s?u; Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izb?vit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni În Egipt ?mpotriva lui Faraon şi a poporului s?u şi a desp?rşit marea şi pe poporul T?u l-a scos În pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tşi Apostoli, ascult?-ne şi pe noi, Doamne, ca s? nu ne Înece viforul apei, nici s? ne Înghit? adÎncul, c? am s?r?cit foarte. Ajut?-ne, Dumnezeule, MÎntuitorul nostru, c? am stat În adÎncul apei şi ni s-au udat picioarele În sÎngele nostru; u?ureaz?-ne de sarcin? şi alineaz? iuşimea v?zduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, c? spre Tine n?d?jduim, ca s? nu ne ruşin?m şi s? cunoasc? toşi c? ne-am mÎntuit, strigÎnd către Tine”.
Dar În ceasul al treilea din noapte i-a str?lucit o lumin? ca soarele, at?t de cald?, ca În vremea seceri?ului şi a izgonit gerul, iar ghea?a a topit-o şi a Înc?lzit apa. Iar ostaşii cei ce str?juiau se cuprinseser? de somn, numai str?jerul temni?ei nu dormea. El, auzind pe sfinţi rugÎndu-se lui Dumnezeu, cugeta În sine cum cel ce sc?pase la feredeu s-a topit Îndat? ca ceara de c?ldur?, iar ceilalţi, petrecÎnd În ger at?t de mare, sÎnt Înc? vii.
şi, c?utÎnd către dÎnşii, a v?zut o lumin? str?lucindu-i; şi, ridicÎnd ochii În sus, voia s? vad? de unde vine spre dÎnşii acea lumin?. Atunci a v?zut pogorÎndu-se din cer, spre capetele sfinţilor, ni?te cununi prealuminoase, treizeci şi nou? la num?r; şi cugeta, zicÎnd În sine: “Nu sÎnt patruzeci de oameni care p?timesc? Pentru ce nu este cununa a patruzecea, ci numai treizeci şi nou??”
În?elegÎnd c? acela care a fugit la feredeu este lep?dat din ceata sfinţilor şi pentru aceasta cununile nu sÎnt În num?r deplin de patruzeci, a de?teptat pe str?jeri şi, dezbr?cÎndu-se de hainele sale, a s?rit În iezer, Înaintea ochilor acelora, strigÎnd şi zicÎnd cu mare glas: “şi eu sÎnt cre?tin!” Apoi, stÎnd În mijlocul sfinţilor mucenici, a zis: “Doamne, Dumnezeule, cred În Tine, precum şi ace?tia au crezut, num?r?-m? În ceata lor şi m? Învrednice?te s? p?timesc pentru Tine, ?mpreun? cu ace?ti robi ai Tşi, ca f?cÎndu-m? iscusit, s? m? g?sesc vrednic de Tine!” şi s-a f?cut des?v?rşit num?rul de patruzeci al sfinţilor mucenici, c?ci str?jerul temni?ei a ?mplinit locul celui c?zut. Iar numele lui era Aglaie.
Astfel, ?mplinindu-se num?rul cetei mucenicilor, diavolul, v?zÎndu-se biruit şi ruşinat, s-a pref?cut În asemÎnare de om şi, tÎnguindu-se, striga În auzul tuturor: “Vai mie, sÎnt biruit de b?rbaşii ace?tia şi acum sÎnt la toşi de r?s şi de ocar?, c? n-am avut prieteni şi slugi de un suflet ca s? nu fi fost biruit! Deci ce ?mi r?mÎne mai mult, dec?t numai s? Întorc inima boierilor mei şi s? ard? trupurile sfinţilor şi s? le arunce În r?u ca nici moa?tele lor s? nu r?mÎn??”
Iar SfÎntul Chirion a strigat, zicÎnd: “Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu e?ti Dumnezeu, Care faci minuni! C?ci pe cel ce era asupra noastr?, ca pe noi l-ai f?cut, St?pÎne, şi mic?orarea zecimii a patra ai ?mplinit-o, iar pe satana l-ai ruşinat”. Deci au Început cu toşii a cÎnta psalmul acesta: MÎntuie?te-m? Doamne, c? a lipsit cel cuvios.
A doua zi au mers necuraşii tirani la iezer şi, v?zÎnd pe sfinţii mucenici În ap? fiind vii, neÎnghe?aşi de frig şi de ger, s-au mirat şi me?te?ug vr?jitoresc ?l socoteau pe acela, deoarece şi apa În iezer o sim?eau c? este cald?. Dup? aceea, v?zÎnd şi pe str?jerul temni?ei stÎnd În ap? Între mucenici, mai mult s-au mirat şi au Întrebat despre dÎnsul pe ostaşi: “Din ce pricin? a f?cut a?a?” Iar ostaşii au r?spuns: “Noi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toat? noaptea nedormind, f?r? de veste ne-a de?teptat şi am v?zut o lumin? mare, unde st?teau mucenicii; iar el, degrab? dezbr?cÎndu-se şi aruncÎndu-şi hainele sale, a s?rit la dÎnşii, strigÎnd a?a: “şi eu sÎnt cre?tin!”"
Atunci tiranii, umplÎndu-se de mÎnie, au poruncit ca, legÎndu-i, s?-i t?rasc? la mal; şi, ducÎndu-i de acolo la locul cel de munc?, au hot?r?t s? li se sf?r?me gleznele cu ciocane. F?cÎndu-se acea cumplit? munc?, maica unui tÎn?r de treizeci de ani, anume Meliton, dintre sfinţii mucenici care p?timeau, venind acolo, şi Înt?rea cu cuvinte de ?mb?rb?tare pe sfinţi, spre vitejeasca r?bdare. C?ci, temÎndu-se ca nu cumva fiul ei, ca un tÎn?r ce era, s? se Înfrico?eze şi s? sl?beasc? În munci, cu dinadinsul spre dÎnsul ÎntinzÎndu-şi mşinile, ?l Înv??a grşind: “Fiul meu cel preadulce, mai rabd? Înc? puşin ca s? fii des?v?rşit. Nu te teme, fiule. Iat? Hristos st? Înainte, ajutÎndu-şi!”
Iar sfinţii mucenici, fiind sf?r?maşi şi acum sufletele lor dÎndu-le Domnului, grşiau: “Sufletul nostru ca o pas?re s-a izb?vit din cursa vÎn?torilor; cursa s-a sf?r?mat şi noi ne-am izb?vit. Ajutorul nostru este Întru numele Domnului, Cel ce a f?cut cerul şi pămîntul!” şi zicÎnd toşi “Amin”, şi-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar SfÎntul Meliton, fiul acela care era Îndemnat de maic?-sa, Înc? mai r?sufla.
Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punÎnd În care trupurile sfinţilor, s? le duc? spre ardere; iar pe tÎn?rul acela l-au l?sat abia r?suflÎnd, avÎnd n?dejde c? va fi Înc? viu. Îns? maic?-sa, v?zÎnd pe fiul ei singur, l?sÎndu-şi sl?biciunea femeiasc? şi avÎnd t?rie b?rb?teasc?, a luat pe fiul s?u pe umeri şi f?r? de temere mergea dup? car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maica sa, bucurÎndu-se, şi-a dat sufletul s?u În bra?ele lui Hristos. Iar maica sa, ajungÎnd carele, a pus trupul fiului s?u mort peste trupurile sfinţilor.
Dup? ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de r?u, ostaşii au adus o mulşime de vreascuri şi de lemne şi au f?cut un stog foarte mare şi, punÎnd pe dÎnsele mucenice?tile trupuri, le-au aprins. Iar dup? ce a ars stogul acela, au r?mas oasele sfinţilor. şi au zis Între dÎnşii tiranii: “De vom l?sa a?a oasele acestea, le vor lua cre?tinii şi vor umple toat? lumea cu dÎnsele, ?mp?rşindu-le spre pomenirea lor. Deci s? le arunc?m În r?u ca nici praful lor s? nu r?mÎn?!” Atunci au aruncat r?m?şi?ele de la moa?tele sfinţilor În r?u, spre pierderea des?v?rşit? a pomenirii mucenicilor.
Iar Domnul, Cel ce p?ze?te toate oasele pl?cuşilor Sşi, n-a l?sat s? piar? În ap? nici o p?rticic? din ele, ci pe toate le-a p?zit Întregi. Dup? trei zile s-au ar?tat sfinţii, fericitului Petru, episcopul acelei cet?şi, zicÎndu-i: “Vino noaptea şi ne scoate pe noi din r?u!” Iar el, luÎnd clerul s?u şi b?rbaşi cucernici, a mers la malul r?ului, noaptea fiind foarte Întunecoas?. şi iat? c? deodat? s-au luminat oasele sfinţilor În ap? ca stelele; şi oriunde se afla cea mai mic? p?rticic?, locul acela str?lucea ca de o lumin?. Deci, adunÎnd episcopul din ap? toate oasele sfinţilor, pÎn? la unul, le-a pus Într-un loc cinstit.
Astfel, cei ce au p?timit pentru Hristos şi s-au Încununat de El, ca ni?te lumini str?lucesc În lume. Ei În Dumnezeu au crezut şi pe Hristos L-au m?rturisit, iar de Duhul SfÎnt nu s-au lep?dat şi s-au pream?rit de către PreasfÎnta şi F?c?toarea de via?? Treime, l?sÎnd pomenirea vieşii lor, spre mÎntuirea tuturor celor ce cred În Tat?l, Fiul şi SfÎntul Duh.
Iar numele acestor patruzeci de Sfinţi Mucenici sÎnt acestea: “Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie”.
Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au p?timit pentru Hristos, mai Înainte de patru calende ale lui martie, adic? În dou?zeci şi ?ase zile ale lunii februarie. şi şi-au dat sufletele lor Domnului În al ?aptelea idis al lui martie, adic? În ziua a noua a lunii martie, st?pÎnind Liciniu În R?s?rit. Dar mai ales ?mp?r?şind Domnul nostru Iisus Hristos, C?ruia se cuvine slava, cinstea şi Închin?ciunea ca şi Tat?lui şi SfÎntului Duh, În veci. Amin. Sursa Acatistul,

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.