versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Viața sfântului mucenic Pantelimon.



Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Care a dat dar și putere ucenicilor Săi, de a vindeca tot felul de boli, de a învia și mântui sufletele oamenilor, un dar ca acesta l-a dat și mul¬tor sfinți, martiri și ierarhi. Unul din cei mai de sus sfinți tămă¬duitori fără de plată a bolnavilor a fost și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, pe care Sfânta noastră Biserica îl prăznuiește la 27 iulie. Acest mare mucenic și placut al lui Dumnezeu a trăit pe vremea pagânilor împărați Maximilian și Dioclețian. Pe acea vreme În imperiul roman era o mare persecuție contra creștinilor care credeau în Hristos și mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu. Sfântul Mucenic Pantelimon a fost din cetatea Nicomidiei, care se afla în părțile Bitiniei. Tatăl său era păgân, slujind idolilor, iar mama sa, Euvula, era creștina. Ea a învățat de la stramoșii ei sfânta credințș, slujind cu mare evlavie lui Hristos. Din naștere mucenicul se numea Pantoleon, care înseamna “cu totul eu”, ca cel ce era să fie viteaz asemenea leului și neînfricat mărturisitor al lui Dumnezeu. Fiind încă mic, mama sa îl creștea în credința creștina și îl învața să cunoască pe adevaratul Dumnezeu, Care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Copilul lua aminte la învațatura mamei sale și începuse a cunoaște în parte, pe cât putea înțelege, dreapta credință. Dar, o durere mare a venit asupra copilului Pantoleon. Mama lui cea buna care îl învăța credința adevarată, a murit de tânără, rămânând copilul orfan. După moartea fericitei sale mame, copilul a început din neștiință a merge pe urmele tatălui sau, care era închinător la idoli. Apoi, tatăl l-a dat la școală, unde a învățat gramatica și filosofia cea dinafară. L-a învățat înca și meșteșugul doctoricesc, la un dascăl, anume Eufrosin, care era doctor renumit, deprinzând pe tânărul Pantoleon medicina. Pe lânga aceasta, era și un bun vorbitor și cu chipul foarte frumos, din care pricină era iubit de toți. Datorită acestor calități ajunsese vestit până la Împaratul Maximilian, care locuia atunci în Nicomidia și era mare dușman al creștinilor. Acest tiran împărat, la praznicul Nașterii lui Hristos, a ars în biserică 20.000 de creștini, pe care i-a facut martiri ai lui Hristos, împreună cu Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei. În vremea aceea era în Nicomidia un preot bîtrân, numit Er¬molae, care slujea pe ascuns de frica păgânilor, într-o casă mică și neștiută. Aici venea uneori și Pantoleon cu învățătorul său Er¬molae, văzând pe tânărul Pantoleon trecând pe acolo, l-a rugat să intre înăuntru. Tânărul, fiind smerit și ascultător, a stat de vorbă cu preotul Ermolae, care l-a întrebat de neam, de credință și de părinți. Apoi i-a zis: “Dar tu, fiule, de ce parte a credinței voiești a fi? De credința tatălui sau a mamei tale?” Tânărul a, raspuns: “Mama mea, pe când trăia, mă învăța credința creștina. Însă tatăl meu, ca cel mai tare, mă silește la legile elinești, ca să intru în rândul ostașilor împăratului”. Sfântul Ermolae, văzându-i sufletul curat, i-a zis: “Crede-mă pe mine, bunule tânăr, că învățăturile și meșteșugurile zeilor elini nu pot să-ți ajute ție și celorlalți oameni. Aceștia sunt idoli min¬cinoși și nu au nici o putere. Să știi că unul este adevăratul Dum¬nezeu, Iisus Hristos. El este bun și atotputernic, în Care de vei crede, apoi numai cu chemarea preasfântului Său nume vei putea tămădui toate bolile omenești. Acela a luminat orbi, a curățit leproși și morților le-a dat viață, iar pe demoni, care se cinstesc de către elini, i-a alungat dintre oameni numai cu cuvântul. Dar nu numai El, ci și hainele Lui erau dătătoare de tămăduiri. Pentru că o femeie, fiind bolnavă de curgerea sângelui de doisprezece ani, numai cât s-a atins de marginea hainelor Lui, îndată s-a tămăduit. Dar cine poate să spună cu de-amănuntul toate lucrurile cele minunate pe care le-a facut Domnul nostru Iisus Hristos? Că, precum nu este cu putință a număra stelele cerului, nisipul mării și picăturile de ploaie, tot așa nu putem număra nici minunile și facerile Lui de bine. El este acum ajutător robilor Săi, că mângâie pe cei mâhniți, tămăduiește pe cei bolnavi, izbăvește pe cei din primejdii și scoate din răutățile potrivnicilor pe robii Săi, chiar și înainte de a se ruga ei. Le dă încă și slavă negrăită, desăvârșită și fără de sfârșit, întru Împărăția cerului”. Niște cuvinte ca acestea, ascultându-le cu atenție Pantoleon s-a rănit cu mintea și inima sa și apoi a zis către sfântul batrân: “Eu, aceste cuvinte de multe ori le auzeam de la mama mea și am văzut-o adesea rugându-se și chemând pe Dumnezeu, de Care tu îmi vorbești”. Pe cale, Pantoleon a întâlnit un prunc mort, mușcat de viperă și, crezând în cuvintele lui Ermolae, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: “Doamne, Iisuse Hristoase, măcar că sunt nevrednic a te chema pe Tine, însă de voiești să fiu robul Tău, arată-ți puterea Tași înviază din morți pruncul acesta nevinovat, ucis de viperă”. În clipa aceea, pruncul s-a sculat viu de jos, iar vipera a murit. Văzând această minune, Pantoleon a mers la Sfântul Ermolae, dascălul său, și a cerut botezul. Deci, botezându-l în numele Prea¬sfintei Treimi, a primit numele de Pantelimon, care înseamna “cu totul milostiv”. Iubiți credincioși, Așa s-a creștinat fericitul Pantelimon. Să vedem cum a mărturisit el pe Hristos și s-a făcut mare mucenic și tămăduitor de boli. Din ziua botezului, Pantelimon a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii minunate a multor feluri de boli, încât ajunsese vestit în toata Nicomidia. Astfel, a dat vedere unui orb pe care nu-l putea tămădui nici un doctor. Căci, punând degetele sale pe ochii orbului, a zis: “În numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a luminat pe cei orbi, caută și vezi!” În clipa aceea s-au limpezit ochii orbului și a vazut. Auzind de aceasta, tatăl lui Pantelimon a crezut în Hristos împreună cu toți cei din casa lor. Apoi, fericitul doctor fără de arginți mergea pe la casele bolnavilor, pe la cei din spitale și îi tămăduia numai cu rugăciunea, cu chemarea numelui lui Hristos și cu punerea mâinilor sale pe rănile bolnavilor, fără a primi nicio plată, nici un dar. Auzind împăratul Maximilian că Pantelimon crede în Hristos și vindecă mulți bolnavi cu numele adevăratului Dumnezeu, a dat poruncă sa-l arunce în temniță. Apoi, chemându-l la judecată și nevoind să jertfească idolilor, Sfântul Pantelimon a fost cumplit bătut, ars cu făclii aprinse pe trup, strunjit cu gheare de fier și aruncat în mare. Dar, scăpând nevătămat de toate, mulți credeau în Hristos pentru semnele și minunile ce le facea Sfântul. Atunci, împăratul l-a condamnat la moarte pe Pantelimon, prin tăierea capului, pe dascălul său, fericitul Ermolae și pe toți cei ce crezuseră prin ei în adevăratul Dumnezeu. Iubiți credincioși, Iată cum a mărturisit pe Hristos, Sfântul Mare Mucenic Pan¬telimon. Rămas de mic orfan de mamă, vânat la credința în Hris¬tos de sfințitul preot Ermolae, dăruit de Dumnezeu cu darul vindecării bolilor omenești, sărac de toate averile cele trecătoare și foarte milostiv, căci nu lua nici un ban de la nimeni, a primit tăierea capului cu sabia și acum se bucură veșnic cu toți sfinții mucenici, în împărația lui Dumnezeu. Moaștele lui au fost luate pe ascuns de creștini și apoi împărțite ca dar dumnezeiesc pe la multe biserici. Numele lui este cinstit în toate țările creștine. Peste tot se află biserici și credincioși care îi poartă numele de botez și care se vindecă de suferințele lor cu rugăciunile Sfântului Pantelimon. Vedeți ce rol au părinții și mai ales mamele la creșterea și formarea copiilor? Acest sfânt a fost învățat de mic dreapta credință de către mama sa. Dar, murind ea din tinerețe, Dumnezeu l-a vânat la credința în Hristos printr-un preot sfânt. Deci mamele și preoții, părinții trupești și duhovnicii au prima și marea datorie de formare creștinească a copiilor și urmașilor noștri. Să ne facem fiecare datoria de părinți trupești și sufletești. Noi avem o grea răspundere înaintea lui Dumnezeu pentru copii, pentru familie, pentru țara și Biserica în care trăim. Dacă noi nu suntem modele vii, exemple bune, singuri ne ucidem copiii noștri. Dacă dumneavoastră, părinții, și noi, preoții, nu-i învățăm, nu-i educăm, nu-i ducem la biserică, nu-i învățăm rugăciuni, nu le citim cărți sfinte, nu le vorbim de Hristos, de unde să știe ei? Sau cine alții să le vorbească? Mulți dintre noi și frațiile voastre nu ne facem datoria creștinească de părinți și păstori. De aceea, sunt atâtea conflicte în familiile noastre, atâția copii neascultători și atâta suferință, ca urmare a păcatelor noastre. Toți dorim sănătate. Toți căutam doctori buni, pentru trup și pentru suflet. Dar, dacă ne rugam mai mult, dacă nu risipim tinerețea și sanatatea în beții și dezmierdări, dacă ne spovedim regulat de păcatele noastre și facem Sfântul Maslu, cea mai puter¬nică rugăciune pentru cei bolnavi, atunci ne vindecăm ușor și sufletul și trupul. Să cerem totodată și ajutorul sfinților și al Marelui Mucenic Pantelimon, rostind împreună această scurtă rugăciune: “Sfinte Mare Mucenice Pantelimon, roaga-te lui Dumnezeu pentru tămăduirea și mântuirea sufletelor noastre”. Amin. (arhimandrit Cleopa Ilie)
Sursa: ortodox.md

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.