verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Slujirea preoților militari

Slujirea preoților militari

14 noiembrie 2016

Luni, 14 noiembrie, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, în incinta Centrului de Cultură şi Istorie Militară din mun. Chișinău s-a desfășurat conferința pastoral-misionară – „Slujirea preoților militari”. Pentru activitatea pastoral-misionară în Instituțiile de Forță, militare și penitenciare, din partea Episcopiei noastre au fost binecuvântați următorii preoți: protoiereu Pavel Petrov pentru municipiul Bălți; protoiereu Oleg Fistican pentru raionul Fălești; protoiereu Victor Guleac pentru raionul Glodeni; protoiereu Maxim Guzun... 

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

12 noiembrie 2016

Daca vezi vreun evadat ca-ti bate copilul, te mânii si te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai linistit si nu faci nimic, dacă în fiecare zi vezi demonii atacându-l si împingându-l la pacate. Stai si nu-l scapi din ghearele lor. Daca copilul ti-e cumva posedat, alergi la toti sfintii si tulburi linistea si celor ce pustnicesc prin vârfuri de munti, ca sa-l scapi de nebunie. Dar, desi vezi cum în fiecare zi îl tulbura pacatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic. Si chiar sa fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru ca demonul nu poate cu nici un... 

Întrunirea  profesorilor de Religie din Sîngerei

Întrunirea profesorilor de Religie din Sîngerei

11 noiembrie 2016

“Pentru o educație creștinească corectă sunt necesare trei lucruri: puține cuvinte, multe exemple și mai multă rugăciune” (sf. Paisie Aghioritul). Joi, 10 noiembrie 2016, la gimnaziul ,,Iurie Boghiu” din satul Flămînzeni, raionul Sîngerei, s-a desfășurat atelierul de formare continuă a profesorilor de Religie cu genericul ,,Acces, relevanță, calitate în educație – competențe pentru viitor”. Seminarul a început cu prezentarea instituției de către doamna Cumpătă Lilia, directorul gimnaziului, apoi a urmat lecția publică la clasa II-a, cu subiectul: ,,Minunea... 

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

5 noiembrie 2016

Prin această pildă, Hristos voieşte să ne înveţe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, şi totuşi nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neaşteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare şi nici o neîndemânare în viaţă, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârşitul ce l-a ajuns, şi încă mai dinainte, din dispreţul său către săraci. Căci el n-a... 

Catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți



catedrala Sf Constantin si Elena Balti.jpgAceste rânduri le aşternem pe hârtie la o oră matinală de toamnă târzie. Privim prin geam la trecătorii parcului de-acum îmbătrânit al Palatului Episcopal bălţean şi îngrijorarea, neliniştea de pe feţele lor consonează trist cu ceaţa ce, în răstimpuri, îi învăluie… Aşa e şi cu viaţa trecătoare a omului: ceaţa amărăciunii, suferinţelor, disperării îi adum¬breşte deseori zilele. Dar asta nu înseamnă că deznădejdea reuşeşte să-i zdruncine existenţa. După bezna primejdiilor şi eşecurilor, vin zile senine, încărcate de lumina sacră a Soarelui şi omul iarăşi cuprinde cu ochiul şi cu mintea totul, până la orizontul depărtărilor.
Sufletul, acea mare minune dumnezeiască insuflată în om de însuşi Dumnezeu, tinde mereu şi neostoit spre Creatorul său şi se mâhneşte, se tânguieşte profund când este împiedicat s-o facă şi de negura necunoaşterii. De mult era timpul să spulberăm această negură şi să revărsăm, în măsura putinţei noastre, puţină lumină peste destinul Catedralei «Sf. împ. Constantin şi Elena» din mun. Bălţi, destin acope¬rit de-atâta strălucire şi, în acelaşi timp, pus la atâtea încercări de vre¬muri protivnice şi nevrednice. Ansamblu de o rară frumuseţe arhitec¬turală, sacru izvor al înţelepciunii, turn neclintit al creştinătăţii, loc mereu chemător de alinare a sufletului creştinului, catedrala a fost şi rămâne o carte de vizită a mun. Bălţi. în cei şaptezeci de ani de exis¬tenţă, acest strălucit edificiu al tămăduirii sufleteşti a avut a trece prin aceleaşi «experienţe» profanatoare ale odiosului regim totalitar, îmbrăţişând soarta vitregă a sutelor de locaşuri sfinte de pe mult pătimi-tul nostru pământ. Despre Catedrala «Sf. împăraţi Constantin şi Elena» s-a vorbit şi se mai vorbeşte mult, dar s-a scris neiertător de puţin. Cu prilejul acestei aniversări, dar mai mult îndemnaţi de dorinţa sinceră de a pune la îndemâna tuturor celor interesaţi date istorice «dezgropate» din arhive, informaţii şi fotografii reprezentând viaţa catedralei după redeschiderea ei (1990), venim cu această modestă ofrandă, mulţumin-du-le celor câţiva enoriaşi pentru truda lor altruistă şi tăinuindu-le voit numele, cu speranţa că Dumnezeu Cel ce vede cele ascunse (Mt. 6, 4) le va răsplăti osteneala la vedere.

«NAŞTEREA» IDEII
Oraş negustoresc cu destulă vechime, cunoscut prin bâlciurile anuale de cai, Bălţi a fost întemeiat înainte de 1750, pe moşia unui proprietar Catargi, care nu avea nici un interes sa-l vadă progresând. Şi a mai avut neajunsul de a fi aşezat în mijlocul unui ţinut lipsit, se crede, şi în tre¬cut cu totul de păduri sau livezi, încât, cât vezi cu ochii de pe una din colinele înconjurătoare, nu zăreşti nicăieri urmă de copac.
Reînfiinţându-se Episcopia Hotinului în anul 1923, cu reşedinţa în Bălţi, oraşul câştigă un foarte puternic element de civilizaţie. Constatându-se că pentru trebuinţele sufleteşti ale creştinilor este o sin-gură biserică la o populaţie atunci de peste 10000 de suflete creştine şi aceea zidită cu vreo sută treizeci de ani în urmă de proprietarul Catargi şi că biserica cu hramul “Sf. Nicolae” este aşezată în mijlocul evreimii, întâiul gând al episcopului Visarion Puiu a fost ridicarea de biserici în acest oraş.

Simplă deosebindu-se de construcţia biseri¬cilor ortodoxe, într-un oraş mare, cu o populaţie împes-triţată şi cu un număr important de creştini, instalarea noii epis¬copii cerea neapărat întâi o catedrală. Vă¬zând această stare de lucruri, Episcopul Visarion a căutat să deştepte imediat atenţia tuturor autorităţilor centrale şi locale în toate felurile, ca să nu întârzie împlinirea unei asemenea nevoi.
Cu adresa nr. 40 din 4/17 iunie 1923. preasfințitul se adresează către primul ministru, pe atunci Ion Brătianu, cu următoarea adresă:
«…Episcopia Hotinului are reşedinţa în oraşul Bălţi, localitatea cea mai însemnată din colţul de nord-est al ţării, cu o populaţie de peste cin¬cizeci mii locuitori, din care cea mai mare parte sunt evrei. Dar în tot oraşul acesta, pentru trebuinţele cultului public al poporului ortodox, nu este decât o singură biserică, ce serveşte astăzi şi de catedrală.
De aceea, pentru a se dobândi un nou locaş de închinare poporului ortodox din această localitate, apoi, spre a se da Episcopiei o catedrală măreaţă, în stil naţional… este absolută nevoie de construirea unei frumoase biserici şi a unei reşedinţe episcopale.
Şi în vederea împlinirii acestei trebuinţe, de atâta însemnătate reli¬gioasă şi naţională, venim a Vă ruga, domnule prim ministru, să binevoiţi a dispune ca înaltul guvern să hotărască:
1. A se face prin Ministerul Cultelor şi Artelor planurile necesare catedralei şi reşedinţei episcopale din oraşul Bălţi.
2. Să ni se dea un fond începător de trei milioane pentru procurarea întâiului material de piatră şi lemn, trebuitor lucrărilor pregătitoare unor asemenea edificii, chiar în cursul acestui an”.
TRECEREA LA ACŢIUNE
Spre atingerea acestui scop, trebuia mai întâi dobândit terenul nece¬sar şi atunci preasfințitul să dea Consiliului Eparhial următoarea hotărâre epis¬copală:
«Fiind voia lui Dumnezeu să trecem la 1923 din scaunul de la Curtea de Argeş în cel al Episcopiei Hotinului, întâiul nostru gând a fost să începem în acest oraş al reşedinţei construirea unei biserici mari şi impunătoare prin înfăţişarea ei, care să fie oraşului o podoabă, iar cre¬dincioşilor creştini un locaş de închinare.
Şi cum dorim a ni se împlini acest gând cât mai în scurtă vreme, hotărâm să se ceară de la Zemstva acestui judeţ locul descoperit din colţul făcut de strada Regele Ferdinand şi strada General Berthelot, si-tuat în cartier creştinesc şi pe un punct ridicat.
Dată în Bălţi la 6 septembrie, anul una mie nouă sute douăzeci şi trei».
Pe temeiul acestei hotărâri, se face intervenţie cu adresa nr. 752, din 1 octombrie 1923, la zemstva jud. Bălţi, spre a ceda locul ales de preasfințit, pentru ridi¬carea catedralei.
La 27 octombrie 1923, potrivit chemă¬rii episcopului Visa¬rion, se întrunesc în sala prefecturii din Bălţi toţi capii autorităţilor locale şi se încheie următorul proces-verbal:
«Astăzi, 14/27 octombrie, ziua prăznuirii Cuvioasei maicii noastre Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, anul mântuirii una mie nouă sute douăzeci şi trei.
Subsemnaţii, întruniţi de către Preasfinţia sa, Visarion, Episcopul Hotinului, cu adresa nr. 1136-1143, în localul prefecturii judeţului Bălţi, ascultând expunerea ce ni s-a făcut privitoare la nevoia de a se construi în acest oraş, pentru populaţia creştină ortodoxă, o a doua biserică.
Considerând că această nevoie de ordin obştesc trebuie în adevăr cât mai curând împlinită, în cea mai deplină dragoste creştină şi din dorinţa de a înălţa laolaltă un frumos locaş de închinare, întru slava lui Dumnezeu şi împodobirea oraşului nostru, am hotărât:
a) Să se pună îndată la îndemâna Sfintei Episcopii a Hotinului, în acest scop, terenul, proprietatea zemstvei, situat pe strada Regele Ferdinand, colţ cu strada General Berthelot, în suprafaţa totală de 7595 metri pătraţi.
b) Să se facă din partea zemstvei şi a prefecturii judeţului toate formele cuvenite pentru trecerea de veci a acestui teren către sfânta Episcopie a Hotinului, spre a fi prezentate aprobării înaltului Guvern.
c) Se instituie un comitet de persoane oficiale din localitate, care să ajute şi să supravegheze adunarea fondurilor trebuitoare pentru con¬strucţia viitoarei biserici…»

Zemstva judeţului Bălţi, în şedinţa de la 29 octombrie 1923, luând în discuţie cererea preasfinției sale, prin jurnalul nr. 327, hotărăşte cedarea terenului sub rezerva aprobării Ministerului de Interne.
Episcopia face şi ea intervenţii către Ministerul de Culte, Ministerul de Interne şi Sfântul Sinod, spre a se întări definitiv cedarea terenului trebuitor pentru noua catedrală.
Şi, prin Decretul Regal nr. 315 din 31 ianuarie 1924, se aprobă cedarea de veci către Episcopia Hotinului a terenului…

SOLEMNITATEA PUNERII PIETREI DE FUNDAMENT

…Solemnităţii punerii pietrei de temelie trebuia să i se dea toată măreţia cuvenită. De aceea preasfințitul Visarion, prin adresa Nr. 4312 din 8 septembrie 1924, intervine către Ministerul de Culte ca să poftească la această solemnitate şi pe Alteţa Regală, Principele Carol, moşten¬itorul tronului, pe membrii Sfântului Sinod şi cât mai mulţi demnitari ai statului. Domnul ministru, Al. I. Lapedatu, comunică telegrafic că punerea temeliei catedralei din Bălţi s-a fixat pe ziua de 15/28 septembrie 1924, iar solemnitatea se va desfăşura în prezenţa Alteţei sale Regale, Principele Carol. În acel timp, Preafericitul Damianos, Patriarhul Ierusalimului, însoţit de Dositei, Mitropolit de Sevastia, şi de alţi dregă¬tori patriarhali, au venit în Ţara Românească pentru diferite treburi în legătură cu interesul general al Bisericii Ortodoxe şi nevoile acelui patriarhat.
Înaltul guvern, folosind acest prilej, a invitat pe Preafericitul Patriarh Damianos, cu însoţitorii săi, a lua parte la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a catedralei episcopale din Bălţi. Comitetul de construcţie împreună cu domnul Ion Inculeţ, pe atunci minisru al Basarabiei, a întocmit programul primirii înalţilor oaspeţi şi al desfăşurării serbărilor, care au avut loc în ziua de 15/28 septembrie, anul 1924.
Un martor ocular, părintele ierodiacon dr. Laurenţiu Busuioc, profesor la Academia Teologică din Oradea, atunci funcţionar al Consiliului Eparhial din Bălţi, ne descrie astfel aceste clipe din istoria Eparhiei Hotinului: «într-o frumoasă zi de toamnă, duminică, 15/28 septembrie 1924, oraşul Bălţi, gătit ca de mare sărbă¬toare, chema în uliţele mai însemnate din mijloc, valuri de lume de
tot felul. De la trecerea prin el a Regelui Ferdinand întâia oară, în 1921, şi din ziua instalării întâiului
episcop al Eparhiei Hotinului, Visarion, care şi-a ales reşedinţa în acest oraş, bălțenii nu au mai văzut asemenea pregătiri, nici arcuri de verdeaţă şi freamăt de lume şi de oaste ca acuma.
Era ziua punerii pietrelor fundamentale ale catedralei din oraş, capelei episcopale şi reşedinţei… şi se anunţase venirea multor oaspeţi deosebiţi. Zvonurile spuneau că pot veni nume de necrezut în acest oraş fără altă însemnătate decât cea a negoţului.
Sărbătoarea punerii acestor pietre fundamentale într-un oraş retras şi comercial ca Bălţi, prin felul neaşteptat în care s-a desfăşurat, a trezit amintirea vremurilor de glorie şi de creştină pietate ale lui Neagoe Basarab şi Vasile Lupu, când Răsăritul ne trimitea tot ce avea mai de seamă ca să fie mărturie zilelor de înălţătoare prăznuiri ale neamului nostru. Şi i-a fost dat tocmai acestui colţ retras al Basarabiei să facă legătură cu acele vremi, căci, pe lângă înaltele feţe bisericeşti şi politice ale ţării, în frunte cu Alteţa sa Regală Principele Carol, norocoase împrejurări ne-au adus de faţă la această serbare pe însuşi Sanctitatea sa Patriarhul Damianos al Ierusalimului. Figura venerabilului bătrân din depărtate locuri a fost apoteoza acestei serbări, care depăşeşte cadrul unui eveniment local, devenind un fapt istoric pentru ţara noastră întreagă şi în deosebi pentru această nouă eparhie…
Se începe serviciul sfinţirii. Binecuvântarea o dă patriarhul Ierusalimului, Damianos. După solemnitatea punerii pietrei temeliei, s-a încheiat şi semnat de cei prezenţi următorul act de fondaţie, semnat de cei prezenţi, în frunte cu Regele Carol, din care spicuim:
«Astăzi, 28 septembrie, anul Mântuirii, 1924… pusu-s-a temelie în oraşul Bălţi a bisericii catedrale episcopale, cu hramul Sfinţilor împăraţi şi-n tocmai cu apostolii Constantin şi Elena, faţă fiind la acest însemnat act Alteţa sa Regală Princepile Carol, moştenitorul Tronului, şi înaltpreasfţitul mitropolit primat, dr. Miron Cristea, înconjurat de mem¬brii Sfântului Sinod, înaltul guvern al Ţării, cu numeroşi reprezentanţi ai parlamentului, fruntaşii oraşului şi mult cler şi popor.
Se ridică acest sfânt locaş, prin osârdia preasfţitului Visarion Puiu, întâiul episcop al nou-înființatei Eparhii a Hotinului, după planurile întocmite de arhitecţii Adrian Gabrielescu şi Petre Dumitrescu din Bucureşti şi să fie loc de închinare norodului creştinesc şi podoabă aces¬tui oraş…»

CONSTRUCŢIA CATEDRALEI
(informaţii selective)
La consfătuirea capilor autorităţilor, în şedinţa de la 14/27 octombrie 1923, s-a alcătuit comitetul pentru construcţia catedralei episcopale din Bălţi. Se trimit mai multe Intervenţii la Ministerul de Culte, ca să acorde sumele necesare pentru începerea construcţiei. Comitetul, în şedinţa de la 21 martie 1924, ia în discuţie oferta prezentată de arhitectul Adrian Gabrielescu de la comisia monumentelor istorice din Bucureşti, prin care se obligă a întocmi planurile şi supravegherea întreagă a lucrării. La 19 aprilie 1924, comitetul cercetează oferta şi schiţele prezentate de alţi arhitecţi şi, găsindu-le în condiţiuni grele de primit, le respinge. Apoi ia din nou în discuţie oferta arhitectului Adrian Gabrielescu, hotărând să accepte condiţiunile sale şi-i încredinţează întreaga con¬struire a catedralei din Bălţi.
Totodată i se pune în vedere să întocmească toate lucrurile tre¬buitoare, încât să poată pune piatra fundamentală la 21 mai / 3 Iunie 1924, ziua hramului viitoarei catedrale.
Arhitectul prezintă schiţele viitoarei catedrale în şedinţa de la 23 aprilie/6 mai 1924 a comitetului.
Planul iniţial, dorit de episcopul Visarion, a fost alcătuit după un studiu premiat de Academia de arhitectură din Petrograd şi destinat ca¬tedralei din Astrahan. Arhitectul Gabrielescu însă l-a modificat, iar comitetul, în dorinţă de a vedea catedrala începută, l-a admis aşa, obligându-l a-l supune în prealabil unei examinări a domnului arhitect P. Antonescu din Bucureşti şi arhitecţilor Ministerului Cultelor din Bucureşti, apoi să treacă la întocmirea planurilor definitive şi să-l exe¬cute. Comitetul mai hotărăşte să se ceară din nou Ministerului Cultelor sumele trebuitoare pentru începerea lucrărilor.
Apoi comitetul ia cunoştinţă că s-a obţinut, drept rezultat al nenumăratelor intervenţii, alocarea în bugetul Ministerului de Culte a sumei de 2.500.000 lei pentru începerea lucrărilor.
Ele s-au efectuat sub directa supraveghere a preasfințitului Episcop Visarion, care aproape în fiecare zi a stat pe şantier, dând îndrumările necesare. Lucrările au decurs foarte greu din lipsa mijloacelor băneşti. Toate intervenţiile ministeriale ale Episcopului Visarion rămâneau fără rezultat. Începuseră să circule zvonuri precum că «statul român nu mai dă sumele trebuitoare pentru finisarea catedralei din Bălţi, deoarece nu e sigur pe stăpânirea Basarabiei, care în curând nu va mai face parte din România».
Până la urmă, salvatorul catedralei s-a dovedit a fi clerul din Eparhia Hotinului, ce s-a aflat mereu alături de zbuciumul şi strădaniile preasfinţitului Visarion Puiu. La 2 iunie 1932 congresul protoieresc va decide să renunţe la 10 procente din excedentele sumelor bisericeşti, iar clerul din întreaga eparhie, la un salariu lunar, toate făcându-se din do¬rinţa să fie finalizate cât mai grabnic lucrările de construcţie.
Ele s-au terminat în ziua de şase septembrie 1933, rămânând ca lucrurile mai mărunte ce vor mai fi de trebuinţă să se execute după sfinţire şi pe măsură ce se vor strânge fonduri.

Doamnele, soţiile de clerici din oraşul Bălţi, văzând strădania preasfinției sale, pentru finisarea construcţiei catedralei, se întrunesc şi hotărăsc ca împreună cu soţii lor să sprijine împodobirea acestui locaş cu odăjdii şi alte lucruri trebuitoare acestei slujbe. Corpul magistraţilor şi funcţionarilor tribunalelor şi judecătorilor din judeţul Bălţi, în frunte cu primul preşedinte C. Satmary, au prezentat suma de 12.000 lei pentru fondul veşmintelor arhiereşti, iar corpul ofiţerilor diviziei 14, sub comanda generalului Cristea Vasilescu, suma de 40.000 lei, spre a se procura obiecte, care să amintească în viitor dragostea oastei faţă de biserică, şi anume două icoane mari, a Cuvioasei Parascheva şi a Sf. loan de la Suceava.
Soborul «Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena» din Bălţi este clădit în stil plăcut, cu pridvor încolonat la intrare, deasupra intrării şi sub turla din faţă are un cerdac cu coloane artistic lucrate.
Turla principală a bisericii de 46 m înălţime se ridică elegant, do¬minând întregul oraş. De la poalele turlei principale se desfăşoară în lături, în formă de cascade, mai multe bolţi lipite succesiv de zidăria principală a clădirii. întreg acoperişul bisericii e îmbrăcat în aramă.
Pătrunzând în interiorul bisericii, te impresionează, mai întâi, mărimea ei, unde pot încăpea peste 1.000 de oameni, apoi coloanele măreţe, care sprijină cupola centrală, lucrate în întregime în beton armat, ca şi arcurile bolţilor ce au o înfăţişare minunată.
Vrednică de admirat este catapeteasma, lucrată în lemn de stejar şi sculptată cu ornamente de struguri şi foi de viţă. Iar pictura în frescă face un tot armonios cu sculptura catapetesmei.
Întreaga biserică este luminată electric. Lămpile nu se văd, sunt ascunse adânc în cornişe. Dau însă o lumină fermecătoare întregii bi¬serici, când sunt aprinse, de asemenea crucea de deasupra turlei princi-pale este iluminată electric, împrăştiind razele sale, ca un far luminos, până în depărtare. În faţa bisericii, şi din îndemnul vlădicii, s-a ridicat un admirabil baptisteriu (arhitect V. Voiţehovschi), aşa cum există în ţară numai lângă istorica şi legendara biserică de la Curtea de Argeş.

SFINTIREA
Dorinţa preasfinţitului Episcop Visarion şi a întregii populaţii era ca sfinţirea catedralei să se săvârşească în toamna anului 1933, îndată după terminarea ei. Dar totodată vlădica şi eparhia râvniră să-l vadă şi la sfinţire, cum a fost la întemeiere, pe Maiestatea sa regele Carol al II-lea. Cum însă Maiestatea sa a fost prea ocupat cu alte lucrări şi totodată intrasem prea mult în toamnă, cu vreme rea ce putea împiedica pe credincioşii satelor să vină în număr cât mai mare, a rămas ca sfinţirea să aibă loc, potrivit şi dorinţei Maiestăţii sale Regelui, în primăvara sau toamna anului 1934…
Oraşul Bălţi este în plină sărbătoare. Freamătă de la un capăt la altul de mulţime care aşteaptă să li se împlinească şi dorinţa atât de vie a sfinţirii măreţei catedrale. De mai bine de o lună de zile asistă zi de zi la pregătirile ce se fac, mai ales, de către clerul episcopiei.
Începând cu ziua de sâmbătă, 1 iunie, sosesc înalţii oaspeţi. În după amiaza aceleiaşi zile, la orele 5, în biserica Sf. Apostoli s-a săvârşit de preasfinţitul Episcop Cosma şi arhiereul Grigorie privegherea, la care a asistat mulţime mare de norod, încât biserica şi curtea erau neîncăpă¬toare.
Tot atunci s-a hotărât ca antiminsul cu sf. Moaşte să fie aduse la noua catedrală a doua zi dimineaţa, înainte de sosirea înalţilor oaspeţi.
Duminică, 2 iunie 1935. La ora 10, la gara Pământeni din Bălţi coboară din trenul regal M.S. Regele Carol al II-lea, înalt, tânăr şi voinic, îmbrăcat în alb, în măreaţa uniformă a trupei de gardă cu coif strălucitor, având o splendidă înfăţişare împărătească, însoţit de Marele Voievod Mihai, moştenitorul tronului, îmbrăcat în uniforma elevilor şcolii militare de aviaţie şi urmat de generalul Ilasievici, mareşalul palatului. Pe peronul gării aşteptau: domunul G.Tătărescu, prim-ministru; Al. Lapedatu, ministru al cultelor; I.Inculeţ, ministru al internelor; Dr.C. Angelescu, ministru al şcolilor; general Paul Anghelescu, ministru al armatei; I.Nistor, ministrul muncii; E.Tiţeanu, subsecretar de stat la ser¬viciul presei; P.S.Visarion, însoţit de protoiereul Silvestru Vatrici; ge¬neral Toma Dumitrescu, comandantul Corpului 4 Armată; general Gheorghiu, comandantul diviziei a 14-a Bălţi; P. Vrabie, primarul municipiului Bălţi; C.Satmary, prim preşedinte al tribunalului; Gr.Mihuţa, prim procuror, şi alţi fruntaşi ai oraşului Bălţi.
La coborâre, M.S.Regele şi Marele Voievod sunt întâmpinaţi cu urale nesfârşite. Primarul oraşului prezintă tradiţionala pâine şi sare, iar muzica militară intonează imnul regal.
Spre catedrală, de la gară, se formează un cortegiu, care a însoţit pe auguştii oaspeţi până la catedrală, în chipul următor: calea o deschide chestorul oraşului, care merge înaintea tuturor; vine apoi un escadron din Regimentul 6 Roşiori.
În întâiul automobil deschis, era M.S.Regele însoţit de Marele Voievod, veneau apoi mareşalul curţii şi ofiţerii casei regale. Un alt escadron călare închidea cortegiul, după care urmau apoi automobilele membrilor înaltului guvern şi alţi înalţi oaspeţi. Tot lungul drumului poporul şi elevii şcolilor cu flori în mână primeau pe suveranii lor cu urale nesfârşite.
La catedrală, pe străzile din jurul ei, lumea forma o masă compactă, întregul oraş şi întreaga regiune veniseră cu mic cu mare să ia parte la o solemnitate aşa de rară. Prin grija Consiliului eparhial, s-a făcut un foarte frumos aranjament în curtea catedralei.
De jur-împrejur, stâlpii grilajului înconjurător sunt ornaţi cu steaguri. De asemenea pe catedrală, în pridvorul din faţa ei, fâlfâie tricolorul, din¬spre sud işi arată culorile steagul grec, iar dinspre nord, steagul polonez. Sunt prezente şi steagurile celor trei neamuri care şi-au trimis ierarhii să săvârşească slujba sfinţirii catedralei din Bălţi.
De la poartă şi până la baptisteriul din faţa catedralei se află în rând, îmbrăcaţi în veşminte albe, un număr de peste 100 de preoţi, iar pe treptele de la intrare aşteaptă începerea solemnităţii înalţii ierarhi şi clerul, care vor oficia sfintele slujbe. Toţi sunt îmbrăcaţi în odăjdii scli¬pitoare. Într-o tribună, la marginea curţii, dinspre strada principală, au luat loc doamnele, toate îmbrăcate în costume naţionale sau în haine albe de sărbătoare. În partea dreaptă a curţii au luat loc bărbaţii, iar în cea stângă, femeile, cordoanele din urmă fiind alcătuite de elevii şco¬lilor. Cer înnourat. Era ră¬coare şi toată lumea voioa¬să. Se aud semnalele cortegiul regal se apropie de catedrală. Vine Regele!
Maiestatea sa coboară împreună cu prinţul la poarta principală a catedralei, unde preasfinţitul Episcop Visarion, înconjurat de epitropii bisericii, domnii Eufimie Popovici, fost pre¬fect şi senator, generalul Berg din armata rusă şi I.Bjola, învăţător pensionar, părintele-consilier I D.Iavorschii şi protoiereul oraşului S.Vatrici, prezintă Maiestăţii sale sf Evanghelie şi sf Cruce pe care M. S. și Marele Voievod le sărută, iar epitropii le prezintă pâinea şi sarea tradiţională. Fanfara militară intonea-ză imnul regal, iar odată cu ea cântă întreg poporul, clerul şi elevii şcolilor, acompaniaţi de sunetul clo-potelor, care se nimeresc a fi în acelaşi ton cu fanfara, dând o puternică armonie îngerească şi producând în mulţime un freamăt sufle¬tesc greu de descris.
Maiestatea sa Regele trece în revistă compania de onoare, apoi este condus de preasfinţitul Episcop Visarion la locul slujbei, în faţa catedralei.
Începe slujba sfinţirii. Binecuvântarea o dă I.P.S. Mitropolit Maximos al Halkidonului, trimisul patriarhiei din Constantinopol. Corul celor peste 100 de clerici cântă “Hristos a înviat”, umplând de armonie întreaga fire.
Se începe înconjurarea bisericii. În frunte este un călugăr care bate toaca de lemn, urmat de steagurile bisericeşti, corul clerului, înalţii ierarhi, M.S. Regele cu Marele Voievod, casa regală şi ceilalţi înalţi demnitari ai statului. Terminându-se înconjurarea bisericii, procesiunea se opreşte din nou în faţa bisericii. Antiminsul cu sf. Moaşte, Sf. Evanghelie şi Crucea sunt puse pe o masă. Iar când se citeşte rugăciunea “Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru”, M.S.Regele şi Marele Voievod îngenunchiază odată cu înalţii ierarhi slujitori. Această clipă devine pro¬fund impresionantă pentru tot poporul. Pilda M.S. şi a prinţului moşte¬nitor este urmată de toţi membrii guvernului şi de întregul popor. Toţi îngenunchiază şi ascultă în tăcere cucernică rugăciunea rostită de preasfinţitul episcop Cozma al Dunărei de Jos. Apoi tot preasfinţia sa, ridicând sfintele moaşte şi punându-le la frunte, porneşte spre intrarea catedralei, unde, oprindu-se în faţa uşilor închise, pronunţă cuvintele: “Ridicaţi, boieri, porţile voastre ca să intre împăratul slavei”, iar dinăuntru i se răspunde după rânduială: “Cine este împăratul măririlor?” şi celelalte. Maiestatea sa Regele taie cordonul tricolor şi, descbizându-se porţile măreţei catedrale, pătrunde îndată înăuntrul ei feieric luminat, împreună cu clerul deservent şi înalţii oaspeţi.
Condus de preasfinţitul Episcop Visarion, M.S. Regele s-a îmbrăcat în altar în cămaşa albă rituală, iar Marele Voievod într-o cămaşă de culoare mov, amândouă cu cingătoare de aur, în cămăşi albe s-au mai îmbrăcat de asemenea toţi ierarhii, procedând apoi la spălarea sfintei mese cu miresme, potrivit rânduielilor bisericeşti. După terminarea slujbei sfinţirii, preasfmţitul Episcop Visarion a prezentat ca dar M.S. Regelui din partea clerului eparhiei o frumoasă icoană lucrată în întregime în aur, apoi a rostit următoarea cuvântare: «Sire, din cercetarea cu luare aminte a enormului film, ce ne desfăşoară isto¬ria lumii, din cele mai depărtate vremi şi până în zilele noastre, înţelep¬ciunea ordonată vede că toate sistemele de conducere pentru popoare, cele care sprijină mai puternic alcătuirile sociale, atât ale oamenilor cu viaţa primitivă, cât şi a celor mai civilizate ţări, sunt cele ce se înte¬meiază pe credinţa religioasă. Nimic nu a zbuciumat mai mult viaţa oamenilor, decât rânduelile cârmuitoare de obârşie omenească, pornind fie din denaturatele teorii sociale moderne încă în curs de experimenta¬re; şi, dimpotrivă, nimic nu a păstrat, în orice aspre împrejurări, sufletul şi viaţa, şi bunăstarea oamenilor mai solid şi constant, decât rânduielile vieţii religioase, când au fost aplicate cu toată înţelepciunea trebuitoare. Miezul acestor cuvinte este de o putere formidabilă, fiindcă rezultă din constatări făcute în istoria popoarelor mii de ani şi nu poate fi decât negat sau denaturat, dar niciodată nimicit nici de forţă, nici de dialec-tică, nici de orice fel de discuţie vanitoasă ori savantă politică, pentru că temeiul acestui miez porneşte din obârşii infinit superioare rânduielilor date de mintea omenească pururea şubredă şi în continuă prefacere. Iar în legătură cu acest adevăr, se mai constată iarăşi că rânduielile reli-gioase în desfăşurarea vieţii omeneşti individuale, ca şi în întocmirile de stat ale popoarelor, au dat roade însutite ori au fost în scădere, în măsura în care ele au fost respectate şi sprijinite sau înlăturate de rânduielile minţii omeneşti. Sire, cunoscând cu toţii că acest puternic factor sufletesc a păstrat şi a purtat şi poporul nostru, oţelindu-l prin atâtea feluri de frământări în cursul veacurilor vieţii sale, datori suntem a i-l păstra şi sprijini mereu în cea mai mare măsură, pentru că poporul nostru-vorbim de adâncul lui-este religios, el ţine la religia lui şi o foloseşte mai presus de orice alte călăuze vremelnice, ca pe cea mai solidă cârmă a vieţii sale.
în slujba acestei aşa de însemnate laturi sufleteşti a poporului fiind şi noi, şi a instituţiei sale, adică a bisericii creştine din acest colţ de ţară, iată, Sire, am împlinit rostul venirii noastre aici, spre a întemeia o epis¬copie, am împlinit şi cuvintele Maiestăţii voastre rostite într-un elan de entuziasm îndrumător, celor ce erau de faţă acum zece ani, la înte¬meierea edificiului în care ne găsim din nou astăzi, spre a-l vedea ter¬minat: “Pe când aiurea bisericile se dărâmă, noi să le zidim”.
Catedrala aceasta, la a cărei intemeiere aţi binevoit a adăugă atunci sărbătoreşte, ca şi astăzi, prezenţa Maiestăţii voastre, alături de Damian, Patriarhul Ierusalimului, acum este gata. Regretăm numai că întru zidirea ei nu am avut cât trebuia sprijinul cuvenit din partea cârmuirii cen¬trale a ţării, precum de asemenea nici a factorilor locali, ceea ce a prici¬nuit întârzierea altor acţiuni din partea bisericii acestei eparhii. A fost însă, se vede, voia lui Dumnezeu, ca atât această catedrală, cum şi toată aşezarea reînfiinţatei Episcopii a Hotinului, să se realizeze prin râvna clerului său şi, îndeosebi, cu sprijinul ţăranilor acestei eparhii. Şi acest lucru ne mângâie infinit…
Şi întrucât acest sf. locaş, la fel cu celelalte 57 biserici zidite sau se zidesc din nou, şi cele 360 reparate şi în curs de reparaţie în vremea acestor zece ani de la reînfiinţarea eparhiei noastre, e produsul râvnei clerului şi dragostei de Dumnezeu şi al dărniciei creştineşti a poporului acestui colţ de ţară, credem, Sire, că sufletul vostru se va bucura cunoscând acest lucru. Căci locuitorii fiind religioşi, de la sine se înţelege, ei alcătuiesc o latură de popor cuminte, muncitor şi statornic, şi prin acestea se arată că «La Nistru este strajă», iar truda venirii Maiestăţii voastre în mijlocul unui asemenea popor este pentru dânsul şi o aleasă răsplată şi o bucurie mult meritată. Mulţumind Maiestăţii voastre pentru asemenea nemărginită bucurie ce aţi binevoit a ne face, nouă, clerului şi locuitorilor oraşului Bălţi, venind la sfinţirea acestei catedrale, vă exprimăm profundă, respectuoasă recunoştinţă. Mulţumind înaltului cler, care a binevoit a adăuga, prin participarea şi prezenţa sa, rugăciunile şi strălucirea slujbei sfinţitoare a acestei cate¬drale, îl asigurăm de calda noastră dragoste în Domnul.
Iar mulţumind mai presus de toate bunului Dumnezeu, că ne-a învrednicit a termina acest sfânt al Său locaş, dobândind astfel de astăzi înainte în acest oraş încă un sfânt altar, în care să aducem slujire şi slavă Dumnezeului nostru lisus Hristos, îl rugăm să-l ocrotească spre a fi, până la sfârşitul veacurilor, loc în care poporul să capete luminarea lui sufletească prin sfintele sale învăţături şi biserică în care să se ridice rugăciuni pentru ocrotirea ţării Moldova».
IMNUL CATEDRALEI, “SF. ÎMP. CONSTANTIN Şl ELENA”, din Bălţi
Veniţi, creştini, cu-nsufleţire
în faţa noului altar
și-adânc prinos de mulţumire
aduceţi Domnului în dar.

Sub nalte bolţi de catedrală,
pe Domnul sfant îl lăudaţi.
Şi-a ctitorilor osteneală
în veci să binecuvântaţi.

Strămoşii au avut cu toţii
un mare nume de creştin.
Vom preamări şi noi, nepoţii,
pe Dumnezeu în veci. Amin.
Preot Anton Luţcan
(Muzica textului nu s-a păstrat)


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.