versiunea moldoveneasca русская версия


Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Începe perioada Triodului: Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață!

Începe perioada Triodului: Ușile pocăinței deschide-mi, Dătătorule de viață!

3 февраля 2017

Începînd cu Duminica Vameşului şi a Fariseului pînă în Sîmbăta Mare, Biserica Ortodoxă parcurge o perioadă de 10 săptămîni, numită și Perioada Triodului. Primele 3 săptămîni sunt pregătitoare înainte de Postul Învierii Domnului şi 7 de post, nevoință și multă rugăciune. Sfînta Biserică a rînduit acest timp pentru călătoria către marea sărbătoare a Învierii Domnului, cu o pregătire specială care se desfășoară după anumite slujbe liturgice, un răstimp cu neîncetate strădanii duhovnicești-pocăință, rugăciune, și fapte bune, ca prin practicarea lor... 

Să nu fii ca fareseul comparându-te mereu cu alții

Să nu fii ca fareseul comparându-te mereu cu alții

2 февраля 2017

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Studiu enciclopedic despre mănăstirea Izvoare

Repere istorice. Mănăstirea cu hramul închinat Sf. M. Mc. Dumitru este amplasată la 2 km înainte de intrarea în satul Izvoare, raionul Făleşti. Satul este amplasat pe un povârniş din preajma Prutului, iar denumirea vine de la izvoarele din împrejurimi. Atestat documentar la 14 octombrie 1610. Mai bine de trei secole aceste pământuri au fost proprietatea dinastiei Bantâş[1] Prima biserică este atestată la 1809, fiind din nuiele, cu pereţii muruiţi şi acoperită cu stuf, iar hramul era Sf. Parascheva[2]. Biserica a fost construită în anul 1793 şi amplasată în cimitirul vechi al satului, având şi o clopotniţă. Acest lăcaş a ars în urma unui incendiu. La începutul sec. XIX preot era Vasile Popovici, iar dascăl Toader Turovici. În anul 1835 aici slujea preotul Timofei Delinschi.

În anul 1907 proprietarul Dimitrie Bantâş ctitoreşte noua biserică din căramidă cu hramul Sf. Dumitru, dar în alt loc, mai retras în pădure, la margine de sat, să aibă acces şi satele Risipeni şi Bocşa. Se presupune că neavând biserică în urma incendiului, la anul 1900 începe noua biserică, de o rară frumuseţe, zidită în cinstea fiicei mai mici a boierului.

Iată ce mărturie vine de la localnicul Constantin Ursachi: “Această istorioară o cunosc de la bunelul meu, Vasile Rotaru, iar dumnealui o cunoștea de la tatăl său, Nichita Rotaru.

Dinastia Bantîș stăpîneau aceste pământuri de pe la începutul  secolului al XVII-lea între anii 1900-1907, cu suportul unei persoane din această dinastie și anume Dumitru Bantîș, boier pe moșia satului Izvoare construiește lăcașul sfânt – biserica cu hramul „Sfîntul Dumitru”.

Boierul Dumitru Bantîș era un om de o cultură înaltă, un gospodar bun în agricultură, avea calități deosebite în construcții și în inginerie pe acele timpuri. Avea de toate, trăia într-un conac boieresc cu 3 niveluri. Pereții din afară erau îmbrăcați cu plăci de marmură de culoare albăstrie, iar înăuntru erau îmbrăcați cu marmură de culoare albă, spoită cu fire de culoare aurie. Era bogat, dar avea și o durere mare în suflet, pe care nicidecum nu o putea tămădui.

Această durere era fiica lui mai mică, pe care o chema Duduca.[3] Ea s-a născut cu handicap. Prin ce se manifesta boala fetiței? În primul rînd, rămînea în creștere față de ceilalți copii, era mai scundă, era retrasă, puțin comunica, puțin se juca cu ceilalți copii, era singuratică, dar era foarte frumușică. Îi plăceau plimbările în sînul naturii, mai ales pe cărărușile din pădurea care se afla chiar alături de curtea boierească. Îi plăcea să strângă floricelele care creșteau în apropiere.

Boierul Bantîș știa, că fiica lui cea mai iubită, Duduca, mult n-o să trăiască. Atunci se hotărăște ca în cinstea ei, în memoria fiicei, să construiască o bisericuță mică – ca și ea mică, dar foarte frumoasă în stil Italian, singuratică ca și ea, mai departe de sat, în marginea unei păduri. Acolo iubea ea mult să se afle, înconjurată de florile pădurii, pe care îi era drag să le strângă.

La puțin timp după terminarea construcției bisericii, fiica lui dragă, Duduca, moare. Locul de odihnă pe veci este ales de tatăl fetiței, Dumitru Bantîș, și anume lângă altarul bisericii din partea de unde răsare soarele.”[4]

Potrivit Anuarului eparhial în anul 1922 locul preotului-paroh era vacant, iar cântăreţ era Ioan Brodeţchi, de 26 ani, absolvent al Şcolii de cântăreţi şi era pus în serviciu din anul 1922.[5] În anul 1924 preot-paroh este rânduit Nicolae Zlota, urmat din anul 1929 de dascălul Ignatie Moldovanu, care slujeşte circa 10 ani.

În perioada sovietică slujeşte părintele Grigorie Lupaşcu, dascăl Haralambie Dilion. În anul 1956 biserica este închisă.

Între anii 1964-1974 a fost alipit şi construit un depozit de îngrăşăminte şi chimicale, care ulterior arde în urma incendiului şi are de suferit cupola şi acoperişul bisericii.

În anul 1990 începe reconstrucţia lăcaşului, în acest sens fiind invitaţi arhitecţi de la Academia Teologică din Sankt Petersburg, Rusia. La renovarea bisericii participă activ gospodăria “Floarea Moldovei”. De rând cu sfântul lăcaş este construită cristelniţa, este lărgit, amenajat şi împrejmuit cu gard teritoriul bisericii. Din vechea biserică s-au păstrat doar icoanele şi 5 clopote, rămânând urmele unei vechi fresce.

Biserica este sfinţită la 8 noiembrie 1992 de către episcopul de Bălţi Petru (Păduraru).

“Mai târziu, în 1993, bunii noştri oameni de credinţă ortodoxă au făcut o solicitare către Mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei ÎPS Vladimir să binecuvânteze construcţia unei noi biserici în centrul satului, fiindcă pentru oamenii în vârstă era prea greu să se deplaseze la 2 kilometri de la sat.

Dar Mitropolitul ne-a întrebat: “Dar ce o să facem cu biserica veche?”

I-am răspuns: “Să binecuvântaţi să fie un schit pentru toate satele din împrejurime”

Şi ne-a binecuvântat, pentru ce îi mulţumim”[6]

Însă reorganizarea bisericii Sf. Dumitru într-o obşte monahală a durat aproximativ 15 ani.

După redeschidere, primul preot-paroh a fost părintele Mihail Chiorescu, urmat de preotul Fiodor Mihăescu, care construieşte primele chilii pentru viitorii călugări.

Primul administrator al nou-înfiinţatului schit a fost ieromonahul Panelimon (Josan).

Din anul 2007 vine ca stareţ ieromonahul Zosima Aftene, care adună şase nevoitori şi aşezământul dobândeşte statut de mănăstire.

Ctitori. Cei care au contribuit dintru început la reconstrucţia lăcaşului au fost Vasile şi Feodosia Ursachi, apoi printre principalii ctitori sunt înscrişi Toderică Margine, Marin Dilion, Gheorghe Dilion şi Grigore Vitic.

Domeniul mănăstiresc. Nevoitorii prelucrează 2 ha de pământ alocate mănăstirii şi amenajează teritoriul mănăstiresc.

Complexul monahal. În prezent se construiesc noi chilii şi a un hotel pentru pelerini. S-au înnoit vasele liturgice. A fost instalată o răstignire de lemn la intrarea în biserică. Sf. Litughie este oficiată în zile de sărbători, precum şi în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică. Gândul fraţilor este să liturghisească zilnic.

Mănăstirea este în aşteptarea unor noi vieţuitori, iar creştinii din localitate vor să vadă sfântul aşezământ inclus în itinerarul celor mai reprezentative mănăstiri ale republicii: „Astăzi avem o mănăstire mai rar întâlnită, la care vin credincioşi din tot raionul. Ar fi bine să fie inclusă în schema turistică a republicii, fiindcă e numai la o distanţă de 4 kilometri de la traseul principal Sculeni-Făleşti-Bălţi”[7]

„După înfiinţarea episcopiei de Bălţi şi Făleşti, episcopul Marchel acordă o atenţie deosebită acestui locaş Sfânt. Vin credincioşi din toate părţile, iar cele două biserici[8] ţin legătură permanentă pentru a satisface cerinţele credincioşilor”[9]

 

Prot. Octavian Moşin

material elaborat în cadrul  Institutului de Studii Enciclopedice a AŞM


[1] Numele nu este exact, deoarece în izvoare figurează diferit: Bantaş, Bantăş, Bantiş, Bantâşu şi Bantoş.

[2] Potrivit altor mărturii biserica ar fi avut hramul în cinstea Sf. Ioan Botezătorul.

[3] Se că era dezmierdată Duduţa, iar prenumele ei era Dumitriţa şi hramul bisericii a fost ales după numele fetei.

[4] Vasile Rotaru. Izvoare din izvoare, “Ericon” SRL, Chişinău, 2011, pag. 88.

[5] Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului (Basarabia), ediţie oficială, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1922, pag. 27.

[6] Vasile Rotaru. Izvoare din izvoare, “Ericon” SRL, Chişinău, 2011, pag. 25.

[7] Ibidem, pag. 25.

[8] Este vorba de biserica mănăstirii şi noua biserică din satul Izvoare sfinţită la 26 octombrie 1999 cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

[9] Vasile Rotaru, Mănăstirea Izvoare, Făleşti, în ziarul „Curierul Ortodox”, 13 iunie 2008, pag. 5.

Sursa: manastiri.md Foto: Pr. Mihail Bortă

 

EGUMENUL

IMG_0747Egumenul Zosima (Igor Aftene), stareţ, născut la 11 ianuarie 1974, satul Hlina, raionul Briceni, într-o familie de pedagogi.

A absolvit 11 clase în satul Tănătari, raionul Căuşeni. Pe data de 28 august 1999 a fost tuns în călugărie la mănăstirea Noul Neamţ, Chiţcani, de către Episcopul Dorimedont (Cecan). Hirotonit ierodiacon de acelaşi episcop la mănăstirea Hagimus la 14 decembrie 1999.

Hirotonia în treapta preoţească a fost săvârşită tot de episcopul Dorimedont la mănăstirea Noul Neamţ la 16 iulie 2000.

Începând cu 7 octombrie 2007 este numit stareţ al schitului Izvoare de către episcopul Marchel de Bălţi şi Făleşti.

OBȘTEA

IMG_0753

FOTO

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.