versiunea moldoveneasca русская версия


Adunarea creștinilor din cartierul Dacia, orașul Fălești

Adunarea creștinilor din cartierul Dacia, orașul Fălești

20 августа 2017

Duminică, 20 august 2017, în orașul Fălești, cartierul Dacia, a avut loc adunarea creștinilor pentru construcția unei noi biserici cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”. Adunarea a fost convocată de preotul responsabil pentru cartierul Dacia, părintele Ioan Buciuceanu. La întrunire a fost prezenți: părintele — blagocin Oleg Fistican; primarul orașului Vladimir Rusu, dar și alte persoane care s-au implicat la primele etape ale construcției bisericii. Părintele Oleg a prezentat creștinilor o dare de seamă  

Mesajul de felicitare al ÎPS Mitropolit Vladimir, adresat PS Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, cu ocazia aniversării zilei de naștere

Mesajul de felicitare al ÎPS Mitropolit Vladimir, adresat PS Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, cu ocazia aniversării zilei de naștere

18 августа 2017

Cu ocazia aniversării a 58 de ani din ziua nașterii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Vladimir a adresat Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, un mesaj de felicitare, în care se menționează: „Preasfinția Voastră, în zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine.  

Felicitare pentru Preasfințitul Marchel cu prilejul aniversării zilei de naștere.

Felicitare pentru Preasfințitul Marchel cu prilejul aniversării zilei de naștere.

17 августа 2017

Prea Sfinţiei Sale, Prea Sfinţitului MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti. Prea Sfințite Stăpîne, primiți coordiale felicitări prilejuite Zilei de naștere a Prea Sfinției Voastre. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască sănătate, pace și bucurii duhovnicești. Harul Sfîntului Duh să Vă dea puteri de a lucra în ogorul Domnului spre înflorirea Bisericii lui Hristos. Întru mulți și fericiți ani, Stăpîne. Cu dragoste și respect, administrația Eparhiei de Bălți și Fălești.  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul zilei de naștere.

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul zilei de naștere.

17 августа 2017

Înalt Prea Sfințite Stăpîne Mitropolit Vladimir, primiți, rogu-Vă, cele mai sincere felicitări, prilejuite de ziua nașterii Dvs. Fie ca Bunul nostru Dumnezeu să Vă aibă în nemijlocita Sa apropiere de acum și pînă-n veac. La mulți ani, Stăpîne! Cu stimă Episcopul Marchel.  

Preasfințitul Marchel a participat la slujba praznicală cu prilejul jubileului celor 50 de ani de la naștere a arhimandritului Nicolae Roșca

Preasfințitul Marchel a participat la slujba praznicală cu prilejul jubileului celor 50 de ani de la naștere a arhimandritului Nicolae Roșca

16 августа 2017

Ziua de miercuri, 16 august 2017, a fost una semnificativă pentru duhovnicul — administrator al mănăstirii Ciuflea, PC Nicolae Roșca și anume celebrarea celor 50 de ani de la naștere. La slujba festivă au participat toți ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova, un impunător sobor de preoți și diaconi, numeroși credincioși dornici de a se ruga alături de soborul arhieresc și preoțesc.  

Armele credinței.

Armele credinței.

12 августа 2017

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei... 

Ghicitori pentru școala duminicală

Ghicitori pentru școala duminicală

5 августа 2017

GHICITOAREA NR. 1 Nascatoare Preacurata Odraslita-ntre evrei, Ioachim ii fuse tata, Iara Ana mama ei. R:  

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

31 июля 2017

Sa nu te deznadajduiesti omule, nici sa nu te departezi de rugaciuni, ci sa mergi la biserica. Pacatos fiind, roaga-te cu suspine, lui Dumnezeu si-ti va da tie iubirea Sa de oameni si iertare de pacatele tale. Dar, daca vei deznnadajdui, nevrand sa vii la pocainta, apoi, te dai, pe tine insuti, in stapanirea satanei. Sau, daca, indoindu-te, nu mergi la pocainta, faci impiedicare dumnezeiescului dar,  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

27 июля 2017

Înalt Preasfințite Stăpîne, primiți, rogu-vă, un sincer “LA MULȚI ANI!” în această zi, cînd Sfînta Biserică prăznuiește pomenirea acoperitorului Dvs. ceresc – Sfîntul Întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir. Vă doresc ca în această și în orice altă zi să vă aibă Dumnezeu în pază Sa cea sfîntă, să Vă înzestreze cu daruri cerești, călăuzindu-Vă spre Împărăția Lui cea veșnică. Cu fiesc respect – episcopul Marchel  

Orbirea duhovnicească

Orbirea duhovnicească

22 июля 2017

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! deschide ochii mei, şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalm 118, 18). Cel orb cu trupul îşi cunoaşte nenorocirea prin mijlocirea minţii – însă cine va putea încredinţa sufletul că este orb duhovniceşte? Cel orb cu trupul nu îşi iubeşte starea, însă cel orb duhovniceşte îşi iubeşte, de obicei, întunericul. Cel orb cu trupul iubeşte şi năzuieşte lumina cea materială, însă pentru cel orb cu duhul lumina... 

Uşile pocşin?ei

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.


În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 


In ajunul acestei zile, Sambata, la Vecernie, cartea liturgica folosita de-a lungul Postului Pastelui – Triodul – isi face prima sa aparitie, iar texte din el sunt adaugate la imnurile si rugaciunile de rand ale slujbelor saptamanale de Inviere. Acestea dezvolta urmatorul aspect major al pocaintei: smerenia.

Pericopa evanghelica (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, care considera ca se supune tuturor cerintelor religiei. El este sigur pe sine si mandru de el. In realitate, totusi, el a falsificat sensul religiei. El o reduce, astfel, la observatii [la respectarea unor prescriptii, n.n.] exterioare si isi masoara cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o da la templu. Insa vamesul se smereste pe sine si smerenia sa il indreptateste pe el in fata lui Dumnezeu. Daca exista o calitate morala aproape desconsiderata si chiar negata astazi, aceea este smerenia. Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine. Smerenia se bazeaza pe faptul ca omul nu poate realiza nimic prin el insusi si chiar ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca Unul Care tot timpul “acorda credit” pentru realizarile si faptele bune ale omului. Smerenia – fie individuala sau comuna, etnica sau nationala – este privita ca un simbol al slabiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevarat. Chiar si bisericile noastre, nu sunt ele imbibate cu acelasi spirit al fariseului? Nu dorim noi ca orice contributie, orice “fapta buna”, tot ceea ce facem pentru Biserica sa fie cunoscut, laudat, sa fie mediatizat?

Dar ce este atunci smerenia? Raspunsul la aceasta intrebare pare a fi unul paradoxal, pentru ca isi are radacinile intr-o afirmatie aparent neobisnuita: Dumnezeu Insusi este smerit! Totusi, pentru acela care-L cerceteaza pe Dumnezeu si-L contempla in Creatia Sa si in lucrarile Sale de mantuire, este evident ca smerenia este, intr-adevar o virtute divina, adevaratul continut si stralucirea acestei slave care, asa cum cantam in timpul Sfintei Liturghii, umple cerul si pamantul. In mentalitatea noastra omeneasca avem tendinta de a opune “slava” si “smerenia” – ultima fiind pentru noi un semn de slabiciune. Pentru noi ignoranta si incompetenta sunt cei doi factori ce ne determina sa ne simtim smeriti. Aproape ca este imposibil sa “traduci in fapt” omului modern, hranit din publicitate, din afirmarea de sine si dintr-o nesfarsita lauda de sine, ca tot ceea ce este intr-adevar desavarsit, frumos si bun este in acelasi timp in mod firesc smerit; datorita desavarsirii sale nu necesita in niciun fel “publicitate”, slava exterioara sau “adulare”. Dumnezeu este smerit pentru ca este desavarsit; smerenia Lui este slava Sa si sursa adevaratei frumuseti, perfectiuni si bunatati. Oricine se apropie de Dumnezeu si-L cunoaste devine imediat partas la smerenia divina si este infrumusetat prin ea. Aceasta este taina Fecioarei Maria, Maica lui Hristos, a carei smerenie a facut-o bucuria intregii Creatii si cea mai mare revelatie a frumusetii pe pamant, taina tuturor sfintilor si taina fiecarei fiinte umane din timpul putinelor momente ale apropierii sale de Dumnezeu.

Cum poate deveni cineva smerit? Raspunsul, pentru un crestin, este simplu; contemplandu-L pe Hristos, smerenia divina intrupata, Cel prin Care Dumnezeu a descoperit, o data pentru totdeauna, slava Sa ca smerenie si smerenia Sa ca slava. “Astazi” a spus Hristos in noaptea supremei Sale smerenii, “Fiul Omului se preaslaveste si Dumnezeu Se preaslaveste in El“. Smerenia se invata contemplandu-l pe Hristos, Care a spus: “Invatati de la Mine, pentru ca sunt bland si smerit cu inima“. In cele din urma smerenia se invata masurand totul prin El, raportand totul la El. Fara Hristos, adevarata smerenie este imposibila, pe cand cu fariseul religia insasi devine un act de mandrie al realizarilor umane, o alta forma de marire de sine fariseica.

Perioada de post incepe, astfel, printr-o cautare, o rugaciune de smerenie, care este inceputul adevaratei pocainte. Pentru ca pocainta, mai presus de orice, este o reintoarcere la adevarata randuiala a lucrurilor, refacerea vederii limpezi asupra lucrurilor divine. Ea este inradacinata in smerenie si smerenia – dumnezeiasca si minunata smerenie – este rodul si sfarsitul pocaintei.

“Sa fugim… de vorba cea inalta a fariseului“, spune Condacul acestei zile, “si sa invatam inaltimea graiurilor celor smerite ale vamesului…“. Suntem la usile pocaintei si la cel mai solemn moment al privegherii de Duminica: dupa ce Invierea si aratarea lui Hristos au fost vestite – “Invierea lui Hristos vazand…” – cantam pentru prima data troparele ce ne vor insoti in intregul Post: «Uşile pocşin?ei…»

(Sursa: razbointrucuvant.ro) 
Doamne, cÎnd la Templu vin
s? m? rog şi s? m?-nchin,
s? n-am duh de fariseu,
ci ca vame?ul – şi eu:
tot p?catul meu plÎngÎnd
Înaintea Ta ?ezÎnd.

C?, ce fapte-a? face eu
s? m?-ndrept??esc mereu?
Înainte, ce s?-şi pun
s? m? lauzi c? sunt bună
F?-m? s?-n?eleg smerit
c? prin har sunt mÎntuit.

Fapte bune, c?te-or fi,
nu pot a m? mÎntui,
c? p?cat mai des eu fac
oric?t lupt s?-şi fiu pe plac.
Doamne, numai Tu mai poşi
s? ne izb?ve?ti pe toşi.

F?, prin lacrimi orişicÎnd
pocşin?? aducÎnd,
oricÎnd urc la Templul T?u,
de p?cat s?-mi par? r?u
şi ca vame?ul – de sus
mila Ta s-o cer, Iisus.

(Viorel Bar) 


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.