versiunea moldoveneasca русская версия


Triumful Ortodoxiei asupra iconoclaștilor

Triumful Ortodoxiei asupra iconoclaștilor

24 февраля 2018

Duminica Ortodoxiei este ziua numelui Bisericii şi a credinţei noastre. Restabilirea cultului Sfintelor Icoane a fost cea mai mare minune a credinţei noastre ortodoxe, după cum arată Stihira Utreniei: „Astăzi s-a arătat zi plină de bucurie şi de veselie, ca luminează lumina dogmelor celor prea adevărate şi străluceşte Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălţarea Sfintelor Icoane şi cu strălucirile chipurilor şi se face credincioşilor unire de Dumnezeu dăruită”. In primele veacuri creştine, Sfintele icoane  

Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Uşile pocşin?ei

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.


În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 


In ajunul acestei zile, Sambata, la Vecernie, cartea liturgica folosita de-a lungul Postului Pastelui – Triodul – isi face prima sa aparitie, iar texte din el sunt adaugate la imnurile si rugaciunile de rand ale slujbelor saptamanale de Inviere. Acestea dezvolta urmatorul aspect major al pocaintei: smerenia.

Pericopa evanghelica (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, care considera ca se supune tuturor cerintelor religiei. El este sigur pe sine si mandru de el. In realitate, totusi, el a falsificat sensul religiei. El o reduce, astfel, la observatii [la respectarea unor prescriptii, n.n.] exterioare si isi masoara cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o da la templu. Insa vamesul se smereste pe sine si smerenia sa il indreptateste pe el in fata lui Dumnezeu. Daca exista o calitate morala aproape desconsiderata si chiar negata astazi, aceea este smerenia. Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine. Smerenia se bazeaza pe faptul ca omul nu poate realiza nimic prin el insusi si chiar ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca Unul Care tot timpul “acorda credit” pentru realizarile si faptele bune ale omului. Smerenia – fie individuala sau comuna, etnica sau nationala – este privita ca un simbol al slabiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevarat. Chiar si bisericile noastre, nu sunt ele imbibate cu acelasi spirit al fariseului? Nu dorim noi ca orice contributie, orice “fapta buna”, tot ceea ce facem pentru Biserica sa fie cunoscut, laudat, sa fie mediatizat?

Dar ce este atunci smerenia? Raspunsul la aceasta intrebare pare a fi unul paradoxal, pentru ca isi are radacinile intr-o afirmatie aparent neobisnuita: Dumnezeu Insusi este smerit! Totusi, pentru acela care-L cerceteaza pe Dumnezeu si-L contempla in Creatia Sa si in lucrarile Sale de mantuire, este evident ca smerenia este, intr-adevar o virtute divina, adevaratul continut si stralucirea acestei slave care, asa cum cantam in timpul Sfintei Liturghii, umple cerul si pamantul. In mentalitatea noastra omeneasca avem tendinta de a opune “slava” si “smerenia” – ultima fiind pentru noi un semn de slabiciune. Pentru noi ignoranta si incompetenta sunt cei doi factori ce ne determina sa ne simtim smeriti. Aproape ca este imposibil sa “traduci in fapt” omului modern, hranit din publicitate, din afirmarea de sine si dintr-o nesfarsita lauda de sine, ca tot ceea ce este intr-adevar desavarsit, frumos si bun este in acelasi timp in mod firesc smerit; datorita desavarsirii sale nu necesita in niciun fel “publicitate”, slava exterioara sau “adulare”. Dumnezeu este smerit pentru ca este desavarsit; smerenia Lui este slava Sa si sursa adevaratei frumuseti, perfectiuni si bunatati. Oricine se apropie de Dumnezeu si-L cunoaste devine imediat partas la smerenia divina si este infrumusetat prin ea. Aceasta este taina Fecioarei Maria, Maica lui Hristos, a carei smerenie a facut-o bucuria intregii Creatii si cea mai mare revelatie a frumusetii pe pamant, taina tuturor sfintilor si taina fiecarei fiinte umane din timpul putinelor momente ale apropierii sale de Dumnezeu.

Cum poate deveni cineva smerit? Raspunsul, pentru un crestin, este simplu; contemplandu-L pe Hristos, smerenia divina intrupata, Cel prin Care Dumnezeu a descoperit, o data pentru totdeauna, slava Sa ca smerenie si smerenia Sa ca slava. “Astazi” a spus Hristos in noaptea supremei Sale smerenii, “Fiul Omului se preaslaveste si Dumnezeu Se preaslaveste in El“. Smerenia se invata contemplandu-l pe Hristos, Care a spus: “Invatati de la Mine, pentru ca sunt bland si smerit cu inima“. In cele din urma smerenia se invata masurand totul prin El, raportand totul la El. Fara Hristos, adevarata smerenie este imposibila, pe cand cu fariseul religia insasi devine un act de mandrie al realizarilor umane, o alta forma de marire de sine fariseica.

Perioada de post incepe, astfel, printr-o cautare, o rugaciune de smerenie, care este inceputul adevaratei pocainte. Pentru ca pocainta, mai presus de orice, este o reintoarcere la adevarata randuiala a lucrurilor, refacerea vederii limpezi asupra lucrurilor divine. Ea este inradacinata in smerenie si smerenia – dumnezeiasca si minunata smerenie – este rodul si sfarsitul pocaintei.

“Sa fugim… de vorba cea inalta a fariseului“, spune Condacul acestei zile, “si sa invatam inaltimea graiurilor celor smerite ale vamesului…“. Suntem la usile pocaintei si la cel mai solemn moment al privegherii de Duminica: dupa ce Invierea si aratarea lui Hristos au fost vestite – “Invierea lui Hristos vazand…” – cantam pentru prima data troparele ce ne vor insoti in intregul Post: «Uşile pocşin?ei…»

(Sursa: razbointrucuvant.ro) 
Doamne, cÎnd la Templu vin
s? m? rog şi s? m?-nchin,
s? n-am duh de fariseu,
ci ca vame?ul – şi eu:
tot p?catul meu plÎngÎnd
Înaintea Ta ?ezÎnd.

C?, ce fapte-a? face eu
s? m?-ndrept??esc mereu?
Înainte, ce s?-şi pun
s? m? lauzi c? sunt bună
F?-m? s?-n?eleg smerit
c? prin har sunt mÎntuit.

Fapte bune, c?te-or fi,
nu pot a m? mÎntui,
c? p?cat mai des eu fac
oric?t lupt s?-şi fiu pe plac.
Doamne, numai Tu mai poşi
s? ne izb?ve?ti pe toşi.

F?, prin lacrimi orişicÎnd
pocşin?? aducÎnd,
oricÎnd urc la Templul T?u,
de p?cat s?-mi par? r?u
şi ca vame?ul – de sus
mila Ta s-o cer, Iisus.

(Viorel Bar) 


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.