versiunea moldoveneasca русская версия


Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

23 июня 2017

Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie”, de lângă satul Izvoare , raionul Fălești, a fost gazda pentru o zi a mai multor sfințenii alese: icoana Sf.M.Mc.Pantelimon, racla cu un fragment din moaștele Sf.Ier.Luca din Crimeia și racla cu un fragment din moaștele Sf.Fer.Matrona de la Moscova. Cu acest prilej arhimandritul Zosima Aftene împreună cu obștea monahală a făcut priveghere de noapte și sfânta Liturghie la miezul nopții, considerând că gândurile și grijile lumești domină mai puțin pacea sufletului și liniștea rugăciunii.  

În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

Uşile pocşin?ei

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.


În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 


In ajunul acestei zile, Sambata, la Vecernie, cartea liturgica folosita de-a lungul Postului Pastelui – Triodul – isi face prima sa aparitie, iar texte din el sunt adaugate la imnurile si rugaciunile de rand ale slujbelor saptamanale de Inviere. Acestea dezvolta urmatorul aspect major al pocaintei: smerenia.

Pericopa evanghelica (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, care considera ca se supune tuturor cerintelor religiei. El este sigur pe sine si mandru de el. In realitate, totusi, el a falsificat sensul religiei. El o reduce, astfel, la observatii [la respectarea unor prescriptii, n.n.] exterioare si isi masoara cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o da la templu. Insa vamesul se smereste pe sine si smerenia sa il indreptateste pe el in fata lui Dumnezeu. Daca exista o calitate morala aproape desconsiderata si chiar negata astazi, aceea este smerenia. Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine. Smerenia se bazeaza pe faptul ca omul nu poate realiza nimic prin el insusi si chiar ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca Unul Care tot timpul “acorda credit” pentru realizarile si faptele bune ale omului. Smerenia – fie individuala sau comuna, etnica sau nationala – este privita ca un simbol al slabiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevarat. Chiar si bisericile noastre, nu sunt ele imbibate cu acelasi spirit al fariseului? Nu dorim noi ca orice contributie, orice “fapta buna”, tot ceea ce facem pentru Biserica sa fie cunoscut, laudat, sa fie mediatizat?

Dar ce este atunci smerenia? Raspunsul la aceasta intrebare pare a fi unul paradoxal, pentru ca isi are radacinile intr-o afirmatie aparent neobisnuita: Dumnezeu Insusi este smerit! Totusi, pentru acela care-L cerceteaza pe Dumnezeu si-L contempla in Creatia Sa si in lucrarile Sale de mantuire, este evident ca smerenia este, intr-adevar o virtute divina, adevaratul continut si stralucirea acestei slave care, asa cum cantam in timpul Sfintei Liturghii, umple cerul si pamantul. In mentalitatea noastra omeneasca avem tendinta de a opune “slava” si “smerenia” – ultima fiind pentru noi un semn de slabiciune. Pentru noi ignoranta si incompetenta sunt cei doi factori ce ne determina sa ne simtim smeriti. Aproape ca este imposibil sa “traduci in fapt” omului modern, hranit din publicitate, din afirmarea de sine si dintr-o nesfarsita lauda de sine, ca tot ceea ce este intr-adevar desavarsit, frumos si bun este in acelasi timp in mod firesc smerit; datorita desavarsirii sale nu necesita in niciun fel “publicitate”, slava exterioara sau “adulare”. Dumnezeu este smerit pentru ca este desavarsit; smerenia Lui este slava Sa si sursa adevaratei frumuseti, perfectiuni si bunatati. Oricine se apropie de Dumnezeu si-L cunoaste devine imediat partas la smerenia divina si este infrumusetat prin ea. Aceasta este taina Fecioarei Maria, Maica lui Hristos, a carei smerenie a facut-o bucuria intregii Creatii si cea mai mare revelatie a frumusetii pe pamant, taina tuturor sfintilor si taina fiecarei fiinte umane din timpul putinelor momente ale apropierii sale de Dumnezeu.

Cum poate deveni cineva smerit? Raspunsul, pentru un crestin, este simplu; contemplandu-L pe Hristos, smerenia divina intrupata, Cel prin Care Dumnezeu a descoperit, o data pentru totdeauna, slava Sa ca smerenie si smerenia Sa ca slava. “Astazi” a spus Hristos in noaptea supremei Sale smerenii, “Fiul Omului se preaslaveste si Dumnezeu Se preaslaveste in El“. Smerenia se invata contemplandu-l pe Hristos, Care a spus: “Invatati de la Mine, pentru ca sunt bland si smerit cu inima“. In cele din urma smerenia se invata masurand totul prin El, raportand totul la El. Fara Hristos, adevarata smerenie este imposibila, pe cand cu fariseul religia insasi devine un act de mandrie al realizarilor umane, o alta forma de marire de sine fariseica.

Perioada de post incepe, astfel, printr-o cautare, o rugaciune de smerenie, care este inceputul adevaratei pocainte. Pentru ca pocainta, mai presus de orice, este o reintoarcere la adevarata randuiala a lucrurilor, refacerea vederii limpezi asupra lucrurilor divine. Ea este inradacinata in smerenie si smerenia – dumnezeiasca si minunata smerenie – este rodul si sfarsitul pocaintei.

“Sa fugim… de vorba cea inalta a fariseului“, spune Condacul acestei zile, “si sa invatam inaltimea graiurilor celor smerite ale vamesului…“. Suntem la usile pocaintei si la cel mai solemn moment al privegherii de Duminica: dupa ce Invierea si aratarea lui Hristos au fost vestite – “Invierea lui Hristos vazand…” – cantam pentru prima data troparele ce ne vor insoti in intregul Post: «Uşile pocşin?ei…»

(Sursa: razbointrucuvant.ro) 
Doamne, cÎnd la Templu vin
s? m? rog şi s? m?-nchin,
s? n-am duh de fariseu,
ci ca vame?ul – şi eu:
tot p?catul meu plÎngÎnd
Înaintea Ta ?ezÎnd.

C?, ce fapte-a? face eu
s? m?-ndrept??esc mereu?
Înainte, ce s?-şi pun
s? m? lauzi c? sunt bună
F?-m? s?-n?eleg smerit
c? prin har sunt mÎntuit.

Fapte bune, c?te-or fi,
nu pot a m? mÎntui,
c? p?cat mai des eu fac
oric?t lupt s?-şi fiu pe plac.
Doamne, numai Tu mai poşi
s? ne izb?ve?ti pe toşi.

F?, prin lacrimi orişicÎnd
pocşin?? aducÎnd,
oricÎnd urc la Templul T?u,
de p?cat s?-mi par? r?u
şi ca vame?ul – de sus
mila Ta s-o cer, Iisus.

(Viorel Bar) 

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.