versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Uşile pocşin?ei

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

“Uşile pocşin?ei deschide-mi mie, D?t?torule de via?a, c? mÎnec? duhul meu la Biserica Ta cea sfÎnt?, purtÎnd locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Îndurat cura?este-l cu mila milostivirii Tale!
În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.


În c?r?rile mÎntuirii Îndrepteaz?-m?, N?sc?toare de Dumnezeu, c?ci cu p?cate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toata via?a mea; ci cu rug?ciunile tale spal?-m? de toat? necuraşia.
La multimea faptelor mele celor rele, cugetÎnd eu, ticalosul, m? cutremur de Înfrico?ata zi a judecaşii, ci Îndr?znind spre mila milostivirii Tale, ca David strig şie: Miluieste-m? Dumnezeule dup? mare mila Ta”.

 
 


In ajunul acestei zile, Sambata, la Vecernie, cartea liturgica folosita de-a lungul Postului Pastelui – Triodul – isi face prima sa aparitie, iar texte din el sunt adaugate la imnurile si rugaciunile de rand ale slujbelor saptamanale de Inviere. Acestea dezvolta urmatorul aspect major al pocaintei: smerenia.

Pericopa evanghelica (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, care considera ca se supune tuturor cerintelor religiei. El este sigur pe sine si mandru de el. In realitate, totusi, el a falsificat sensul religiei. El o reduce, astfel, la observatii [la respectarea unor prescriptii, n.n.] exterioare si isi masoara cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o da la templu. Insa vamesul se smereste pe sine si smerenia sa il indreptateste pe el in fata lui Dumnezeu. Daca exista o calitate morala aproape desconsiderata si chiar negata astazi, aceea este smerenia. Cultura in care traim ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine, al indreptatirii de sine. Smerenia se bazeaza pe faptul ca omul nu poate realiza nimic prin el insusi si chiar ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca Unul Care tot timpul “acorda credit” pentru realizarile si faptele bune ale omului. Smerenia – fie individuala sau comuna, etnica sau nationala – este privita ca un simbol al slabiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevarat. Chiar si bisericile noastre, nu sunt ele imbibate cu acelasi spirit al fariseului? Nu dorim noi ca orice contributie, orice “fapta buna”, tot ceea ce facem pentru Biserica sa fie cunoscut, laudat, sa fie mediatizat?

Dar ce este atunci smerenia? Raspunsul la aceasta intrebare pare a fi unul paradoxal, pentru ca isi are radacinile intr-o afirmatie aparent neobisnuita: Dumnezeu Insusi este smerit! Totusi, pentru acela care-L cerceteaza pe Dumnezeu si-L contempla in Creatia Sa si in lucrarile Sale de mantuire, este evident ca smerenia este, intr-adevar o virtute divina, adevaratul continut si stralucirea acestei slave care, asa cum cantam in timpul Sfintei Liturghii, umple cerul si pamantul. In mentalitatea noastra omeneasca avem tendinta de a opune “slava” si “smerenia” – ultima fiind pentru noi un semn de slabiciune. Pentru noi ignoranta si incompetenta sunt cei doi factori ce ne determina sa ne simtim smeriti. Aproape ca este imposibil sa “traduci in fapt” omului modern, hranit din publicitate, din afirmarea de sine si dintr-o nesfarsita lauda de sine, ca tot ceea ce este intr-adevar desavarsit, frumos si bun este in acelasi timp in mod firesc smerit; datorita desavarsirii sale nu necesita in niciun fel “publicitate”, slava exterioara sau “adulare”. Dumnezeu este smerit pentru ca este desavarsit; smerenia Lui este slava Sa si sursa adevaratei frumuseti, perfectiuni si bunatati. Oricine se apropie de Dumnezeu si-L cunoaste devine imediat partas la smerenia divina si este infrumusetat prin ea. Aceasta este taina Fecioarei Maria, Maica lui Hristos, a carei smerenie a facut-o bucuria intregii Creatii si cea mai mare revelatie a frumusetii pe pamant, taina tuturor sfintilor si taina fiecarei fiinte umane din timpul putinelor momente ale apropierii sale de Dumnezeu.

Cum poate deveni cineva smerit? Raspunsul, pentru un crestin, este simplu; contemplandu-L pe Hristos, smerenia divina intrupata, Cel prin Care Dumnezeu a descoperit, o data pentru totdeauna, slava Sa ca smerenie si smerenia Sa ca slava. “Astazi” a spus Hristos in noaptea supremei Sale smerenii, “Fiul Omului se preaslaveste si Dumnezeu Se preaslaveste in El“. Smerenia se invata contemplandu-l pe Hristos, Care a spus: “Invatati de la Mine, pentru ca sunt bland si smerit cu inima“. In cele din urma smerenia se invata masurand totul prin El, raportand totul la El. Fara Hristos, adevarata smerenie este imposibila, pe cand cu fariseul religia insasi devine un act de mandrie al realizarilor umane, o alta forma de marire de sine fariseica.

Perioada de post incepe, astfel, printr-o cautare, o rugaciune de smerenie, care este inceputul adevaratei pocainte. Pentru ca pocainta, mai presus de orice, este o reintoarcere la adevarata randuiala a lucrurilor, refacerea vederii limpezi asupra lucrurilor divine. Ea este inradacinata in smerenie si smerenia – dumnezeiasca si minunata smerenie – este rodul si sfarsitul pocaintei.

“Sa fugim… de vorba cea inalta a fariseului“, spune Condacul acestei zile, “si sa invatam inaltimea graiurilor celor smerite ale vamesului…“. Suntem la usile pocaintei si la cel mai solemn moment al privegherii de Duminica: dupa ce Invierea si aratarea lui Hristos au fost vestite – “Invierea lui Hristos vazand…” – cantam pentru prima data troparele ce ne vor insoti in intregul Post: «Uşile pocşin?ei…»

(Sursa: razbointrucuvant.ro) 
Doamne, cÎnd la Templu vin
s? m? rog şi s? m?-nchin,
s? n-am duh de fariseu,
ci ca vame?ul – şi eu:
tot p?catul meu plÎngÎnd
Înaintea Ta ?ezÎnd.

C?, ce fapte-a? face eu
s? m?-ndrept??esc mereu?
Înainte, ce s?-şi pun
s? m? lauzi c? sunt bună
F?-m? s?-n?eleg smerit
c? prin har sunt mÎntuit.

Fapte bune, c?te-or fi,
nu pot a m? mÎntui,
c? p?cat mai des eu fac
oric?t lupt s?-şi fiu pe plac.
Doamne, numai Tu mai poşi
s? ne izb?ve?ti pe toşi.

F?, prin lacrimi orişicÎnd
pocşin?? aducÎnd,
oricÎnd urc la Templul T?u,
de p?cat s?-mi par? r?u
şi ca vame?ul – de sus
mila Ta s-o cer, Iisus.

(Viorel Bar) 

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.