verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Tr?s?turile, istoricul şi efectul sectelor

M? mir c? asa degrab? treceşi de la cel ce va chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alt? Evanghelie, care nu este alta, dec?t c? sÎnt unii care v? tulbur? si voiesc s? schimbe Evanghelia lui Hristos. Chiar dac? noi sau un Înger din cer v-ar vesti alt? Evanghelie dec?t aceea pe care v-am vestit-o – S? FIE ANATEMA! Precum v-am spus mai Înainte, şi acum v? spun iar?şi: Dac? v? propov?duie?te cineva altceva dec?t aşi primit – S? FIE ANATEMA!


Trasaturile sectelor

Ereziile sau sectele sunt cu totul altceva dec?t ceea ce ne arata SfÎnta Scriptura despre Biserica. Ele sunt felurite grupari religioase, nascute din dezbinare si pentru dezbinare si purtÎnd În ele pecetea dezbinarii. Prin urmare, ele sunt lipsite de harul lui Dumnezeu, adica de orice fel de sfintenie. Ele sunt calcatoare ale apostolestilor predanii si ale cuvintelor Dumezeiestilor Scripturi. Ca scop real au, la nivelul razboiului duhovnicesc, distrugerea zidirii care este Biserica sau macar a c?t mai multora dintre cei ce ar putea sa se mÎntuiasca. Lumeste vorbind, ele sunt alcatuiri facute dupa felurite pofte ale oamenilor, pentru satisfacerea acestor pofte (mergÎnd de la lacomie la trufie si Înapoi). Înselaciunea ce sta la temelia ereziilor (sectelor) contemporane este foarte usor de Înteles, daca privim felul În care apar ele. Caci ele apar, totdeauna, prin lucrarea unei persoane ce vine cu o Învatatura personala, pretins inspirata, Înteleapta sau reformatoare, dar care nu tine seama de nimic din ceea ce a fost Înainte.Problema consta În faptul ca Întemeietorul rastalmaceste (explica gresit) SfÎnta Scriptura si atribuie aceastei rastalmaciri adevarul lui Dumnezeu si, astfel, el cade În pacatul ereziei (adica devine eretic sau orb duhovniceste, precum este scris la Ioan 12:40: “Au orbit ochii lor si a ?mpietrit inima lor”) si atrage dupa sine si pe alti oameni, care sÎnt mai slabi În credinta si care nu prea cunosc (sau deloc nu cunosc) SfÎnta Scriptura. Acesti oameni sÎnt numiti diferit În SfÎnta Scriptura: “prooroci mincinosi” (Fapte 13:6, 2 Petru 2:1, 1 Ioan 4:1, Apoc. 16:13), “Învatatori mincinosi” (2 Petru 2:1), “frati mincinosi” (2 Cor. 11:26, Gal. 2:4).

Dar daca Luther, Calvin si ceilalti care, la Începuturile protestantismului, s-au desprins de romano-catolicism, ar fi fost sinceri În cautarea lor, ar fi gÎndit astfel: „De vreme ce ne dam seama ca romano-catolicismul este pe o cale gresita, este firesc sa ne despartim de el, cautÎnd adevarul. Si tot at?t de firesc este sa Întelegem ca, de vreme ce romano-catolicismul este gresit, Înseamna ca s-a despartit de Biserica cea adevarata, cÎndva În istoria lui. Acea Biserica fara pata a lui Hristos, de care Vaticanul s-a despartit, trebuie noi sa o cautam, pentru a ne uni cu ea Întru Adevar.” Iar cine cauta, gaseste! (Matei 7, 8). Si tot asa ar fi trebuit sa gÎndeasca, daca erau sinceri, si cei care, mai t?rziu, s-au despartit de ereziile lui Luther, Calvin si ale celorlalti asemenea lor. Reformatorii au fost perfect constienti de existenta Bisericii Ortodoxe. La un moment dat, s-au folosit de Ortodoxie În sprijinul ideii c? o Biseric? poate fi “catolic?” f?r? s? fie Roman?. Si totusi, nu au contactat Biserica Ortodox? si nici nu au c?utat s? se uneasc? cu Ea, pÎn? la mijlocul secolului al XVI-lea, cÎnd teologii luterani au trimis M?rturisirea de la Augsburg (The Augsburg Confession) Patriarhului de la Constantinopole, ca fait accompli. Reformatorii nu au c?utat ad?post În Biserica Ortodox? si nici nu au dorit s? intre În traditia Ei neÎntrerupt?. Au dat, În schimb, nastere propriei lor variante de crestinism, folosindu-se de mijloacele erudite de care dispuneau, c?utÎnd, apoi, s? fie recunoscuti de către R?s?rit. De bună seam? c? o astfel de recunoastere nu era posibil?. Ei n-au putut sa devina ortodocsi, deoarece, În despartirea lor de religia În care se nascusera, nu erau mÎnati de dragostea de adevar, ci de lacomie si mÎndrie, dupa cum este scris: “Vor fi Între voi Învatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe StapÎnul Care i-a rascumparat, ?si vor aduce lor grabnica pieire; si multi se vor lua dupa Învataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita; si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. (II Petru 2, 1-3) Fiind astfel nascute, din mÎndrie si pofte pacatoase, sectele poarta În ele pecetea pacatului. Asa cum am spus, ele sunt de fapt opusul a tot ce este Biserica. Biserica este una, si ca fiinta, si ca Învatatura. Sectele sunt nenumarate si lipsite de unitate. Biserica este Apostolica, at?t ca origine, c?t si ca marturie de credinta. Sectele nu sunt de origine apostolica si nici nu respecta Învatatura Sfintilor Apostoli. Nefiind apostolice, nu au har, fiind astfel lipsite de orice fel de sfintenie, mai ales ca si Învatatura lor este mincinoasa, iar Între Dumnezeu si diavol – tata minciunii – nu exista nici o ?mpartasire. Deci, fiind lipsite de har si de sfintenie, fiind lipsite de putere sfintitoare, cei ce le apartin sau li se alatura se gasesc Într-o stare mai rea dec?t pagÎnii. Caci, În vreme ce pagÎnii nu se pretind a fi adepti ai lui Hristos, protestantii pretind aceasta. De aceea, este mult mai greu ca ei sa vina la adevar si, În acelasi timp, prin Învataturi gresite, ei fac sa fie hulit numele lui Dumnezeu printre pagÎni, ?mpiedicÎnd crestinarea acestora. Spunem acestea cu durere, stiind ca multi vor fi raniti de asemenea cuvinte. Dar este obligatoriu sa spunem adevarul, caci nu exista alta cale spre Lumina. Si, trebuie spus, am fost c?t de delicati În exprimare am putut fi, fara sa ne abatem de la adevar. De aceea, e necesar sa ne amintim pururea ca doar Adevarul ?l face pe om liber, În vreme ce minciuna ?l face rob, rob al Întunericului. A trai În minciuna este distrugator. Oric?t ar fi de Învelita În ciocolata picatura de otrava, tot otravitoare ramÎne. Multi ?si fac iluzii, crezÎnd ca asa cum pe un v?rf poti ajunge pe mai multe cai, la fel si la Dumnezeu poti ajunge prin diferite religii. Comparatia, Însa, este complet falsa. Daca vrei sa urci pe un munte, cu jungle, prapastii, capcane si multe alte primejdii, asa cum este drumul catre Dumnezeu, trebuie sa ai o calauza perfecta si o harta de asemenea perfecta, altfel orice pas poate fi ultimul. De aceea minciuna, pe drumul spre Dumnezeu, Înseamna pieire. Învatatura falsa este distrugere, asa cum o harta falsa va rataci pe cei care şi urmeaza, ducÎndu-i la pieire. Bazate pe mÎndrie, pe rastalmaciri ale Bibliei si Istoriei, si promovÎnd valori false, sectele determina o evolutie sufleteasca deviata a membrilor lor. MÎndria devine ceva comun, si, ca urmare, au loc noi si noi dezbinari. Cei care se bazeaza pe o credinta sincera sunt, pÎna la urma, dezamagiti de ceea ce le ofera secta, dar, fie renunta sa caute adevarul – epuizati de greutatile si ispitele vietii, fie trec de la o secta la alta Într-o cautare perpetua, care cu greutate se Înt?mpla sa ajunga la limanul adevarului. Sectele creaza, astfel, un univers haotic, plin de fagaduinte atragatoare, dar fara ?mplinirea visata, cu tot felul de drumuri promitatoare dar care, de fapt, nu duc dec?t la irosire si moarte. Culorile puternice cu care sectele ?si coloreaza promisiunile au efectul unor droguri pentru membrii lor. Desigur Însa, efectul – ca si În cazul medicamentelor si drogurilor chimice – variaza În functie de fiecare individ si caracteristicile si alegerile lui. Iar una din cele mai mari nenorociri ce se Înt?mpla multora dintre cei raniti de minciunile ereziilor este aceea ca, amagiti ori obositi de falsele lor promisiuni, ajung sa nu mai aiba putere si discernamÎnt nici pentru a crede În fagaduintele cele adevarate ale lui Dumnezeu. Desigur, vorbim aici de ceea ce se Înt?mpla cu cei care cauta sincer adevarul. Pentru cei care cauta doar satisfacerea anumitor pofte, destule secte ofera ceea ce doresc. Ceea ce Înseamna, desigur, pieirea lor (Psalm 9, 16). De aceea, se cuvine a-si aminti fiecare acel cuvÎnt din vechime care spune „extra ecclesiam nulla salus”, adica „În afara Bisericii nu este mÎntuire”. Si cu totul adevarat este acest cuvÎnt. Caci daca ar fi mÎntuire În afara de Biserica, atunci de ce ar mai fi venit Hristos si ar fi Întemeiat Biserica? Si iarasi se cuvine a-si aminti fiecare de cuvÎntul ce zice ca Biserica Dumnezeului Celui viu este st?lp si temelie a adevarului (I Timotei 3, 15). Iar daca este temelie, este neclintita În pastrarea adevarului si asa si este, caci temelia ei (temelia temeliei!) este Hristos!

Inconsistentele doctrinare ale gruparilor neoprotestante

Istoricul ereziilor si avertismentele Mantuitorului

Învatatori mincinosi, erezii si secte au existat de la Începuturile Bisericii. SfÎntul Apostol Pavel, atunci cÎnd se desparte de crestinii din Efes, pentru luminarea carora facuse nevointe imense, le spune preotilor si episcopilor: …stiu aceasta, ca dupa plecarea mea vor intra Între voi lupi Îngrozitori, care nu vor cruta turma. Si dintre voi Însiva se vor ridica barbati graind Învataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei. Drept aceea, privegheati, aducÎndu-va aminte ca, timp de trei ani, n-am Încetat noaptea si ziua sa va Îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Si acum va Încredintez harului lui Dumnezeu si cuvÎntului harului Sau, cel ce poate sa va zideasca si sa va dea mostenire Între toti cei sfintiti (Fapte 20, 29-32). Iata, deci, ca, desi SfÎntul Apostol Pavel şi alesese personal pe episcopi si pe preoti, stia ca dintre ei se vor ivi eretici. Ne amintim, desigur, ca si Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a avut aceeasi trista situatie cu apostolii, pentru ca dintre cei doisprezece unsprezece cu adevarat sfinti au fost, dar unul a fost Iuda Iscarioteanul. De altfel, despre acesti Învatatori mincinosi Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a avertizat, zicÎnd: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni În numele Meu zicÎnd: Eu sunt Hristos, si pe multi şi vor amagi (Matei 24, 4-5). si Multi prooroci mincinosi se vor ridica si vor amagi pe multi (Matei 24, 11). Iata, deci, ca amagirea – si, deci, amagitorul – trebuie sa vina, dar cum spune Dumnezeu, vai de cel prin care va veni, ca mai bine i-ar fi fost sa nu se fi nascut. Iar SfÎntul Apostol Petru avertizeaza si el pe crestini asupra sectelor ce vor aparea prin feluriti Învatatori mincinosi cu pretentii de „sfinti”, zicÎnd: Si Între voi vor fi Învatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe StapÎnul Care i-a rascumparat, ?si vor aduce grabnica pieire; si multi se vor lua dupa Învataturile lor ratacite si din pricina lor calea adevarului va fi hulita (II Petru 2, 1-2). Asa cum era de asteptat, aceste proorocii ale lui Dumnezeu s-au ?mplinit pe deplin. Chiar din acele prime zile ale crestinismului, s-a ridicat Simon Magul care, nemultumit ca nu a primit statutul de conducator pe care si-l dorea În Biserica din Samaria, a Înfiintat o „biserica” proprie, anti-crestina. Alti eretici au fost dochetii, nicolaitii, iudaizantii etc. Toate aceste grupari s-au stins cu vremea, dar mereu au aparut altii si altii. Acestia au venit cu noi Înselaciuni, sau au preluat ceea ce li se parea mai credibil din minciunile unor secte mai vechi. Si la fel au facut si alti ereziarhi dupa ei. Alte secte au aparut nu din intentia unor oameni de a prelua puterea religioasa, ci din caderea lor (personala) fata de alte laturi ale adevarului de credinta. Astfel, s-a Înt?mplat de multe ori În istoria Bisericii ca anumite persoane sa sustina Învataturi mincinoase din ultranationalism. Desi crestinii sunt În primul rÎnd cetateni ai ?mparatiei cerurilor, care este Biserica, de multe ori unii au pus nationalitatea mai presus de credinta lui Hristos, ceea ce este erezie. Asa au aparut, de exemplu, cultele eretice monofizite, nu doar pe baza unor Învatatori mincinosi, ci si pe baza nationalismului religios, o erezie foarte grava. Astfel de manifestari au avut de-a lungul timpului o serie pe asa-zisi crestini, care În loc sa urmeze Învataturile lui Hristos, au Încercat sa subordoneze Biserica nationalismului. Astfel de Înselaciuni au aparut si la bulgari, rusi sau la alte popoare. Au fost, desigur, si alte caderi personale ce au dus la despartirea de Biserica, la formarea de felurite grupari schismatice sau eretice. Indiferent de motivul din care apare, erezia ramÎne erezie, adica lepadare de Dumnezeu. Iar rezultatul ereziei este, pentru omul care o adopta, iadul, iar pentru Biserica, dezbinarea. Asa s-a Înt?mplat atunci cÎnd, la Roma, a biruit, În secolul VIII, prin ratacitul papa Nicolae, papismul (papistasismul), erezia dupa care papa de la Roma este „loctiitorul lui Hristos pe pamÎnt”, desi Hristos a spus ucenicilor Sai Eu sunt cu voi În toate zilele, pÎna la sf?rsitul veacului (Matei 28, 20). Biruiti de trufia acestei idei, ce contrazicea marturisirea marilor patriarhi ai Romei, ca Silvestru, Grigorie cel Mare, Leon cel Mare etc., apusenii s-au separat de celelalte Biserici locale. Decaderea care a urmat a determinat aparitia În apus a multor erezii, cea mai grava dezbinare aparÎnd În secolul XVI, prin orgoliosul Luther. Acesta a fost mÎnat de anumite interese personale, c?t si de ura fata de fariseismul si lacomia din Romano-catolicism – unde multi preoti, episcopi, cardinali si pÎna si papii aveau ibovnice, mergeau la vÎnatoare si petreceri si chiar la razboi. În conditiile În care el Însusi traia În pacat si la fel si capii Romano-catolicismului, Martin Luther vedea ca, dupa Învatatura Romano-catolica, nu exista sansa de mÎntuire pentru el si ceilalti asemenea lui. De aceea el a hotar?t sa Înlature Învatatura ce spunea credinta fara fapte moarta este (Iacob 2, 20) si ierarhia care ?l deranja. A folosit, pentru aceasta, puterea politica a printilor germani – alta practica pagÎneasca, totdeauna interzisa de Biserica – iar exemplul sau a fost urmat si de altii. La fel ca si alti eretici, si el a maltratat Sfintele Scripturi – desi pretindea ca le respecta – taind din ele Învataturile care nu şi conveneau si tratÎndu-le cu dispret. Desigur, o asemenea purtare este cu totul straina de teama de Dumnezeu – care este Începutul Întelepciunii – si este cu totul opusa evlaviei crestine. Zwingli, Calvin si altii asemenea lor s-au alaturat lui Luther, inventÎnd noi religii asa-zis crestine, iar apoi duhul dezbinarii s-a Întarit si mai mult, aparÎnd tot felul de secte noi, ca baptistii (urmasi de fapt ai anabaptistilor), menonitii, prezbiterienii, quakerii s.a.m.d. Astazi, s-a ajuns ca aproape imediat dupa Înfiintarea unei secte, sa apara tot felul de dizidente si ramuri ale sectei respective. În Occident, exista peste 10.000 de secte, numarul lor schimbÎndu-se mereu, dupa cum feluritele „asociatii religioase” apar si dispar. Toate aceste grupari nu au nici o legatura cu Adevarul si nu sunt crestine, desi pretind a fi. Toate aceste secte se bazeaza pe trufie. Ce trufie? Trufia de a crede ca poti Întelege Biblia singur, desi chiar Biblia spune ca asa ceva nu se poate. Trufia de a te crede superior celorlalti. Trufia de a nu sta in locul pe care ti l-a rÎnduit Dumnezeu. Trufia de a nu accepta sfintenia altora. Trufia de a te crede „mai destept”, „mai bun”, „mai curat” s.a.m.d. Trufia de a crede ca esti „ales” sa scoti paiul din ochiul celuilalt, desi tu ai În ochi o b?rna c?t toate zilele. Trufia de a crede ca esti calauza orbilor, desi nu vezi nimic. Trufia de a te proclama Învatator, desi nici macar la nivelul de ucenic nu ai urcat. Trufia de a te crede luminator al lumii, desi lumina din tine este Întuneric. Si multe alte tipuri de trufie, certate toate de MÎntuitorul.

Efectul ereziilor si cum le priveste Dumnezeu

Demn de mentionat este faptul ca adevarata credinta peste tot se mentioneaza la singular În SfÎnta Scriptura si are diferite titluri: “comoara cea buna.” (2 Tim. 1:14), “buna Învatatura” (1 Tim. 4:6), “dreapta credinta” (ortho-doxa) (1 Tim. 4:7, 3:16, Tit 1:1), “Învatatura sanatoasa” (Tit 2:1, 1:9). De aici, reiese ca dreapta credinta poate fi doar la o singura confesiune care ?l marturiseste pe Hristos si nicidecum nu poate fi la doua sau mai multe confesiuni concomitent, fiindca aceasta idee se contrazice cu SfÎnta Scriptura.

Simon Magul (Fapte 8, 5-24), nicolaitii, dochetii si alti asemenea rataciti (Apocalipsa 2, 14-15; 20;3, 9) au facut pe SfÎntul Apostol Iuda Tadeul sa scrie crestinilor cu durere o epistola de mare importanta pentru a Întelege si existenta si gravitatea ereziilor si adÎncimea prabusirii celor Înselati: Iubitilor, punÎnd toata r?vna sa va scriu despre mÎntuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va Îndemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.Caci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiti, care de mai Înainte au fost rÎnduiti spre aceasta osÎnda, schimbÎnd harul Dumnezeului nostru În desfrÎnare, si care tagaduiesc pe singurul nostru StapÎn si Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc deci sa va aduc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamÎntul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe Îngerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub Întuneric, În lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari. Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care, În acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfrÎnare si au umblat dupa trup strain, stau Înainte ca pilda, suferind pedeapsa focului celui vesnic. Asemenea deci, si acestia, visÎnd, pÎngaresc trupul, leapada stapÎnirea si hulesc maririle. Dar Mihail Arhanghelul, cÎnd se ?mpotrivea diavolului, certÎndu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a Îndraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: „Sa te certe pe tine Domnul!”. Acestia Însa, defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoacele necuvÎntatoare – stiu din fire, Într-acestea ?si gasesc pieirea. Vai lor! Ca au umblat În calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul În ratacirea lui Balaam si au pierit ca În razvratirea lui Core (Iuda 1, 3-11).

Înainte de a merge mai departe, se cuvine a ne Întoarce iar si iar la aceste cuvinte zguduitoare, pentru a le Întelege c?t mai bine. Vedem, În primul rÎnd, ca SfÎntul Duh ?l Îndeamna sa scrie tuturor crestinilor despre mÎntuirea cea de obste. Aceasta “chinis imon sotirias” se traduce ad-literam prin mÎntuirea noastra comuna (generala). Este vorba, deci, de o Învatatura de care depinde mÎntuirea tuturor. Iar aceasta Învatatura at?t de importanta se refera tocmai la eretici si erezii! Si cum Începe Învatatura despre acest subiect at?t de grav? Simtit-am nevoia sa va scriu si sa va Îndemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna. Vedeti? Porunca apostolica este foarte clara. E o porunca pentru toti crestinii, si cere imperativ sa se pastreze credinta data de la Început si pentru totdeauna. E foarte important acest lucru! E foarte important sa tinem minte ca s-a dat credinta de la Început si o data pentru totdeauna! Prin urmare, toate „credintele” sau „confesiunile” aparute ulterior sunt altceva dec?t credinta data o data pentru totdeauna de Iisus Hristos Apostolilor si ucenicilor Sai. De aceea, si SfÎntul Apostol Iuda Tadeul arata, mai departe, ca cei ce vin cu noi credinte schimba harul Domnului În desfrÎnare si tagaduiesc pe singurul nostru StapÎn si Domn, pe Iisus Hristos. De ce? Pentru ca Hristos este Adevarul si Cel care are – si ne-a dat – cuvintele vietii vesnice. Astfel ca orice propovaduire a unei Învataturi gresite Înseamna o lupta ?mpotriva lui Hristos si a Învataturii Sale. De aceea, spune Duhul SfÎnt acest cuvÎnt, profund adevarat, ca ereticii schimba harul Domnului În desfrÎnare si tagaduiesc pe singurul nostru StapÎn si Domn, pe Iisus Hristos. Va dati seama de gravitatea acestui cuvÎnt? Va dati seama c?t de important, c?t de inexprimabil de important, este sa pastrezi cu toata taria adevarata credinta, cea data dintru Început si pentru totdeauna? Va dati seama sub ce osÎnda cumplita cad cei ce, În loc sa pastreze adevarul, credinta data sfintilor, o schimba? Va dati seama sub cei blestem Înfricosator se afla cei care, schimbÎnd Învatatura lui Hristos dupa placul lor, se fac tagaduitori ai Acestuia? Daca nu, daca nu va dati seama de aceasta, va lamureste mai departe tot SfÎnta Scriptura. Voiesc deci sa va aduc aminte […] ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamÎntul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce nu au crezut. Se cuvine si noi sa ne amintim ca Egiptul era pamÎntul pacatului, ca iesirea din Egipt Înseamna tocmai eliberarea pe care ne-a adus-o Hristos. Deci ceea ce era valabil pentru oamenii din vechime, cu at?t mai mult este valabil pentru cei care au primit Învatatura de la Însusi Fiul lui Dumnezeu. Si daca si Îngerii care nu si-au pazit vrednicia au fost aspru pedepsiti, ce poate astepta pe cei ce schimba harul Domnului În desfrÎnare dec?t pedeapsa focului vesnic, dupa pilda data prin Sodoma, Gomora si celelalte cetati asemenea lor? Caci acestia, care sunt numiti nelegiuiti, adica fara lege – fara Legea lui Dumnezeu, desigur – visÎnd, pÎngaresc trupul, leapada stapÎnirea si hulesc (blasfemiaza) maririle.

Si c?t de mare este vina lor ne arata Dumnezeu, prin sfÎntul apostol, dÎnd comparatia dintre atitudinea lor de razvratire fata de preoti si episcopi si atitudinea SfÎntului Arhanghel Mihail care, desi comandant al ostirilor Îngeresti, nu a Îndraznit a lua asupra sa judecata sau pedepsirea diavolului care cu nedreptate i se ?mpotrivea, ci a facut apel la Dumnezeu. Si ca sa Întelegem si mai deplin c?t de mare este ratacirea si vina lor, se adauga: Vai lor! Ca au umblat În calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul În ratacirea lui Balaam si au pierit ca În razvratirea lui Core. Care e calea lui Cain? Calea celor care, vazÎnd ca din pricina rautatii lor jertfa nu le e primita de Dumnezeu, ucid cum pot pe fratele a carui jertfa e primita. Care e ratacirea lui Balaam? A blestema – „pentru plata”! – pe cei pe care Domnul şi binecuvÎnteaza si şi are ca alesi ai Sai si a Încerca sa-i atragi În pacat, În afara legii lui Dumnezeu. Care e razvratirea lui Core? S-a ridicat Core, ?mpreuna cu Datan, Abiron si multi altii ?mpotriva lui Moise si Aaron, zicÎnd: Destul! Toata obstea si toti cei ce o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este Între ei. Pentru ce va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului! Si pentru aceasta a deschis Dumnezeu pamÎntul si acesta i-a Înghitit de vii pe razvratiti si familiile lor, care-i urmasera În razvratire (Numeri 16, 1-50). Toate aceste lucruri le fac si protestantii.

Si atunci, cum şi priveste Dumnezeu pe protestanti si pe toti ceilalti eretici? “pete de necuratie la mesele voastre obstesti, ospatÎnd fara sfiala ?mpreuna cu voi, ?mbuibÎndu-se pe ei Însisi, nori fara apa, purtati de vÎnturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati, valuri salbatice ale marii, care ?si spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora Întunericul Întunericului li se pastreaza În vesnicie” (Iuda 1, 12-13). Sau, dupa cum este scris: Sminteala (adica, ratacirea) trebuie sa vina, dar vai de cel prin care va veni, ca mai bine i-ar fi fost sa nu se fi nascut. Si …mai bine i-ar fi fost sa i se lege o piatra de g?t si sa fie aruncat În mare. Cel ce a zis Eu am venit ca lumea viata s-o aiba si s-o aiba din belsug prefera moartea smintelii! Cutremurator cuvÎnt!

Ce spune Sfanta Scriptura despre dezbinare?

Ioan 17:11 – P?rinte Sfinte, p?ze?te-i În numele T?u, În care Mi i-ai dat, ca s? fie una precum suntem şi Noi. Ca toşi s? fie una, dup? cum Tu, P?rinte, Întru Mine şi Eu Întru Tine, a?a şi ace?tia În Noi s? fie una, ca lumea s? cread? c? Tu M-ai trimis. şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca s? fie una, precum Noi una suntem. Eu Întru ei şi Tu Întru Mine, ca ei s? fie des?v?rşişi Întru unime, şi s? cunoasc? lumea c? Tu M-ai trimis şi c? i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

Hristos S-a rugat ca urmasii lui sa fie uniti ca Persoanele Sfintei Treimi, iar existenta a sute de denominatii crestine este o Încalcare directa a voii lui Dumnezeu.

Mat 12:25 – Iisus le-a zis: Orice ?mp?r?şie care se dezbin? În sine se pustie?te, orice cetate sau cas? care se dezbin? În sine nu va dşinui.

Rom 16:17 – şi v? Îndemn, fraşilor, s? v? p?zişi de cei ce fac dezbin?ri şi sminteli ?mpotriva Înv???turii pe care aşi primit-o. Dep?rtaşi-v? de ei.

I Cor 1:10 – V? Îndemn, fraşilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toşi s? vorbişi la fel şi s? nu fie dezbin?ri Între voi; ci s? fişi cu totul unişi În acelaşi cuget şi În aceeaşi În?elegere.

I Cor 1:12-13 – şi spun aceasta, c? fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a ?mp?rşit Hristos?

Ioan 10:16 – Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. şi pe acelea trebuie s? le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turm? şi un p?stor.

Rom 15:5 – Iar Dumnezeul r?bd?rii şi al mÎngşierii s? v? dea vou? a gÎndi la fel unii pentru alţii, dup? Iisus Hristos.

Efes 4:13 – PÎn? vom ajunge toşi la unitatea credin?ei şi a cunoa?terii Fiului lui Dumnezeu, la starea b?rbatului des?v?rşit, la m?sura v?rstei deplin?t?şii lui Hristos.

Efes 4:3-5 – Silindu-v? s? p?zişi unitatea Duhului, Întru leg?tura p?cii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaşi aşi fost la o singur? n?dejde a chem?rii voastre; Este un Domn, o credin??, un botez.

Fil 1:27 – S? v? purtaşi numai În chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi v?zÎndu-v?, fie nefiind de fa??, s? aud despre voi c? staşi Într-un duh, nevoindu-v? ?mpreun? Întru-un suflet, pentru credin?a Evangheliei.

Fil 2:2 – Faceşi-mi bucuria deplin?, ca s? gÎndişi la fel, avÎnd aceeaşi iubire, aceleaşi simşiri, aceeaşi cugetare.

I Petru 3,8 – În sf?rşit, fişi toşi Într-un gÎnd, ?mpreun?-p?timitori, iubitori de fraşi, milostivi, smerişi.

I Cor 14:33 – Pentru c? Dumnezeu nu este al neorÎnduielii, ci al p?cii.

I Ioan 2,19 – Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai no?tri, c?ci de-ar fi fost de-ai no?tri, ar fi r?mas cu noi; ci ca s? se arate c? nu sunt toşi de-ai no?tri, de aceea au ieşit.

Evrei 10,25 – şi s? lu?m seama unul altuia, ca s? ne Îndemn?m la dragoste şi la fapte bune, F?r? s? p?r?sim Biserica noastr?, precum le este obiceiul unora, ci Îndemn?tori f?cÎndu-ne, cu at?t mai mult, cu c?t vedeşi c? se apropie ziua aceea. C?ci dac? p?c?tuim de voia noastr?, dup? ce am luat cuno?tiin?? despre adev?r, nu ne mai r?mÎne, pentru p?cate, nici o jertf?, Ci o Înfrico?at? a?teptare a judec?şii şi iuşimea focului care va mistui pe cei potrivnici. C?lcÎnd cineva Legea lui Moise, e ucis f?r? de mil?, pe cuvÎntul a doi sau trei martori; . GÎndişi-v?: cu c?t mai aspr? fi-va pedeapsa cuvenit? celui ce a c?lcat În picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sÎngele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului.

II Petru 2,1-2 – În norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si Între voi vor fi Învatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare.

Tit 3.10 – De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te.

I Tim 6:3 – Iar de Înva?? cineva alt? Înv???tur? şi nu se şine de cuvintele cele sÎn?toase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de Înv???tura cea dup? dreapta credin??, Acela e un Îng?mfat, care nu ?tie nimic, suferind de boala discuşiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceart?, pizm?, defşim?ri, bÎnuieli viclene, G?lcevi necurmate ale oamenilor stricaşi la minte şi lipsişi de adev?r, care socotesc c? evlavia este un mijloc de c??tig. Dep?rteaz?-te de unii ca ace?tia.

II Tim 4:3 – C?ci va veni o vreme cÎnd nu vor mai suferi Înv???tura sÎn?toas?, ci – dornici s?-şi desf?teze auzul – ?şi vor gr?m?di Înv???tori dup? poftele lor, şi ?şi vor Întoarce auzul de la adev?r şi se vor abate către basme.

II Timotei 3.13 – Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei Însisi.

II Petru 3,16 – In ele sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

Atitudinea Sfintilor Apostoli fata de erezii

Despre existenta eresurilor si a ereticilor se vorbeste, de mai multe ori, În SfÎnta Scriptura. Apostolul Pavel, În epistola sa catre Tit 3:10-11, spune: “De omul eretic, dupa prima si a doua mustrare, departeaza-te, stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut În pacat, fiind singur de sine osÎndit”. Acest verset arata destul de clar ca “erezia este pacat”, precum si comportamentul cu omul eretic trebuie sa fie deosebit, dupa cum ne Învata Apostolul, iar În alta parte chiar Însusi MÎntuitorul le porunceste Apostolilor sa se “fereasca de aluatul fariseilor si al saducheilor”, adica de Învatatura lor gresita. Înt?lnim acest termen si la Galateni 5:20, fiind pus În rÎndul pacatelor ca un lucru care departeaza pe om de ?mparatia lui Dumnezeu. De asemenea, mai exista si alte versete care vorbesc despre existenta eresurilor pe timpul MÎntuitorului, precum ar fi “eresul fariseilor” (Fapte 15:5), “eresul saducheilor” (Fapte 5:17). O atentie deosebita trebuie sa atragem la faptul ca “saducheii zic ca nu este Înviere, nici Înger, nici duh, iar fariseii marturisesc si una si alta” (Fapte 23:8), adica Între eresuri neaparat exista deosebiri. La fel sÎnt deosebiri si Între dreapta credinta si eresuri, precum ne spune si Apostolul Pavel la 1 Cor. 11:19: “Trebuie sa fie Între voi si eresuri, ca sa se Învedereze (sa se faca cunoscuti) Între voi cei Încercati”. Prin cuvÎntul “Încercati” (crestinii statornici În credinta) Apostolul ne vorbeste despre faptul ca Învatatura propovaduita de ei se deosebea de celelalte curente religioase, iar Apostolul Ioan concretizeaza: “Noi sÎntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii” (1 Ioan 4:6). Astfel, Întelegem ca Învatatura Apostolilor era de la Dumnezeu, iar eresurile, de la diavol, fiindca au duh de ratacire. În unele cazuri, cÎnd dreapta credinta a fost considerata ca eres, de exemplu, cazul cÎnd Învatatura Apostolului Pavel este considerata de catre iudeii din Roma ca eres (Fapte 28:22), atunci Apostolul le-a vorbit de dimineata pÎna seara despre Iisus si prooroci si rezultatul a fost ca unii din cei ce ascultau au crezut celor spuse, iar altii, nu (Fapte 28:24), adica fiecare a avut liberul arbitru sa aleaga de a crede sau nu, dar adevarul ramÎne ca Învatatura a fost de la Dumnezeu. Alt moment important este fapta Apostolului Pavel, care a dat satanei pe unii eretici ca sa nu mai huleasca. Asa erau Alexandru, Imeneu si Filet, care spuneau ca Învierea (mortilor) s-a si petrecut (1 Tim. 1:19-20, 2; Tim. 2:17-18).

“Atit de mare le era sila Apostolilor incit nici macar nu vorbeau cu cei care stilceau adevarul!” (Sf. Irineu de Lyon, Impotriva Ereziilor, Cartea III, Cap. III)

“Sf. Petru si Pavel erau scirbiti de eretici si ne-au sfatuit sa ne ferim de ei” (Sf. Ciprian)”

Misionarismul neoprotestant

Oricine o ia Înainte, şi nu r?mÎne În Înv???tura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine r?mÎne În Înv???tura aceasta are pe Tat?l şi pe Fiul. Dac? vine cineva la voi, şi nu v? aduce Înv???tura aceasta, s? nu-l primişi În cas? şi s? nu-i ziceşi: „Bun venit!” (2 Ioan 1:7-10)

Cui nu i s-a Înt?mplat s? z?reasc? prin oraşele (ba chiar şi satele) ??rii noastre oameni care, Îndeob?te c?te doi, şin calea altora, cu bro?uri şi c?rticele În mÎn?? Ace?ti oameni se numesc pe ei Înşişi „vestitori ai Evangheliei” sau „vestitori ai CuvÎntului lui Dumnezeu” ori cu alte cuvinte ce simbolizeaz? de fapt acelaşi lucru: propov?duirea Înv???turii cre?tine. şi, indiferent ce reacşii st?rnesc la prima vedere, prezen?a lor r?mÎne ceva cu totul uimitor, Într-o ?ar? cu at?t de vechi r?d?cini cre?tine cum este RomÎnia.
C?ci orice om cu bun-sim? se Întreab?, pe bună dreptate, de ce trebuie s? fim evanghelizaşi din nou, dup? dou? mii de ani de cre?tinism, dup? at?şia şi at?şia martiri şi sfinţi daşi de Neamul nostru lui Dumnezeu? şi dac? putem g?si o p?relnic? motivaşie În dec?derea moral? a societ?şii, ori În anii de ateism şi comunism, apare iar o Întrebare foarte important?: de ce ei? Chiar a?a, de ce s? ne (re)evanghelizeze ei şi nu alţii? De ce i-am urma pe unii şi nu pe ceilalţi?
„Oferta” este – dup? cum ?tim cu toşii – foarte larg?: sunt „vestitorii evangheli?ti”, „mini?trii iehovi?ti”, „misionarii bapti?ti” şi mulşi, mulşi alţii. Doctrinele sau Înv???turile lor de credin?? sunt diferite, deşi atitudinea lor este foarte asemÎn?toare. Pe care s?-i asculşi? Pe care s?-i urmezi? şi, În definitiv, s?-i urmezi, sau nu? De ce s? nu mergi – dac? tot te intereseaz? subiectul religie – la str?mo?easca Biseric? Ortodox? RomÎn? şi s?-i urmezi pe ei?
Haideşi s? vedem care este l?murirea pe care ne-o d? Dumnezeu!

Acum aproape 2000 de ani, pe un munte din Galileea, un Înv???tor cu totul deosebit, unic, st?tea În fa?a ucenicilor Sşi cei mai apropiaşi, În fa?a Apostolilor. Ace?tia, care nu demult se Îndoiser? de El, se Închinau acum la pămînt Înaintea Lui. şi El le-a zis: „Datu-Mi-S-a toat? puterea, În cer şi pe pămînt. De aceea, mergÎnd, Înv??aşi toate neamurile, botezÎndu-le În numele Tat?lui şi al Fiului şi al SfÎntului Duh, Înv??Îndu-le s? p?zeasc? toate c?te v-am poruncit vou?, şi iat?, Eu cu voi sunt În toate zilele, pÎn? la sf?rşitul veacului. Amin” (Matei 28, 16-20).

Iat?! Vestirea Înv???turii date de Hristos este porunc? dumnezeiasc?. Adresat? Îns? cui? Apostolilor!
Iat? pe cei trimişi de Dumnezeu la propov?duirea CuvÎntului S?u.
S-au Îngrijit Apostolii de misiunea dat? lor?
Desigur. S-au Îngrijit de aceasta at?t de mult, Înc?t, atunci cÎnd grijile administrative ale Bisericii le primejduiau libertatea slujirii, au rÎnduit diaconi pentru treburile interne ale Bisericii, p?strÎndu-şi pentru ei propov?duirea (Fapte 6, 1-4). S-au Îngrijit de misiunea lor, ?tiind c? de la Dumnezeu li s-a rÎnduit aceast? misiune, precum şi alţii au primit alte misiuni (I Cor. 12, 28).

Dar au fost oare Apostolii singurii propov?duitori? Nu!
Dup? cum ne arat? cuvÎntul lui Dumnezeu, au mai fost şi alţi vestitori ai Evangheliei. Desigur, În primul rÎnd au fost cei ?aptezeci de ucenici ai Domnului (Luca 10, 1), dar au fost şi alţii, dintre cei convertişi mai t?rziu.
Poate cel mai mare dintre convertişi s-a ar?tat a fi prigonitorul Saul, devenit, apoi, Apostolul neamurilor. El a vestit pe Fiul lui Dumnezeu din Arabia În Spania, avÎnd una din cele mai profunde activit?şi misionare cunoscute. Este, Îns?, de observat un fapt foarte important: deşi a fost adus la Adev?r printr-o minune, printr-o intervenşie direct? şi personal? a Marelui Arhiereu Iisus Hristos (Fapte 9, 1-6), botezul, instruirea şi trimiterea sa la propov?duire s-au desfăşurat Întşi prin intermediul lui Anania – unul din cei 70 de apostoli – (Fapte 9, 6-20) iar apoi prin trimiterea şi hirotonia primite de la Apostolii cei vechi (Fapte 9, 26-28; 11, 22-26; 13, 1-3). V?zÎnd acest lucru, ajungem la o Întrebare fundamental?:
De ce, dac? a fost convertit direct de Hristos, nu a fost trimis la propov?duire tot direct de El? Era oare nevoie ca toşi cei care propov?duiau s? fie trimişi de Apostoli?
Da!
Avem aceast? dovad? at?t prin m?rturiile deja amintite, c?t şi prin altele, din care cit?m chiar cuvÎntul Înt?rit de autoritatea unei vieşi extraordinare, cuvÎntul spus În Duhul SfÎnt de… Însuşi SfÎntul Apostol Pavel:
Cum vor chema numele Aceluia În Care Înc? n-au crezut? şi cum vor crede În Acela de Care n-au auzit? şi cum vor auzi f?r? propov?duitor? şi cum vor propov?dui dac? nu vor fi trimişi? (Romani 10,14-15).
şi Înt?rind şi mai mult acest cuvÎnt este m?rturia Sinodului Apostolic din Ierusalim, cel dintşi sinod cunoscut al Bisericii lui Dumnezeu. Despre ce este vorba? Este vorba de rezolvarea tulbur?rilor provocate de cei ce, dup? cum spune Scriptura, vestesc pe Hristos din pizm? şi duh de ceart? (Filipeni 1, 15). Asemenea tulbur?tori ap?ruser? Într-o vreme În Siria şi Cilicia. Ei, f?r? a fi trimişi de Apostoli, Încercau s? iudaizeze Biserica, for?Înd prin propov?duirea lor pe fraşi s? primeasc? tşierea ?mprejur şi legea lui Moise (Fapte 15, 1; 5). Fraşii dintre neamuri, chemaşi la libertatea lui Hristos, erau foarte tulburaşi de aceast? cerere iudaizant?, care dispre?uia nu numai tradişiile lor ci şi puterea Legii Noi. La aceast? tulburare s-a dat r?spuns cu putere mult?, c?ci Sinodul Apostolic a trimis fraşilor tulburaşi scrisoare, zicÎnd:
Apostolii şi preoşii şi fraşii, fraşilor dintre neamuri, care sunt În Antiohia şi În Siria şi În Cilicia, salutare! Deoarece am auzit c? unii dintre noi, f?r? s? fi avut porunca noastr?, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au r?v?şit sufletele voastre, zicÎnd c? trebuie s? v? tşiaşi ?mprejur şi s? p?zişi legea, noi am hot?r?t, adunaşi Într-un gÎnd, s? trimitem la voi oameni aleşi … pentru c? p?rutu-s-a Duhului SfÎnt şi nou? s? nu vi se pun? nici o greutate În plus În afar? de cele ce sunt necesare: S? v? ferişi de cele jertfite idolilor şi de sÎnge şi de sugrumate şi de desfr?u, de care ferindu-v?, bine veşi face. Fişi sÎn?toşi! (Fapte 15, 23-29).
Iat?, Îns?, c? se g?sesc şi ast?zi unii asemenea acelor tulbur?tori. şi ei vin f?r? s? fie trimişi, tulburÎnd şi r?v?şind sufletele oamenilor cu tot felul de Înv???turi false. De ce oare?
Ei bine, pentru c? Întotdeauna În Biseric? trebuie s? fie ispit?, at?t din afar? c?t şi dinl?untru. Este absolut? nevoie de ispit?, pentru ca cei care sunt ai lui Dumnezeu s? se cur??easc?, iar cei care nu sunt, singuri s? ias? dintre cei credincioşi. S? ias?, ar?tÎndu-se astfel c? nu erau ai no?tri (I Ioan 2, 19) şi s? se al?ture sectelor sau ereziilor de care, de fapt, şin.

Condamnarea pronuntata de cel de-al saptelea SfÎnt Sinod Ecumenic de la Niceea (787) face referire precisa la nascocirea unei alte evanghelii, potrivnice Evangheliilor Bisericii: „Cei care cuteaza sa cugete sau sa Învete altfel sau, urmÎnd blestematilor eretici, [Îndraznesc] sa dispretuiasca predaniile Bisericii, nascocind sau lepadÎnd ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoana zugravita, fie sfinte moaste de mucenici, sau [Îndraznesc] sa cugete str?mb si viclean pentru a rastalmaci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Sobornicesti, Înca si [de vor Îndrazni cu necuviinta] sa foloseasca În chip profan sfintele vase sau sfintele manastirilor: poruncim ca toti acestia, daca sunt episcopi sau clerici, sa fie caterisiti, iar daca sunt monahi sau laici, sa fie Îndepartati de la ?mpartasanie [sa fie afurisiti] [3; 56-57].

“Nu trebuie sa-i luam in seama pe cei care spun “Iata,aici e Hristos”, dar il arata in afara Bisericii, care e plina de stralucire, de lumina adevarata,”stalp si temelie a Adevarului”, in care sta promisiunea lui Iisus: ”Sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”. Origen, Comentariu la Matei (244 i.Hr).

Sursa: ortodoxieprotestantism.wordpress.com

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.