versiunea moldoveneasca русская версия


Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

23 июня 2017

Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie”, de lângă satul Izvoare , raionul Fălești, a fost gazda pentru o zi a mai multor sfințenii alese: icoana Sf.M.Mc.Pantelimon, racla cu un fragment din moaștele Sf.Ier.Luca din Crimeia și racla cu un fragment din moaștele Sf.Fer.Matrona de la Moscova. Cu acest prilej arhimandritul Zosima Aftene împreună cu obștea monahală a făcut priveghere de noapte și sfânta Liturghie la miezul nopții, considerând că gândurile și grijile lumești domină mai puțin pacea sufletului și liniștea rugăciunii.  

În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

Tradiţie de Ajun

Ne-am obisnuit cu totii, deja, cu acest obicei specific Sarbatorilor de iarna de a primi vizita preotului in casele noastre in ajunul Nasterii Domnului si in ajunul Bobotezei.

Obiceiul a devenit o traditie de mare folos duhovnicesc, atat pentru slujitorii Bisericii, cat si pentru credinciosii ei, atat pentru cei de la oras, cat si pentru cei de la sate.

Pe de o parte, acest folos reciproc consta in comunicarea directa a mesajului sarbatorilor printr-o comuniune calda, intru bucurie, fata catre fata, intre membrii clerului si membrii Bisericii.

Dorinta de a intalni preotul si de a-l primi in casa in aceste zile se manifesta la marea majoritate a credinciosilor cu foarte mare ardoare, intrucat multi considera ca este o zi speciala si datorita importantei Sarbatorii, dar si pentru motivul ca, momentul este pentru foarte multi singura ocazie de peste an cand intra preotul in casa lor.

Intrand «omul lui Dumnezeu» in casa, odata cu el intra si Cel pe care-L vesteste, moment cand timpul parca sta pe loc, iar cerurile se deschid pentru a privi Cel Preainalt in casa si in sufletele celor care au deschis usa trimisului lui Dumnezeu, care este preotul.

Pe de alta parte, aceasta vizita pastorala ocazionata de cele doua Praznice imparatesti ofera prilejul pastorilor de a-si intalni fiii si fiicele duhovnicesti, de data aceasta in casele lor, nu in Casa Domnului, in bisericile cele mici de acasa, unde locuiesc familiile lor, nu in Biserica cea mai mare, unde locuieste Dumnezeu si unde se aduna intreaga obste a credinciosilor ce formeaza marea familie a «fratilor si surorilor Domnului», casnicii Lui de pe pamant.

Aceasta iesire in afara Bisericii a slujitorilor sfintelor altare de a vesti lumii doua evenimente majore din istoria mantuirii, Nasterea Mantuitorului si Botezul Domnuluinu este altceva decat implinirea unei porunci data acestora de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos «de a propovadui Evanghelia la toate neamurile» (Marcu 16:15), dimpreuna cu toate celelalte adevaruri si invataturi descoperite de Dumnezeu pentru a fi aduse la cunostinta tuturor oamenilor.

Sarbatorile crestine din preajma Anului Nou sunt sarbatori ale bucuriei, bucuria ca a venit in lume Fiul lui Dumnezeu, ca S-a nascut din Fecioara Maria Mantuitorul lumii si ca la Boboteaza, Fiul este aratat de Dumnezeu-Tatal cu glas de tunet din cer si prin pogorarea Duhului Sfant.

Aceste adevaruri le vestesc si preotii cu mare bucurie, cantand troparele Nasterii si Botezului Domnului cand merg cu icoanele celor doua Praznice, in zile diferite, dupa caz, binecuvantand si sfintind cu aghiazma casele credinciosilor.

Este specific bucuriei atunci cand pune stapanire pe sufletul cuiva sa fie impartasita tuturor; de aceea, este o intalnire a bucuriei, bucuria celor care vestesc si bucuria celor care primesc cu bucurie vestea.

Aceleasi bune vestiri le aduc si colindatorii care canta colinde umbland pe ulitele satelor ori batand pe la usile crestinilor de la orase.

Toti acestia intregesc tabloul Sarbatorilor, aidoma descrierilor biblice prin corespondentele ce se pot stabili intre personaje. Acolo avem magii de la Rasarit, pastorii si ingerii care cantau binevestind, iar aici avem preotii si colindatorii, care fac acelasi lucru.

Mantuitorul si ieri si azi le spune tuturor aceleasi cuvinte: «Cine va primeste pe voi, pe Mine ma primeste, adica pe Cel care va trimis pe voi, si cine asculta de voi, de Fiul asculta si de Cel care L-a trimis pe Fiul in lume, adica pe Dumnezeu-Tatal» (Luca 10,16).

Un alt motiv il constituie iesirea la propovaduire a trimisilor lui Dumnezeu, care nu se poate face numai din amvonul Bisericii, ci si oriunde in alta parte unde vietuiesc crestini.

Aceasta lucrare este o prelungire carismatica, dar si misionara atat a lucrarii personale a preotului in raport cu pastoritii sai, dar si o extrapolare a lucrarii Bisericii, in general, ce are in vedere implicarea ei sociala in viata comunitatii.

Pe de o parte, preotul are prilejul sa-si desavarseasca cunoasterea si apropierea fata de fiii sai duhovnicesti, le poate aduce mangaiere sufleteasca celor intristati de propriile necazuri si boli, ii poate intari in credinta pe cei descurajati de problemele vietii sau le poate ridica moralul celor slabi la suflet, ii cunoaste pe cei care s-au departat de Biserica ori ii poate cerceta si aduce la staulul ei si pe acei credinciosi pe care-i numim din aceasta pricina, «oi ratacite».

De asemenea, preotul ca purtator de daruri ale Duhului Sfant si sfintit slujitor al lui Dumnezeu se arata pe sine si sfintit slujitor al oamenilor, binecuvantandu-le casele si stropindu-i pe credinciosi cu aghiazma pentru alungarea duhurilor rele si a raului din casa ori a intinaciunilor din viata lor.

Prezenta unsilor Domnului in casele crestinilor, este in fapt nevazut, o prezenta a Insusi Celui vestit de acestia, atat prin prezenta personala a slujitorilor Sai, prezenta purtatoare a harului divin, cat si prin Icoana Praznicului, apoi si prin cantarile specifice sarbatorilor anuntate, dar si prin intermediul unor scurte rugaciuni si binecuvantari, care se rostesc cu acest prilej de catre preot, binestiind ca, lucrarea Bisericii si a preotului este insasi lucrarea lui Hristos in lume. «El este Cel ce aduce si se aduce, Cel ce se imparte si nu se desparte » si pe toti ii sfinteste…

Asadar, mersul cu Ajunul este un schimb reciproc de daruri intre preoti si credinciosi, preotul isi asaza harul si binecuvantarea sa peste sufletele celor care-l primesc cu bucurie, aducand si de Sus o anume prezenta spirituala si cantare ingereasca, iar credinciosii isi deschid usa sufletului si a casei, pentru a patrunde o lumina lina divina si o raza cereasca, ce aduce in minte si in inimi, o intelegere luminoasa a semnificatiilor Praznicului si o traire duhovniceasca a momentului si a evenimentului vestit.

Bineinteles ca si preotul ia la cunostinta nevoile spirituale si materiale ale familiilor crestine, despre felul cum traiesc si se inteleg membrii acestor familii, putand in acest fel sa afle care credinciosi au posibilitati mai mari financiare si care ar putea ajuta pe cei mai saraci din comunitate sau care ar putea sprijini intr-un fel sau altul activitatile Bisericii, ale parohiei din care fac si ei parte.

Prin urmare, Praznicele vestite de preoti in Ajunul lor constituie o impartasire intru bucurie si o comuniune a darurilor pe care Dumnezeu le-a daruit tuturor, iar intalnirea dintre preoti si credinciosi devine astfel o inainte-praznuire liturgica, in afara zidurilor Bisericii, dar in comunitate, ca extensiune misionara concretizata prin prezenta si comuniune a preotului cu fiecare si a tuturor cu Dumnezeu.

Pr. Alin-Cristian Preotu. S
ursa-crestinortodox.ro via: bisericasfarhmihailsigavriil.blogspot.com

 

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.