versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Pentru ca toţi creştinii să ştie: TRIODUL pe înţelesul tuturor. Perioada liturgică în care fiii Bisericii postesc şi se roagă mai mult

Începând cu Duminica vameşului şi a fariseului, calendarul ortodox consemnează intrarea în perioada premergătoare Paştelui, numită Triod. Aceasta este una din cele trei mari perioade liturgice ale anului bisericesc, alături de perioadele Penticostarului şi Octoihului. Triodul a fost înţeles întotdeauna ca o perioadă de vârf a ascezei creştine şi a nevoinţelor spirituale, fapt pentru care el a ocupat un loc aparte, deosebit de important în creştinismul răsăritean. Înţelegerea autentică a Triodului, a textului liturgic şi a raţiunii postului conduce fără doar şi poate către o viaţă creştină adevărată. Numai în acest sens Triodul poate fi considerat drept o veritabilă şcoală a desăvârşirii, o incontestabilă scară a virtuţilor care ar deschide uşile pocăinţei în sufletul fiecărui creştin şi ar pregăti marea întâlnire la „Ospăţul Stăpânului“.
Perioada Triodului însumează în total zece săptămâni, care începe din Duminica vameşului şi a fariseului şi se încheie în Sâmbăta Mare. Denumirea liturgică a perioadei Triodului este determinată şi de numele cărţii de slujbă folosită în această perioadă, şi ea cuprinde de obicei rugăciuni şi cântări cu conţinut specific acestei perioade. Biserica a rânduit şi a fixat relativ târziu, însă pentru totdeauna, această perioadă pregătitoare în care fiii ei postesc şi se roagă mai mult, punându-le în faţă diferite modele de pocăinţă şi făcându-i mai conştienţi de menirea lor.
Triodul sau „Trei-Cântări cu Dumnezeu cel Sfânt“
Potrivit Părintelui Makarios Simonopetritul, „Triodul utilizat actualmente în Biserica Ortodoxă constituie rezultatul unei îndelungate evoluţii, urcând până la originile calendarului liturgic creştin şi păstrând în structura sa mărturiile principalelor etape ale acestuia“. „Triodul“ este cunoscut mai ales ca o carte de cult, însă, aşa cum am precizat deja, există, de asemenea, o perioadă a anului bisericesc numită „a Triodului“. Între aceste două noţiuni coexistă o interdependenţă indivizibilă. Este foarte greu, de altfel, să stabilim cu exactitate ce a apărut mai întâi: materialul imnografic al cărţii sau etapele perioadelor Triodului. „Triodul“ sau „Trei-Cântări cu Dumnezeu cel Sfânt“ este o carte liturgică ce cuprinde slujbele bisericeşti cu începere de la Duminica vameşului şi a fariseului“ până la Sfânta Înviere. Este foarte probabil ca numele acestei cărţi să fi fost determinat de structura cărţii, mai exact de numărul Cântărilor Canonului, care, comparativ cu Canoanele Octoihului şi ale Mineielor (formate din nouă Cântări), era alcătuit din trei Cântări sau ode. Potrivit indicaţiilor din Sinaxarul Duminicii vameşului şi a fariseului“ (Sinaxar atribuit lui Xantopol), Triodul cuprinde însă şi „canoane depline“.
Conţinutul Triodului
Triodul nu conţine numai tropare (forma cea mai veche şi fundamentală a poeziei imnografice) care alcătuiesc aşa-numitele „tricântări“ ale Canonului Utreniei. Întâlnim, de asemenea, între Canoane, unele formate din două cântări, din patru cântări, din opt cântări şi chiar un Canon cu nouă cântări. Triodul mai cuprinde stihiri (tropare, în general), catisme, lecturi biblice şi Sinaxare. Problema fundamentală pe care o ridică structura Triodului ţine însă de rânduiala zilelor de rând ale Postului Mare, în special de faptul că Triodul prevede la Canonul de la Utrenie doar trei cântări, în timp ce pentru Canonul Duminicilor şi ale altor sărbători prevede nouă cântări. Liturgiştii argumentează această uzanţă spunând că, în perioada Postului Mare, a fost conservată o structură mai veche a Canoanelor, potrivit căreia la Utrenie se cânta numai trei cântări. În realitate, această practică nu este confirmată de nici unul din vechile Ceasloave, care, din contra, prevăd nouă Cântări pentru Canonul Utreniei.
Evoluţia Triodului şi etapele formării sale
În ceea ce priveşte structura originară a cărţii de slujbă pe care noi o numin Triod, menţionăm mai întâi de toate că ea cuprindea la origine două perioade liturgice ale anului bisericesc: timpul Postului Mare şi perioada de la Paşti până la Cinzecime (Rusalii). Potrivit specialiştilor, începând cu sec. al XII-lea, Triodul a fost împărţit în „Triodul Postului“ şi „Triodul Cinzecimii“ (Pascal), numit mai târziu şi Penticostar (actualmente, cartea liturgică care cuprinde slujbele ce se săvârşesc în biserici în perioada dintre Paşte şi Rusalii). Alcătuirea Triodului este atribuită, în general, Sfântului Teodor Studitul († 826) şi fratelui său, Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului († 830), cei care au alcătuit cel mai mare număr de canoane din Triod. Liturgistul rus I. Karabinov, care va publica la Sankt Petersburg, în 1910, „Triodul Postului“ însoţit de un studiu istoric cu privire la structura, la conţinutul şi la ediţiile slave ale Triodului, avea să afirme la finele acestui studiu că ideea atribuirii Sfântului Teodor Studitul alcătuirea Triodului ar trebui abandonată. În realitate, chiar se poate presupune că primii redactori ai „Triodului Postului“ au fost copiştii care, având la îndemână colecţiile diverselor tipuri de imne (stihiri, canoane, tricântări), le-au strâns la un loc. De altfel, cărţile liturgice care conţineau doar colecţii cu un singur fel de imne pentru săvârşirea unei slujbe erau foarte incomode, din moment ce în astfel de situaţii era nevoie de mai multe cărţi liturgice pentru slujba respectivă. Este foarte probabil ca, în perioada în care au fost făcute primele ediţii complete ale Triodului, să fi existat deja cărţi liturgice care conţineau imne şi cântări pentru Săptămâna Sfintelor Patimi. În acest caz, primii redactori ai Triodului au avut deja la îndemână modelul potrivit căruia să întocmească o carte liturgică pentru întrega perioadă a Postului Mare. În teza sa de doctorat privind etapele formării Triodului, N. Cappuyns tratează despre o posibilă triplă origine a imnelor Triodului: a) Tipul oriental-ierusalimitean; b) Tipul constantinopolitan nestudit; c) Tipul studit. Potrivit lui Cappuyns, tipul oriental ar fi cel mai vechi, cel mai simplu şi cel mai puţin dezvoltat. Celelalte două aparţin aceleaşi epoci, cu deosebirea că tipul studit s-ar fi format mult mai repede şi ar fi mult mai complet. În fine, Triodul actual, spune el, este rodul sintezei dintre aceste trei tipuri.
Autorii Triodului
Sfântul Teodor Studitul († 826) şi fratele său, Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului († 830), nu au fost singurii care aveau să scrie imne pentru Triod. Pr. Miguel Arranz, într-un articol din revista liturgică „Biblioteca Ephemerides Liturgicae, Subsidia 7“ din 1976, aminteşte faptul că, deja Sinaxarul lui Xantopol din sec. al XIV-lea, introdus la începutul „Triodului Postului“, menţionează ca autor al imnelor din Săptămâna Sfintelor Patimi pe Sfântul Cosma de Maiuma. Tot aici sunt menţionaţi şi alţi imnografi ai Triodului, precum Sfântul Andrei Criteanul († 740) şi Sfântul Ioan Damaschin († 826). De altfel, lista autorilor Triodului este una foarte bogată, însă ceea ce este foarte important de subliniat este faptul că Triodul nu rămâne pur şi simplu un vestigiu, ci devine expresia cea mai izbitoare a unei spiritualităţi liturgice ortodoxe dinamice şi, în acelaşi timp, fidele faţă de originile ei.
Săptămâna Sfintelor Patimi – „desăvârşirea Triodului“
Potrivit informaţiilor pe care ni le oferă Egeria, aflăm că, în Săptămâna Patimilor îndeosebi, creştinii de la Ierusalim recapitulau în slujbele lor ultimele zile ale vieţii pământeşti a Mântuitorului, făcând rugăciuni în toate locurile pe unde El a trecut. Aceste forme incipiente ale cultului, numite în termeni tehnici „cult staţional“, au reprezentat fundamentul dezvoltării liturgice ulterioare. Cu timpul, Săptămâna Sfintelor Patimi va ocupa un loc special în perioada Triodului, ieşind din rândul celor şapte săptămâni de post. Menirea ei este de a-i introduce pe creştini în atmosfera tainică a nopţii Sfintei Învieri, mai cu seamă prin slujbele bisericeşti zilnice, care îi deconectează de la preocupările lor cotidiene strict materiale. Permanentizarea grijii pentru suflet, caracteristică fecioarelor înţelepte ce L-au aşteptat pe Mirele Hristos (Mat. 25, 1-13), este înlesnită de caracterul nocturn al Deniilor. Retrăind în cadrul acestor slujbe momentele premergătoare morţii şi îngropării Mântuitorului, Prohodul şi aşezarea Lui în mormânt, dobândim starea sufletească a femeilor mironosiţe, a ucenicilor, a lui Iosif şi Nicodim, care n-au avut linişte până n-au dat de veste de la unul la altul, în forfota creată în jurul mormântului gol, că Hristos a înviat.
Florin CREŞTINUL via ziarulstefancelmare.ro

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.