verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre credință și mântuire.

Despre credință și mântuire.

8 decembrie 2016

“Eu sunt Lumina lumii…“ (Ioan 8,12). “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).“Eu sunt Învăţătorul şi Domnul“ (Ioan 13, 13).“Eu sunt Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11, 25). DESPRE ORTODOXIE. Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi în general nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei. Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul... 

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media.

7 decembrie 2016

Miercuri, 7 decembrie, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, în sala sinodală din incinta Reşedinţei mitropolitane din mun. Chişinău, a avut loc Adunarea Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, cu participarea reprezentanţilor presei ortodoxe din republică. Şedinţa a început cu un cuvânt al PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, preşedinte al Sectorului Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, care a vorbit despre deontologia comunicării pastorale în internet, axându-se... 

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

Conferință teologică în s.Izvoare, r.Fălești

6 decembrie 2016

Marți, 6 decembrie 2016, în biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Izvoare, raionul Fălești a avut loc adunarea generală a preoților din raion. Întrunirea a debutat cu oficierea sfintei Liturghii de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Oleg Fistican, blagocinul circumscripției. A urmat mărturisirea preoților, după care a demarat conferința teologică cu tema: „Apărarea în fața abuzului prozeletismului sectar”. Conferința a fost susținută de lectorul Facultății de Teologie din Chișinău, protoiereul Octavian Solomon și de protoiereul... 

Spovedania unui păcătos

Spovedania unui păcătos

5 decembrie 2016

Mantuirea noastra incepe prin renuntarea la lumea aceasta pacatoasa si desfranata sau prin dispretuirea a tot ceea ce iubesc si lauda oamenii lumesti; prin indiferenta fata de bunurile pamantesti, care nu au nici un pret, spre deosebire de cele vesnice, din ceruri. Dar eu sunt total dedat acestei lumi, caci iubesc banii, confortul, lauda, slava, imbracamintea frumoasa, distractiile si dansurile, desi stiu ca dupa acestea, ca dupa focul de paie, nu mai ramane nimic, in afara de scrum si cenusa. O, Doamne, milostiv fii mie, pacatosului; slabeste si raceste in mine dragostea pentru lumea aceasta si,... 

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Pentru ca toţi creştinii să ştie: TRIODUL pe înţelesul tuturor. Perioada liturgică în care fiii Bisericii postesc şi se roagă mai mult

Începând cu Duminica vameşului şi a fariseului, calendarul ortodox consemnează intrarea în perioada premergătoare Paştelui, numită Triod. Aceasta este una din cele trei mari perioade liturgice ale anului bisericesc, alături de perioadele Penticostarului şi Octoihului. Triodul a fost înţeles întotdeauna ca o perioadă de vârf a ascezei creştine şi a nevoinţelor spirituale, fapt pentru care el a ocupat un loc aparte, deosebit de important în creştinismul răsăritean. Înţelegerea autentică a Triodului, a textului liturgic şi a raţiunii postului conduce fără doar şi poate către o viaţă creştină adevărată. Numai în acest sens Triodul poate fi considerat drept o veritabilă şcoală a desăvârşirii, o incontestabilă scară a virtuţilor care ar deschide uşile pocăinţei în sufletul fiecărui creştin şi ar pregăti marea întâlnire la „Ospăţul Stăpânului“.
Perioada Triodului însumează în total zece săptămâni, care începe din Duminica vameşului şi a fariseului şi se încheie în Sâmbăta Mare. Denumirea liturgică a perioadei Triodului este determinată şi de numele cărţii de slujbă folosită în această perioadă, şi ea cuprinde de obicei rugăciuni şi cântări cu conţinut specific acestei perioade. Biserica a rânduit şi a fixat relativ târziu, însă pentru totdeauna, această perioadă pregătitoare în care fiii ei postesc şi se roagă mai mult, punându-le în faţă diferite modele de pocăinţă şi făcându-i mai conştienţi de menirea lor.
Triodul sau „Trei-Cântări cu Dumnezeu cel Sfânt“
Potrivit Părintelui Makarios Simonopetritul, „Triodul utilizat actualmente în Biserica Ortodoxă constituie rezultatul unei îndelungate evoluţii, urcând până la originile calendarului liturgic creştin şi păstrând în structura sa mărturiile principalelor etape ale acestuia“. „Triodul“ este cunoscut mai ales ca o carte de cult, însă, aşa cum am precizat deja, există, de asemenea, o perioadă a anului bisericesc numită „a Triodului“. Între aceste două noţiuni coexistă o interdependenţă indivizibilă. Este foarte greu, de altfel, să stabilim cu exactitate ce a apărut mai întâi: materialul imnografic al cărţii sau etapele perioadelor Triodului. „Triodul“ sau „Trei-Cântări cu Dumnezeu cel Sfânt“ este o carte liturgică ce cuprinde slujbele bisericeşti cu începere de la Duminica vameşului şi a fariseului“ până la Sfânta Înviere. Este foarte probabil ca numele acestei cărţi să fi fost determinat de structura cărţii, mai exact de numărul Cântărilor Canonului, care, comparativ cu Canoanele Octoihului şi ale Mineielor (formate din nouă Cântări), era alcătuit din trei Cântări sau ode. Potrivit indicaţiilor din Sinaxarul Duminicii vameşului şi a fariseului“ (Sinaxar atribuit lui Xantopol), Triodul cuprinde însă şi „canoane depline“.
Conţinutul Triodului
Triodul nu conţine numai tropare (forma cea mai veche şi fundamentală a poeziei imnografice) care alcătuiesc aşa-numitele „tricântări“ ale Canonului Utreniei. Întâlnim, de asemenea, între Canoane, unele formate din două cântări, din patru cântări, din opt cântări şi chiar un Canon cu nouă cântări. Triodul mai cuprinde stihiri (tropare, în general), catisme, lecturi biblice şi Sinaxare. Problema fundamentală pe care o ridică structura Triodului ţine însă de rânduiala zilelor de rând ale Postului Mare, în special de faptul că Triodul prevede la Canonul de la Utrenie doar trei cântări, în timp ce pentru Canonul Duminicilor şi ale altor sărbători prevede nouă cântări. Liturgiştii argumentează această uzanţă spunând că, în perioada Postului Mare, a fost conservată o structură mai veche a Canoanelor, potrivit căreia la Utrenie se cânta numai trei cântări. În realitate, această practică nu este confirmată de nici unul din vechile Ceasloave, care, din contra, prevăd nouă Cântări pentru Canonul Utreniei.
Evoluţia Triodului şi etapele formării sale
În ceea ce priveşte structura originară a cărţii de slujbă pe care noi o numin Triod, menţionăm mai întâi de toate că ea cuprindea la origine două perioade liturgice ale anului bisericesc: timpul Postului Mare şi perioada de la Paşti până la Cinzecime (Rusalii). Potrivit specialiştilor, începând cu sec. al XII-lea, Triodul a fost împărţit în „Triodul Postului“ şi „Triodul Cinzecimii“ (Pascal), numit mai târziu şi Penticostar (actualmente, cartea liturgică care cuprinde slujbele ce se săvârşesc în biserici în perioada dintre Paşte şi Rusalii). Alcătuirea Triodului este atribuită, în general, Sfântului Teodor Studitul († 826) şi fratelui său, Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului († 830), cei care au alcătuit cel mai mare număr de canoane din Triod. Liturgistul rus I. Karabinov, care va publica la Sankt Petersburg, în 1910, „Triodul Postului“ însoţit de un studiu istoric cu privire la structura, la conţinutul şi la ediţiile slave ale Triodului, avea să afirme la finele acestui studiu că ideea atribuirii Sfântului Teodor Studitul alcătuirea Triodului ar trebui abandonată. În realitate, chiar se poate presupune că primii redactori ai „Triodului Postului“ au fost copiştii care, având la îndemână colecţiile diverselor tipuri de imne (stihiri, canoane, tricântări), le-au strâns la un loc. De altfel, cărţile liturgice care conţineau doar colecţii cu un singur fel de imne pentru săvârşirea unei slujbe erau foarte incomode, din moment ce în astfel de situaţii era nevoie de mai multe cărţi liturgice pentru slujba respectivă. Este foarte probabil ca, în perioada în care au fost făcute primele ediţii complete ale Triodului, să fi existat deja cărţi liturgice care conţineau imne şi cântări pentru Săptămâna Sfintelor Patimi. În acest caz, primii redactori ai Triodului au avut deja la îndemână modelul potrivit căruia să întocmească o carte liturgică pentru întrega perioadă a Postului Mare. În teza sa de doctorat privind etapele formării Triodului, N. Cappuyns tratează despre o posibilă triplă origine a imnelor Triodului: a) Tipul oriental-ierusalimitean; b) Tipul constantinopolitan nestudit; c) Tipul studit. Potrivit lui Cappuyns, tipul oriental ar fi cel mai vechi, cel mai simplu şi cel mai puţin dezvoltat. Celelalte două aparţin aceleaşi epoci, cu deosebirea că tipul studit s-ar fi format mult mai repede şi ar fi mult mai complet. În fine, Triodul actual, spune el, este rodul sintezei dintre aceste trei tipuri.
Autorii Triodului
Sfântul Teodor Studitul († 826) şi fratele său, Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului († 830), nu au fost singurii care aveau să scrie imne pentru Triod. Pr. Miguel Arranz, într-un articol din revista liturgică „Biblioteca Ephemerides Liturgicae, Subsidia 7“ din 1976, aminteşte faptul că, deja Sinaxarul lui Xantopol din sec. al XIV-lea, introdus la începutul „Triodului Postului“, menţionează ca autor al imnelor din Săptămâna Sfintelor Patimi pe Sfântul Cosma de Maiuma. Tot aici sunt menţionaţi şi alţi imnografi ai Triodului, precum Sfântul Andrei Criteanul († 740) şi Sfântul Ioan Damaschin († 826). De altfel, lista autorilor Triodului este una foarte bogată, însă ceea ce este foarte important de subliniat este faptul că Triodul nu rămâne pur şi simplu un vestigiu, ci devine expresia cea mai izbitoare a unei spiritualităţi liturgice ortodoxe dinamice şi, în acelaşi timp, fidele faţă de originile ei.
Săptămâna Sfintelor Patimi – „desăvârşirea Triodului“
Potrivit informaţiilor pe care ni le oferă Egeria, aflăm că, în Săptămâna Patimilor îndeosebi, creştinii de la Ierusalim recapitulau în slujbele lor ultimele zile ale vieţii pământeşti a Mântuitorului, făcând rugăciuni în toate locurile pe unde El a trecut. Aceste forme incipiente ale cultului, numite în termeni tehnici „cult staţional“, au reprezentat fundamentul dezvoltării liturgice ulterioare. Cu timpul, Săptămâna Sfintelor Patimi va ocupa un loc special în perioada Triodului, ieşind din rândul celor şapte săptămâni de post. Menirea ei este de a-i introduce pe creştini în atmosfera tainică a nopţii Sfintei Învieri, mai cu seamă prin slujbele bisericeşti zilnice, care îi deconectează de la preocupările lor cotidiene strict materiale. Permanentizarea grijii pentru suflet, caracteristică fecioarelor înţelepte ce L-au aşteptat pe Mirele Hristos (Mat. 25, 1-13), este înlesnită de caracterul nocturn al Deniilor. Retrăind în cadrul acestor slujbe momentele premergătoare morţii şi îngropării Mântuitorului, Prohodul şi aşezarea Lui în mormânt, dobândim starea sufletească a femeilor mironosiţe, a ucenicilor, a lui Iosif şi Nicodim, care n-au avut linişte până n-au dat de veste de la unul la altul, în forfota creată în jurul mormântului gol, că Hristos a înviat.
Florin CREŞTINUL via ziarulstefancelmare.ro

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.