versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

O istorie a paraclisului Maicii Domnului

Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

În cultul cre?tin ortodox exist? dou? Paraclise Închinate Maicii Domnului: primul Paraclis  compus de c?lug?rul Teostirict În secolul nou? (unii spun Teofan) şi un al doilea Paraclis. Pe parcursul anului se cÎnt? doar primul Paraclis Închinat Maicii Domnului Îns? pe durata postului Adormirii Maicii Domnului (1-14 august), tipicul bisericesc spune ca primul şi al doilea Paraclis s? fie cÎntate alternativ.

În biserica ortodox? Rus?, echivalentul paraclisului este Moleben, ce are o structur? asemÎn?toare, numai c? se omite canonul, p?strÎnd doar refrenul şi Irmosul cÎnt?rilor trei, ?ase şi nou?.

Paraclisul Preasfintei N?sc?toare de Dumnezeu 

Motivul pentru care aceste slujbe se numesc „Paraclise“ este c? cei credincioşi se adun? pentru a se ruga Maicii Domnului s? mijloceasc? pentru ei la Fiul s?u şi Dumnezeul nostru pentru mÎntuire şi alinare. Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

Potrivit profesorului de liturgic? John Fountoulis, deşi cele dou? canoane Închinate Maicii Domnului sunt diferenşiate prin denumirea de „primul“ şi „al doilea“ de fapt ele au acelaşi num?r de cÎnt?ri şi anume treizeci şi dou?. Cu toate acestea, al doilea Paraclis este puşin mai mare. Adev?rata deosebire Între cele dou? este aceea c? al doilea Canon este cÎntat pe un ton mai vioi În timpul postului Adormirii Maicii Domnului.

Nu s-au f?cut prea multe cercet?ri asupra circumstan?elor istorice care au dus la forma final? a versurilor celor dou? Paraclise şi a morfologiei lor.

În ceea ce prive?te Îns? slujba celui de-al doilea Paraclis exist? foarte multe m?rturii. Autorul a fost Teodor II Dukas Lascaris, ?mp?ratul Niceei

Autorul şi originea primului Paraclis

Slujba primului Paraclis al Maicii Domnului este mai veche dec?t ce a celui de-al doilea şi unii i-o atribuie c?lug?rului Teostirict, care a trşit În secolul al nou?lea. alţii consider? c? este lucrarea Mitropolitului Teofan M?rturisitorul din Niceea care a trşit În acelaşi secol. Unii chiar iau În considerare alternativa c? Sf. Ioan Damaschin ar fi fost autorul.

Ceaslovul stabile?te autorul astfel: „Un poem de Teostirict C?lug?rul.“ Unii spun chiar c? aceste dou? nume au aparşinut de fapt aceleiaşi persoane şi c? Teofan ar fi fost numele lui Teostirict  Înainte s? devin? c?lug?r.

Cercet?rile recente asupra autorului primului Paraclis stabilesc faptul c? a fost scris de SfÎntul Teostirict M?rturisitorul. Acesta a folosit Canonul Maicii Domnului precum şi alte surse liturgice şi ecleziastice pentru a compune Paraclisul .

SfÎntul Teostirict M?rturisitorul şi lupta sa pentru icoanele sfinte

Teostirict M?rturisitorul, stare?ul Mănăstirii Pelekete din apropierea Prusei, a p?timit pentru Sfintele Icoane sub domnia ?mp?ratului p?gÎn Constantin Copronimul (741-775). Acest sfÎnt este s?rb?torit pe 29 februarie În bisericile slave şi pe 17 martie În bisericile grece?ti.

Teostirict s-a n?scut În Triglia din Bitinia şi s-a c?lug?rit de la o v?rst? fraged? la Mănăstirea SfÎntului Ioan Teologul, cunoscut? de asemenea sub numele de Mănăstirea Pelekete, unde mai t?rziu a şi devenit stare?. În perioad ?mp?ratului Constantin V Copronimul, generalul s?u din Asia Minor, Michael Lachanodrakon a Început o persecuşie aprig? ?mpotriva c?lug?rilor care venerau Sfintele Icoane.

În 763 În seara Joii Mari generalul a venit la Mănăstirea Pelekete În timpul Sfintei Liturghii. Stare?ul Teostirict s?v?r?ea SfÎnta Liturghie ?mpreun? cu 780 de c?lug?ri aflaşi sub ascultarea sa, dintre care 70 de ieromonahi. Dintr-o dat? b?tşi puternice la poarta Mănăstirii au Întrerupt atmosfera solemn? şi 2000 de soldaşi de-ai generalului erau afar? şi strigau, provocÎnd spaim?.

Soldaşii au spart poarta şi au intrat În curte. Generalul Michael Lachanodrakon a dat buzna În biseric? ?mpreun? cu armata şi s-a Îndreptat spre stare?. Generalul i-a smuls SfÎntul Potir şi l-a izbit de podea lovindu-l pe stare? În fa??. Aceast? fapt? a condus la o lupt? Între c?lug?ri şi soldaşi.

V?zÎnd acestea, stare?ul le-a ordonat fiilor sşi duhovnice?ti s? se retrag? iar generalul i-a ÎnmÎnat o h?rtie spunÎnd pe un ton nervos:

„Ia h?rtia asta şi semneaz? imediat ?mpotriva idolilor pe care şi nume?ti icoane ori dac? nu v? vom ucide pe toşi. Este un decret al Regelui Constantin V.“

„Poate vrei s? spui Copronimul“, zise stare?ul Teostirict. „Nu vom semna nimic niciodat? ?mpotriva Sfintelor Icoane la care ne Închin?m“.

Pe cÎnd stare?ul spunea acestea, generalul a ordonat s? Înceap? m?celul. În doar c?teva minute 400 de c?lug?ri au c?zut morşi.

Dup? aceasta generalul a dat un alt ordin: ceilalţi c?lug?ri s? fie legaşi cu lan?uri şi s? fie duşi În curte. Apoi a cerut s? dea foc la fiecare din col?urile Mănăstirii pentru ca totul s? se fac? scrum. Astfel, aceast? minunat? Mănăstire a fost mistuit? de fl?c?ri.

C?lug?rii capturaşi au fost duşi la ?mp?ratul Copronim şi Înf?şi?aşi Înaintea sa.

?mp?ratul l-a Întrebat pe Mihail, generalul armatei:  „C?şi sunt?“ Generalul a r?spuns: „40 de ieromonahi, 342 de monahi şi stare?ul.“

Într-un moment de furie ?mp?ratul le-a spus c?lug?rilor: „C?lug?ri netrebnici! Nesupunere şi r?zmeri?? În imperiul meu, Înf?şi?aşi-v?! Sunt Constantin al V-lea şi nu permit s? fiu luat peste picior.“

Un c?lug?r numit Sinesios z?mbind s-a apropiat de ?mp?rat şi i-a zis: „Copronime!“ Noi suntem fiii lui Teostirict şi am Înv??at de la b?trÎnul nostru s? c?lc?m pe capetele diavolilor şi ale iconocla?tilor.“

SpunÎnd asta, c?lug?rul Sinesios şi-a pecetluit destinul. ?mp?ratul a ordonat ca imediat s?-i fie tşiat capul.

Dup? asta ?mp?ratul a luat pe fiecare c?lug?r În parte şi cei ce nu s-au ab?tut de la credin?a Ortodox? au fost decapitaşi În acel moment. În timp ce Constantin se bucura În sufletul s?u, sÎngele a zeci de c?lug?ri martiri curgea ca un r?u.

Dup? m?cel ?mp?ratul i-a ordonat lui Teostirict s? se apropie. SfÎntul s-a apropiat bucurÎndu-se c? poate s?-şi m?rturiseasc? credin?a, dar şi cu triste?e şi lacrimi pentru un asemenea macabru.

MÎnios ?mp?ratul a şipat: „Criminalule! C?l?ule! Ai omor?t 780 de copii de-ai tşi cu un imn, numai ca s? nu renunşi la idolii pe care voi le numişi icoane. Criminalule, vei fi cunoscut În istorie ca un uciga? de copii.“

Stare?ul nu a spus nimic. Îns? s-a Îndreptat spre peretele unde un portret al ?mp?ratului st?tea afi?at l-a dat jos şi l-a c?lcat În picioare. şi apoi a zis: „O astfel de ruşine numai tu o merişi. M? Închin sfintelor  icoane şi sunt Însetat de aceast? moarte. De fapt, m? gr?besc s?-i ajung din urm? pe sfinţii mei copii, s? c??tig coroana muceniciei.“

V?zÎnd cum a decurs m?celul, În acel moment mulşi soldaşi şi membri ai gardei ?mp?ratului s-au decis s? se ridice ?mpotriva lui, ÎnspşimÎntÎndu-l. ?mp?ratul a apelat la comandantul armatei s?-l salveze.

Comandantul şi-a scos sabia gata s? o foloseasc?, cÎnd deodat? soldatul Aimilios Teravinos a ridicat sabia, s-a Însemnat cu semnul Crucii şi a scos din sÎnul s?u o icoan? de-a lui Hristos  strigÎnd cu putere:

„Fii blestemat ereticule Copronim, şi eu m? Închin sfintelor icoane. Ucide-m?!.“ Astfel a c?zut şi capul lui Aimilios.

A doua zi ?mp?ratul a chemat din nou pe stare? Înaintea sa dar primind aceleaşi r?spunsuri a ordonat s?-i fie tşiat nasul, urechile şi degetele. Apoi cu cle?ti i-au rupt f?şii de piele şi astfel fiind a fost aruncat Într-o temni?? Întunecat? f?r? mÎncare sau ap?, ca s? moar? În aceast? condişie.

Îns? stare?ul Teostirict a supravie?uit În Închisoare timp de nou? ani, datorit? milosteniei avut? de c?şiva soldaşi care şi strecurau În?untru pşine şi ap?.

În anul În care Constantin Copronim a murit, iar fiul s?u Leon al V-lea i-a urmat la tron. Deşi fragil la trup, el avea un suflet bun. Leon a eliberat toşi prizonierii care venerau sfintele icoane. Stare?ul Teostirict a fost de asemenea eliberat şi adus Înapoi În Mănăstirea sa ce acum ajunsese o ruin?.

Teostirict a primit cereri de la Mănăstirile din vecin?tate ca s? vin? la ele dar el a refuzat, preferÎnd s? locuiasc? În Mănăstirea sa, unde a locuit fericit al?turi de „copii“ sşi. Într-un col? al ruinelor s-a decis s?-şi construiasc? o colib? din lemn şi acolo s? trşiasc? singur pentru toat? via?a. Acolo, printre ruinele vechii Mănăstiri şi dup? toate suferin?ele prin care a trecut, a alc?tuit Primul Paraclis al Maicii Domnului. A Început:

De multe ispite fiind cuprins,

Alerg către tine c?utÎnd mÎntuirea mea,

O Maic? a CuvÎntului şi Fecioar?,

De rele şi de nevoi mÎntuie?te-m?.

Dup? trei ani petrecuşi În singur?tate, noi monahi au venit la acest sfÎnt b?trÎn, ce acum nu avea nici degete, nici urechi şi nici nas şi i-au cerut s? le fie stare?. NeÎndr?znind s? se opun? voii lui Dumnezeu, Teostirict i-a luat sub aripa sa şi astfel s-au adunat din nou 800 de monahi În aceeaşi Mănăstire.

Stare?ul Teostirict a mai trşit Înc? 25 de ani al?turi de ucenicii sşi şi astfel Mănăstirea Pelekete a fost reÎnviat?. Pe 17 martie 807, sufletul lui Teostirict a Înt?lnit pe cele ale copiilor sşi martirizaşi iar ultimele sale cuvinte se spune c? ar fi fost: „Icoanei Tale ne Închin?m, Bunule Doamne, cerÎnd iertare pentru p?catele noastre, Hristoase Dumnezeule…“

(Traducerea şi adaptarea: Lucian Filip; sursa: johnsanidopoulos.com)

Motivul pentru care aceste slujbe se numesc „Paraclise“ este c? cei credincioşi se adun? pentru a se ruga Maicii Domnului s? mijloceasc? pentru ei la Fiul s?u şi Dumnezeul nostru pentru mÎntuire şi alinare. Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.