versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

O istorie a paraclisului Maicii Domnului

Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

În cultul cre?tin ortodox exist? dou? Paraclise Închinate Maicii Domnului: primul Paraclis  compus de c?lug?rul Teostirict În secolul nou? (unii spun Teofan) şi un al doilea Paraclis. Pe parcursul anului se cÎnt? doar primul Paraclis Închinat Maicii Domnului Îns? pe durata postului Adormirii Maicii Domnului (1-14 august), tipicul bisericesc spune ca primul şi al doilea Paraclis s? fie cÎntate alternativ.

În biserica ortodox? Rus?, echivalentul paraclisului este Moleben, ce are o structur? asemÎn?toare, numai c? se omite canonul, p?strÎnd doar refrenul şi Irmosul cÎnt?rilor trei, ?ase şi nou?.

Paraclisul Preasfintei N?sc?toare de Dumnezeu 

Motivul pentru care aceste slujbe se numesc „Paraclise“ este c? cei credincioşi se adun? pentru a se ruga Maicii Domnului s? mijloceasc? pentru ei la Fiul s?u şi Dumnezeul nostru pentru mÎntuire şi alinare. Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

Potrivit profesorului de liturgic? John Fountoulis, deşi cele dou? canoane Închinate Maicii Domnului sunt diferenşiate prin denumirea de „primul“ şi „al doilea“ de fapt ele au acelaşi num?r de cÎnt?ri şi anume treizeci şi dou?. Cu toate acestea, al doilea Paraclis este puşin mai mare. Adev?rata deosebire Între cele dou? este aceea c? al doilea Canon este cÎntat pe un ton mai vioi În timpul postului Adormirii Maicii Domnului.

Nu s-au f?cut prea multe cercet?ri asupra circumstan?elor istorice care au dus la forma final? a versurilor celor dou? Paraclise şi a morfologiei lor.

În ceea ce prive?te Îns? slujba celui de-al doilea Paraclis exist? foarte multe m?rturii. Autorul a fost Teodor II Dukas Lascaris, ?mp?ratul Niceei

Autorul şi originea primului Paraclis

Slujba primului Paraclis al Maicii Domnului este mai veche dec?t ce a celui de-al doilea şi unii i-o atribuie c?lug?rului Teostirict, care a trşit În secolul al nou?lea. alţii consider? c? este lucrarea Mitropolitului Teofan M?rturisitorul din Niceea care a trşit În acelaşi secol. Unii chiar iau În considerare alternativa c? Sf. Ioan Damaschin ar fi fost autorul.

Ceaslovul stabile?te autorul astfel: „Un poem de Teostirict C?lug?rul.“ Unii spun chiar c? aceste dou? nume au aparşinut de fapt aceleiaşi persoane şi c? Teofan ar fi fost numele lui Teostirict  Înainte s? devin? c?lug?r.

Cercet?rile recente asupra autorului primului Paraclis stabilesc faptul c? a fost scris de SfÎntul Teostirict M?rturisitorul. Acesta a folosit Canonul Maicii Domnului precum şi alte surse liturgice şi ecleziastice pentru a compune Paraclisul .

SfÎntul Teostirict M?rturisitorul şi lupta sa pentru icoanele sfinte

Teostirict M?rturisitorul, stare?ul Mănăstirii Pelekete din apropierea Prusei, a p?timit pentru Sfintele Icoane sub domnia ?mp?ratului p?gÎn Constantin Copronimul (741-775). Acest sfÎnt este s?rb?torit pe 29 februarie În bisericile slave şi pe 17 martie În bisericile grece?ti.

Teostirict s-a n?scut În Triglia din Bitinia şi s-a c?lug?rit de la o v?rst? fraged? la Mănăstirea SfÎntului Ioan Teologul, cunoscut? de asemenea sub numele de Mănăstirea Pelekete, unde mai t?rziu a şi devenit stare?. În perioad ?mp?ratului Constantin V Copronimul, generalul s?u din Asia Minor, Michael Lachanodrakon a Început o persecuşie aprig? ?mpotriva c?lug?rilor care venerau Sfintele Icoane.

În 763 În seara Joii Mari generalul a venit la Mănăstirea Pelekete În timpul Sfintei Liturghii. Stare?ul Teostirict s?v?r?ea SfÎnta Liturghie ?mpreun? cu 780 de c?lug?ri aflaşi sub ascultarea sa, dintre care 70 de ieromonahi. Dintr-o dat? b?tşi puternice la poarta Mănăstirii au Întrerupt atmosfera solemn? şi 2000 de soldaşi de-ai generalului erau afar? şi strigau, provocÎnd spaim?.

Soldaşii au spart poarta şi au intrat În curte. Generalul Michael Lachanodrakon a dat buzna În biseric? ?mpreun? cu armata şi s-a Îndreptat spre stare?. Generalul i-a smuls SfÎntul Potir şi l-a izbit de podea lovindu-l pe stare? În fa??. Aceast? fapt? a condus la o lupt? Între c?lug?ri şi soldaşi.

V?zÎnd acestea, stare?ul le-a ordonat fiilor sşi duhovnice?ti s? se retrag? iar generalul i-a ÎnmÎnat o h?rtie spunÎnd pe un ton nervos:

„Ia h?rtia asta şi semneaz? imediat ?mpotriva idolilor pe care şi nume?ti icoane ori dac? nu v? vom ucide pe toşi. Este un decret al Regelui Constantin V.“

„Poate vrei s? spui Copronimul“, zise stare?ul Teostirict. „Nu vom semna nimic niciodat? ?mpotriva Sfintelor Icoane la care ne Închin?m“.

Pe cÎnd stare?ul spunea acestea, generalul a ordonat s? Înceap? m?celul. În doar c?teva minute 400 de c?lug?ri au c?zut morşi.

Dup? aceasta generalul a dat un alt ordin: ceilalţi c?lug?ri s? fie legaşi cu lan?uri şi s? fie duşi În curte. Apoi a cerut s? dea foc la fiecare din col?urile Mănăstirii pentru ca totul s? se fac? scrum. Astfel, aceast? minunat? Mănăstire a fost mistuit? de fl?c?ri.

C?lug?rii capturaşi au fost duşi la ?mp?ratul Copronim şi Înf?şi?aşi Înaintea sa.

?mp?ratul l-a Întrebat pe Mihail, generalul armatei:  „C?şi sunt?“ Generalul a r?spuns: „40 de ieromonahi, 342 de monahi şi stare?ul.“

Într-un moment de furie ?mp?ratul le-a spus c?lug?rilor: „C?lug?ri netrebnici! Nesupunere şi r?zmeri?? În imperiul meu, Înf?şi?aşi-v?! Sunt Constantin al V-lea şi nu permit s? fiu luat peste picior.“

Un c?lug?r numit Sinesios z?mbind s-a apropiat de ?mp?rat şi i-a zis: „Copronime!“ Noi suntem fiii lui Teostirict şi am Înv??at de la b?trÎnul nostru s? c?lc?m pe capetele diavolilor şi ale iconocla?tilor.“

SpunÎnd asta, c?lug?rul Sinesios şi-a pecetluit destinul. ?mp?ratul a ordonat ca imediat s?-i fie tşiat capul.

Dup? asta ?mp?ratul a luat pe fiecare c?lug?r În parte şi cei ce nu s-au ab?tut de la credin?a Ortodox? au fost decapitaşi În acel moment. În timp ce Constantin se bucura În sufletul s?u, sÎngele a zeci de c?lug?ri martiri curgea ca un r?u.

Dup? m?cel ?mp?ratul i-a ordonat lui Teostirict s? se apropie. SfÎntul s-a apropiat bucurÎndu-se c? poate s?-şi m?rturiseasc? credin?a, dar şi cu triste?e şi lacrimi pentru un asemenea macabru.

MÎnios ?mp?ratul a şipat: „Criminalule! C?l?ule! Ai omor?t 780 de copii de-ai tşi cu un imn, numai ca s? nu renunşi la idolii pe care voi le numişi icoane. Criminalule, vei fi cunoscut În istorie ca un uciga? de copii.“

Stare?ul nu a spus nimic. Îns? s-a Îndreptat spre peretele unde un portret al ?mp?ratului st?tea afi?at l-a dat jos şi l-a c?lcat În picioare. şi apoi a zis: „O astfel de ruşine numai tu o merişi. M? Închin sfintelor  icoane şi sunt Însetat de aceast? moarte. De fapt, m? gr?besc s?-i ajung din urm? pe sfinţii mei copii, s? c??tig coroana muceniciei.“

V?zÎnd cum a decurs m?celul, În acel moment mulşi soldaşi şi membri ai gardei ?mp?ratului s-au decis s? se ridice ?mpotriva lui, ÎnspşimÎntÎndu-l. ?mp?ratul a apelat la comandantul armatei s?-l salveze.

Comandantul şi-a scos sabia gata s? o foloseasc?, cÎnd deodat? soldatul Aimilios Teravinos a ridicat sabia, s-a Însemnat cu semnul Crucii şi a scos din sÎnul s?u o icoan? de-a lui Hristos  strigÎnd cu putere:

„Fii blestemat ereticule Copronim, şi eu m? Închin sfintelor icoane. Ucide-m?!.“ Astfel a c?zut şi capul lui Aimilios.

A doua zi ?mp?ratul a chemat din nou pe stare? Înaintea sa dar primind aceleaşi r?spunsuri a ordonat s?-i fie tşiat nasul, urechile şi degetele. Apoi cu cle?ti i-au rupt f?şii de piele şi astfel fiind a fost aruncat Într-o temni?? Întunecat? f?r? mÎncare sau ap?, ca s? moar? În aceast? condişie.

Îns? stare?ul Teostirict a supravie?uit În Închisoare timp de nou? ani, datorit? milosteniei avut? de c?şiva soldaşi care şi strecurau În?untru pşine şi ap?.

În anul În care Constantin Copronim a murit, iar fiul s?u Leon al V-lea i-a urmat la tron. Deşi fragil la trup, el avea un suflet bun. Leon a eliberat toşi prizonierii care venerau sfintele icoane. Stare?ul Teostirict a fost de asemenea eliberat şi adus Înapoi În Mănăstirea sa ce acum ajunsese o ruin?.

Teostirict a primit cereri de la Mănăstirile din vecin?tate ca s? vin? la ele dar el a refuzat, preferÎnd s? locuiasc? În Mănăstirea sa, unde a locuit fericit al?turi de „copii“ sşi. Într-un col? al ruinelor s-a decis s?-şi construiasc? o colib? din lemn şi acolo s? trşiasc? singur pentru toat? via?a. Acolo, printre ruinele vechii Mănăstiri şi dup? toate suferin?ele prin care a trecut, a alc?tuit Primul Paraclis al Maicii Domnului. A Început:

De multe ispite fiind cuprins,

Alerg către tine c?utÎnd mÎntuirea mea,

O Maic? a CuvÎntului şi Fecioar?,

De rele şi de nevoi mÎntuie?te-m?.

Dup? trei ani petrecuşi În singur?tate, noi monahi au venit la acest sfÎnt b?trÎn, ce acum nu avea nici degete, nici urechi şi nici nas şi i-au cerut s? le fie stare?. NeÎndr?znind s? se opun? voii lui Dumnezeu, Teostirict i-a luat sub aripa sa şi astfel s-au adunat din nou 800 de monahi În aceeaşi Mănăstire.

Stare?ul Teostirict a mai trşit Înc? 25 de ani al?turi de ucenicii sşi şi astfel Mănăstirea Pelekete a fost reÎnviat?. Pe 17 martie 807, sufletul lui Teostirict a Înt?lnit pe cele ale copiilor sşi martirizaşi iar ultimele sale cuvinte se spune c? ar fi fost: „Icoanei Tale ne Închin?m, Bunule Doamne, cerÎnd iertare pentru p?catele noastre, Hristoase Dumnezeule…“

(Traducerea şi adaptarea: Lucian Filip; sursa: johnsanidopoulos.com)

Motivul pentru care aceste slujbe se numesc „Paraclise“ este c? cei credincioşi se adun? pentru a se ruga Maicii Domnului s? mijloceasc? pentru ei la Fiul s?u şi Dumnezeul nostru pentru mÎntuire şi alinare. Acestea sunt rug?ciunile de suferin?? ale fiilor Îndureraşi adresate Maicii cele milostive care este singura lor ap?r?toare şi speran?? În nevoi.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.