versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Minciunile horoscopului

Că vom avea o zi bună sau rea, nu hotărăsc astrii, planetele sau galaxiiile. Horărăste doar Dumnezeu si cumintenia noastră. După principiul: «Cine seamănă vînt culege furtună», ziua de azi e urmarea zilei de ieri: mostenesc acum ceea ce mi-am arvunit mai demult.

În vremea noastră, oamenii (unii chiar botezati) gîndesc altfel: dimineata, înainte de începerea programului, cetăteanul îsi cumpără nerăbdător ziarul, pentru a-si lua portia de încredere sau neîncredere a acelei zile din rubrica «Horoscop».

Superstitii abil exploatate în lumea contemporană, în care omul-demiurg, lipsit de modestie, nestiutor de propriile limite, vrea să afle totul despre toate. După moda statisticilor ce contabillizează pînă si cele mai intime secrete ale naturii omenesti, care desacralizează tainele omului, făptură a lui Dumnezeu, singurul atotstiutor. Dar păcatele horoscopului, desi nu se văd, sînt multe si îngrijorătoare pentru cel ce vrea să se mîntuiască, pentru ortodoxia noastră.

Asadar, să le identificăm, întrebîndu-ne: cîti dintre noi stim că avem datoria de a ne păzi credinta curată, ferind-o de inovatii lumesti ori «spirituale»? Cîti ne întrebăm despre păstrarea credintei? Are horoscopul învătături comune Bisericii lui Hristos, ori dimpotrivă? Se raportează el la Dumnezeul evanghelic în ceea ce îndeamnă, promite, descoperă etc.? Arată horoscopul calea binelui si răului? În cel fel?

Cel ce se încrede în horoscop suferă de necredintă. Nu crede cu toată inima, din tot sufletul, că Dumnezeu îi poartă de grijă, că Cel ce a făcut astrele si planetele îl poate apăra de toate predestinările «proorocite» de horoscopul tiran, care paralizează libertatea celui temător.

Încrederea acordată horoscopului umileste persoana, reducînd-o la o banală masinărie teleghidată de capriciile meteoritilor neînsufletiti, fără gînd si cuvînt.

Dar poate că cea mai mare vină a horoscopului e că schimbă conceptia despre omul biblic, falsificînd chipul si asemănarea lui Dumnezeu, întipărite în om încă de la începutul existentei lui. Învătătura biblică ne arată că Dumnezeu l-a făcut pe om rational si cuvîntător, liber si nemuritor, atribute după care stim că ne asemănăm cu Ziditorul (nu că am fi egali cu El). Iată că horoscopul ne învată dimpotrivă: că nu gîndim ce vrem, nu cuvîntăm ce hotărîm, nu alegem, nu sîntem liberi să muncim cît si unde vrem, nu ne odihnim cît avem nevoie, nu ne miscăm cît, unde si cum voim, ci în toate sîntem obligati, fortati, predestinati. Hule si aberatii, care în mod necesar si automat nu lovesc în omul bine-frumos-armonios creat de Dumnezeu, ci chiar în Dumnezeu, despre care ni se sugerează că n-ar fi chiar un Ziditor deplin, iscusit, desăvîrsit în facerea omului, care e sclav al constrîngerilor exterioare vointei lui, predestinat traiului de cobai-robot. Da, omul ar fi un fel de încercare nereusită, o greseală a cerului, un mutant strivit si batjocorit de soartă.

Altă slăbiciune a ideilor horoscopice e profanarea tainei umane, prin sondarea indiscretă si nepermisă a pornirilor si simtirilor ascunse în cutele sufletului omenesc. Cînd cele lăuntrice sînt înregistrate, contabilizate, analizate în cîntarul mintii omenesti, fiind apoi arătate prin intermediul horoscopului multimii amatoare de divertisment si senzatii tari, pricepem clar natura si menirea sa: pîngărirea omului, banalizarea desacralizantă a celui pentru care S-a născut si S-a răstignit Hristos.

De 2000 de ani încoace, Evanghelia lăsată de Hristos omenirii nu încetează să ne spună că singurii responsabili de faptele noastre sîntem noi, singurii si marii vinovati de păcatele noastre sîntem noi, în fata lui Dumnezeu si a istoriei. Noi, prin fapte noastre, izvorîte din patimi. Nu Dumnezeu, nu horoscopul, nici vreo altă existentă a universului ne va sta împotrivă la judecata cea mare, ci noi însine. Cei ce cred în «tainele» horoscopului sînt pînditi de cea mai perversă înselare: de ideea că nu sînt vinovati de cele săvîrsite, de autoeliminarea din cursa celor ce făptuiesc ceva nobil pentru ei si pentru ceilalti, de deznădejdea si neîncrederea că Dumnezeu ar putea să-i scoată din ghearele horoscopului, culminînd în final cu lipsa oricărui efort pentru dobîndirea mîntuirii prin crestineasca perseverentă.

Da, pentru omul «horoscopic» totul pare a fi zadarnic, fad, implacabil, amorf. Amorteala horoscopică te otrăveste cu panică ori apatie fată de chemările duhovnicesti, legitimîndu-ti discret chiar eventuala sinucidere.

Stăpîn peste clipe si ani, Dumnezeu binecuvintează zilele spre tot lucrul bun pe care vrem a-l săvîrsi. Dacă astăzi Europa si lumea întreagă se află într-o criză fără asemănare, vina e a apostaziei generale, iar nu a vreunei răutăti «naturale» imprimate în destinul continentului european.

La fel, orice zi pe Terra nu este stigmatizată genetic spre a fi purtătoare de germeni «buni» ori «răi». Dacă clipele sînt deasupra noastră, hotărînd totul, se stinge orice logică a existentei si a istoriei si nu mai putem vorbi despre mîntuirea propovăduită de Biserică. Sub tirania zilelor ce-ti taie libertatea de a fi bun ori rău, nimeni nu poate fi socotit păcătos, iar întruparea lui Hristos, precum si răsplătirile vesnice pentru faptele săvîrsite rămîn o poveste dibace pentru încîntarea babelor si cumintirea pruncilor. Pentru conformitate: Cum se face că aceeasi zi e bună pentru mine si rea pentru tine? «Celui curat, toate îi sînt curate.»

Părintele Porfirie de la Iaşi.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.