versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

ÎNCEPE POSTUL NAȘTERII DOMNULUI ÎN BETLEEMUL INIMII!

ÎMBRĂȚIȘAȚI-L ȘI FACEȚI-VĂ DIN SUFLETE IESLE!
Cu binecuvântarea Preasfintei Treimi am ajuns și anul acesta să pășim spre Betleemul în care S-a născut Hristos pentru mântuirea noastră. Urcușul acesta este unul anevoios, dar plin de bucurie, este un urcuș din treaptă în treaptă asemenea urcușului duhovnicesc pe care marele Moise l-a urcat pe muntele Sinai pentru a primi tablele Legii. Pentru noi cei care dorim să ne întâlnim cu Hristos la marele praznic al Nașterii Domnului, urcușul este această perioadă de post de 40 de zile, în care ne curățim de păcate, ne luminăm la sflete și inimi prin rugăciune, spovedanie și mărturisire. Părintele Dorotei al Gazei ne învață cum trebuie să parcurgem perioada postului: „De asemenea, suntem datori să ţinem nu numai rânduiala postului referitoare la mâncăruri, ci să ne abţinem de la orice păcat, aşa încât, precum postim cu pântecele, să postim şi cu limba, ferindu-ne de vorbirea împotrivă, de minciună, de vorbirea în deşert, de batjocură, de mânie şi, în general, de orice păcat pe care-l facem prin limbă. De asemenea, este nevoie să postim şi cu ochii, să nu privim la deşertăciuni. Să nu agonisim îndrăzneală prin ochi. Să nu examinăm cu de-amănuntul pe cineva prin neruşinare. De asemenea, ar trebui să ne oprim mâinile şi picioarele de la orice lucru rău. În acest fel postind cu un post bine- plăcut lui Dumnezeu, ferindu-ne de orice fel de răutate care se lucrează prin fiecare din simţurile noastre, ne vom apropia, precum am spus, de Sfânta Zi renăscuţi, curaţi şi vrednici de împărtăşirea cu Sfintele Taine”. Să petrem această perioadă cu bucurie deoarece, noi oamenii eram răniți de păcat și El a venit ca doctor să ne tămăduiască, eram în pribegie și El a venit ca prieten în locul pribegiei noastre, eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea, purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie. Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui? Nașterea Lui este de fapt cea mai importantă bucurie pentru lume. Nașterea Mântuitorului se așteaptă însă cu postire, pentru că timpul dinaintea ei, în care ne găsim până la Crăciun este timpul așteptării venirii lui Mesia, timp de pregătire a poporului iudeu și a lumii întregi pentru venirea lui Hristos. Noi suntem în acest post, în timpul de așteptare a lui Mesia, suntem ca și în starea celorlalte popoare, care aveau și ele nevoie de un Mântuitor. În această lume secularizată, libertină, fără Hristos și morală avem nevoie cel mai mult de Hristos. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea … Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.
Perioada postului ne pregătește pentru a da răspuns la o întrebare desprinsă din Troparul din Ajunul Crăciunului: „Ce-Ţi vom da noi Ţie, Hristoase, pentru că Te-ai arătat pe pământ ca Fiu al Omului?“, însă ne oferă şi răspunsul: „Toate făpturile Tale Îţi aduc mărturia recunoştinţei lor: îngerii cântare, cerurile steaua, magii darurile, păstorii închinarea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi, oamenii, Îţi dăruim o Maică Fecioară“. Întreaga creaţie răspunde la iubirea lui Dumnezeu, oferindu-I ceea ce are mai de preţ. Noi, oamenii, trebuie să I le aducem pe toate la un loc: cântare de slavă şi bunăvoire, întocmai ca îngerii; lumină şi îndrumare, asemenea stelei; faptele cele bune, după exemplul magilor; smerită închinare, precum păstorii; ajutor şi îndreptare, asemenea peşterii; hrană celor flămânzi şi odihnă celor osteniţi, ca ieslea necuvântătoarelor; curăţia trupească şi sufletească, asemenea Preacuratei Fecioare Maria şi, mai ales, ascultarea şi împlinirea Cuvântului Său! Hristos-Domnul doreşte să Se nască duhovniceşte în sufletele tuturor oamenilor, ca să ne reamintească faptul că suntem fraţi între noi şi „datori cu iubirea unuia faţă de altul“ (Romani 13, 8), concretizată în toată fapta cea bună. Nu avem voie să trăim oricum, ci să împărtăşim bucuria cea sfântă a Crăciunului şi semenilor noştri, mai ales celor săraci, bolnavi, necăjiţi şi întristaţi. Să petrecem, în chip decent, praznicul Întrupării sau Naşterii Sale celei mai presus de fire, împreună cu cei dragi, mărturisind credinţa curată, dreaptă şi statornică în Mântuitorul Iisus Hristos!
Să poposim, cât mai des, în sfânta biserică, aducând slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, pentru darul de mare preţ al Naşterii Domnului, rugându-ne să fie pace pe pământ şi bunăvoire între oameni (cf. Luca 2, 14).
Să facem din postul Nașterii Domnului, o adevărată sărbătoare a darurilor, primind, cu bucurie, vestea cea minunată a Naşterii lui Hristos, adusă în casele noastre de către preoţi sau micii colindători, care-i simbolizează pe magii de altădată!
Să aprindem, cu şi mai multă râvnă, făclia dragostei creştine, în fapta de milostenie, pentru ca să intrăm şi în casele celor lipsiţi, ale familiilor cu mulţi copii, ale celor suferinzi şi fără de ajutor, deoarece Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi pentru ei.
Postul ne cheamă într-adevăr la o luptă, cu patimile, cu deprinderile rele, cu gândurile urâte, cu toate acele îndemnuri şi ispite pe care le numim uneori ,,fiare”.
Postul este mărturisirea şi, în parte, ispăşirea de păcate, este strigare împotriva păcatelor noastre şi cerere fierbinte de ajutor şi iertare.
Postul trebuie să aducă roadele căinţei şi a îndreptării.
Postul este vremea vorbirii noastre mai dese şi mai apropiate cu Dumnezeu.
Postul este răspunsul nostru înaintea Mântuitorului răstignit, este cuvântul nostru la bunătatea cu care Hristos ne-a iertat pe cruce.
Postul este învăţătura şi nevoinţa bunei purtări şi trăiri creştine.
Cu aceste gânduri să săvârşim vremea şi calea postului ca urcuș duhovnicesc spre Betleemul inimilor noastre.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.