versiunea moldoveneasca русская версия


Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

23 июня 2017

Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie”, de lângă satul Izvoare , raionul Fălești, a fost gazda pentru o zi a mai multor sfințenii alese: icoana Sf.M.Mc.Pantelimon, racla cu un fragment din moaștele Sf.Ier.Luca din Crimeia și racla cu un fragment din moaștele Sf.Fer.Matrona de la Moscova. Cu acest prilej arhimandritul Zosima Aftene împreună cu obștea monahală a făcut priveghere de noapte și sfânta Liturghie la miezul nopții, considerând că gândurile și grijile lumești domină mai puțin pacea sufletului și liniștea rugăciunii.  

În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

ÎNCEPE POSTUL NAȘTERII DOMNULUI ÎN BETLEEMUL INIMII!

ÎMBRĂȚIȘAȚI-L ȘI FACEȚI-VĂ DIN SUFLETE IESLE!
Cu binecuvântarea Preasfintei Treimi am ajuns și anul acesta să pășim spre Betleemul în care S-a născut Hristos pentru mântuirea noastră. Urcușul acesta este unul anevoios, dar plin de bucurie, este un urcuș din treaptă în treaptă asemenea urcușului duhovnicesc pe care marele Moise l-a urcat pe muntele Sinai pentru a primi tablele Legii. Pentru noi cei care dorim să ne întâlnim cu Hristos la marele praznic al Nașterii Domnului, urcușul este această perioadă de post de 40 de zile, în care ne curățim de păcate, ne luminăm la sflete și inimi prin rugăciune, spovedanie și mărturisire. Părintele Dorotei al Gazei ne învață cum trebuie să parcurgem perioada postului: „De asemenea, suntem datori să ţinem nu numai rânduiala postului referitoare la mâncăruri, ci să ne abţinem de la orice păcat, aşa încât, precum postim cu pântecele, să postim şi cu limba, ferindu-ne de vorbirea împotrivă, de minciună, de vorbirea în deşert, de batjocură, de mânie şi, în general, de orice păcat pe care-l facem prin limbă. De asemenea, este nevoie să postim şi cu ochii, să nu privim la deşertăciuni. Să nu agonisim îndrăzneală prin ochi. Să nu examinăm cu de-amănuntul pe cineva prin neruşinare. De asemenea, ar trebui să ne oprim mâinile şi picioarele de la orice lucru rău. În acest fel postind cu un post bine- plăcut lui Dumnezeu, ferindu-ne de orice fel de răutate care se lucrează prin fiecare din simţurile noastre, ne vom apropia, precum am spus, de Sfânta Zi renăscuţi, curaţi şi vrednici de împărtăşirea cu Sfintele Taine”. Să petrem această perioadă cu bucurie deoarece, noi oamenii eram răniți de păcat și El a venit ca doctor să ne tămăduiască, eram în pribegie și El a venit ca prieten în locul pribegiei noastre, eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea, purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie. Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui? Nașterea Lui este de fapt cea mai importantă bucurie pentru lume. Nașterea Mântuitorului se așteaptă însă cu postire, pentru că timpul dinaintea ei, în care ne găsim până la Crăciun este timpul așteptării venirii lui Mesia, timp de pregătire a poporului iudeu și a lumii întregi pentru venirea lui Hristos. Noi suntem în acest post, în timpul de așteptare a lui Mesia, suntem ca și în starea celorlalte popoare, care aveau și ele nevoie de un Mântuitor. În această lume secularizată, libertină, fără Hristos și morală avem nevoie cel mai mult de Hristos. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea … Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.
Perioada postului ne pregătește pentru a da răspuns la o întrebare desprinsă din Troparul din Ajunul Crăciunului: „Ce-Ţi vom da noi Ţie, Hristoase, pentru că Te-ai arătat pe pământ ca Fiu al Omului?“, însă ne oferă şi răspunsul: „Toate făpturile Tale Îţi aduc mărturia recunoştinţei lor: îngerii cântare, cerurile steaua, magii darurile, păstorii închinarea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi, oamenii, Îţi dăruim o Maică Fecioară“. Întreaga creaţie răspunde la iubirea lui Dumnezeu, oferindu-I ceea ce are mai de preţ. Noi, oamenii, trebuie să I le aducem pe toate la un loc: cântare de slavă şi bunăvoire, întocmai ca îngerii; lumină şi îndrumare, asemenea stelei; faptele cele bune, după exemplul magilor; smerită închinare, precum păstorii; ajutor şi îndreptare, asemenea peşterii; hrană celor flămânzi şi odihnă celor osteniţi, ca ieslea necuvântătoarelor; curăţia trupească şi sufletească, asemenea Preacuratei Fecioare Maria şi, mai ales, ascultarea şi împlinirea Cuvântului Său! Hristos-Domnul doreşte să Se nască duhovniceşte în sufletele tuturor oamenilor, ca să ne reamintească faptul că suntem fraţi între noi şi „datori cu iubirea unuia faţă de altul“ (Romani 13, 8), concretizată în toată fapta cea bună. Nu avem voie să trăim oricum, ci să împărtăşim bucuria cea sfântă a Crăciunului şi semenilor noştri, mai ales celor săraci, bolnavi, necăjiţi şi întristaţi. Să petrecem, în chip decent, praznicul Întrupării sau Naşterii Sale celei mai presus de fire, împreună cu cei dragi, mărturisind credinţa curată, dreaptă şi statornică în Mântuitorul Iisus Hristos!
Să poposim, cât mai des, în sfânta biserică, aducând slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, pentru darul de mare preţ al Naşterii Domnului, rugându-ne să fie pace pe pământ şi bunăvoire între oameni (cf. Luca 2, 14).
Să facem din postul Nașterii Domnului, o adevărată sărbătoare a darurilor, primind, cu bucurie, vestea cea minunată a Naşterii lui Hristos, adusă în casele noastre de către preoţi sau micii colindători, care-i simbolizează pe magii de altădată!
Să aprindem, cu şi mai multă râvnă, făclia dragostei creştine, în fapta de milostenie, pentru ca să intrăm şi în casele celor lipsiţi, ale familiilor cu mulţi copii, ale celor suferinzi şi fără de ajutor, deoarece Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi pentru ei.
Postul ne cheamă într-adevăr la o luptă, cu patimile, cu deprinderile rele, cu gândurile urâte, cu toate acele îndemnuri şi ispite pe care le numim uneori ,,fiare”.
Postul este mărturisirea şi, în parte, ispăşirea de păcate, este strigare împotriva păcatelor noastre şi cerere fierbinte de ajutor şi iertare.
Postul trebuie să aducă roadele căinţei şi a îndreptării.
Postul este vremea vorbirii noastre mai dese şi mai apropiate cu Dumnezeu.
Postul este răspunsul nostru înaintea Mântuitorului răstignit, este cuvântul nostru la bunătatea cu care Hristos ne-a iertat pe cruce.
Postul este învăţătura şi nevoinţa bunei purtări şi trăiri creştine.
Cu aceste gânduri să săvârşim vremea şi calea postului ca urcuș duhovnicesc spre Betleemul inimilor noastre.

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.