versiunea moldoveneasca русская версия


Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Mesajul de felicitare al PS Nicodim adresat PS Marchel cu ocazia sărbătoririi zilei Sfîntului Ocrotitor

Mesajul de felicitare al PS Nicodim adresat PS Marchel cu ocazia sărbătoririi zilei Sfîntului Ocrotitor

11 января 2018

Prea Sfinția Voastră! Am deosbita bucurie de a Vă adresa cu prilejul sărbătoririi Ocrotitorului Ceresc, Cuviosul Părinte Marchel, starețul Mănăstirii Achimiților, calde felicitări dimpreună cu doriri de multă sănătate, zile îndelungate, pace și bucurie! Vă cunoaștem drept un Ierarh devotat slujirii Bisericii lui Hristos, plin zel misionar, rîvnitor pentru propovăduirea „cu timp și fără timp” (II Timotei IV, 2) a Cuvîntului Evanghelic și neobosit apărător al valorilor sacre ale credinței noastre ortodoxe strămășești și așa Vă dorim să rămîneți cu ajutorul... 

Mesaj de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu ocazia zilei onomastice

Mesaj de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu ocazia zilei onomastice

10 января 2018

Preasfinţia Voastră, în această zi de aleasă sărbătoare duhovnicească, când facem pomenirea sfântului cuviosului Marchel, aducem Preasfinţiei Voastre cele mai frumoase urări de bine, însoţite de gânduri senine. Prin rugăciunile mijlocitorului ceresc, încă mulţi ani înainte să aveţi parte de sănătate trupească şi sufletească, putere şi înţelepciune, pentru a ne îndruma pe calea cea îngustă a mântuirii.  

Colind

Colind

9 января 2018

Cât de mult afară ninge Peste tot se lasă omăt Cumpăna fântânii plânge De gerul aspru tămâiet Colind, se aud monoton în stradă Ninge, s-a născut Iisus Hristos,  

Mai puține rugăciuni?

Mai puține rugăciuni?

2 января 2018

Vara trecută, înaintea Tainei Cununiei, un naş grăbit (pilot de curse) mă întreabă: — Părinte, nu puteţi tăia din slujbă? Nu puteţi să puneţi mai puţine rugăciuni? Ne presează timpul. Atunci, l-am întrebat: — Dragule, înaintea unei curse, în garaj, le spui mecanicilor să îţi pună plăcuţe de frână numai la roata din dreapta, să îţi strângă frâna de mână numai pe jumătate şi să îţi pună în filtru numai doi litri de ulei? — Nu părinte, m-aş teme, trebuie să facă tot! — Apăi dragule, şi eu mă tem. Facem toată slujba.  

Protoiereul Igor Gordilă se lipsește de dreptul de a săvîrși cele sfinte

Protoiereul Igor Gordilă se lipsește de dreptul de a săvîrși cele sfinte

30 декабря 2017

Protoiereului Igor(Gordilă) clericul Eparhiei de Bălți și Fălești a BOM, Decret de excomunicare. În urma acuzațiilor a mai multor surse mediatice care, după o cercetare minuțioasă sau dovedit a fi adevărate, au fost scoase la iveală mai multe abateri și delicte disciplinare a preotului Igor Gordilă, care formează un cumul de încălcări incompatibil cu adecvata comportare a slujitorului Bisericii. Avînd în vedere gravitatea abaterilor de la Regulamentul de procedură bisericească și, mai ales, încălcarea prevederilor Sfintelor Canoane Apostolicești nr. 25,54 și 55, precum... 

Adunarea generală a preoților din Episcopia de Bălți și Fălești

Adunarea generală a preoților din Episcopia de Bălți și Fălești

28 декабря 2017

Joi, 28 decembrie 2017, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți a avut loc adunarea ordinară a clericilor din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. Adunarea a fost prezidată de Preasfințitul Marchel și a debutat cu intonarea cântării „Veșnica pomenire” în memoria nou-adormiţilor robilor lui Dumnezeu: a protoiereului Valeriu Dubenco și a preotesei Iraida. În cadrul întrunirii Ierarhul a făcut cunoștință preoților cu cele mai relevante subiecte ale vieții eparhiale:  

Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului – Pentru ce am p?r?sit papismul

Anul acesta se ?mplinesc 26 de ani de la moartea muceniceasc? a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumin? aceast? m?rturie, În care ne explic? cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea cÎnd era Înc? ierodiacon. Acest articol a fost publicat În dou? numere ale revistei „Kivot?s” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la ob?rşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat În Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon În 1953 şi ieromonah În 1954. Prima sa slujire preo?easc? a fost În Constantinopol (1954-1959), apoi În cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Grece?ti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, În New York, cu scaunul În Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost str?lucit? şi remarcabil?, punÎndu-i-se din p?cate cap?t prin moartea sa prematur?. A fost ucis la sf?rşitul Dumnezeieştii Liturghii slujit? În capitala Mexicului În anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La ÎnmormÎntarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cuno?tea lucrarea misionar? a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost str?mutate din porunca Patriarhiei Ecumenice Într-un monument aparte, În curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de M?xico. (F.O.) 

O DILEM? ÎnFRICO??TOARE

Întoarcerea mea la Ortodoxie a Început Într-o zi cÎnd f?ceam ordine În cataloagele din biblioteca Mănăstirii de care aparşineam. Aceast? Mănăstire este a ordinului Franciscanilor şi se afl? În patria mea, Spania.
Pe cÎnd aranjam diferite documente vechi referitoare la Inchizişie, mi-a c?zut În maini un manuscris cu adev?rat ?ocant, ce data din anul 1647. În acest manuscris se spunea despre o decizie a Inchizişiei care anatematiza ca eretic pe orice cre?tin ce cuteza s? cread?, s? accepte şi s? transmit? altora faptul c? Apostolul Pavel avea drept suport al propov?duirii sale autoritatea apostolic?.
Era vorba de o descoperire de-a dreptul cutremur?toare, pe care mintea mea n-o putea cuprinde. M-am gandit pe moment, ca s?-mi lini?tesc sufletul, c? poate este vorba de vreo gre?eal? de tipar sau de vreo plastografie – lucru de altminteri obiÎnuit În Biserica Apusean? din acea perioad?, c?ci despre ea era vorba În acel manuscris. Dar tulburarea şi surprinderea mea a devenit şi mai mare cÎnd am cercetat şi am constatat c? acea hot?r?re a Inchizişiei la care f?cea referire acel text a existat În realitate, era autentic?!
Într-adev?r, deja În dou? cazuri anterioare, adic? la 1327 şi respectiv la 1351, Papii Ioan al XXII-lea şi Clement al VI-lea condamnaser? succesiv şi anatematizaser? pe oricine ar fi Îndr?znit s? t?g?duiasc? c? Apostolul Pavel, pe toat? durata lucr?rii sale apostole?ti, ar fi fost subordonat În totalitate autorit?şii monarhico-bisericeşti a primului Pap? şi ?mp?rat al Bisericii – adic? Apostolului Petru. Mai apoi, În 1907 şi 1920, Pius al XX-lea şi Benedict al XIV-lea au respectat aceleaşi anateme şi aceleaşi condamn?ri. În consecin??, se exclude orice posibilitate de inadverten?? sau plastografie. şi astfel am Înt?mpinat Îndat? probleme de con?tiin??! Personal mi-era cu neputin?? s? accept c? Apostolul Pavel ?şi desfăşura lucrarea apostolic? sub vreo oarecare comand? sau ordin al Apostolului Petru.
Independen?a lucr?rii sale apostolice printre neamuri, fa?? de ceea ce caracteriza apostolia lui Petru Între cei tşiaşi-imprejur, era pentru mine un fapt de nezdruncinat, propov?duit cu glas mare de către SfÎnta Scriptur?[1].
Lucrurile erau foarte clare pentru mine, de vreme ce lucr?rile exegetice ale Sfinţilor P?rinşi cu privire la acest subiect, nu las? loc nici celei mai mici Îndoieli. „Pavel” – scrie sfinţitul Gur?-de-Aur – „propov?duie?te egalitatea lui cu ceilalţi apostoli şi se poate compara nu doar cu ceilalţi apostoli, ci şi cu primul dintre ei, ca s? dovedeasc? c? fiecare din ei are aceeaşi autoritate”. Cu adev?rat, toşi Sfinţii P?rinşi accept? Într-un glas c? „toşi ceilalţi apostoli erau la fel cum era şi Petru, adic? erau Înzestraşi cu aceeaşi autoritate şi cinste”. Era cu neputin?? pentru oricine din ei s? exercite vreo st?panire mai presus de ceilalţi pe temeiul c? titlul apostolic ce-l avea era „cea mai mare autoritate, v?rful tuturor supremaşiilor”. „Toşi erau p?stori, În timp ce turma era una. Iar aceast? turm? era p?storit? de apostoli cu ?mpreun?-În?elegerea unanim? a tuturor”.
Chestiunea era deci foarte limpede. şi, totuşi, Înv???tura romano-catolic? era În acest punct contrar? eviden?ei. Astfel, pentru prima oar? În via?a mea, am intrat Într-o dilem? infrico??toare. Ce s? fi ales? Pe de-o parte se aflau SfÎnta Evanghelie şi SfÎnta Tradişie, pe de alt? parte Înv???tura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neap?rat? trebuin?? pentru mÎntuire s? credem c? Biserica e o monarhie nep?tat?, al c?rei conduc?tor şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunÎnd pe scurt toate condamn?rile anterioare, a declarat oficial: „Dac? cineva zice… c? Petru (considerat a fi primul Pap?) n-a fost rÎnduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap v?zut al Bisericii… s? fie anatema”!

CONFESORUL MEU

În aceast? fr?mÎntare sufleteasc?, m-am Îndreptat către confesorul meu şi i-am expus cu naivitate problema În cauz?. Era unul din cei mai renumişi preoşi ai Mănăstirii noastre. M-a ascultat cu m?hnire, dÎndu-şi seama c? era vorba de o problem? dificil?. Dup? ce se gÎndi c?teva clipe, c?utÎnd zadarnic o soluşie satisf?c?toare, mi-a spus În cele din urm? ni?te lucruri pe care, m?rturisesc, nu m? a?teptam s? le aud:
— Scriptura şi Sfinţii P?rinşi şi-au f?cut r?u, fiule! Pune-le pe ambele deoparte şi limiteaz?-te s? urmezi cu fidelitate Înv???turile infailibile ale Bisericii noastre, şi nu te mai l?sa prad? unor astfel de gÎnduri. Nu da prilej s? şi se zdruncine credin?a În Dumnezeu şi În Biseric? de orice ar putea pricinui a?a ceva dintre f?pturile lui Dumnezeu!
Acest r?spuns, dat cu mult? naturale?e, a f?cut ca nedumerirea mea s? ia proporşii. Întotdeauna eram de acord c? CuvÎntul lui Dumnezeu este singurul lucru ce nu poate fi desfiin?at. F?r? ca s? mi se dea r?gazul de a face vreo obiecţie, confesorul meu a ad?ugat:
— În schimb, am s?-şi dau un catalog cu operele a diverşi scriitori În care credin?a ta se va Înt?ri şi odihni, c?ci În ele vei afla Înv???tura Bisericii noastre f?r? vreo pat? sau zbarcitur?.
şi, ÎntrebÎndu-m? dac? aveam altceva care s? prezinte „mai mult interes”, a pus cap?t discuşiei noastre.
C?teva zile mai t?rziu, confesorul meu plec? din Mănăstire pentru a şine ni?te predici pe la diferite biserici de-ale Ordinului nostru. Mi-a l?sat lista cu scriitorii respectivi, recomandÎndu-mi s?-i citesc. şi m-a rugat s?-i fac cunoscute progresele mele pe parcursul acestei lecturi, prin scrisori pe care i le-a? fi trimis. Deşi vorbele lui nu m? convinser? nicidecum, am adunat acele c?rşi şi m-am pus pe citit cu toat? imparşialitatea şi atenşia posibil?. Cele mai multe dintre c?rşi erau texte teologice şi rezumate ale hot?rarilor Papilor, precum şi ale „sinoadelor ecumenice” papiste[2].
M-am afundat În studiu cu o c?utare sincer?, avÎnd ca singur? c?l?uz? SfÎnta Scriptur?, care era „f?clie picioarelor mele şi lumin? c?r?rilor mele”. Pe c?t Înaintam În citirea acelor c?rşi, În?elegeam din ce În ce mai bine c? pÎn? atunci nu ?tiam prea multe despre natura Bisericii mele. De abia fiind convertit la cre?tinism şi botezat imediat ce-mi terminasem studiile din Înv???mÎntul general, am urmat apoi cursuri de filosofie; În perioada În care se Întamplau toate acestea, m? aflam de abia la Începutul studiilor teologice. Era vorba de o ?tiin?? cu des?v?rşire nou? pentru mine. PÎn? atunci, cre?tinismul şi Biserica Romano-Catolic? erau În viziunea mea un amalgam, ceva absolut nedefinit. În via?a mea monahal? m? preocupa doar aspectul lor suprafiresc; Înc? nu mi se d?duse prilejul s? examinez mai În profunzime temeiurile şi perceptele fundamentului organic al Bisericii mele.

ÎnV???TURA ABSURD? DESPRE PAP?

A?adar, chiar În acel buchet de texte alese cu În?elepciune de confesorul meu, Începuse s? se descopere În adev?ratul s?u chip acest organism monarhic-religios numit „Biserica Catolic?”. Cred c? o scurt? trecere În revist? a caracteristicilor ei este binevenit?:
Întşi şi Întşi, În romano-catolicism Biserica Cre?tin? „nu este altceva dec?t o monarhie absolut?”, al c?rei singur conduc?tor este Papa, acşionÎnd În fiecare sector În calitatea lui de Pap?. În aceast? suveranitate papal? „st? toat? puterea şi t?ria Bisericii”, care „altminteri nu va dşinui”. Însuşi cre?tinismul are ca suport total Papalitatea. Înc? ceva: Papalitatea este nici mai mult nici mai puşin dec?t „cel mai important element al Cre?tinismului; v?rful şi esen?a lui”.
Autoritatea suveran? a Papei În calitate de comandant suprem şi cap v?zut al Bisericii („Piatra cea din capul unghiului”; „Dasc?l al lumii, f?r? de gre?eal? În materie de credin??”; „Reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt”; „P?storul p?storilor” şi „Marele Arhiereu”) este dinamic? şi puternic?, ÎnsumÎnd toate drepturile legislative şi doctrinare ale Bisericii. Papa ?şi extinde „dreptul divin” asupra tuturor şi Îndeosebi asupra fiec?rui om botezat din toat? lumea. Aceast? autoritate dictatorial? poate fi deci exercitat? oricÎnd În mod direct asupra oric?rui cre?tin, laic ori preot, şi asupra oric?rei Biserici, de orice rit sau neam ar fi, dat fiind c? Papa e super-episcopul fiec?rei eparhii ecleziastice din lume.
Toşi cei ce refuz? s?-i recunoasc? aceast? autoritate şi nu i se supun orbe?te sunt „schismatici”, „eretici”, „necinstitori de Dumnezeu” şi „sacrilegi”, iar sufletele lor sunt de pe acum sortite osÎndei veÎnice, Întruc?t pentru a ne mÎntui e necesar s? credem În dumnezeiasca instituşie papal? şi s? ne supunem ei şi reprezentanşilor ei.
Astfel, Papa Întruchipeaz? acel fantastic conduc?tor despre care a prevestit Cicero cÎnd scria c? toşi vor trebui s?-l recunoasc? pentru a se mÎntui. Întotdeauna, conform Înv???turii catolice, „dat fiind c? Papa are dreptul s? intervin? şi s? judece deplin?tatea problemelor spirituale ale tuturor cre?tinilor şi ale fiec?ruia În parte, cu at?t mai mult are dreptul s? fac? aceasta şi În problemele lor lume?ti. Nu poate fi limitat doar la a judeca prin prisma pedepselor spirituale, privÎndu-i de mÎntuirea veÎnic? pe cei ce nu i se supun, dar are de asemenea şi dreptul de a exercita st?pÎnire lumeasc? asupra credincioşilor, pentru c? Biserica are dou? s?bii, simbol al puterii spirituale şi lume?ti. Prima dintre ele e În mÎna clerului, cealalt? În mÎna ?mp?raşilor şi a ostaşilor, care totuşi şi ei sunt În slujba clerului, supunÎndu-se lui”.
Papa susşine c? este pe pămînt vicarul Aceluia a C?rui „?mp?r?şie nu este din lumea aceasta”, a Aceluia Care n-a Îng?duit Apostolilor s?-i imite pe ?mp?raşii pămîntului care „st?pÎnesc neamurile”, arogÎndu-şi titulatura de ?mp?rat lumesc şi continuÎnd, ca atare, tradişia imperialist? a Romei. În diferite epoci, Papa a ajuns, Într-adev?r, st?pÎn peste domenii Întinse şi a purtat r?zboaie sÎngeroase ?mpotriva altor regi cre?tini pentru a pune st?pÎnire pe alte Întinderi de pămînt sau, pur şi simplu, din sete de alte bog?şii şi st?pÎniri. Avea nenum?raşi sclavi. Juca un rol vital şi de multe ori decisiv În istoria lumii. Datoria principilor cre?tini este de a ceda În fa?a „divinului şi dreptului ?mp?rat”, dÎndu-i lui tronul acestei ?mp?r?şii politico-bisericeşti.
Ast?zi, ?mp?r?şia lumeasc? a Papei este restrÎns? la statul Vatican. E vorba de un stat independent, cu ata?aşi diplomatici la guvernele celor dou? emisfere, cu armat?, armament, polişie, Închisori, moned? etc. şi ca o cunun? şi un apogeu ale atotputerniciei Papei e faptul c? el se bucur? de un privilegiu teribil, unic În lume.
Un privilegiu absurd, ieşit din comun, pe care nici idolatrii cei mai Învederaşi nu şi-l puteau Închipui. Este infailibil de drept divin, potrivit definişiei dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci Încoace, acestuia omenirea şi e datoare s? i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieşii veÎnice”. De aici Încolo nu mai e nevoie de Duhul SfÎnt ca s? c?l?uzeasc? Biserica „la tot adev?rul”. Nu mai e nevoie de SfÎnta Scriptur?, nici de SfÎnta Tradişie, c?ci de acum este un dumnezeu pe pămînt, avÎnd puterea de a cataloga ca netrebnice şi În?el?toare Înv???turile Dumnezeului Ceresc.
În virtutea acestei infailibilit?şi, Papa este singurul dreptar al credin?ei şi poate afirma şi susşine, chiar şi contrar Înv???turii Bisericii, noi dogme, pe care credincioşii sunt datori s? le primeasc? pentru a nu-şi pierde mÎntuirea. „Depinde doar de voin?a şi dispozişia lui ca un lucru pe care ?l vrea (Papa) s? fie considerat sfÎnt sau sfinţit În toat? Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate În consideraşie şi crezute, cerÎnd aceeaşi supunere ca ni?te „epistole canonice”.
Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbe?te. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfÎnt” de către Biserica Catolic?, zice următoarele Într-un mod foarte firesc: „Dac? Papa Într-o bună zi impune p?catul şi interzice virtutea, Biserica este datoare s? cread? c? p?catul este bun, iar virtutea este rea şi v?t?m?toare”.

Articol ap?rut În revista „?????????”, nr. 1, ian.-mar. 2006, pp. 69 – 88.

Traducerea: Monahul Gherontie (Nica), SfÎntul Munte Athos


Cititi   partea II , partea III


[1] De aceea SfÎntul Apostol Pavel şi-a şi permis s?-l mustre pe Apostolul Petru şi s?-l Înfrunte În fa?a tuturor, atunci cÎnd acesta se ab?tuse şi „nu umbla drept dup? adev?rul Evangheliei” (Gal. 2:14). (n. tr.)
[2] În vreme ce Biserica Ortodox? recunoa?te ca Sinoade Ecumenice ?apte astfel de adun?ri ale Sfinţilor P?rinşi din primul mileniu, catolicismul a ad?ugat la num?rul acesta şi o serie de 13 concilii apusene, c?rora le-a dat titlul de „ecumenice” (cele mai cunoscute În R?s?rit fiind Sinoadele unioniste de la Lyon şi Ferrara-Floren?a din sec. 13-15, precum şi Conciliul Vatican II din 1965). (n. red.)

Material ap?rut În Familia Ortodox? nr. 15


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.