versiunea moldoveneasca русская версия


Mesajul de felicitare al ÎPS Mitropolit Vladimir, adresat PS Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, cu ocazia aniversării zilei de naștere

Mesajul de felicitare al ÎPS Mitropolit Vladimir, adresat PS Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, cu ocazia aniversării zilei de naștere

18 августа 2017

Cu ocazia aniversării a 58 de ani din ziua nașterii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Vladimir a adresat Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, un mesaj de felicitare, în care se menționează: „Preasfinția Voastră, în zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine.  

Felicitare pentru Preasfințitul Marchel cu prilejul aniversării zilei de naștere.

Felicitare pentru Preasfințitul Marchel cu prilejul aniversării zilei de naștere.

17 августа 2017

Prea Sfinţiei Sale, Prea Sfinţitului MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti. Prea Sfințite Stăpîne, primiți coordiale felicitări prilejuite Zilei de naștere a Prea Sfinției Voastre. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască sănătate, pace și bucurii duhovnicești. Harul Sfîntului Duh să Vă dea puteri de a lucra în ogorul Domnului spre înflorirea Bisericii lui Hristos. Întru mulți și fericiți ani, Stăpîne. Cu dragoste și respect, administrația Eparhiei de Bălți și Fălești.  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul zilei de naștere.

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul zilei de naștere.

17 августа 2017

Înalt Prea Sfințite Stăpîne Mitropolit Vladimir, primiți, rogu-Vă, cele mai sincere felicitări, prilejuite de ziua nașterii Dvs. Fie ca Bunul nostru Dumnezeu să Vă aibă în nemijlocita Sa apropiere de acum și pînă-n veac. La mulți ani, Stăpîne! Cu stimă Episcopul Marchel.  

Preasfințitul Marchel a participat la slujba praznicală cu prilejul jubileului celor 50 de ani de la naștere a arhimandritului Nicolae Roșca

Preasfințitul Marchel a participat la slujba praznicală cu prilejul jubileului celor 50 de ani de la naștere a arhimandritului Nicolae Roșca

16 августа 2017

Ziua de miercuri, 16 august 2017, a fost una semnificativă pentru duhovnicul — administrator al mănăstirii Ciuflea, PC Nicolae Roșca și anume celebrarea celor 50 de ani de la naștere. La slujba festivă au participat toți ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova, un impunător sobor de preoți și diaconi, numeroși credincioși dornici de a se ruga alături de soborul arhieresc și preoțesc.  

Armele credinței.

Armele credinței.

12 августа 2017

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei... 

Ghicitori pentru școala duminicală

Ghicitori pentru școala duminicală

5 августа 2017

GHICITOAREA NR. 1 Nascatoare Preacurata Odraslita-ntre evrei, Ioachim ii fuse tata, Iara Ana mama ei. R:  

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

31 июля 2017

Sa nu te deznadajduiesti omule, nici sa nu te departezi de rugaciuni, ci sa mergi la biserica. Pacatos fiind, roaga-te cu suspine, lui Dumnezeu si-ti va da tie iubirea Sa de oameni si iertare de pacatele tale. Dar, daca vei deznnadajdui, nevrand sa vii la pocainta, apoi, te dai, pe tine insuti, in stapanirea satanei. Sau, daca, indoindu-te, nu mergi la pocainta, faci impiedicare dumnezeiescului dar,  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

27 июля 2017

Înalt Preasfințite Stăpîne, primiți, rogu-vă, un sincer “LA MULȚI ANI!” în această zi, cînd Sfînta Biserică prăznuiește pomenirea acoperitorului Dvs. ceresc – Sfîntul Întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir. Vă doresc ca în această și în orice altă zi să vă aibă Dumnezeu în pază Sa cea sfîntă, să Vă înzestreze cu daruri cerești, călăuzindu-Vă spre Împărăția Lui cea veșnică. Cu fiesc respect – episcopul Marchel  

Orbirea duhovnicească

Orbirea duhovnicească

22 июля 2017

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! deschide ochii mei, şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalm 118, 18). Cel orb cu trupul îşi cunoaşte nenorocirea prin mijlocirea minţii – însă cine va putea încredinţa sufletul că este orb duhovniceşte? Cel orb cu trupul nu îşi iubeşte starea, însă cel orb duhovniceşte îşi iubeşte, de obicei, întunericul. Cel orb cu trupul iubeşte şi năzuieşte lumina cea materială, însă pentru cel orb cu duhul lumina... 

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

21 июля 2017

Cu prilejul aniversării a 20 de ani de slujire preoțească, aducem cele mai sincere felicitări protoiereului Oleg Fistican, blagocinul circumscripției Fălești 2. În această zi de serbare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm bunului Dumnezeu să vă binecuvinteze cu sănătate, cu mulți rodnici ani și cu mult har,  

Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului – Pentru ce am p?r?sit papismul

Anul acesta se ?mplinesc 26 de ani de la moartea muceniceasc? a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumin? aceast? m?rturie, În care ne explic? cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea cÎnd era Înc? ierodiacon. Acest articol a fost publicat În dou? numere ale revistei „Kivot?s” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la ob?rşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat În Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon În 1953 şi ieromonah În 1954. Prima sa slujire preo?easc? a fost În Constantinopol (1954-1959), apoi În cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Grece?ti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, În New York, cu scaunul În Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost str?lucit? şi remarcabil?, punÎndu-i-se din p?cate cap?t prin moartea sa prematur?. A fost ucis la sf?rşitul Dumnezeieştii Liturghii slujit? În capitala Mexicului În anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La ÎnmormÎntarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cuno?tea lucrarea misionar? a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost str?mutate din porunca Patriarhiei Ecumenice Într-un monument aparte, În curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de M?xico. (F.O.) 

O DILEM? ÎnFRICO??TOARE

Întoarcerea mea la Ortodoxie a Început Într-o zi cÎnd f?ceam ordine În cataloagele din biblioteca Mănăstirii de care aparşineam. Aceast? Mănăstire este a ordinului Franciscanilor şi se afl? În patria mea, Spania.
Pe cÎnd aranjam diferite documente vechi referitoare la Inchizişie, mi-a c?zut În maini un manuscris cu adev?rat ?ocant, ce data din anul 1647. În acest manuscris se spunea despre o decizie a Inchizişiei care anatematiza ca eretic pe orice cre?tin ce cuteza s? cread?, s? accepte şi s? transmit? altora faptul c? Apostolul Pavel avea drept suport al propov?duirii sale autoritatea apostolic?.
Era vorba de o descoperire de-a dreptul cutremur?toare, pe care mintea mea n-o putea cuprinde. M-am gandit pe moment, ca s?-mi lini?tesc sufletul, c? poate este vorba de vreo gre?eal? de tipar sau de vreo plastografie – lucru de altminteri obiÎnuit În Biserica Apusean? din acea perioad?, c?ci despre ea era vorba În acel manuscris. Dar tulburarea şi surprinderea mea a devenit şi mai mare cÎnd am cercetat şi am constatat c? acea hot?r?re a Inchizişiei la care f?cea referire acel text a existat În realitate, era autentic?!
Într-adev?r, deja În dou? cazuri anterioare, adic? la 1327 şi respectiv la 1351, Papii Ioan al XXII-lea şi Clement al VI-lea condamnaser? succesiv şi anatematizaser? pe oricine ar fi Îndr?znit s? t?g?duiasc? c? Apostolul Pavel, pe toat? durata lucr?rii sale apostole?ti, ar fi fost subordonat În totalitate autorit?şii monarhico-bisericeşti a primului Pap? şi ?mp?rat al Bisericii – adic? Apostolului Petru. Mai apoi, În 1907 şi 1920, Pius al XX-lea şi Benedict al XIV-lea au respectat aceleaşi anateme şi aceleaşi condamn?ri. În consecin??, se exclude orice posibilitate de inadverten?? sau plastografie. şi astfel am Înt?mpinat Îndat? probleme de con?tiin??! Personal mi-era cu neputin?? s? accept c? Apostolul Pavel ?şi desfăşura lucrarea apostolic? sub vreo oarecare comand? sau ordin al Apostolului Petru.
Independen?a lucr?rii sale apostolice printre neamuri, fa?? de ceea ce caracteriza apostolia lui Petru Între cei tşiaşi-imprejur, era pentru mine un fapt de nezdruncinat, propov?duit cu glas mare de către SfÎnta Scriptur?[1].
Lucrurile erau foarte clare pentru mine, de vreme ce lucr?rile exegetice ale Sfinţilor P?rinşi cu privire la acest subiect, nu las? loc nici celei mai mici Îndoieli. „Pavel” – scrie sfinţitul Gur?-de-Aur – „propov?duie?te egalitatea lui cu ceilalţi apostoli şi se poate compara nu doar cu ceilalţi apostoli, ci şi cu primul dintre ei, ca s? dovedeasc? c? fiecare din ei are aceeaşi autoritate”. Cu adev?rat, toşi Sfinţii P?rinşi accept? Într-un glas c? „toşi ceilalţi apostoli erau la fel cum era şi Petru, adic? erau Înzestraşi cu aceeaşi autoritate şi cinste”. Era cu neputin?? pentru oricine din ei s? exercite vreo st?panire mai presus de ceilalţi pe temeiul c? titlul apostolic ce-l avea era „cea mai mare autoritate, v?rful tuturor supremaşiilor”. „Toşi erau p?stori, În timp ce turma era una. Iar aceast? turm? era p?storit? de apostoli cu ?mpreun?-În?elegerea unanim? a tuturor”.
Chestiunea era deci foarte limpede. şi, totuşi, Înv???tura romano-catolic? era În acest punct contrar? eviden?ei. Astfel, pentru prima oar? În via?a mea, am intrat Într-o dilem? infrico??toare. Ce s? fi ales? Pe de-o parte se aflau SfÎnta Evanghelie şi SfÎnta Tradişie, pe de alt? parte Înv???tura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neap?rat? trebuin?? pentru mÎntuire s? credem c? Biserica e o monarhie nep?tat?, al c?rei conduc?tor şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunÎnd pe scurt toate condamn?rile anterioare, a declarat oficial: „Dac? cineva zice… c? Petru (considerat a fi primul Pap?) n-a fost rÎnduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap v?zut al Bisericii… s? fie anatema”!

CONFESORUL MEU

În aceast? fr?mÎntare sufleteasc?, m-am Îndreptat către confesorul meu şi i-am expus cu naivitate problema În cauz?. Era unul din cei mai renumişi preoşi ai Mănăstirii noastre. M-a ascultat cu m?hnire, dÎndu-şi seama c? era vorba de o problem? dificil?. Dup? ce se gÎndi c?teva clipe, c?utÎnd zadarnic o soluşie satisf?c?toare, mi-a spus În cele din urm? ni?te lucruri pe care, m?rturisesc, nu m? a?teptam s? le aud:
— Scriptura şi Sfinţii P?rinşi şi-au f?cut r?u, fiule! Pune-le pe ambele deoparte şi limiteaz?-te s? urmezi cu fidelitate Înv???turile infailibile ale Bisericii noastre, şi nu te mai l?sa prad? unor astfel de gÎnduri. Nu da prilej s? şi se zdruncine credin?a În Dumnezeu şi În Biseric? de orice ar putea pricinui a?a ceva dintre f?pturile lui Dumnezeu!
Acest r?spuns, dat cu mult? naturale?e, a f?cut ca nedumerirea mea s? ia proporşii. Întotdeauna eram de acord c? CuvÎntul lui Dumnezeu este singurul lucru ce nu poate fi desfiin?at. F?r? ca s? mi se dea r?gazul de a face vreo obiecţie, confesorul meu a ad?ugat:
— În schimb, am s?-şi dau un catalog cu operele a diverşi scriitori În care credin?a ta se va Înt?ri şi odihni, c?ci În ele vei afla Înv???tura Bisericii noastre f?r? vreo pat? sau zbarcitur?.
şi, ÎntrebÎndu-m? dac? aveam altceva care s? prezinte „mai mult interes”, a pus cap?t discuşiei noastre.
C?teva zile mai t?rziu, confesorul meu plec? din Mănăstire pentru a şine ni?te predici pe la diferite biserici de-ale Ordinului nostru. Mi-a l?sat lista cu scriitorii respectivi, recomandÎndu-mi s?-i citesc. şi m-a rugat s?-i fac cunoscute progresele mele pe parcursul acestei lecturi, prin scrisori pe care i le-a? fi trimis. Deşi vorbele lui nu m? convinser? nicidecum, am adunat acele c?rşi şi m-am pus pe citit cu toat? imparşialitatea şi atenşia posibil?. Cele mai multe dintre c?rşi erau texte teologice şi rezumate ale hot?rarilor Papilor, precum şi ale „sinoadelor ecumenice” papiste[2].
M-am afundat În studiu cu o c?utare sincer?, avÎnd ca singur? c?l?uz? SfÎnta Scriptur?, care era „f?clie picioarelor mele şi lumin? c?r?rilor mele”. Pe c?t Înaintam În citirea acelor c?rşi, În?elegeam din ce În ce mai bine c? pÎn? atunci nu ?tiam prea multe despre natura Bisericii mele. De abia fiind convertit la cre?tinism şi botezat imediat ce-mi terminasem studiile din Înv???mÎntul general, am urmat apoi cursuri de filosofie; În perioada În care se Întamplau toate acestea, m? aflam de abia la Începutul studiilor teologice. Era vorba de o ?tiin?? cu des?v?rşire nou? pentru mine. PÎn? atunci, cre?tinismul şi Biserica Romano-Catolic? erau În viziunea mea un amalgam, ceva absolut nedefinit. În via?a mea monahal? m? preocupa doar aspectul lor suprafiresc; Înc? nu mi se d?duse prilejul s? examinez mai În profunzime temeiurile şi perceptele fundamentului organic al Bisericii mele.

ÎnV???TURA ABSURD? DESPRE PAP?

A?adar, chiar În acel buchet de texte alese cu În?elepciune de confesorul meu, Începuse s? se descopere În adev?ratul s?u chip acest organism monarhic-religios numit „Biserica Catolic?”. Cred c? o scurt? trecere În revist? a caracteristicilor ei este binevenit?:
Întşi şi Întşi, În romano-catolicism Biserica Cre?tin? „nu este altceva dec?t o monarhie absolut?”, al c?rei singur conduc?tor este Papa, acşionÎnd În fiecare sector În calitatea lui de Pap?. În aceast? suveranitate papal? „st? toat? puterea şi t?ria Bisericii”, care „altminteri nu va dşinui”. Însuşi cre?tinismul are ca suport total Papalitatea. Înc? ceva: Papalitatea este nici mai mult nici mai puşin dec?t „cel mai important element al Cre?tinismului; v?rful şi esen?a lui”.
Autoritatea suveran? a Papei În calitate de comandant suprem şi cap v?zut al Bisericii („Piatra cea din capul unghiului”; „Dasc?l al lumii, f?r? de gre?eal? În materie de credin??”; „Reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt”; „P?storul p?storilor” şi „Marele Arhiereu”) este dinamic? şi puternic?, ÎnsumÎnd toate drepturile legislative şi doctrinare ale Bisericii. Papa ?şi extinde „dreptul divin” asupra tuturor şi Îndeosebi asupra fiec?rui om botezat din toat? lumea. Aceast? autoritate dictatorial? poate fi deci exercitat? oricÎnd În mod direct asupra oric?rui cre?tin, laic ori preot, şi asupra oric?rei Biserici, de orice rit sau neam ar fi, dat fiind c? Papa e super-episcopul fiec?rei eparhii ecleziastice din lume.
Toşi cei ce refuz? s?-i recunoasc? aceast? autoritate şi nu i se supun orbe?te sunt „schismatici”, „eretici”, „necinstitori de Dumnezeu” şi „sacrilegi”, iar sufletele lor sunt de pe acum sortite osÎndei veÎnice, Întruc?t pentru a ne mÎntui e necesar s? credem În dumnezeiasca instituşie papal? şi s? ne supunem ei şi reprezentanşilor ei.
Astfel, Papa Întruchipeaz? acel fantastic conduc?tor despre care a prevestit Cicero cÎnd scria c? toşi vor trebui s?-l recunoasc? pentru a se mÎntui. Întotdeauna, conform Înv???turii catolice, „dat fiind c? Papa are dreptul s? intervin? şi s? judece deplin?tatea problemelor spirituale ale tuturor cre?tinilor şi ale fiec?ruia În parte, cu at?t mai mult are dreptul s? fac? aceasta şi În problemele lor lume?ti. Nu poate fi limitat doar la a judeca prin prisma pedepselor spirituale, privÎndu-i de mÎntuirea veÎnic? pe cei ce nu i se supun, dar are de asemenea şi dreptul de a exercita st?pÎnire lumeasc? asupra credincioşilor, pentru c? Biserica are dou? s?bii, simbol al puterii spirituale şi lume?ti. Prima dintre ele e În mÎna clerului, cealalt? În mÎna ?mp?raşilor şi a ostaşilor, care totuşi şi ei sunt În slujba clerului, supunÎndu-se lui”.
Papa susşine c? este pe pămînt vicarul Aceluia a C?rui „?mp?r?şie nu este din lumea aceasta”, a Aceluia Care n-a Îng?duit Apostolilor s?-i imite pe ?mp?raşii pămîntului care „st?pÎnesc neamurile”, arogÎndu-şi titulatura de ?mp?rat lumesc şi continuÎnd, ca atare, tradişia imperialist? a Romei. În diferite epoci, Papa a ajuns, Într-adev?r, st?pÎn peste domenii Întinse şi a purtat r?zboaie sÎngeroase ?mpotriva altor regi cre?tini pentru a pune st?pÎnire pe alte Întinderi de pămînt sau, pur şi simplu, din sete de alte bog?şii şi st?pÎniri. Avea nenum?raşi sclavi. Juca un rol vital şi de multe ori decisiv În istoria lumii. Datoria principilor cre?tini este de a ceda În fa?a „divinului şi dreptului ?mp?rat”, dÎndu-i lui tronul acestei ?mp?r?şii politico-bisericeşti.
Ast?zi, ?mp?r?şia lumeasc? a Papei este restrÎns? la statul Vatican. E vorba de un stat independent, cu ata?aşi diplomatici la guvernele celor dou? emisfere, cu armat?, armament, polişie, Închisori, moned? etc. şi ca o cunun? şi un apogeu ale atotputerniciei Papei e faptul c? el se bucur? de un privilegiu teribil, unic În lume.
Un privilegiu absurd, ieşit din comun, pe care nici idolatrii cei mai Învederaşi nu şi-l puteau Închipui. Este infailibil de drept divin, potrivit definişiei dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci Încoace, acestuia omenirea şi e datoare s? i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieşii veÎnice”. De aici Încolo nu mai e nevoie de Duhul SfÎnt ca s? c?l?uzeasc? Biserica „la tot adev?rul”. Nu mai e nevoie de SfÎnta Scriptur?, nici de SfÎnta Tradişie, c?ci de acum este un dumnezeu pe pămînt, avÎnd puterea de a cataloga ca netrebnice şi În?el?toare Înv???turile Dumnezeului Ceresc.
În virtutea acestei infailibilit?şi, Papa este singurul dreptar al credin?ei şi poate afirma şi susşine, chiar şi contrar Înv???turii Bisericii, noi dogme, pe care credincioşii sunt datori s? le primeasc? pentru a nu-şi pierde mÎntuirea. „Depinde doar de voin?a şi dispozişia lui ca un lucru pe care ?l vrea (Papa) s? fie considerat sfÎnt sau sfinţit În toat? Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate În consideraşie şi crezute, cerÎnd aceeaşi supunere ca ni?te „epistole canonice”.
Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbe?te. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfÎnt” de către Biserica Catolic?, zice următoarele Într-un mod foarte firesc: „Dac? Papa Într-o bună zi impune p?catul şi interzice virtutea, Biserica este datoare s? cread? c? p?catul este bun, iar virtutea este rea şi v?t?m?toare”.

Articol ap?rut În revista „?????????”, nr. 1, ian.-mar. 2006, pp. 69 – 88.

Traducerea: Monahul Gherontie (Nica), SfÎntul Munte Athos


Cititi   partea II , partea III


[1] De aceea SfÎntul Apostol Pavel şi-a şi permis s?-l mustre pe Apostolul Petru şi s?-l Înfrunte În fa?a tuturor, atunci cÎnd acesta se ab?tuse şi „nu umbla drept dup? adev?rul Evangheliei” (Gal. 2:14). (n. tr.)
[2] În vreme ce Biserica Ortodox? recunoa?te ca Sinoade Ecumenice ?apte astfel de adun?ri ale Sfinţilor P?rinşi din primul mileniu, catolicismul a ad?ugat la num?rul acesta şi o serie de 13 concilii apusene, c?rora le-a dat titlul de „ecumenice” (cele mai cunoscute În R?s?rit fiind Sinoadele unioniste de la Lyon şi Ferrara-Floren?a din sec. 13-15, precum şi Conciliul Vatican II din 1965). (n. red.)

Material ap?rut În Familia Ortodox? nr. 15


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.