versiunea moldoveneasca русская версия


Mesajul de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu prilejul aniversării hirotoniei arhierești

Mesajul de felicitare adresat Preasfințitului Marchel cu prilejul aniversării hirotoniei arhierești

11 марта 2018

Preasfinţia Voastră, permiteți-ne, rogu-Vă, să Vă adresăm cele mai cordiale felicitări și urări de bine cu ocazia celei de-a 11 aniversări a hirotoniei arhierești. În această zi sfântă, a închinării Sfintei Cruci, Vă suntem alături cu cele mai duhovnicești gânduri și sincere rugăciuni către bunul Dumnezeu, ca să Vă binecuvinteze cu ani mulți, luminați de harul Său și providența Sa, să ne îndrumați pe calea mântuirii.  

Pentru o Ortodoxie autentică și conștientă

Pentru o Ortodoxie autentică și conștientă

7 марта 2018

Cu câțiva ani în urmă un inspector școlar a venit la mine în gimnaziu și mi-a propus următorul test: -Dă indicație elevilor să scrie din memorie rugăciunea „Tatăl nostru”. Nu pentru control, nici pentru notă, ci din curiozitate. Să vedem câți vor scri corect. M-am gândit că voi isprăvi repede controlul caietelor, dar mi-a luat mai mult timp decât de obicei. Culoare roșie a pixului a vopsit excesiv evaluarea. Și mi-am zis:  

Părinte, eu n-am să mai vin la biserică

Părinte, eu n-am să mai vin la biserică

6 марта 2018

Un tânăr merge la preotul paroh și îi spune: – Părinte, eu n-am să mai vin la biserică. Preotul îl întrebă: – Ah. Poți să-mi spui care este motivul? Tânărul îi răspunde: – Dumnezeule! Aici văd  

A trecut la Domnul protoiereul Victor Svistun

A trecut la Domnul protoiereul Victor Svistun

4 марта 2018

Protoiereul Victor Svistun, parohul bisericii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil” din satul Cobani, raionul Glodeni a trecut în veșnicie, azi, 4 martie 2018. Exprimăm profunde sentimente de compasiune şi condoleanţe doamnei preotese Eufrosinia și întregii familii, fiilor și fiicelor duhovnicești ai părintelui. Trupul neînsuflețit va fi înmormântat în curtea bisericii, marți 6 martie curent. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții.  

Cum putem deveni mai buni?

Cum putem deveni mai buni?

3 марта 2018

Rugăciunea întâi de mulţumire după Sfânta Împărtăşire. Zicem către Domnul Hristos: „Dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre alungarea a tot potrivnicului, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre luminarea ochilor inimii mele, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre împlinirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre plinirea Împărăţiei cerurilor”, deci zece lucrări. Care sunt lucrările?  

Triumful Ortodoxiei asupra iconoclaștilor

Triumful Ortodoxiei asupra iconoclaștilor

24 февраля 2018

Duminica Ortodoxiei este ziua numelui Bisericii şi a credinţei noastre. Restabilirea cultului Sfintelor Icoane a fost cea mai mare minune a credinţei noastre ortodoxe, după cum arată Stihira Utreniei: „Astăzi s-a arătat zi plină de bucurie şi de veselie, ca luminează lumina dogmelor celor prea adevărate şi străluceşte Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălţarea Sfintelor Icoane şi cu strălucirile chipurilor şi se face credincioşilor unire de Dumnezeu dăruită”. In primele veacuri creştine, Sfintele icoane  

Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

DESPRE UR?CIUNEA F???RNICIEI ?I A INVIDIEI ?I DREPTUL LA SFIN?ENIE

„Adesea, culmea drept?şii este culmea r?ut?şii…

Nu-şi ascunde fa?a ta, fii totdeauna ceea ce e?ti

Proverb latin

P?catele sau ur?ciunea linguşirii, a f???rniciei şi a invidiei au existat din cele mai vechi timpuri, ca s? nu zicem dintotdeauna, dup? c?derea omului din harul dumnezeiesc, din ascultarea fa?? de Creatorul s?u… Omului i-a pl?cut şi-i place s? se arate În alt chip dec?t este În realitate şi caut? s? conving? pe toşi cei din jurul s?u c? este mai bun, pentru a atrage lauda şi admiraşia lor. Prin f???rnicie omul se arat? c? iube?te pe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu şi cu inima şi fapta. Prin linguşire caut? s?-şi atribuie Însuşiri pe care nu le posed?, vrÎnd s? arate tuturor şi, În special, mai-marilor lumii c? este ceea ce În realitate nu este. De aceea În?elepşii greci spuneau oamenilor s? se cunoasc? c?t mai bine pe ei Însişi şi apoi s? Înceap? s? cunoasc? tainele lumii şi pe ceilalţi semeni. Acest lucru reiese şi de pe inscripşia frontispiciului din Delphi: „Cunoa?te-te pe tine Însuşi!”.

Aceste p?cate sunt consemnate şi În SfÎnta Scriptur?, În Vechiul Testament: „…Ei lep?daser? a?ez?mintele Mele şi dup? poruncile Mele nu se purtau, ci c?lcau zilele Mele de odihn?, c? inima lor era Îndreptat? spre idolii lor” (Iezechiel, 20, 16). Tocmai pentru aceea proorocul Iezechiel mustra poporul evreu spunÎnd: „şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se a?az? Înaintea ta şi ascult? cuvintele tale. Dar nu le ?mpline?te; c?ci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e t?r?t? dup? poftele lor” (Iezechiel, 33, 31).

În Noul Testament linguşirea, f???rnicia şi invidia caracterizeaz? pe farisei [partid politic-religios din sÎnul poporului evreu, care şineau cu cea mai mare stricte?e toate prescripşiile legii mozaice]. MÎntuitorul Hristos şi ceart? şi şi nume?te f??arnici şi le arat? c? ei ?mplinesc Legea În chip formal şi c? nu sunt adev?raşi ?mplinitori ai Legii şi ai CuvÎntului dumnezeiesc. F???rnicia lor consta În faptul c? se socoteau cei mai mari cunosc?tori şi ?mplinitori ai Legii. CÎnd se rugau ie?eau pe str?zile cele mai umblate şi la r?spÎntii de drumuri, cÎnd posteau se ar?tau tri?ti, ?şi smoleau fe?ele şi-şi puneau cenu?? pe cap, cÎnd mergeau la sinagogi se a?ezau În primele rÎnduri, cÎnd f?ceau o milostenie o tr?mbi?au ca toşi s? afle, apoi toate prescripşiile Legii Vechi le ?mplineau cu stricte?e. De exemplu, Domnul nostru Iisus Hristos este Întrebat de ace?tia de ce ucenicii Lui nu-şi spal? mşinile Înainte de mas? şi calc? datinile str?bunilor.  MÎntuitorul din nou demasc? acest p?cat al f???rniciei, spunÎndu-le c? nu-şi cinstesc p?rinşii, ci pun bani În cutia milelor la templu, socotind c? prin aceasta ei sunt ?mplinitorii Legii. De aceea, Domnul şi mustr?, zicÎndu-le: „F??arnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cÎnd a zis: „Poporul acesta M? cinste?te cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. şi zadarnic M? cinstesc ei, Înv??Înd Înv???turi ce sunt porunci ale oamenilor”.” (Matei, 15,7-9).

F???rnicia caracteristic? fariseilor se manifest? prin faptul c? toate lucrurile lor erau f?cute În v?zul lumii şi Între vorbele, sufletul şi faptele lor exista o contradicşie permanent?. Domnul nostru Iisus Hristos şi nume?te „morminte v?ruite”, Îngrijite pe dinafar?, Îns? pline pe din?untru cu oase moarte:„Vai vou?, c?rturarilor şi fariseilor f??arnici! C? semÎnaşi cu mormintele cele v?ruite, care pe din afar? se arat? frumoase, În?untru Îns? sunt pline de oase de morşi şi de toat? necur?şia” (Matei, 23, 27). Iar Sfinţii P?rinşi şi compar? cu un m?r ro?u şi frumos la vedere, Îns? pe din?untru ros de viermi cu des?v?rşire…

Linguşirea fariseilor pe lÎng? arhiereii, c?rturarii şi c?peteniile iudeilor ajunge pÎn? Într-acolo, c? depun m?rturie ?mpotriva lui Iisus, zicÎnd c? este r?zvr?titor În popor şi pentru aceasta trebuie s? moar? r?stignit pe Cruce. Deci aceste patimi Întunec? mintea omului şi de aceea fariseii fiind Întunecaşi şi Înv?rto?aşi au s?v?rşit cea mai cumplit? f?r?delege dintre f?r?delegile omene?ti: au s?v?rşit uciderea de Dumnezeu. şi dac? ar fi putut s? fie vreo f?r?delege mai crunt? dec?t aceasta, ar fi purces la ea f?r? s? se cutremure.

Linguşirea şi invidia reu?esc de multe ori s? intre În sufletul omului şi s?-l st?pÎneasc?, f?r? ca el s?-şi dea seama, pentru c? ele devin Îndreptarul lucr?rii lui, intrÎndu-i În caracter. Ele sunt un izvor de p?cate, În primul rÎnd pentru c? dau na?tere mÎndriei, prin faptul c? ne credem mai buni ca alţii şi nu suntem ceea ce vrem s? p?rem. În al doilea rÎnd ele ne Îndeamn? la judecarea aproapelui, uitÎnd de cuvintele MÎntuitorului care zice: „F??arnice, scoate Întşi b?rna din ochiul t?u şi atunci vei vedea sa scoşi paiul din ochiul fratelui t?u” (Matei, 7, 5).

Aceast? stare de a c?uta mai mult la ceea ce face altul din apropierea şi dep?rtarea noastr? este jalnica priveli?te a pustiirii duhovnice?ti, a groz?viilor morale s?v?rşite de omul c?zut şi iubitor de sine.

Sfinţii P?rinşi, dasc?lii Bisericii Ortodoxe, care În lumina lui Hristos, În lumina SfÎntului Duh au privit În adÎncul inimii omene?ti şi au cercetat În acest adÎnc felul de a lucra al fiec?rei patimi, numesc invidia „sor? a slavei de?arte” – „patim? cu multe chipuri” şi cu „anevoie de priceput”. În chip obiÎnuit a r?bda invidia celor din jur – Înseamn? a fi un viteaz al lui Dumnezeu, a dispune de curaj şi b?rb?şie duhovniceasc?. şi de aceea c?şi rabd? dispozişia invidioas? a fratelui lor, ace?tia vor primi cununa de mucenici.

Din invidie L-au predat pe Hristos lui Pilat contemporanii Lui. Evanghelistul Matei mentioneaza despre Pilat: „C? ?tia c? din invidie L-au dat În mÎna lui” (Matei, 27, 18). şi pentru ce ?l invidiau? Pentru c? f?cea minuni şi ajuta În diferite feluri pe oameni. Ceea ce era bucurie şi mÎntuire pentru ceilalţi, pentru invidioşi era triste?e şi m?hnire. şi a ajuns invidia sa fie cea mai mare crim? istoria omenirii – s?-L omoare pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Totdeauna invidia este o crim?. R?d?cina crimei este invidia şi crima este fructul invidiei. Sfantul Grigorie Palama scrie despre invidie: „…invidia este uciderea… celei dintşi v?rs?ri de sÎnge şi apoi a uciderii de Dumnezeu”.

Invidia şi f???rnicia la Început nici nu tulbur? lini?tea omului, ci dimpotriv?, ?l lingu?esc pe omul c?zut s? se priveasc? cu Încuviin?are şi mulţumire, s? se admire pe sine Însuşi. „…Nu sunt ca ceilalţi oameni…” (Luca, 18, 11), aducÎndu-i o pref?cut? desf?tare, de parc? n-ar strica nici o virtute, dar şi r?pesc ho?e?te aducerea-aminte de Dumnezeu, de negrşita Lui slav?, de des?v?rşita Lui sfin?enie, Înaintea c?reia Însuşi cerul este necurat„Dac? Dumnezeu nu are Încredere În sfinţii Sşi şi dac? cerurile nu sunt destul de curate Înaintea ochilor Sşi” (Iov, 15, 15). Mai t?rziu Îns?, invidia risipe?te orice lini?te şi pace În suflet, Înc?t omul ?şi pierde cu totul pÎn? şi gÎndirea logic?, nemavorbind de dreapta judecat? şi smerita cugetare.

Cu toşi suntem supuşi, mai mult sau mai puşin, acestor boli suflete?ti ale invidiei şi f???rniciei, cu toşii ne str?duim s? p?rem oamenilor mai buni dec?t suntem de fapt, şi mulşi dintre noi arat? o masc? de cucernicie f?r? s? aib? cucernicia În suflet. Dar „Ia aminte, – zie SfÎntul Ioan Sc?rarul, –„ca aflÎndu-te Între fraşii tşi s? nu te ar?şi nicidecum mai drept În vreo privin?? dec?t ei. F?cÎnd altfel, dou? rele vei s?v?rşi: pe fraşi şi vei rÎni cu os?rdia ta pref?cut?, iar şie ?şi vei da negreşit temei de semea?? cugetareFii os?rduitor În sufletul t?u, f?r? s? dai În vileag asta nici prin mi?carea trupului, nici prin Înf?şi?are, nici prin cuvÎnt”.

O pild? a celei mai cumplite, mai pierz?toare f???rnicii, a f???rniciei de treapt? diavoleasc?, e s?rutarea tr?d?toare dat? Domnului Iisus Hristos de către Iuda În gr?dina Ghetsimani. Acea s?rutare n-a fost o m?rturie a dragostei, ci semn pentru str?jerii pe care-i adusese acolo ca s? ?l aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit dec?t aceast? f???rnicie? S?rutul Iudei a devenit simbolul tr?d?rii, f???rniciei, al celei mai mari josnicii şi nemernicii omene?ti.

În?elarea cea mai grav? a omului linguşitor şi invidios este c? el nici nu observ? starea mizer? În care ajunge, transformÎndu-se Într-un nimeni f?r? nimic. Ast?zi oamenii dorind s? se „afirme” şi s? se „realizeze” calc? În picioare orice demnitate, omenie şi dreptate, alergÎnd dup? o „un loc mai bun”. S? privim cu ochii deschişi omul În adev?rata lui ipostaz? de ast?zi – de la necunoscutul de pe strad? pÎn? la prietenul de maxim? Încredere – toşi din toate domeniile absolut, şi monahi şi mireni, b?rfesc c? sunt nemulţumişi de ceva: de s?r?cie, de mersul nereuşit lucrurilor şi al evenimentelor, de nedreptatea de la orice pas, de legile statului elaborate de forurile europene, etc. Dar tocmai În context de nemulţumire cre?te linguşirea şi invidia şi tot mai puşin oameni abia de mai reu?esc a se privi În oglinda sufletului lor ca s? vad? c? Dumnezeu are tot mai puşin loc Între noi… C? totuşi, lumea mai bună nu se construie?te pe f???rnicie şi linguşire, ci pe iubire şi pe invidie sfÎnt?. De ce zic invidie sfÎnt?? Pentru c? exist? În via?a duhovniceasc? invidia nep?c?toas?, adic? dorin?a arz?toare de a ajunge la „v?rsta b?rbatului des?v?rşit” la sfin?enia pl?cuşilor lui Dumnezeu. Sinşii au fost acei care au În?eles pe deplin, c? omului i s-a oferit totul, dar a fost preÎnt?mpinat asupra unui singur lucru: s? nu s?v?r?easc? ceva ce s-ar putea Întoarce ?mpotriva lui – aceasta e adev?rata libertate.

CÎnd mintea omeneasc? va fi luminat? de vederea duhovniceasc? a slavei şi m?reşiei lui Dumnezeu şi se va pogor? de acolo ca s? se vad? pe sine Îns?şi, ea nu va mai vedea m?reşia omenirii.

Idealul şi standartul unui cre?tin orthodox este sfin?enia vieşii, p?strÎnd harul dumnezeiesc care te une?te În adev?r şi armonie cu Dumnezeu. „M?sura geniului nu este filosoful, ci SfÎntul”. În aceste zile de nelini?te şi nemulţumire cred c? cel mai important ar fi s? cerem de la Dumnezeu… dreptul la sfin?enie, avÎnd În minte cuvintele SfÎntului Apostol Iacov: „…Faceşi-v? ?mplinitori ai cuvÎntului, nu numai ascult?tori ai lui, am?gindu-v? pe voi Înşiv?” (Iacov, 1, 22).

Autor: Protodiacon Ioan MUNTEANU

Sursa: csf.md


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.