versiunea moldoveneasca русская версия


Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

Mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie” a găzduit racla cu moaște ale sfinților Pantelimon, Luca și Matrona

23 июня 2017

Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, mănăstirea „Sf.M.Mc.Dimitrie”, de lângă satul Izvoare , raionul Fălești, a fost gazda pentru o zi a mai multor sfințenii alese: icoana Sf.M.Mc.Pantelimon, racla cu un fragment din moaștele Sf.Ier.Luca din Crimeia și racla cu un fragment din moaștele Sf.Fer.Matrona de la Moscova. Cu acest prilej arhimandritul Zosima Aftene împreună cu obștea monahală a făcut priveghere de noapte și sfânta Liturghie la miezul nopții, considerând că gândurile și grijile lumești domină mai puțin pacea sufletului și liniștea rugăciunii.  

În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

DESPRE UR?CIUNEA F???RNICIEI ?I A INVIDIEI ?I DREPTUL LA SFIN?ENIE

„Adesea, culmea drept?şii este culmea r?ut?şii…

Nu-şi ascunde fa?a ta, fii totdeauna ceea ce e?ti

Proverb latin

P?catele sau ur?ciunea linguşirii, a f???rniciei şi a invidiei au existat din cele mai vechi timpuri, ca s? nu zicem dintotdeauna, dup? c?derea omului din harul dumnezeiesc, din ascultarea fa?? de Creatorul s?u… Omului i-a pl?cut şi-i place s? se arate În alt chip dec?t este În realitate şi caut? s? conving? pe toşi cei din jurul s?u c? este mai bun, pentru a atrage lauda şi admiraşia lor. Prin f???rnicie omul se arat? c? iube?te pe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu şi cu inima şi fapta. Prin linguşire caut? s?-şi atribuie Însuşiri pe care nu le posed?, vrÎnd s? arate tuturor şi, În special, mai-marilor lumii c? este ceea ce În realitate nu este. De aceea În?elepşii greci spuneau oamenilor s? se cunoasc? c?t mai bine pe ei Însişi şi apoi s? Înceap? s? cunoasc? tainele lumii şi pe ceilalţi semeni. Acest lucru reiese şi de pe inscripşia frontispiciului din Delphi: „Cunoa?te-te pe tine Însuşi!”.

Aceste p?cate sunt consemnate şi În SfÎnta Scriptur?, În Vechiul Testament: „…Ei lep?daser? a?ez?mintele Mele şi dup? poruncile Mele nu se purtau, ci c?lcau zilele Mele de odihn?, c? inima lor era Îndreptat? spre idolii lor” (Iezechiel, 20, 16). Tocmai pentru aceea proorocul Iezechiel mustra poporul evreu spunÎnd: „şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se a?az? Înaintea ta şi ascult? cuvintele tale. Dar nu le ?mpline?te; c?ci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e t?r?t? dup? poftele lor” (Iezechiel, 33, 31).

În Noul Testament linguşirea, f???rnicia şi invidia caracterizeaz? pe farisei [partid politic-religios din sÎnul poporului evreu, care şineau cu cea mai mare stricte?e toate prescripşiile legii mozaice]. MÎntuitorul Hristos şi ceart? şi şi nume?te f??arnici şi le arat? c? ei ?mplinesc Legea În chip formal şi c? nu sunt adev?raşi ?mplinitori ai Legii şi ai CuvÎntului dumnezeiesc. F???rnicia lor consta În faptul c? se socoteau cei mai mari cunosc?tori şi ?mplinitori ai Legii. CÎnd se rugau ie?eau pe str?zile cele mai umblate şi la r?spÎntii de drumuri, cÎnd posteau se ar?tau tri?ti, ?şi smoleau fe?ele şi-şi puneau cenu?? pe cap, cÎnd mergeau la sinagogi se a?ezau În primele rÎnduri, cÎnd f?ceau o milostenie o tr?mbi?au ca toşi s? afle, apoi toate prescripşiile Legii Vechi le ?mplineau cu stricte?e. De exemplu, Domnul nostru Iisus Hristos este Întrebat de ace?tia de ce ucenicii Lui nu-şi spal? mşinile Înainte de mas? şi calc? datinile str?bunilor.  MÎntuitorul din nou demasc? acest p?cat al f???rniciei, spunÎndu-le c? nu-şi cinstesc p?rinşii, ci pun bani În cutia milelor la templu, socotind c? prin aceasta ei sunt ?mplinitorii Legii. De aceea, Domnul şi mustr?, zicÎndu-le: „F??arnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cÎnd a zis: „Poporul acesta M? cinste?te cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. şi zadarnic M? cinstesc ei, Înv??Înd Înv???turi ce sunt porunci ale oamenilor”.” (Matei, 15,7-9).

F???rnicia caracteristic? fariseilor se manifest? prin faptul c? toate lucrurile lor erau f?cute În v?zul lumii şi Între vorbele, sufletul şi faptele lor exista o contradicşie permanent?. Domnul nostru Iisus Hristos şi nume?te „morminte v?ruite”, Îngrijite pe dinafar?, Îns? pline pe din?untru cu oase moarte:„Vai vou?, c?rturarilor şi fariseilor f??arnici! C? semÎnaşi cu mormintele cele v?ruite, care pe din afar? se arat? frumoase, În?untru Îns? sunt pline de oase de morşi şi de toat? necur?şia” (Matei, 23, 27). Iar Sfinţii P?rinşi şi compar? cu un m?r ro?u şi frumos la vedere, Îns? pe din?untru ros de viermi cu des?v?rşire…

Linguşirea fariseilor pe lÎng? arhiereii, c?rturarii şi c?peteniile iudeilor ajunge pÎn? Într-acolo, c? depun m?rturie ?mpotriva lui Iisus, zicÎnd c? este r?zvr?titor În popor şi pentru aceasta trebuie s? moar? r?stignit pe Cruce. Deci aceste patimi Întunec? mintea omului şi de aceea fariseii fiind Întunecaşi şi Înv?rto?aşi au s?v?rşit cea mai cumplit? f?r?delege dintre f?r?delegile omene?ti: au s?v?rşit uciderea de Dumnezeu. şi dac? ar fi putut s? fie vreo f?r?delege mai crunt? dec?t aceasta, ar fi purces la ea f?r? s? se cutremure.

Linguşirea şi invidia reu?esc de multe ori s? intre În sufletul omului şi s?-l st?pÎneasc?, f?r? ca el s?-şi dea seama, pentru c? ele devin Îndreptarul lucr?rii lui, intrÎndu-i În caracter. Ele sunt un izvor de p?cate, În primul rÎnd pentru c? dau na?tere mÎndriei, prin faptul c? ne credem mai buni ca alţii şi nu suntem ceea ce vrem s? p?rem. În al doilea rÎnd ele ne Îndeamn? la judecarea aproapelui, uitÎnd de cuvintele MÎntuitorului care zice: „F??arnice, scoate Întşi b?rna din ochiul t?u şi atunci vei vedea sa scoşi paiul din ochiul fratelui t?u” (Matei, 7, 5).

Aceast? stare de a c?uta mai mult la ceea ce face altul din apropierea şi dep?rtarea noastr? este jalnica priveli?te a pustiirii duhovnice?ti, a groz?viilor morale s?v?rşite de omul c?zut şi iubitor de sine.

Sfinţii P?rinşi, dasc?lii Bisericii Ortodoxe, care În lumina lui Hristos, În lumina SfÎntului Duh au privit În adÎncul inimii omene?ti şi au cercetat În acest adÎnc felul de a lucra al fiec?rei patimi, numesc invidia „sor? a slavei de?arte” – „patim? cu multe chipuri” şi cu „anevoie de priceput”. În chip obiÎnuit a r?bda invidia celor din jur – Înseamn? a fi un viteaz al lui Dumnezeu, a dispune de curaj şi b?rb?şie duhovniceasc?. şi de aceea c?şi rabd? dispozişia invidioas? a fratelui lor, ace?tia vor primi cununa de mucenici.

Din invidie L-au predat pe Hristos lui Pilat contemporanii Lui. Evanghelistul Matei mentioneaza despre Pilat: „C? ?tia c? din invidie L-au dat În mÎna lui” (Matei, 27, 18). şi pentru ce ?l invidiau? Pentru c? f?cea minuni şi ajuta În diferite feluri pe oameni. Ceea ce era bucurie şi mÎntuire pentru ceilalţi, pentru invidioşi era triste?e şi m?hnire. şi a ajuns invidia sa fie cea mai mare crim? istoria omenirii – s?-L omoare pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Totdeauna invidia este o crim?. R?d?cina crimei este invidia şi crima este fructul invidiei. Sfantul Grigorie Palama scrie despre invidie: „…invidia este uciderea… celei dintşi v?rs?ri de sÎnge şi apoi a uciderii de Dumnezeu”.

Invidia şi f???rnicia la Început nici nu tulbur? lini?tea omului, ci dimpotriv?, ?l lingu?esc pe omul c?zut s? se priveasc? cu Încuviin?are şi mulţumire, s? se admire pe sine Însuşi. „…Nu sunt ca ceilalţi oameni…” (Luca, 18, 11), aducÎndu-i o pref?cut? desf?tare, de parc? n-ar strica nici o virtute, dar şi r?pesc ho?e?te aducerea-aminte de Dumnezeu, de negrşita Lui slav?, de des?v?rşita Lui sfin?enie, Înaintea c?reia Însuşi cerul este necurat„Dac? Dumnezeu nu are Încredere În sfinţii Sşi şi dac? cerurile nu sunt destul de curate Înaintea ochilor Sşi” (Iov, 15, 15). Mai t?rziu Îns?, invidia risipe?te orice lini?te şi pace În suflet, Înc?t omul ?şi pierde cu totul pÎn? şi gÎndirea logic?, nemavorbind de dreapta judecat? şi smerita cugetare.

Cu toşi suntem supuşi, mai mult sau mai puşin, acestor boli suflete?ti ale invidiei şi f???rniciei, cu toşii ne str?duim s? p?rem oamenilor mai buni dec?t suntem de fapt, şi mulşi dintre noi arat? o masc? de cucernicie f?r? s? aib? cucernicia În suflet. Dar „Ia aminte, – zie SfÎntul Ioan Sc?rarul, –„ca aflÎndu-te Între fraşii tşi s? nu te ar?şi nicidecum mai drept În vreo privin?? dec?t ei. F?cÎnd altfel, dou? rele vei s?v?rşi: pe fraşi şi vei rÎni cu os?rdia ta pref?cut?, iar şie ?şi vei da negreşit temei de semea?? cugetareFii os?rduitor În sufletul t?u, f?r? s? dai În vileag asta nici prin mi?carea trupului, nici prin Înf?şi?are, nici prin cuvÎnt”.

O pild? a celei mai cumplite, mai pierz?toare f???rnicii, a f???rniciei de treapt? diavoleasc?, e s?rutarea tr?d?toare dat? Domnului Iisus Hristos de către Iuda În gr?dina Ghetsimani. Acea s?rutare n-a fost o m?rturie a dragostei, ci semn pentru str?jerii pe care-i adusese acolo ca s? ?l aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit dec?t aceast? f???rnicie? S?rutul Iudei a devenit simbolul tr?d?rii, f???rniciei, al celei mai mari josnicii şi nemernicii omene?ti.

În?elarea cea mai grav? a omului linguşitor şi invidios este c? el nici nu observ? starea mizer? În care ajunge, transformÎndu-se Într-un nimeni f?r? nimic. Ast?zi oamenii dorind s? se „afirme” şi s? se „realizeze” calc? În picioare orice demnitate, omenie şi dreptate, alergÎnd dup? o „un loc mai bun”. S? privim cu ochii deschişi omul În adev?rata lui ipostaz? de ast?zi – de la necunoscutul de pe strad? pÎn? la prietenul de maxim? Încredere – toşi din toate domeniile absolut, şi monahi şi mireni, b?rfesc c? sunt nemulţumişi de ceva: de s?r?cie, de mersul nereuşit lucrurilor şi al evenimentelor, de nedreptatea de la orice pas, de legile statului elaborate de forurile europene, etc. Dar tocmai În context de nemulţumire cre?te linguşirea şi invidia şi tot mai puşin oameni abia de mai reu?esc a se privi În oglinda sufletului lor ca s? vad? c? Dumnezeu are tot mai puşin loc Între noi… C? totuşi, lumea mai bună nu se construie?te pe f???rnicie şi linguşire, ci pe iubire şi pe invidie sfÎnt?. De ce zic invidie sfÎnt?? Pentru c? exist? În via?a duhovniceasc? invidia nep?c?toas?, adic? dorin?a arz?toare de a ajunge la „v?rsta b?rbatului des?v?rşit” la sfin?enia pl?cuşilor lui Dumnezeu. Sinşii au fost acei care au În?eles pe deplin, c? omului i s-a oferit totul, dar a fost preÎnt?mpinat asupra unui singur lucru: s? nu s?v?r?easc? ceva ce s-ar putea Întoarce ?mpotriva lui – aceasta e adev?rata libertate.

CÎnd mintea omeneasc? va fi luminat? de vederea duhovniceasc? a slavei şi m?reşiei lui Dumnezeu şi se va pogor? de acolo ca s? se vad? pe sine Îns?şi, ea nu va mai vedea m?reşia omenirii.

Idealul şi standartul unui cre?tin orthodox este sfin?enia vieşii, p?strÎnd harul dumnezeiesc care te une?te În adev?r şi armonie cu Dumnezeu. „M?sura geniului nu este filosoful, ci SfÎntul”. În aceste zile de nelini?te şi nemulţumire cred c? cel mai important ar fi s? cerem de la Dumnezeu… dreptul la sfin?enie, avÎnd În minte cuvintele SfÎntului Apostol Iacov: „…Faceşi-v? ?mplinitori ai cuvÎntului, nu numai ascult?tori ai lui, am?gindu-v? pe voi Înşiv?” (Iacov, 1, 22).

Autor: Protodiacon Ioan MUNTEANU

Sursa: csf.md


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.