versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

DESPRE UR?CIUNEA F???RNICIEI ?I A INVIDIEI ?I DREPTUL LA SFIN?ENIE

„Adesea, culmea drept?şii este culmea r?ut?şii…

Nu-şi ascunde fa?a ta, fii totdeauna ceea ce e?ti

Proverb latin

P?catele sau ur?ciunea linguşirii, a f???rniciei şi a invidiei au existat din cele mai vechi timpuri, ca s? nu zicem dintotdeauna, dup? c?derea omului din harul dumnezeiesc, din ascultarea fa?? de Creatorul s?u… Omului i-a pl?cut şi-i place s? se arate În alt chip dec?t este În realitate şi caut? s? conving? pe toşi cei din jurul s?u c? este mai bun, pentru a atrage lauda şi admiraşia lor. Prin f???rnicie omul se arat? c? iube?te pe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu şi cu inima şi fapta. Prin linguşire caut? s?-şi atribuie Însuşiri pe care nu le posed?, vrÎnd s? arate tuturor şi, În special, mai-marilor lumii c? este ceea ce În realitate nu este. De aceea În?elepşii greci spuneau oamenilor s? se cunoasc? c?t mai bine pe ei Însişi şi apoi s? Înceap? s? cunoasc? tainele lumii şi pe ceilalţi semeni. Acest lucru reiese şi de pe inscripşia frontispiciului din Delphi: „Cunoa?te-te pe tine Însuşi!”.

Aceste p?cate sunt consemnate şi În SfÎnta Scriptur?, În Vechiul Testament: „…Ei lep?daser? a?ez?mintele Mele şi dup? poruncile Mele nu se purtau, ci c?lcau zilele Mele de odihn?, c? inima lor era Îndreptat? spre idolii lor” (Iezechiel, 20, 16). Tocmai pentru aceea proorocul Iezechiel mustra poporul evreu spunÎnd: „şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se a?az? Înaintea ta şi ascult? cuvintele tale. Dar nu le ?mpline?te; c?ci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e t?r?t? dup? poftele lor” (Iezechiel, 33, 31).

În Noul Testament linguşirea, f???rnicia şi invidia caracterizeaz? pe farisei [partid politic-religios din sÎnul poporului evreu, care şineau cu cea mai mare stricte?e toate prescripşiile legii mozaice]. MÎntuitorul Hristos şi ceart? şi şi nume?te f??arnici şi le arat? c? ei ?mplinesc Legea În chip formal şi c? nu sunt adev?raşi ?mplinitori ai Legii şi ai CuvÎntului dumnezeiesc. F???rnicia lor consta În faptul c? se socoteau cei mai mari cunosc?tori şi ?mplinitori ai Legii. CÎnd se rugau ie?eau pe str?zile cele mai umblate şi la r?spÎntii de drumuri, cÎnd posteau se ar?tau tri?ti, ?şi smoleau fe?ele şi-şi puneau cenu?? pe cap, cÎnd mergeau la sinagogi se a?ezau În primele rÎnduri, cÎnd f?ceau o milostenie o tr?mbi?au ca toşi s? afle, apoi toate prescripşiile Legii Vechi le ?mplineau cu stricte?e. De exemplu, Domnul nostru Iisus Hristos este Întrebat de ace?tia de ce ucenicii Lui nu-şi spal? mşinile Înainte de mas? şi calc? datinile str?bunilor.  MÎntuitorul din nou demasc? acest p?cat al f???rniciei, spunÎndu-le c? nu-şi cinstesc p?rinşii, ci pun bani În cutia milelor la templu, socotind c? prin aceasta ei sunt ?mplinitorii Legii. De aceea, Domnul şi mustr?, zicÎndu-le: „F??arnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cÎnd a zis: „Poporul acesta M? cinste?te cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. şi zadarnic M? cinstesc ei, Înv??Înd Înv???turi ce sunt porunci ale oamenilor”.” (Matei, 15,7-9).

F???rnicia caracteristic? fariseilor se manifest? prin faptul c? toate lucrurile lor erau f?cute În v?zul lumii şi Între vorbele, sufletul şi faptele lor exista o contradicşie permanent?. Domnul nostru Iisus Hristos şi nume?te „morminte v?ruite”, Îngrijite pe dinafar?, Îns? pline pe din?untru cu oase moarte:„Vai vou?, c?rturarilor şi fariseilor f??arnici! C? semÎnaşi cu mormintele cele v?ruite, care pe din afar? se arat? frumoase, În?untru Îns? sunt pline de oase de morşi şi de toat? necur?şia” (Matei, 23, 27). Iar Sfinţii P?rinşi şi compar? cu un m?r ro?u şi frumos la vedere, Îns? pe din?untru ros de viermi cu des?v?rşire…

Linguşirea fariseilor pe lÎng? arhiereii, c?rturarii şi c?peteniile iudeilor ajunge pÎn? Într-acolo, c? depun m?rturie ?mpotriva lui Iisus, zicÎnd c? este r?zvr?titor În popor şi pentru aceasta trebuie s? moar? r?stignit pe Cruce. Deci aceste patimi Întunec? mintea omului şi de aceea fariseii fiind Întunecaşi şi Înv?rto?aşi au s?v?rşit cea mai cumplit? f?r?delege dintre f?r?delegile omene?ti: au s?v?rşit uciderea de Dumnezeu. şi dac? ar fi putut s? fie vreo f?r?delege mai crunt? dec?t aceasta, ar fi purces la ea f?r? s? se cutremure.

Linguşirea şi invidia reu?esc de multe ori s? intre În sufletul omului şi s?-l st?pÎneasc?, f?r? ca el s?-şi dea seama, pentru c? ele devin Îndreptarul lucr?rii lui, intrÎndu-i În caracter. Ele sunt un izvor de p?cate, În primul rÎnd pentru c? dau na?tere mÎndriei, prin faptul c? ne credem mai buni ca alţii şi nu suntem ceea ce vrem s? p?rem. În al doilea rÎnd ele ne Îndeamn? la judecarea aproapelui, uitÎnd de cuvintele MÎntuitorului care zice: „F??arnice, scoate Întşi b?rna din ochiul t?u şi atunci vei vedea sa scoşi paiul din ochiul fratelui t?u” (Matei, 7, 5).

Aceast? stare de a c?uta mai mult la ceea ce face altul din apropierea şi dep?rtarea noastr? este jalnica priveli?te a pustiirii duhovnice?ti, a groz?viilor morale s?v?rşite de omul c?zut şi iubitor de sine.

Sfinţii P?rinşi, dasc?lii Bisericii Ortodoxe, care În lumina lui Hristos, În lumina SfÎntului Duh au privit În adÎncul inimii omene?ti şi au cercetat În acest adÎnc felul de a lucra al fiec?rei patimi, numesc invidia „sor? a slavei de?arte” – „patim? cu multe chipuri” şi cu „anevoie de priceput”. În chip obiÎnuit a r?bda invidia celor din jur – Înseamn? a fi un viteaz al lui Dumnezeu, a dispune de curaj şi b?rb?şie duhovniceasc?. şi de aceea c?şi rabd? dispozişia invidioas? a fratelui lor, ace?tia vor primi cununa de mucenici.

Din invidie L-au predat pe Hristos lui Pilat contemporanii Lui. Evanghelistul Matei mentioneaza despre Pilat: „C? ?tia c? din invidie L-au dat În mÎna lui” (Matei, 27, 18). şi pentru ce ?l invidiau? Pentru c? f?cea minuni şi ajuta În diferite feluri pe oameni. Ceea ce era bucurie şi mÎntuire pentru ceilalţi, pentru invidioşi era triste?e şi m?hnire. şi a ajuns invidia sa fie cea mai mare crim? istoria omenirii – s?-L omoare pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Totdeauna invidia este o crim?. R?d?cina crimei este invidia şi crima este fructul invidiei. Sfantul Grigorie Palama scrie despre invidie: „…invidia este uciderea… celei dintşi v?rs?ri de sÎnge şi apoi a uciderii de Dumnezeu”.

Invidia şi f???rnicia la Început nici nu tulbur? lini?tea omului, ci dimpotriv?, ?l lingu?esc pe omul c?zut s? se priveasc? cu Încuviin?are şi mulţumire, s? se admire pe sine Însuşi. „…Nu sunt ca ceilalţi oameni…” (Luca, 18, 11), aducÎndu-i o pref?cut? desf?tare, de parc? n-ar strica nici o virtute, dar şi r?pesc ho?e?te aducerea-aminte de Dumnezeu, de negrşita Lui slav?, de des?v?rşita Lui sfin?enie, Înaintea c?reia Însuşi cerul este necurat„Dac? Dumnezeu nu are Încredere În sfinţii Sşi şi dac? cerurile nu sunt destul de curate Înaintea ochilor Sşi” (Iov, 15, 15). Mai t?rziu Îns?, invidia risipe?te orice lini?te şi pace În suflet, Înc?t omul ?şi pierde cu totul pÎn? şi gÎndirea logic?, nemavorbind de dreapta judecat? şi smerita cugetare.

Cu toşi suntem supuşi, mai mult sau mai puşin, acestor boli suflete?ti ale invidiei şi f???rniciei, cu toşii ne str?duim s? p?rem oamenilor mai buni dec?t suntem de fapt, şi mulşi dintre noi arat? o masc? de cucernicie f?r? s? aib? cucernicia În suflet. Dar „Ia aminte, – zie SfÎntul Ioan Sc?rarul, –„ca aflÎndu-te Între fraşii tşi s? nu te ar?şi nicidecum mai drept În vreo privin?? dec?t ei. F?cÎnd altfel, dou? rele vei s?v?rşi: pe fraşi şi vei rÎni cu os?rdia ta pref?cut?, iar şie ?şi vei da negreşit temei de semea?? cugetareFii os?rduitor În sufletul t?u, f?r? s? dai În vileag asta nici prin mi?carea trupului, nici prin Înf?şi?are, nici prin cuvÎnt”.

O pild? a celei mai cumplite, mai pierz?toare f???rnicii, a f???rniciei de treapt? diavoleasc?, e s?rutarea tr?d?toare dat? Domnului Iisus Hristos de către Iuda În gr?dina Ghetsimani. Acea s?rutare n-a fost o m?rturie a dragostei, ci semn pentru str?jerii pe care-i adusese acolo ca s? ?l aresteze pe Hristos. Ce poate fi mai cumplit dec?t aceast? f???rnicie? S?rutul Iudei a devenit simbolul tr?d?rii, f???rniciei, al celei mai mari josnicii şi nemernicii omene?ti.

În?elarea cea mai grav? a omului linguşitor şi invidios este c? el nici nu observ? starea mizer? În care ajunge, transformÎndu-se Într-un nimeni f?r? nimic. Ast?zi oamenii dorind s? se „afirme” şi s? se „realizeze” calc? În picioare orice demnitate, omenie şi dreptate, alergÎnd dup? o „un loc mai bun”. S? privim cu ochii deschişi omul În adev?rata lui ipostaz? de ast?zi – de la necunoscutul de pe strad? pÎn? la prietenul de maxim? Încredere – toşi din toate domeniile absolut, şi monahi şi mireni, b?rfesc c? sunt nemulţumişi de ceva: de s?r?cie, de mersul nereuşit lucrurilor şi al evenimentelor, de nedreptatea de la orice pas, de legile statului elaborate de forurile europene, etc. Dar tocmai În context de nemulţumire cre?te linguşirea şi invidia şi tot mai puşin oameni abia de mai reu?esc a se privi În oglinda sufletului lor ca s? vad? c? Dumnezeu are tot mai puşin loc Între noi… C? totuşi, lumea mai bună nu se construie?te pe f???rnicie şi linguşire, ci pe iubire şi pe invidie sfÎnt?. De ce zic invidie sfÎnt?? Pentru c? exist? În via?a duhovniceasc? invidia nep?c?toas?, adic? dorin?a arz?toare de a ajunge la „v?rsta b?rbatului des?v?rşit” la sfin?enia pl?cuşilor lui Dumnezeu. Sinşii au fost acei care au În?eles pe deplin, c? omului i s-a oferit totul, dar a fost preÎnt?mpinat asupra unui singur lucru: s? nu s?v?r?easc? ceva ce s-ar putea Întoarce ?mpotriva lui – aceasta e adev?rata libertate.

CÎnd mintea omeneasc? va fi luminat? de vederea duhovniceasc? a slavei şi m?reşiei lui Dumnezeu şi se va pogor? de acolo ca s? se vad? pe sine Îns?şi, ea nu va mai vedea m?reşia omenirii.

Idealul şi standartul unui cre?tin orthodox este sfin?enia vieşii, p?strÎnd harul dumnezeiesc care te une?te În adev?r şi armonie cu Dumnezeu. „M?sura geniului nu este filosoful, ci SfÎntul”. În aceste zile de nelini?te şi nemulţumire cred c? cel mai important ar fi s? cerem de la Dumnezeu… dreptul la sfin?enie, avÎnd În minte cuvintele SfÎntului Apostol Iacov: „…Faceşi-v? ?mplinitori ai cuvÎntului, nu numai ascult?tori ai lui, am?gindu-v? pe voi Înşiv?” (Iacov, 1, 22).

Autor: Protodiacon Ioan MUNTEANU

Sursa: csf.md


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.