Principala » Articole » Despre p?catul c?rtelii

Despre p?catul c?rtelii

P?catul c?rtelii este unul dintre p?catele, pe care foarte putini il spun la spovedanie. Caruia dintre noi nu i s-a intamplat sa fie nemultumit, şi sa c?rteasca referitor la unele neplaceri, pe care le-a avut in via?a? Unele stari, cum ar fi: o situatie materiala mai buna, un anturaj „ales”, o pozitie cat mai sus ar putea fi cauze ale nemultumirii noastre legate de starea in care suntem.

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne luptam cu via?a, sa nu muncim, sa nu invatam, sa nu-i apreciem pe cei mai buni, şi sa nu ne luptam pentru a face bine; nicidecum. Insa sa muncim cu gandul la p?catele noastre, iar nu cu gandul la inavutire sau stapanire peste altii.

Prietenii nostri sa fie şi cei pe care ii ajutam noi, şi nu doar cei care ne ajuta ei pe noi. Astfel, incercam sa traim echilibrat şi modest, multumim pentru ce avem, nu visam la ce nu avem, nu ne rusinam de prietenii simpli, intr-un cuvant le primim pe toate cu multumire, şi nu traim mereu cu visuri mari, care nu sunt decat iluzii desarte, şi ne lasa doar cu pareri de rau, şi cu amarul p?catului c?rtelii, de care noi nici nu ne dam seama.

Unii c?rtesc atunci cand li se pare ca au o sarcina prea grea. Sigur ca pot aparea situatii care ne depasesc, insa se intampla de multe ori, cand noi singuri supraevaluam şi ne facem sarcina mai grea decat este. Tipul nostru de a fi trebuie sa fie o urmare a lui Hristos, adica un tip eroic care se lupta şi se jertfeste pentru bine şi adevar. Ducand o astfel de lupta, nu ar mai trebui sa luam seama la necazurile din via?a de zi cu zi, care nu ar trebui sa insemne pentru noi mai mult decat niste muscaturi de tantari.

Astfel, desi parem niste fiinte mici şi neimportante pentru societate, putem fi in realitate niste colosi, care nu se lasa doborati, oricate necazuri ar avea, iar, cu privirea la tinta finala, trec peste toate cele de aici şi le defaima ca pe unele ce sunt trecatoare. Dupa aceasta introducere putin cam complicata referitoare la p?catul c?rtelii, vom trece in cuvintele urmatoare la exemple concrete din via?a noastra.

Nemultumirea pentru imbracaminte

Pentru cei ce frecventeaza institutii unde se cere o imbracaminte standard, este foarte bine. Ma refer la elevii din scolile unde li se cere uniforma, dar şi la cei care lucreaza in diferite institutii şi au o uniforma. Lucrul acesta ne fereste de situatii neplacute, de imbracaminte indecenta, sau iesita din comun, şi ne fereste de permanenta dorinta de a ne schimba hainele. Fiind calugar, ma gandeam ce bine este de mine; port de ani de zile acelasi fel de haina, şi nu mai trebuie sa-mi bat capul, ce culoare sa port sau in ce stil sa fie hainele.

Atunci cand femeia nu are ce arata altceva mai bun, incepe sa-şi arate formele trupului. Mai bine i-ar fi unei femei sa stea acasa, decat sa mearga in fusta scurta la biserica, caci stand acasa, p?catuieste doar ea ca nu a mers la slujba, insa mergand cu fusta scurta la biserica, p?catuiesc şi altii, care cad cu gandul in p?catul desfranarii, privind-o.

Copiii şi adolescentii, care nu au uniforme la scoala, se intrec in cheltuiala pe haine, pe care vor sa le schimbe mereu, şi incearca sa imite tot felul de eroi din filme, exemple care in realitate nu exista, ci sunt doar mituri, care le provoaca tinerilor vise, şi mai apoi deceptii. In general, lumea tinde spre o stare de anormalitate, iar ceea ce trebuie sa facem noi este sa nu ne lasam dusi dupa acest mers al lumii. Rolul hainelor este de a proteja trupul, dar au şi rolul de a-l acoperi de privirea celorlalti, pentru a nu provoca ganduri de desfranare. Daca nu facem acest lucru, ne facem vinovati de p?catele multora dintre cei care ne-au vazut imbracati necorespunzator, şi de aceea este bine de a inceta imediat in a mai purta imbracaminte care sa ne lase trupurile dezgolite, sau care sa ne arate formele trupului.

Daca vrem sa aratam bine, atunci sa ne fie fata luminoasa, sa raspundem celorlalti cu bunavointa şi sa ne aratam dispusi in a ne jertfi pentru binele altora, toate bineinteles cu credinta in Dumnezeu. Acestea ne vor face haina sufletului stralucitoare, iar pe noi, indiferent in ce haine am fi imbracati, ingeri in trup, cu ochi scanteietori şi o tarie de foc, semne ale maturitatii duhovnicesti, fiind departe de copilariile şi slabiciunile acestei lumi, care are impresia ca fiind imbracata mai deosebit, ar fi şi ea mai deosebita. Ce minte copilaroasa a unor oameni, care au pretentii mari in societate! O via?a intreaga nu le ajunge sa-şi dea seama, ca indiferent cat de ales s-ar imbraca, un nebun tot nebun ramane, şi indiferent ce haine simple ar avea un om deosebit, acestea nu-i diminueaza calitatile, dimpotriva, el are altceva de aratat lumii, pe cand cei cu mintea slaba nu au ce sa arate decat goliciune şi o imbracaminte asa-zis la moda, care ii face partasi la decaderea lumii de astazi.

Nemultumirea fata de mancare

Cand poporul israelit a iesit din robia Egiptului, el a calatorit vreme indelungata prin pustiuri, in locuri in care nu se gasea nimic de mancare. Atunci, Dumnezeu a facut multe minuni cu ei, iar una dintre aceste minuni era faptul ca zilnic le trimitea o paine cereasca numita mana. Ar fi fost firesc atunci, ca bucuria iesirii de sub robia egiptenilor şi a minunilor facute de Dumnezeu cu ei, sa fie mai mare decat poftele lor trupesti. Nu a fost asa, şi iata cum c?rteau israelitenii:

„Cine ne va hrani pe noi cu carne?… Ne aducem aminte de pestele pe care-l mancam in Egipt… de castraveti şi de pepeni, de ceapa, de praz şi de usturoi. Acum insa sufletul nostru tanjeste; nimic nu mai este inaintea ochilor nostri decat numai mana” (cf. Numerii 11,5-6).

Iar Dumnezeu le-a dat şi carne, ca a ridicat vant puternic, şi stoluri intregi de prepelite au fost aduse şi aruncate in tabara. Ei le-au adunat şi au mancat cu lacomie, şi multi dintre ei au murit acolo. Aceasta este pedeapsa p?catului: moartea sau boala.

Noi sa invatam din aceasta pilda sa fugim de lacomie, sa ne multumim cu ce avem, dar mai ales sa nu punem mai presus mancarea decat dreptatea. Tot din Vechiul Testament aflam cum Isav a renuntat la dreptul sau de intai nascut pentru o fiertura de linte facuta de Iacov (cf. Facerea 25, 34). Astfel Isav s-a mainumit şi Edom, care in ebraica inseamna „rosu” (adom), atat datorita faptului ca mancarea avea culoarea rosie, dar şi pentru ca rosie este şi aprinderea trupului pentru p?cat, atat la lacomie, cat şi la manie şi mai ales la desfranare. Noi invatam iarasi de aici sa pretuim mai mult comoara credintei noastre şi sa nu ne-o pierdem pentru a manca mai bine.

Romanii au facut multe compromisuri in defavoarea credintei, atunci cand au vrut sa traiasca şi sa manance mai bine. Bine ar fi ca macar de acum inainte sa avem demnitatea sa ne aparam credinta şi sa nu ne mai facem partasi cu cei care promoveaza p?catele, dar şi minciuna.

Sursa: razbointrucuvant.ro

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.

Butonul nostru

<object type='application/x-shockwave-flash' data='http://ephbalti.md/88x31.swf' width='88' height='31'> <param name='movie' value='http://ephbalti.md/88x31.swf'> <param name='wmode' value='transparent'> </object>