versiunea moldoveneasca русская версия


Armele credinței.

Armele credinței.

12 августа 2017

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei... 

Ghicitori pentru școala duminicală

Ghicitori pentru școala duminicală

5 августа 2017

GHICITOAREA NR. 1 Nascatoare Preacurata Odraslita-ntre evrei, Ioachim ii fuse tata, Iara Ana mama ei. R:  

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

31 июля 2017

Sa nu te deznadajduiesti omule, nici sa nu te departezi de rugaciuni, ci sa mergi la biserica. Pacatos fiind, roaga-te cu suspine, lui Dumnezeu si-ti va da tie iubirea Sa de oameni si iertare de pacatele tale. Dar, daca vei deznnadajdui, nevrand sa vii la pocainta, apoi, te dai, pe tine insuti, in stapanirea satanei. Sau, daca, indoindu-te, nu mergi la pocainta, faci impiedicare dumnezeiescului dar,  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

27 июля 2017

Înalt Preasfințite Stăpîne, primiți, rogu-vă, un sincer “LA MULȚI ANI!” în această zi, cînd Sfînta Biserică prăznuiește pomenirea acoperitorului Dvs. ceresc – Sfîntul Întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir. Vă doresc ca în această și în orice altă zi să vă aibă Dumnezeu în pază Sa cea sfîntă, să Vă înzestreze cu daruri cerești, călăuzindu-Vă spre Împărăția Lui cea veșnică. Cu fiesc respect – episcopul Marchel  

Orbirea duhovnicească

Orbirea duhovnicească

22 июля 2017

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! deschide ochii mei, şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalm 118, 18). Cel orb cu trupul îşi cunoaşte nenorocirea prin mijlocirea minţii – însă cine va putea încredinţa sufletul că este orb duhovniceşte? Cel orb cu trupul nu îşi iubeşte starea, însă cel orb duhovniceşte îşi iubeşte, de obicei, întunericul. Cel orb cu trupul iubeşte şi năzuieşte lumina cea materială, însă pentru cel orb cu duhul lumina... 

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

21 июля 2017

Cu prilejul aniversării a 20 de ani de slujire preoțească, aducem cele mai sincere felicitări protoiereului Oleg Fistican, blagocinul circumscripției Fălești 2. În această zi de serbare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm bunului Dumnezeu să vă binecuvinteze cu sănătate, cu mulți rodnici ani și cu mult har,  

Filiala LT Grigore Grigoriu a mănăstirii „Sf.Mironosițe Marta și Maria” anunță admiterea pentru anul de studii 2017-2018

Filiala LT Grigore Grigoriu a mănăstirii „Sf.Mironosițe Marta și Maria” anunță admiterea pentru anul de studii 2017-2018

19 июля 2017

Pe lângă mănăstirea Sfintele Femei Mironosițe Marta și Maria, începând cu 1 septembrie 2017 (anul școlar 2017 – 2018), se deschide filiala liceului Teoretic cu profil Arte Grigore Grigoriu pentru fete – clasa a X-a, profil muzică, 24 locuri.  

Pildă: E mai bun peștele decât cartoafele.

Pildă: E mai bun peștele decât cartoafele.

17 июля 2017

Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru că prea complicăm viaţa, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu ţin de o viaţă duhovnicească. Toate-s bune şi la locul lor, dar dacă pierzi prea multă vreme care I s-ar cuveni lui Dumnezeu, şi o pierzi în loc să-ţi faci datoriile, atunci nu-i bine! Să urmărim un rezultat, o înnobilare sufletească. Fără înnobilare sufletească, degeaba ne numărăm zilele de post.  

Sărbătorirea sfinților Petru și Fevronia în Pietrosu.

Sărbătorirea sfinților Petru și Fevronia în Pietrosu.

8 июля 2017

Sfinții Petru și Fevronia sunt considerați ocrotitorii familiei și ai tinerilor, un exemplu frumos de fidelitate familială. Sărbătoarea este cinstită în fiecare an în biserica „Înălțarea Domnului” din satul Pietrosu, raionul Fălești, pentru că la temelia sfintei mese din altar sunt fragmente din moaștele acestor sfinți. La invitația părintelui paroh, Victor Vatrici, un sobor de preoți au oficiat sfânta Liturghie, iar răspunsurile la strană au fost date de corul Axion. După sfânta Liturghie a fost citit acatistul în cinstea sfinților Petru și Fevronia,  

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

4 июля 2017

Marți, 4 iulie 2017, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a prezidat adunarea ordinară a preoțior din cuprinsul eparhiei de Bălți și Fălești. În cadrul întrunirii Ierarhul a făcut cunoștință preoților despre un proiect de colaborare cu Biserica în ce privește combaterea tuberculozei. De asemenea la adunare a fost invitat juristul Mitropoliei Chișinăului, domnul Eduard Pleșca, care a răspuns la întrebările de ordin juridic. Un alt subiect  

Despre grijile vieții

– Pãrinte, în zilele noastre mai mult ca niciodatã, omul este prins de grijile vietii, de serviciu, familie, probleme si multe altele. Existã însã si griji mântuitoare?
– Da, existã griji mântuitoare. „Toatã grija cea lumeascã de la noi s-o lepãdãm», se spune la slujbã, la Sfânta Liturghie. Deci, grijile lumesti trebuie astupate cumva cu încrederea în Dumnezeu si în bunãtatea Lui, fãcându-ne datoria, pentru cã dacã nu-ti faci datoria, grijile se înmultesc si îngrijorarea creste. Dar existã si o grijã pentru a deveni bun, o grijã pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trãi corect, grija de a face ceea ce esti dator sã faci. Existã si griji mântuitoare, griji care te ridicã, te angajeazã în viata sfântã, grija de a-ti împlini datoriile pe care le ai prin situatia în care te gãsesti. De exemplu, cineva care are familie, grija de copii, de a-i creste, de a-i educa frumos si bine, grija de a le da o înzestrare spiritualã care sã-i pãzeascã de necazurile vietii, pentru cã necazurile vietii vin de pe urma pãcatelor. Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi sã trãim o viatã frumoasã si linistitã, o viatã din care sã lipseascã îngrijorarea pentru lucruri pãmântesti, dar în care sã se facã vãditã grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face voia Lui. Si în felul acesta omul este angajat spre bine si nu este asuprit de rãu.
– Cum întelegeti cuvântul din Evanghelie „Sã nu ne îngrijim pentru ziua de mâine» (Mt. 6, 34)?
– Îl înteleg în sensul acesta: sã nu ne îngrijorãm pentru ziua de mâine, dar sã ne facem datoria în ziua de azi. Dacã ne facem datoria în ziua prezentã, ziua de mâine este rezolvatã cu problemele care le-ar aduce dacã nu ne-am împlini datoria în ziua de astãzi. Bineînteles cã toate acestea le avem în vedere cu gândul la Dumnezeu, care l-a fãcut pe om si cu posibilitatea de a se îngriji. Si chiar si cu posibilitatea de a se îngrijora. Dar Domnul Hristos vrea sã-l despovãreze pe om de îngrijorarea pãgubitoare si sã-l angajeze cu grija mântuitoare.
– Pãrinte Teofil, în viata duhovniceascã e bine sã avem anumite principii si repere?
– Da, neapãrat. Pentru cã altfel duci o viatã cumva în gol si n-ai posibilitatea sã te dirijezi, n-ai posibilitatea sã te orientezi. E bine sã ai niste principii la care sã tii si pe care sã le urmezi si niste repere pentru verificare. Dacã n-ai nici un reper, atunci te poti crede bun înainte de a fi bun, te poti crede credincios fãrã sã fii credincios, te poti crede întelept fãrã sã fii întelept, poti sã ai pãreri despre tine care nu consunã cu realitatea. Or, având în vedere niste principii si tinând seama de niste repere, te poti modela dupã principiile respective si dupã reperele pe care le ai în vedere. Mi-aduc aminte, când eram copil am auzit la bisericã citindu-se la Apostol, din epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Romani. Aveam vreo 12-13 ani atunci si am auzit cuvântul: „Datori suntem noi cei tari sã purtãm slãbiciunile celor slabi, si nu nouã sã plãcem, ci fiecare sã facã spre plãcerea aproapelui întru ce-i bine spre zidirea lui» (Rom. 15, 1-2). Si când am auzit cuvintele acestea, le-am luat în seamã si am ajuns într-o împrejurare în care n-as fi vrut sã fac un bine pe care-l impunea situatia. Mama mea pleca la câmp, tata era absent din gospodãrie, parcã era-n armatã, nu mai stiu ce s-a-ntâmplat si trebuia sã meargã mama cu cineva la lucru. Si atunci mama m-a rugat sã am grijã de copiii femeii aceleia, sã stau cu ei acasã si sã le port de grijã si pe mine mã cam incomoda lucrul acesta. Dar mi-am adus aminte de cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Nu nouã sã plãcem, ci fiecare sã facã spre plãcerea aproapelui». În felul acesta te ajutã un principiu.
– Ne mai puteti da câteva principii concrete pentru viata duhovniceascã?
– Da. Nu te lãsa biruit de rãu, ci biruieste rãul cu binele. Cel ce se smereste va fi înãltat, cel ce se înaltã va fi smerit… Sunt foarte multe principii în cuprinsul Vechiului Testament si-n Evanghelie. Sfântul Apostol Pavel, de exemplu, în epistolele sale, are cuvântul: „Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre mãrirea lui Dumnezeu sã le faceti» (I Cor. 10, 31). Domnul Hristos a zis: „lasã acum sã împlinim toatã dreptatea» (Mt. 3, 15). „De nu va prisosi dreptatea voastrã mai mult decât a cãrturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împãrãtia lui Dumnezeu» (Mt. 5, 20). „Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci ca El sã slujeascã si sã-Si dea sufletul Sãu pret de rãscumpãrare pentru multi» (Mt. 20, 28). „Cel ce vrea sã vinã dupã mine sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-mi urmeze Mie» (Mt. 16, 24). Sunt foarte multe principii de viatã, principii dupã care ne putem dirija viata, ne putem orienta.
– Pãrinte, cum trebuie sã ne îngrijim de trup? Adicã, existã griji pentru trup si griji pentru suflet?
– Da, existã griji pentru trup si Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Efeseni îi îndeamnã pe bãrbati sã-si iubeascã sotiile cum îsi iubesc trupurile lor (Efes. 5, 28). Sfântul Apostol Pavel zice cã nimenea nu si-a urât vreodatã trupul sãu, ci fiecare îl hrãneste si-l încãlzeste precum si Hristos Biserica (Efes. 5, 29). Deci, nu e normal ca cineva sã-si neglijeze trupul. E normal sã-si îngrijeascã trupul. Domnul Hristos, de pildã, când era înconjurat de multime, multime care nu mai avea de mâncare, a zis cã nu vrea sã-i lase sã lâncezeascã pe drum. Deci a intervenit, dându-le hranã. E o rânduialã a Bisericii noastre ca sã ne ajutãm unii pe altii, sã ne îngrijim de sãnãtatea trupului ca sã fie si sufletul în conditia de a se manifesta bine în cele spirituale. Deci, Sfântul Apostol Pavel, când comparã iubirea fatã de sotie cu iubirea fatã de propriul trup, are în vedere o îngrijire de trup, care este templul lui Dumnezeu, pe care-l dorim sãnãtos, împreunã slujitor cu sufletul, chiar dacã, cum zice pãrintele Arsenie Boca referindu-se la trup, „fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate».
– Dar de suflet cum trebuie sã se îngrijeascã un crestin practicant, un crestin ortodox?
– Un crestin parcticant trebuie sã-si împlineascã datoriile care tin de viata spiritualã, de rugãciune, de meditatie, de participarea la sfintele slujbe, de punere în valoare a calitãtilor sufletesti pentru binele lui si pentru binele altuia, de acumularea de învãtãturi sfinte, mai ales din Sfânta Evanghelie, cuvintele cele vesnice ale Mântuitorului, de acumularea de gânduri manifestate în cuvânt de Sfintii Apostoli. Toate lucrurile acestea sunt spre binele sufletului si aduc apoi si buna chivernisire a trupului.
– Pãrinte Teofil, în ce mãsurã rugãciunea este o împlinire a vietii, a grijilor vietii?
– Aici, Domnul Hristos a spus cã dupã lucrul veacului acestuia, care aduce griji si îngrijorãri, se strãduiesc cei care nu stiu de Dumnezeu. Or, noi, crestinii, stim cã avem trebuintã de ele si stim cã avem un Tatã care se îngrijeste de noi, si atunci rugãciunea ne întãreste în constiinta aceasta cã Dumnezeu este cu noi, cã ne ajutã, cã gãseste Dumnezeu mijloacele de a se rezolva lucruri si mai presus de posibilitãtile noastre. Ne rugãm lui Dumnezeu, de exemplu, pentru îmbelsugarea roadelor pãmântului, la cununie ne rugãm ca sã umple Dumnezeu cãmãrile celor care se cãsãtoresc de grâu, de vin, de untdelemn. La Litie ne rugãm lui Dumnezeu sã binecuvânteze pâinile, grâul, vinul si untdelemnul si sã le înmulteascã în locasul acesta, în tara aceasta si în toatã lumea. Deci, rugãciunea ne angajeazã spre bine si este o împlinire si, în acest sens, cã ne dã o întãrire, o întemeiere în gândul cã nu suntem singuri în aceastã lume, ci „cu noi este Dumnezeu… acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin». Acestea nu sunt simple formule de ritual, ci sunt cuvinte pe care trebuie sã ne întemeiem viata.
– Pãrinte, în Evanghelia dupã Matei, în capitolul zece când Mântuitorul îi trimite pe Apostoli la propovãduire, le spune cã „voi, atunci când veti fi prinsi, sã nu vã îngrijiti de ce veti vorbi…»
– Da, „cã Duhul Sfânt vã va da vouã ce trebuie sã spuneti» (Mt. 10, 19).
– Cum sã întelegem noi, astãzi, aceste cuvinte?
– Tot asa cum au înteles Sfintii Apostoli. Adicã, noi acumulãm în suflet anumite lucruri pe care le putem folosi, inspirati fiind si de Duhul Sfânt, în împrejurãri nedorite si în împrejurãri neasteptate. Sfântul Apostol Petru în epistola sa soborniceascã zice sã fim gata sã dãm rãspuns tuturor celor ce ne cer socotealã, însã cu blândete si cu cuviintã (I Ptr. 3, 15-16). Sã cãutãm sã fim în asa fel orientati, încât sã creãm în jurul nostru o atmosferã care sã impunã respect si celor care altfel ar fi potrivnicii nostri.
– Pãrinte, de obicei grijile vietii, nu întotdeauna, dar de multe ori, duc la probleme în familie, probleme între prieteni. Ce cale le recomandati sã urmeze în aceste situatii?
– Mi-aduc aminte cã atunci când eram copil se spunea în familie cã si din pricina sãrãciei, si din pricina necazurilor vin certurile. Si mi se întâmplã si acum sã-mi spunã oamenii cã se ceartã pentru lipsurile în care trãiesc. Si eu zic întotdeauna: Bine, dar dacã vã certati, le rezolvati, treceti de lipsuri prin ceartã? Si toti mãrturisesc cã nu. Deci, cearta nu e un mijloc de înlãturare a rãului, ci e o slãbiciune a celor care se angajeazã în felul acesta, pentru cã nu câstigi nici un ban când te certi, nu realizezi nici un avantaj când nu esti în limitele bunei cuviinte. Asa cã oamenii trebuie sã evite tot ce nu aduce nimic pozitiv, ci aduce multã nemultumire si mult negativ în viata de toate zilele.
– Munca este un lucru necesar pentru familie, pentru om, în general?
– Sigur cã da. Munca este o binecuvântare a lui Dumnezeu. Pentru împrejurarea în care trãieste fiecare, Sfântul Apostol Pavel reglementeazã cã „cine nu vrea sã munceascã, acela nici sã nu mãnânce» (II Tes. 3, 10). Spune cã el însusi a câstigat pentru el si pentru cine era cu el cele de trebuintã (Fapte 20, 34). Munca este o necesitate, este un mijloc de îmbunãtãtire sufleteascã, este un mijloc de retinere de la împrãstiere. În pilda cu lucrãtorii tocmiti la vie, cãtre unii care au stat pânã seara fãrã lucru, Domnul Hristos a zis: „De ce ati stat toatã ziua fãrã lucru?» (Mt. 20, 6). Când eram eu copil, în familia noastrã era o vorbã: Nu sta fãrã lucru cã-i pãcat. Munca e o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om. E mare lucru sã fii constient de aceasta, cã esti dator cu munca. Sã ai constiinta cã „cu nãdejdea fãrã muncã, nu-ti rãsare grâu-n luncã, dar cu amândouã-n plug, umpli lunca de belsug» (Vasile Militaru, „Vorbe cu tâlc»). Sau, este o rugãciune de searã, scrisã tot de Vasile Militaru de la care-i cuvântul aceasta: „Sã pornesc la muncã sfântã cum pornesc albinele, sã pot umple ca si ele fagurii cu binele» (Vasile Militaru, „Rugãciune de searã»).
– Pãrinte, existã mai ales între tineri o rezervã în a se angaja în muncã, si aceasta considerând cã nu sunt în stare, cã nu pot sã facã fatã. Ce sã-i îndemnãm pe acesti oameni?
– Sã-i îndemnãm sã munceascã pentru ca sã aibã sã-i ofere ceva lui Dumnezeu, pentru ca sã aibã Dumnezeu ce sã binecuvânteze, asa cum tânãrul acela despre care pomeneste Evanghelistul Ioan, a oferit Mântuitorului cinci pâini si doi pesti din care Domnul Hristos a sãturat multime de oameni (In. 6, 9). Fiecare dintre noi trebuie sã oferim ceva Mântuitorului, sã-i dãm ceva Mântuitorului ca sã binecuvânteze si sã înmulteascã pentru binele altora. E important de luat aminte faptul cã Domnul Hristos, când i-a spus diavolul sã facã din pietre pâine, n-a fãcut, dar din pâine a fãcut mai multã pâine. Si aceasta e o idee în sensul cã Dumnezeu binecuvânteazã munca omului si nu-i dã omului gândul cã ar putea sã-i dea, sã-i ofere pâine pe nemuncite, sã facã din piatrã pâine, desi Domnul Hristos poate sã facã si din piatrã pâine, dar n-a fãcut din piatrã pâine, pentru cã ceea ce a fãcut Domnul Hristos a fãcut în fata lumii întregi, în fata tuturor credinciosilor si atunci oamenii ar fi putut ajunge la gândul cã asa cum a fãcut odinioarã din piatrã pâine, poate sã facã si altã datã la fel. Or, când Domnul Hristos a avut pâini în fatã, a înmultit pâinile, pentru cã în pâine se întâlneste binecuvântarea Domnului cu munca omului. Domnul Hristos binecuvânteazã. Când a binecuvântat cele cinci pâini la înmultirea pâinilor, a binecuvântat toatã munca pe care o face omul pânã are pâinea pe masã. Noi, astãzi, nu avem totdeauna constiinta aceasta, noi, care cumpãrãm pâine, o luãm gata, n-avem constiinta ostenelii pe care o face omul pânã când ajunge sã aibã pâinea pe masã. Or, Domnul Hristos, când a binecuvântat pâinile, a binecuvântat toatã osteneala, toatã munca. Si munca pe care o face omul când pregãteste pãmântul, si munca pe care o face când seamãnã, si munca pe care o face când pliveste holda, munca pe care o face când secerã, munca pe care o face când macinã, munca pe care o face când plãmãdeste aluatul, munca pe care o face când arde cuptorul, când pune pâinea în cuptor, când o scoate din cuptor si o lasã dupã aceea sã se ducã la Dumnezeu. Când eram eu copil, era o vorbã cã nu-i voie sã te atingi de pâine si sã mãnânci pâine înainte de a se duce la Dumnezeu. De ce? Pentru cã oamenii aveau constiinta aceasta cã pâinea n-o realizeazã omul din puterea lui, ci pâinea o realizeazã omul si din puterea lui si cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Or, gânduri de felul acesta nu mai sunt si pentru cã s-a schimbat foarte mult viata oamenilor si fata societãtii, pentru cã sunt alte conditii. Or, omul acela care îsi pregãteste el pâinea, care ajunge el sã aibã pâinea pe masã stie cã în pâine se întâlneste lucrarea omului cu binecuvântarea Domnului. Asa cã oamenii din vremea noastrã, tinerii nostri, trebuie educati în sensul acesta cã munca este o datorie, cã nu-i voie sã stai fãrã muncã. Cã fiecare dintre noi trebuie sã oferim ceva lui Dumnezeu din partea noastrã, ca Dumnezeu, cu ceea ce oferim noi sã lucreze pentru altii si sã primeascã ceea ce oferim noi. De pildã, la binecuvântarea colivei, care este grâu fiert si îndulcit cu miere sau cu zahãr, se duce înaintea lui Dumnezeu, se face rugãciune si pentru cei care au oferit-o lui Dumnezeu, care ne-a dat roadele pãmântului spre desfãtarea si hrana noastrã, si dupã aceea se roagã preotul pentru cei care au înfrumusetat acestea, cei care au adus acestea înaintea lui Dumnezeu. Pentru cã se considerã cã lucrurile acestea nu le poti avea asa numai de undeva luându-le, ci le ai pentru cã ai muncit pentru ele. Ei, constiinta aceasta cam lipseste la tineri, e multã comoditate. De multe ori nu se angajeazã, nu pentru cã se gândesc ei la niste neangajãri ale lor, ci nu se gândesc la datoria de a munci. E foarte simplu sã nu faci ceva din comoditate si sã astepti sã facã altii pentru tine, pentru cã de multe ori pe tineri i-au învãtat pãrintii asa. Nu i-au lãsat sã facã anumite lucruri prin care s-ar fi format pentru viatã. Noi, la tarã, când eram în familie, pãrintii ne puneau sã facem lucrurile pe care le puteam face. Un copil când putea tine sapa în mânã, deja si sãpa împreunã cu pãrintii. S-a crescut într-un cult al muncii. Deci era o practicã a muncii, pe care cei de la oras nici nu o au pentru cã nu au de unde s-o aibã. Ei sunt lãsati doar sã învete, sã asculte muzicã, sã-si facã ceva de lucru asa ca sã nu leneveascã, fãcând nimica toatã si de aceea nu se ajunge la niste calitãti pe care le are omul si pe care le poate avea omul dacã se angajeazã normal si firesc în lucruri care odinioarã erau de la sine întelese. Nu se concepea sã stai fãrã lucru când ti-a dat Dumnezeu putere sã faci ceva. În Pateric este o prezentare a unei situatii, care ar fi bine s-o avem în vedere cu totii, si anume, un pãrinte a fost întrebat de un cuvânt de învãtãturã si el a spus cã de asearã si pânã acum a împletit foartã multã funie si, zice el, „asta am fãcut-o ca sã nu zicã Dumnezeu cã nu am lucrat cu puterile pe care mi le-a dat».

Interviu înregistrat la 3 mai 1998 si difuzat în 27 iunie 1998 în cadrul emisiunii „Cuvânt si suflet».

Din aceași categorie:


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.