versiunea moldoveneasca русская версия


Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

În viaţa noastră suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi

7 февраля 2017

În viaţa noastră de toate zilele, suntem ispitiți să credem că trebuie să fim tot timpul ocupaţi, mereu avem ceva important de terminat şi ni se pare că timpul pe­trecut la rugăciune ne împiedică să terminăm lucrul respectiv. Însă experienţa dovedeşte că o jumătate de oră sau o oră „irosită” în rugăciune nu împiedică deloc, în mod catastro­fal, bunul mers al activităţilor noastre zilnice, aşa cum ne închipuim atunci când am vrea să ne rugăm. Dimpotrivă, obiceiul de a ne ruga ne învaţă să ne concentrăm rapid, înlătură orice neatenţie, disciplinează  

Viața sfintei Xenia (în imagini).

Viața sfintei Xenia (în imagini).

6 февраля 2017

Sfânta Xenia a trăit în secolul al XVIII-lea, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a II-a. Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile... 

Pareneză la sfințirea unei case

Pareneză la sfințirea unei case

4 февраля 2017

Iubiții mei, am venit în casa voastră cu bucurie și cu nădejde. Pentru că sunt în casa unor proaspăt căsătoriți, a unor tineri entuziaști, care și-au început drumul lor împreună. Și am binecuvântat și sfințit această casă prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea ei cu ulei sfințit, rugându-mă lui Dumnezeu pentru ca El să vă binecuvinteze și să vă întărească și să vă apere întru toate. Căci de la Dumnezeu e toată binecuvântarea, pacea, bucuria și iubirea dintre oameni. De la El e ajutorul nostru și nădejdea noastră.  

Crucile de pe marginea drumului.

Chiar dacă atît de des ne ciocnim de fenomenul morții, oricum nu ne putem obișnui cu el. De fiecare dată, dînsul apare și reapare în accepția noastră acoperit de taină, învăluit de mistere. Omenirea nicicînd n-a avut un răspuns unic în privința trecerii omului dintr-o stare a vieții în alta. Probabil, această diversitate de concepții, opinii a și dus la apariția mulțimilor de tîlcuri, unele din ele fiind de-a dreptul înșelătoare.
În temeiul unor „învățături” care prea puțin au cu adevărata înțelegere a noțiunii de veșnicie, sufletului i se atribuie calitățile trupești. Iată de ce în Antichitate la îngropare se puneau alături de trupul răposatului și unele obiecte necesare pămîntului viu. Pe măsura depășirii acestor superstiții, oamenii au început să ofere prioritate altor opinii, care, deși se deosebesc mult de cele din Antichitate, poartă totuși în sine o doză considerabilă de eroare.
Printre acestea din urmă, un loc deosebit îl ocupă crucile de pe marginea drumului, lacurilor și în alte părți – triste, tragice mărturii că pe acele locuri și-a găsit sfîrșitul cineva dintre oameni. Despărțirea de cei dragi — stare grea și durută povară a realității vieții, l-a silit în toate timpurile pe om să-i minimalizeze consecințele. Suferința provocată de pierderea celor scumpi întodeauna l-a mobilizat pe pămîntean la multe lucruri. Nedorind să se smerească cu realitatea crudă, omul e capabil de orice în schimbul unor împăcări sufletești. O asemenea stare morală aruncă omul în extremități. Și iată tocmai aici e bine să cunoaștem Învățătura lui Hristos cu privire la trecerea omului în veșnice.
Așadar, la trecerea pămînteanului pe celălalt tărîm, trupul se întoarce în pămînt, de unde a fost luat (Facere 3,19), iar sufletul se întoarce la Dumnezeu — Creatorul său. În temeiul vechii credințe creștinești, locul înmormîntării cadavrului – mormîntul se încununează cu simbolul creștinătății – Sfînta Cruce, ce este întotdeauna și arma de biruință asupra tuturor metehnelor păgubitoare de suflet. Pe parcursul vieții pămîntești, trupul omului mai este și casa sufletului. În temeiul aceleiași Învățături, trupul omului îngropat – acest boț de lut, această humă (1 Tes. 4.14) — va fi rechemat din nou la viață în momentul învierii de obște (1 Tes. 4,16). Iată prin ce se justifică atenția mărită, acordată în baza Învățăturii lui Hristos, mormîntului, unde prosopul de oseminte ce cîndva purta chipul cuiva dintre pămînteni se însemnează cu Sf. Cruce. Aici, la căpătîiul lui, se și oficiază slujba de pomenire pentru odihna sufletului.
Învățătura Creștinească nu prevede însemnarea cu Sfînta Cruce a locului decedării omului, a acelei porțiuni de pămînt unde s-a sfîrșit viața lui în această lume. E de mai mare valoare locul începerii vieții pămîntești a omului, dar nici pentru aceasta Hristos în Învățătura Sa nu prevede nimic deosebit, astfel dînd prioritate mormîntului.
Este bine și de folos să urmăm și să respectăm și noi aceste prevederi sfinte, în caz contrar, semănînd la nimereală crucile pe marginea drumului, în cîmp, păduri etc., contribuim, chiar și înconștient, la denaturarea Învățăturii Creștinești și la profanarea Sfintei Cruci.
Una din cele zece Porunci Dumnezeiești tocmai ne ferește de acest lucru, îndemîndu-ne: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” (Ieșire 20,7). Cît privește locul decedării celor care ne-au fost și ne rămîn dragi, apoi să se știe: e suficient să-l însemnăm cu flori timp de 40 de zile. De asemenea trebuie să știm că cel răposat nu are nevoie decît de cruce la mormînt și de rugăciune către Dumnezeu pentru odihna sufletului lui cu drepții.
Episcop Marchel, Revista Moldoveanca, 2009.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.