versiunea moldoveneasca русская версия


În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

Seminarul metodico-practic pentru profesorii de Religie din Bălți.

Seminarul metodico-practic pentru profesorii de Religie din Bălți.

23 мая 2017

Promovarea valorilor creștine și consolidarea comportamentului moral-religios la elevi, — acesta a fost genericul seminarului metodico-practic pentru profesorii de religie din Bălți. Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, la acest seminar au participat: Secretarul Eparhial, Prot. Petru Ciunciuc; metodistul pentru mun. Bălți, Prot. Anatolie Spătaru; de asemenea, preoții Prot. Valentin Pânzaru și Prot. Serghei Ciunciuc. Cu multă bucurie ne-a primit doamna directoare, Goiman Valentina, la școala primară „Spiridon Vangheli”.  

Pastorala Preasfințitului Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

Întru El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor (In 1, 4). Eu sînt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (In 8, 12).

HRISTOS A ÎNVIAT!

Darul suprem oferit omului de Creatorul său este viaţa. În numele ei, mintea şi braţele omeneşti îşi făuresc şi-şi dăruiesc rodirea, spre a o face mai uşoară, mai îmbelşugată. Dar, pentru cădeseori goana după lux, trufia şi alte vicii mai întunecă raţiunea umană, schimbând spre rău sensul existenţei pămînteşti, din adîncul veacurilor răsună vocea Dătătorului de viaţă la toată suflarea: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa…Veniţi la Mine toţi… şi Eu vă voi odihni… (In. 14, 6; Mt. 11, 28), îndemnîndu-ne să vieţuim corect, cu demnitate.

E ştiut: fiinţa care s-a ales cu cel mai preţios dar al Ziditorului mai stă uneori la cumpene: nu înţelege ce i-ar conveni mai bine pentru a-şi depăna existenţa. Şi nu întotdeauna îşi dă seama de unde îi poate veni veşnicia. Şi se întîmplă asta, pentru că nu concepe cu adevărat că viaţa începe din Izvorul veşnic viu – Dumnezeu, că Lui şi numai Lui sîntem datori că o avem şi o trăim.

Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, se face Om din marea Lui dragoste faţă de omul cel căzut (1 In. 4, 8-9), pentru a-l ajuta să revină la lumină. Cu adevărat, fraţilor, lumina este calea vieţii, în timp ce întunericul – rătăcire şi pierzanie. Hristos cel Înviat ne arată convingător că doar în El viaţa nu sfîrşeşte în moarte. Numai prin viaţă întru Hristos, moartea devine o şansă spre a trece în viaţa veşnică: „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug” (In 10, 10).

Iubiţi fii duhovniceşti,

Învierea din morţi a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este începutul unei vieţi noi, plină de lumină şi nădejde. Prin El, „toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pămîntul, şi [chiar] cele dedesubt” (Cîntarea Învierii). Învierea Lui marchează biruinţa vieţii asupra morţii şi a luminii asupra întunericului. Ideea vine s-o confirme Sf. Ioan Gură de Aur: „…Înviat-a Hristos şi viaţa stăpîneşte…”. Prin Învierea Domnului, viaţa, darul dumnezeiesc cel mai de preţ, revine la starea ei de altădată, ridicîndu-l şipe omul căzut – cauza Întrupării, Pătimirii, Morţii şi Învierii lui Hristos, Creatorul vieţii. Toate împreună înfiinţează Altarul dragostei dumnezeieşti, acest Altar fiind însuşi Hristos, Mîntuitorul lumii, care S-a umilit, „chip de rob luînd” (Filipeni 2.7), şi a ajuns chiar „pînă la moarte” (Filip 2.8).
A făcut-o pentru ca să vieţuiască în lumina neprihănirii cununa creaţiei Sale – omul. Aceasta a fost şi este aspiraţia pînă la cer blagorodnică a Preamăritului Meşter: de a mîntui sufletul omenesc. Pentru că provocările vieţii de fiecare zi în toate timpurile i-au descumpănit pe cei slabi în credinţă, tîrîndu-i spre pierzanie.
În vîltoarea tot mai păguboasă a deşertăciunilor de la începutul mileniului al treilea, însoţită de valul crescînd al degradării morale, temelia de nezdruncinat al vieţii rămîne a fi credinţa în Hristos cel Înviat. Actul Învierii constituie rostul aşteptărilor noastre creştineşti,pe care dintotdeauna le-am dorit rîvnitoare de bunătate şi lumină. Şi aşa precum Hristos a pătimit şi a Înviat nu doar pentru unii, ci pentru toată suflarea pămîntească (2 Cor. 5,15), avem a-I fi recunoscători nu doar în particular, ci la scara întregii noastre societăţi. Cu atît mai mult, lumea ne cunoaşte drept o ţară cu populaţie majoritară creştin-ortodoxă.

Stimaţi creştini,

Lumina Învierii Domnului ne-a fost de-a pururi călăuză salvatoare, mîngîindu-ne în vremuri de grea cumpănă şi înseninîndu-ne sufletele în cele mai întunecate momente ale istoriei. S-ar părea că neamul moldovenesc, creştin din faşă, s-a înrudit cu credinţa pentru vecie. Aşa şi este pentru cei mai mulţi, dar nu şi pentru toţi. Istoria căruntă a omenirii se repetă. Amintiţi-vă: la răstignirea Domnului, mai răsunau încă aclamările, aduse Lui în urmă cu patru zile la pompoasa intrare în Ierusalim (Mt. 21,9), dar, luaţi aminte, aceleaşi guri strigau acum demente: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” (In.19, 6). Ce zdruncinări necurate s-o fi produs în conştiinţa acestor rătăciţi care, mai ieri, fuseseră tămăduiţi, miluiţi şi mîngîiaţi de Hristos, iar acum îi doreau moartea?! Erau victimele unei pervertiri diabolice? Posibil. Dar, ştiut este că, trecerea bruscă dintr-o stare în alta diametral contradictorie poate fi explicată ori cu întunecarea raţiunii, ori cu pierderea verticalităţii, demnităţii umane.
În orice caz, această întîmplare istorică, pînă la cutremurare regretabilă şi odioasă prin consecinţele ei, ne duce cu gîndul la cameleonismul din societatea noastră ce se manifestă, mai ales, în campaniile electorale. La noi el continuă să rodească urît şi după, în acţiunile păguboase ale politicienilor neconsecvenţi, cocoţaţi deja în scaune de diriguitori ai ţării. Aceştia, ca şi evreii care l-au condamnat pe Iisus la moarte, tot se declară credincioşi, dar, pomenindu-se să aibă-n mîini şi pîinea, şi cuţitul, vorba marelui humuleştean, îşi schimbă imediat, ca reptilele, culoarea pielii, adică purtarea şi convingerile, uitînd de credinţa părinţilor şi buneilor. Speculînd, la alegeri, cu biserica noastră mîntuitoare, ei, prin decizii, legi strîmbe, îl gonesc pe Dumnezeu din grădiniţe, din şcoli, din viaţa noastră zi cu zi, bîntuită de sărăcie, „ajustîndu-ne” credinţa la aşa-zisele norme europene. E firesc să ne întrebăm: pînă cînd faptele condamnabile ale lui Irod şi Iuda vor fi modele morale pentru cîrmuitorii noştri?
E timpul să ne deşteptăm, să oprim, din cauza indiferenţei noastre proverbiale, alunecarea în abisul necredinţei, să păstrăm ce ne-a mai rămas bun şi frumos în suflete şi să ne rugăm lui Hristos cel Înviat să ne lumineze viaţa cu lumina-I dumnezeiască, să ne înţelepţească pe toţi: şi diriguitor, şi slujitor, şi pe simplul trăitoral acestui meleag.

Fraţi creştini,

Actul de salvarea întregii noastre societăţi, ca neam creştinesc,trebuie şi poate fi înfăptuit de noi, creştinii de rînd şi simpli cetăţeni ai ţării, cu condiţia să nu fim împiedicaţi să moştenim curata şi bogata zestre duhovnicească ce ne-au lăsat-o strămoşii. Şi asta trebuie s-o facem, chiar dacă sîntem ispitiţi de felurite îndemnuri prăpăstioase venite din Europa. E bine să rămînem statornici în tradiţia noastră creştinească aşa cum statornici au fost părinţii şi strămoşii noştri.
Dragii mei, vă doresc cu toată dragostea să urmaţi chemările spre pace şi pline de bunăvoinţă ale lui Hristos Cel înviat: ,,Pace vouă. Pacea Mea o dau vouă,,
(In. 20, 19; 14,27) . Aşa şi numai aşa îi putem răspunde cu recunoştinţa noastră. Zilnică. Eternă. Cu Hristos ne-am trezit în lumea asta, cu lumina Lui caldă ne înnobilăm gîndul şi fapta, cu El vrem să ramînem pe vecie. Vă doresc să vă bucuraţi din plin de Învierea Domnului, să vă duceţi viaţa în lumina sărbătorii, să vă bucuraţi de cei din jurul vostru şi, cu toţii împreună, să-L slăvim pe Domnul şi Mîntuitorul Nostru – Biruitorul morţii, cu veşnica vie şi tradiţionala salutare pascală:

HRISTOS A ÎNVIAT!
CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

Marchel, EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI, ÎnviereaDomnului, anul 2016, mun. BĂLŢI.

Пасхальное послание Преосвященнейшего Маркелла, епископа Бельцкого и Фалештского

«В Нем была жизнь, и жизнь была свет человеков» (Ин.1,4)
«Я свет миру; кто последует за Мною,
тот не будет ходить во тьме, но будет иметь свет жизни» (Ин.8,12)

Жизнь – это самый великий дар, которого сподобился человек от своего Создателя. Чтобы сделать ее более комфортной, легкой человек прилагает невероятные усилия. Но в погоне за жизненными удобствами, земными благами получатель великого божественного дара – человек, часто терял нить смысла жизни (Ин.19,6), и не внимал голосу Начальника жизни, призывающего прожить ее с достоинством и признательностью: «Придите ко Мне все труждающиеся и обремененные, и Я успокою вас» (Мф.11,28).
Иисус Христос, Спаситель мира, стал Человеком из-за своей безграничной любви к падшему человеку (1Ин.4,8-9), чтобы помочь ему вернуться к прежнему достоинству, к жизни во Христе, озаренной Его Воскресением. Потому что, братия, свет Христов воистину освещает нам жизненный путь, в то время как Его отсутствие в нашей жизни – тьма и погибель.

Возлюбленные о Господе братия и сестры!

Воскресением Иисуса Христа ознаменовалось начало нового этапа жизни, – полной света и надежд, торжества жизни над смертью: «Ныне вся исполнишася света: небо и земля, и преисподняя» (Пасхальное песнопение). Святитель Иоанн Златоуст в своем «Огласительном слове на Святую Пасху» провозглашает: «Воскресе Христос – и водворяется жизнь!», и человек получает возможность победить грех, одолевший его.
В этом заключается смысл Воплощения, Страдания, Смерти и Воскресения Господа нашего Иисуса Христа, Который «уничижил Себя Самого, приняв образ раба» и «смирил Себя, быв послушным даже до смерти, и смерти крестной» (Флп.2,7-8).
Мы, живущие в начале третьего тысячелетия, когда деградирует мораль во всем мире, должны осознать, что жизнь вне Христа и Его Церкви – трагедия и погибель для всех людей, так же, как и Господь пострадал не для одного только, а для всего человечества.
Братия, весь молдавский народ – православный по своей сути и глубоко религиозен, чего нельзя, к сожалению, сказать о его нынешних руководителях. Законотворчество, которое их характеризует и особенно изгнание Бога из детских садов, школ, из общественной жизни, говорит об обратном. Чем их поступки отличаются от Иродовых и Иудиных деяний? Как те, так и эти распинают на кресте Начальника жизни, Христа. Первые – не знали, а эти-то знают, что воистину Воскресе Христос. Тем не менее, они «уравнивают в шансах» христианские ценности с самым гнусным грехом, и называют они это – подготовка к европейским нормам морали.
Но где умножается грех, там преизобилует благодать Божия (Рим.5,20). Поэтому, несмотря на либеральную пропаганду безбожия и порока, невзирая на то, что родоначальник зла находит себе все больше слуг среди удалившихся от Бога, корыстных, беспринципных отступников от веры и отвернувшихся от своего народа, истина Воскресения Христова торжествует над злом, озаряя светом благодати верных чад Церкви, и так будет до скончания века.

Дорогие братия и сестры!

«Да воскреснет Бог и расточатся врази Его!» – восклицает Святая Церковь в светлую ночь Воскресения Христова. Да воскреснет Бог в наших сердцах! Пусть Светлое Христово Воскресение укрепит нашу веру, утвердит нас в желании жить по правде Божией, оградит нас и наши семьи от тлетворного духа нынешнего времени! «Воскресения день, и просветимся торжеством…»! Пусть Пасха Господня просветит весь наш народ светом Евангельской истины, принесет радость и благополучие в наши дома, мир и процветание нашей стране Молдове!
Христос Воскресе! Воистину Воскресе Христос!
Пасха Господня 2016 г.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.