versiunea moldoveneasca русская версия


25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

24 февраля 2017

Marți, 21 februarie 2017, în incinta centrului eparhial din Bălți a avut loc înmânarea veșmintelor noi pentru 25 de preoți din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. Acest dar a fost oferit de primarul municipiului Bălți și președintele Partidul Nostru – domnul Renato Usatîi. Din partea administrației municipale a participat la eveniment domnul vice-primar Igor Șeremet, care a menționat prin acest gest echipa administrativă a primăriei și-a exprimat solidaritatea cu slujitorii Bisericii. La rândul său Preasfințitul Marchel a mulțumit domnului Renato Usatîi pentru... 

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

23 февраля 2017

Începând de luni, 27 februarie 2017, prima zi a postului mare, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți vor fi expuse pentru închinare fragmente de moaște ale SFÂNTULUI IERARH LUCA AL CRIMEII, SFÂNTULUI MARE MUCENIC PANTELIMON, SFINTEI FERICITE MATROANA. Vă îndemnăm, iubiți credincioși, să folosiți această ocazie pentru a vă închina și ruga înaintea acestor sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu. Zilnic se vor citi acatiste și moleben în fața acestor sfințenii, care se... 

Care este sensul vieții?

Care este sensul vieții?

22 февраля 2017

Din motive religioase, toate culturile mondiale pot fi împărțite în două curente: soteriologice și hedoniste. 1.„Soteriologice” (din grecescul soteria — mântuire), care sunt în căutarea mântuirii ca sensul ultim al vieții umane. Aceștia cred că de cealaltă parte a pragului morții este viață, iar menirea vieții acesteia de acum este exprimată prin cuvintele lui Socrate „o pregătire pentru moarte”… 2.„Hedoniste”  

Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

Pastorala Preasfințitului Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

Întru El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor (In 1, 4). Eu sînt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (In 8, 12).

HRISTOS A ÎNVIAT!

Darul suprem oferit omului de Creatorul său este viaţa. În numele ei, mintea şi braţele omeneşti îşi făuresc şi-şi dăruiesc rodirea, spre a o face mai uşoară, mai îmbelşugată. Dar, pentru cădeseori goana după lux, trufia şi alte vicii mai întunecă raţiunea umană, schimbând spre rău sensul existenţei pămînteşti, din adîncul veacurilor răsună vocea Dătătorului de viaţă la toată suflarea: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa…Veniţi la Mine toţi… şi Eu vă voi odihni… (In. 14, 6; Mt. 11, 28), îndemnîndu-ne să vieţuim corect, cu demnitate.

E ştiut: fiinţa care s-a ales cu cel mai preţios dar al Ziditorului mai stă uneori la cumpene: nu înţelege ce i-ar conveni mai bine pentru a-şi depăna existenţa. Şi nu întotdeauna îşi dă seama de unde îi poate veni veşnicia. Şi se întîmplă asta, pentru că nu concepe cu adevărat că viaţa începe din Izvorul veşnic viu – Dumnezeu, că Lui şi numai Lui sîntem datori că o avem şi o trăim.

Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, se face Om din marea Lui dragoste faţă de omul cel căzut (1 In. 4, 8-9), pentru a-l ajuta să revină la lumină. Cu adevărat, fraţilor, lumina este calea vieţii, în timp ce întunericul – rătăcire şi pierzanie. Hristos cel Înviat ne arată convingător că doar în El viaţa nu sfîrşeşte în moarte. Numai prin viaţă întru Hristos, moartea devine o şansă spre a trece în viaţa veşnică: „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug” (In 10, 10).

Iubiţi fii duhovniceşti,

Învierea din morţi a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este începutul unei vieţi noi, plină de lumină şi nădejde. Prin El, „toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pămîntul, şi [chiar] cele dedesubt” (Cîntarea Învierii). Învierea Lui marchează biruinţa vieţii asupra morţii şi a luminii asupra întunericului. Ideea vine s-o confirme Sf. Ioan Gură de Aur: „…Înviat-a Hristos şi viaţa stăpîneşte…”. Prin Învierea Domnului, viaţa, darul dumnezeiesc cel mai de preţ, revine la starea ei de altădată, ridicîndu-l şipe omul căzut – cauza Întrupării, Pătimirii, Morţii şi Învierii lui Hristos, Creatorul vieţii. Toate împreună înfiinţează Altarul dragostei dumnezeieşti, acest Altar fiind însuşi Hristos, Mîntuitorul lumii, care S-a umilit, „chip de rob luînd” (Filipeni 2.7), şi a ajuns chiar „pînă la moarte” (Filip 2.8).
A făcut-o pentru ca să vieţuiască în lumina neprihănirii cununa creaţiei Sale – omul. Aceasta a fost şi este aspiraţia pînă la cer blagorodnică a Preamăritului Meşter: de a mîntui sufletul omenesc. Pentru că provocările vieţii de fiecare zi în toate timpurile i-au descumpănit pe cei slabi în credinţă, tîrîndu-i spre pierzanie.
În vîltoarea tot mai păguboasă a deşertăciunilor de la începutul mileniului al treilea, însoţită de valul crescînd al degradării morale, temelia de nezdruncinat al vieţii rămîne a fi credinţa în Hristos cel Înviat. Actul Învierii constituie rostul aşteptărilor noastre creştineşti,pe care dintotdeauna le-am dorit rîvnitoare de bunătate şi lumină. Şi aşa precum Hristos a pătimit şi a Înviat nu doar pentru unii, ci pentru toată suflarea pămîntească (2 Cor. 5,15), avem a-I fi recunoscători nu doar în particular, ci la scara întregii noastre societăţi. Cu atît mai mult, lumea ne cunoaşte drept o ţară cu populaţie majoritară creştin-ortodoxă.

Stimaţi creştini,

Lumina Învierii Domnului ne-a fost de-a pururi călăuză salvatoare, mîngîindu-ne în vremuri de grea cumpănă şi înseninîndu-ne sufletele în cele mai întunecate momente ale istoriei. S-ar părea că neamul moldovenesc, creştin din faşă, s-a înrudit cu credinţa pentru vecie. Aşa şi este pentru cei mai mulţi, dar nu şi pentru toţi. Istoria căruntă a omenirii se repetă. Amintiţi-vă: la răstignirea Domnului, mai răsunau încă aclamările, aduse Lui în urmă cu patru zile la pompoasa intrare în Ierusalim (Mt. 21,9), dar, luaţi aminte, aceleaşi guri strigau acum demente: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” (In.19, 6). Ce zdruncinări necurate s-o fi produs în conştiinţa acestor rătăciţi care, mai ieri, fuseseră tămăduiţi, miluiţi şi mîngîiaţi de Hristos, iar acum îi doreau moartea?! Erau victimele unei pervertiri diabolice? Posibil. Dar, ştiut este că, trecerea bruscă dintr-o stare în alta diametral contradictorie poate fi explicată ori cu întunecarea raţiunii, ori cu pierderea verticalităţii, demnităţii umane.
În orice caz, această întîmplare istorică, pînă la cutremurare regretabilă şi odioasă prin consecinţele ei, ne duce cu gîndul la cameleonismul din societatea noastră ce se manifestă, mai ales, în campaniile electorale. La noi el continuă să rodească urît şi după, în acţiunile păguboase ale politicienilor neconsecvenţi, cocoţaţi deja în scaune de diriguitori ai ţării. Aceştia, ca şi evreii care l-au condamnat pe Iisus la moarte, tot se declară credincioşi, dar, pomenindu-se să aibă-n mîini şi pîinea, şi cuţitul, vorba marelui humuleştean, îşi schimbă imediat, ca reptilele, culoarea pielii, adică purtarea şi convingerile, uitînd de credinţa părinţilor şi buneilor. Speculînd, la alegeri, cu biserica noastră mîntuitoare, ei, prin decizii, legi strîmbe, îl gonesc pe Dumnezeu din grădiniţe, din şcoli, din viaţa noastră zi cu zi, bîntuită de sărăcie, „ajustîndu-ne” credinţa la aşa-zisele norme europene. E firesc să ne întrebăm: pînă cînd faptele condamnabile ale lui Irod şi Iuda vor fi modele morale pentru cîrmuitorii noştri?
E timpul să ne deşteptăm, să oprim, din cauza indiferenţei noastre proverbiale, alunecarea în abisul necredinţei, să păstrăm ce ne-a mai rămas bun şi frumos în suflete şi să ne rugăm lui Hristos cel Înviat să ne lumineze viaţa cu lumina-I dumnezeiască, să ne înţelepţească pe toţi: şi diriguitor, şi slujitor, şi pe simplul trăitoral acestui meleag.

Fraţi creştini,

Actul de salvarea întregii noastre societăţi, ca neam creştinesc,trebuie şi poate fi înfăptuit de noi, creştinii de rînd şi simpli cetăţeni ai ţării, cu condiţia să nu fim împiedicaţi să moştenim curata şi bogata zestre duhovnicească ce ne-au lăsat-o strămoşii. Şi asta trebuie s-o facem, chiar dacă sîntem ispitiţi de felurite îndemnuri prăpăstioase venite din Europa. E bine să rămînem statornici în tradiţia noastră creştinească aşa cum statornici au fost părinţii şi strămoşii noştri.
Dragii mei, vă doresc cu toată dragostea să urmaţi chemările spre pace şi pline de bunăvoinţă ale lui Hristos Cel înviat: ,,Pace vouă. Pacea Mea o dau vouă,,
(In. 20, 19; 14,27) . Aşa şi numai aşa îi putem răspunde cu recunoştinţa noastră. Zilnică. Eternă. Cu Hristos ne-am trezit în lumea asta, cu lumina Lui caldă ne înnobilăm gîndul şi fapta, cu El vrem să ramînem pe vecie. Vă doresc să vă bucuraţi din plin de Învierea Domnului, să vă duceţi viaţa în lumina sărbătorii, să vă bucuraţi de cei din jurul vostru şi, cu toţii împreună, să-L slăvim pe Domnul şi Mîntuitorul Nostru – Biruitorul morţii, cu veşnica vie şi tradiţionala salutare pascală:

HRISTOS A ÎNVIAT!
CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

Marchel, EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI, ÎnviereaDomnului, anul 2016, mun. BĂLŢI.

Пасхальное послание Преосвященнейшего Маркелла, епископа Бельцкого и Фалештского

«В Нем была жизнь, и жизнь была свет человеков» (Ин.1,4)
«Я свет миру; кто последует за Мною,
тот не будет ходить во тьме, но будет иметь свет жизни» (Ин.8,12)

Жизнь – это самый великий дар, которого сподобился человек от своего Создателя. Чтобы сделать ее более комфортной, легкой человек прилагает невероятные усилия. Но в погоне за жизненными удобствами, земными благами получатель великого божественного дара – человек, часто терял нить смысла жизни (Ин.19,6), и не внимал голосу Начальника жизни, призывающего прожить ее с достоинством и признательностью: «Придите ко Мне все труждающиеся и обремененные, и Я успокою вас» (Мф.11,28).
Иисус Христос, Спаситель мира, стал Человеком из-за своей безграничной любви к падшему человеку (1Ин.4,8-9), чтобы помочь ему вернуться к прежнему достоинству, к жизни во Христе, озаренной Его Воскресением. Потому что, братия, свет Христов воистину освещает нам жизненный путь, в то время как Его отсутствие в нашей жизни – тьма и погибель.

Возлюбленные о Господе братия и сестры!

Воскресением Иисуса Христа ознаменовалось начало нового этапа жизни, – полной света и надежд, торжества жизни над смертью: «Ныне вся исполнишася света: небо и земля, и преисподняя» (Пасхальное песнопение). Святитель Иоанн Златоуст в своем «Огласительном слове на Святую Пасху» провозглашает: «Воскресе Христос – и водворяется жизнь!», и человек получает возможность победить грех, одолевший его.
В этом заключается смысл Воплощения, Страдания, Смерти и Воскресения Господа нашего Иисуса Христа, Который «уничижил Себя Самого, приняв образ раба» и «смирил Себя, быв послушным даже до смерти, и смерти крестной» (Флп.2,7-8).
Мы, живущие в начале третьего тысячелетия, когда деградирует мораль во всем мире, должны осознать, что жизнь вне Христа и Его Церкви – трагедия и погибель для всех людей, так же, как и Господь пострадал не для одного только, а для всего человечества.
Братия, весь молдавский народ – православный по своей сути и глубоко религиозен, чего нельзя, к сожалению, сказать о его нынешних руководителях. Законотворчество, которое их характеризует и особенно изгнание Бога из детских садов, школ, из общественной жизни, говорит об обратном. Чем их поступки отличаются от Иродовых и Иудиных деяний? Как те, так и эти распинают на кресте Начальника жизни, Христа. Первые – не знали, а эти-то знают, что воистину Воскресе Христос. Тем не менее, они «уравнивают в шансах» христианские ценности с самым гнусным грехом, и называют они это – подготовка к европейским нормам морали.
Но где умножается грех, там преизобилует благодать Божия (Рим.5,20). Поэтому, несмотря на либеральную пропаганду безбожия и порока, невзирая на то, что родоначальник зла находит себе все больше слуг среди удалившихся от Бога, корыстных, беспринципных отступников от веры и отвернувшихся от своего народа, истина Воскресения Христова торжествует над злом, озаряя светом благодати верных чад Церкви, и так будет до скончания века.

Дорогие братия и сестры!

«Да воскреснет Бог и расточатся врази Его!» – восклицает Святая Церковь в светлую ночь Воскресения Христова. Да воскреснет Бог в наших сердцах! Пусть Светлое Христово Воскресение укрепит нашу веру, утвердит нас в желании жить по правде Божией, оградит нас и наши семьи от тлетворного духа нынешнего времени! «Воскресения день, и просветимся торжеством…»! Пусть Пасха Господня просветит весь наш народ светом Евангельской истины, принесет радость и благополучие в наши дома, мир и процветание нашей стране Молдове!
Христос Воскресе! Воистину Воскресе Христос!
Пасха Господня 2016 г.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.