versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Pastorala Preasfințitului Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

Întru El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor (In 1, 4). Eu sînt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii (In 8, 12).

HRISTOS A ÎNVIAT!

Darul suprem oferit omului de Creatorul său este viaţa. În numele ei, mintea şi braţele omeneşti îşi făuresc şi-şi dăruiesc rodirea, spre a o face mai uşoară, mai îmbelşugată. Dar, pentru cădeseori goana după lux, trufia şi alte vicii mai întunecă raţiunea umană, schimbând spre rău sensul existenţei pămînteşti, din adîncul veacurilor răsună vocea Dătătorului de viaţă la toată suflarea: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa…Veniţi la Mine toţi… şi Eu vă voi odihni… (In. 14, 6; Mt. 11, 28), îndemnîndu-ne să vieţuim corect, cu demnitate.

E ştiut: fiinţa care s-a ales cu cel mai preţios dar al Ziditorului mai stă uneori la cumpene: nu înţelege ce i-ar conveni mai bine pentru a-şi depăna existenţa. Şi nu întotdeauna îşi dă seama de unde îi poate veni veşnicia. Şi se întîmplă asta, pentru că nu concepe cu adevărat că viaţa începe din Izvorul veşnic viu – Dumnezeu, că Lui şi numai Lui sîntem datori că o avem şi o trăim.

Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, se face Om din marea Lui dragoste faţă de omul cel căzut (1 In. 4, 8-9), pentru a-l ajuta să revină la lumină. Cu adevărat, fraţilor, lumina este calea vieţii, în timp ce întunericul – rătăcire şi pierzanie. Hristos cel Înviat ne arată convingător că doar în El viaţa nu sfîrşeşte în moarte. Numai prin viaţă întru Hristos, moartea devine o şansă spre a trece în viaţa veşnică: „Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug” (In 10, 10).

Iubiţi fii duhovniceşti,

Învierea din morţi a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este începutul unei vieţi noi, plină de lumină şi nădejde. Prin El, „toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pămîntul, şi [chiar] cele dedesubt” (Cîntarea Învierii). Învierea Lui marchează biruinţa vieţii asupra morţii şi a luminii asupra întunericului. Ideea vine s-o confirme Sf. Ioan Gură de Aur: „…Înviat-a Hristos şi viaţa stăpîneşte…”. Prin Învierea Domnului, viaţa, darul dumnezeiesc cel mai de preţ, revine la starea ei de altădată, ridicîndu-l şipe omul căzut – cauza Întrupării, Pătimirii, Morţii şi Învierii lui Hristos, Creatorul vieţii. Toate împreună înfiinţează Altarul dragostei dumnezeieşti, acest Altar fiind însuşi Hristos, Mîntuitorul lumii, care S-a umilit, „chip de rob luînd” (Filipeni 2.7), şi a ajuns chiar „pînă la moarte” (Filip 2.8).
A făcut-o pentru ca să vieţuiască în lumina neprihănirii cununa creaţiei Sale – omul. Aceasta a fost şi este aspiraţia pînă la cer blagorodnică a Preamăritului Meşter: de a mîntui sufletul omenesc. Pentru că provocările vieţii de fiecare zi în toate timpurile i-au descumpănit pe cei slabi în credinţă, tîrîndu-i spre pierzanie.
În vîltoarea tot mai păguboasă a deşertăciunilor de la începutul mileniului al treilea, însoţită de valul crescînd al degradării morale, temelia de nezdruncinat al vieţii rămîne a fi credinţa în Hristos cel Înviat. Actul Învierii constituie rostul aşteptărilor noastre creştineşti,pe care dintotdeauna le-am dorit rîvnitoare de bunătate şi lumină. Şi aşa precum Hristos a pătimit şi a Înviat nu doar pentru unii, ci pentru toată suflarea pămîntească (2 Cor. 5,15), avem a-I fi recunoscători nu doar în particular, ci la scara întregii noastre societăţi. Cu atît mai mult, lumea ne cunoaşte drept o ţară cu populaţie majoritară creştin-ortodoxă.

Stimaţi creştini,

Lumina Învierii Domnului ne-a fost de-a pururi călăuză salvatoare, mîngîindu-ne în vremuri de grea cumpănă şi înseninîndu-ne sufletele în cele mai întunecate momente ale istoriei. S-ar părea că neamul moldovenesc, creştin din faşă, s-a înrudit cu credinţa pentru vecie. Aşa şi este pentru cei mai mulţi, dar nu şi pentru toţi. Istoria căruntă a omenirii se repetă. Amintiţi-vă: la răstignirea Domnului, mai răsunau încă aclamările, aduse Lui în urmă cu patru zile la pompoasa intrare în Ierusalim (Mt. 21,9), dar, luaţi aminte, aceleaşi guri strigau acum demente: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” (In.19, 6). Ce zdruncinări necurate s-o fi produs în conştiinţa acestor rătăciţi care, mai ieri, fuseseră tămăduiţi, miluiţi şi mîngîiaţi de Hristos, iar acum îi doreau moartea?! Erau victimele unei pervertiri diabolice? Posibil. Dar, ştiut este că, trecerea bruscă dintr-o stare în alta diametral contradictorie poate fi explicată ori cu întunecarea raţiunii, ori cu pierderea verticalităţii, demnităţii umane.
În orice caz, această întîmplare istorică, pînă la cutremurare regretabilă şi odioasă prin consecinţele ei, ne duce cu gîndul la cameleonismul din societatea noastră ce se manifestă, mai ales, în campaniile electorale. La noi el continuă să rodească urît şi după, în acţiunile păguboase ale politicienilor neconsecvenţi, cocoţaţi deja în scaune de diriguitori ai ţării. Aceştia, ca şi evreii care l-au condamnat pe Iisus la moarte, tot se declară credincioşi, dar, pomenindu-se să aibă-n mîini şi pîinea, şi cuţitul, vorba marelui humuleştean, îşi schimbă imediat, ca reptilele, culoarea pielii, adică purtarea şi convingerile, uitînd de credinţa părinţilor şi buneilor. Speculînd, la alegeri, cu biserica noastră mîntuitoare, ei, prin decizii, legi strîmbe, îl gonesc pe Dumnezeu din grădiniţe, din şcoli, din viaţa noastră zi cu zi, bîntuită de sărăcie, „ajustîndu-ne” credinţa la aşa-zisele norme europene. E firesc să ne întrebăm: pînă cînd faptele condamnabile ale lui Irod şi Iuda vor fi modele morale pentru cîrmuitorii noştri?
E timpul să ne deşteptăm, să oprim, din cauza indiferenţei noastre proverbiale, alunecarea în abisul necredinţei, să păstrăm ce ne-a mai rămas bun şi frumos în suflete şi să ne rugăm lui Hristos cel Înviat să ne lumineze viaţa cu lumina-I dumnezeiască, să ne înţelepţească pe toţi: şi diriguitor, şi slujitor, şi pe simplul trăitoral acestui meleag.

Fraţi creştini,

Actul de salvarea întregii noastre societăţi, ca neam creştinesc,trebuie şi poate fi înfăptuit de noi, creştinii de rînd şi simpli cetăţeni ai ţării, cu condiţia să nu fim împiedicaţi să moştenim curata şi bogata zestre duhovnicească ce ne-au lăsat-o strămoşii. Şi asta trebuie s-o facem, chiar dacă sîntem ispitiţi de felurite îndemnuri prăpăstioase venite din Europa. E bine să rămînem statornici în tradiţia noastră creştinească aşa cum statornici au fost părinţii şi strămoşii noştri.
Dragii mei, vă doresc cu toată dragostea să urmaţi chemările spre pace şi pline de bunăvoinţă ale lui Hristos Cel înviat: ,,Pace vouă. Pacea Mea o dau vouă,,
(In. 20, 19; 14,27) . Aşa şi numai aşa îi putem răspunde cu recunoştinţa noastră. Zilnică. Eternă. Cu Hristos ne-am trezit în lumea asta, cu lumina Lui caldă ne înnobilăm gîndul şi fapta, cu El vrem să ramînem pe vecie. Vă doresc să vă bucuraţi din plin de Învierea Domnului, să vă duceţi viaţa în lumina sărbătorii, să vă bucuraţi de cei din jurul vostru şi, cu toţii împreună, să-L slăvim pe Domnul şi Mîntuitorul Nostru – Biruitorul morţii, cu veşnica vie şi tradiţionala salutare pascală:

HRISTOS A ÎNVIAT!
CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

Marchel, EPISCOP DE BĂLŢI ŞI FĂLEŞTI, ÎnviereaDomnului, anul 2016, mun. BĂLŢI.

Пасхальное послание Преосвященнейшего Маркелла, епископа Бельцкого и Фалештского

«В Нем была жизнь, и жизнь была свет человеков» (Ин.1,4)
«Я свет миру; кто последует за Мною,
тот не будет ходить во тьме, но будет иметь свет жизни» (Ин.8,12)

Жизнь – это самый великий дар, которого сподобился человек от своего Создателя. Чтобы сделать ее более комфортной, легкой человек прилагает невероятные усилия. Но в погоне за жизненными удобствами, земными благами получатель великого божественного дара – человек, часто терял нить смысла жизни (Ин.19,6), и не внимал голосу Начальника жизни, призывающего прожить ее с достоинством и признательностью: «Придите ко Мне все труждающиеся и обремененные, и Я успокою вас» (Мф.11,28).
Иисус Христос, Спаситель мира, стал Человеком из-за своей безграничной любви к падшему человеку (1Ин.4,8-9), чтобы помочь ему вернуться к прежнему достоинству, к жизни во Христе, озаренной Его Воскресением. Потому что, братия, свет Христов воистину освещает нам жизненный путь, в то время как Его отсутствие в нашей жизни – тьма и погибель.

Возлюбленные о Господе братия и сестры!

Воскресением Иисуса Христа ознаменовалось начало нового этапа жизни, – полной света и надежд, торжества жизни над смертью: «Ныне вся исполнишася света: небо и земля, и преисподняя» (Пасхальное песнопение). Святитель Иоанн Златоуст в своем «Огласительном слове на Святую Пасху» провозглашает: «Воскресе Христос – и водворяется жизнь!», и человек получает возможность победить грех, одолевший его.
В этом заключается смысл Воплощения, Страдания, Смерти и Воскресения Господа нашего Иисуса Христа, Который «уничижил Себя Самого, приняв образ раба» и «смирил Себя, быв послушным даже до смерти, и смерти крестной» (Флп.2,7-8).
Мы, живущие в начале третьего тысячелетия, когда деградирует мораль во всем мире, должны осознать, что жизнь вне Христа и Его Церкви – трагедия и погибель для всех людей, так же, как и Господь пострадал не для одного только, а для всего человечества.
Братия, весь молдавский народ – православный по своей сути и глубоко религиозен, чего нельзя, к сожалению, сказать о его нынешних руководителях. Законотворчество, которое их характеризует и особенно изгнание Бога из детских садов, школ, из общественной жизни, говорит об обратном. Чем их поступки отличаются от Иродовых и Иудиных деяний? Как те, так и эти распинают на кресте Начальника жизни, Христа. Первые – не знали, а эти-то знают, что воистину Воскресе Христос. Тем не менее, они «уравнивают в шансах» христианские ценности с самым гнусным грехом, и называют они это – подготовка к европейским нормам морали.
Но где умножается грех, там преизобилует благодать Божия (Рим.5,20). Поэтому, несмотря на либеральную пропаганду безбожия и порока, невзирая на то, что родоначальник зла находит себе все больше слуг среди удалившихся от Бога, корыстных, беспринципных отступников от веры и отвернувшихся от своего народа, истина Воскресения Христова торжествует над злом, озаряя светом благодати верных чад Церкви, и так будет до скончания века.

Дорогие братия и сестры!

«Да воскреснет Бог и расточатся врази Его!» – восклицает Святая Церковь в светлую ночь Воскресения Христова. Да воскреснет Бог в наших сердцах! Пусть Светлое Христово Воскресение укрепит нашу веру, утвердит нас в желании жить по правде Божией, оградит нас и наши семьи от тлетворного духа нынешнего времени! «Воскресения день, и просветимся торжеством…»! Пусть Пасха Господня просветит весь наш народ светом Евангельской истины, принесет радость и благополучие в наши дома, мир и процветание нашей стране Молдове!
Христос Воскресе! Воистину Воскресе Христос!
Пасха Господня 2016 г.


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.