versiunea moldoveneasca русская версия


În viaţă nimic nu este întâmplător

În viaţă nimic nu este întâmplător

17 июня 2017

Toate greutăţile şi bolile vin asupra noastră pentru că nu vrem să-L primim pe Dumnezeu şi tot stăruim într-ale noastre. Iar Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi înşine, pentru că noi nu înţelegem nimic din cele duhovniceşti şi purtăm grijă numai de trup. Iar trupul suferă şi boleşte pentru că sufletul este plin de lepră.  

Păcatul nerespectării zilelor de post

Păcatul nerespectării zilelor de post

16 июня 2017

Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conştient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul şi sufletul. Când nu ne înfrânăm şi nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalităţii iraţionale. Oamenii care nu postesc nici măcar puțin, niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă,  

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

Rugăciunea care a unit satul Clococenii Vechi

8 июня 2017

„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt.18,20). Marți, 6 iunie 2017, locuitorii satului Clococenii Vechi, raionul Glodeni, au avut parte de o adevărată sărbătoare cu ocazia slujirii unui sobor de preoți, avându-l ca protos pe protoiereul Victor Guleac, blagocinul raionului Glodeni. Prilejul rugăciunii l-a constituit poposirea în localitate a unor sfințenii mari:  

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Hramul catedralei „Sf.Împ.Constantin și Elena”

6 июня 2017

Sâmbătă, 3 iunie 2017, în ziua hramului catedralei „Sf.Împ.Constatin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a oficiat dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunității enoriașilor, care fregventează catedrala episcopală. Sărbătorea a fost înfrumusețată de prezența în jurul Arhipăstorului a multor creștini, de soborul de preoți și în special de interpretarea liturgică a corului arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

Hramul mănăstiri „Sfînta Treime” din satul Glinjeni

6 июня 2017

Mănăstirea „Sfânta Treime” din satul Glinjeni,raionul Fălești, s-a îmbrăcat cu veșminte de sărbătoare pentru prăznuirea hramului. Curtea mănăsirii este aranjată cu mulțimea de flori mirositoare, credincioșii pășesc cu bucurie în suflet pragul bisericii pentru ascultarea sfintei Liturghii. Au avut ca oaspeți la acest eveniment luminat pe protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretarul eparhial, protoiereul Valentin Pînzaru și protodiacon Ștefan Rotari. Corul condus de maica Agnesia, s-a evedințiat cu cîntările armonioase,  

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

Slujbă arhierească în parohia „Sf.Irh.Nicolae” din satul Cotiujeni Mici

5 июня 2017

Luni, 5 iunie 2017, de sărbătoarea Sfîntului Duh, Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți a săvărșit sfînta Liturghie în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din satul Cotiujeni Mici, raionul Sîngerei. În ograda bisericii Arhiereul a fost întîmpinat de protoiereul Gheorghe Turculeț, parohul sfîntului locaș  

Film documentar pro viață

Film documentar pro viață

26 мая 2017

 

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

Înălțarea Domnului sărbătorită la catedrala episcopală

25 мая 2017

Joi, 25 mai 2017, de sărbătoarea Înălțarea Domnului, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Alături de arhipăstor s-au rugat soborul de clerici ai catedralei, dar și mulți creștini, enoriași fideli ai bisericii. După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Marchel a explicat credincioșilor de ce Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, dar și semnificația practică a sărbătorii.  

11:30

11:30

24 мая 2017

 

Seminarul metodico-practic pentru profesorii de Religie din Bălți.

Seminarul metodico-practic pentru profesorii de Religie din Bălți.

23 мая 2017

Promovarea valorilor creștine și consolidarea comportamentului moral-religios la elevi, — acesta a fost genericul seminarului metodico-practic pentru profesorii de religie din Bălți. Cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, la acest seminar au participat: Secretarul Eparhial, Prot. Petru Ciunciuc; metodistul pentru mun. Bălți, Prot. Anatolie Spătaru; de asemenea, preoții Prot. Valentin Pânzaru și Prot. Serghei Ciunciuc. Cu multă bucurie ne-a primit doamna directoare, Goiman Valentina, la școala primară „Spiridon Vangheli”.  

Pastorala P.S. Marchel la sărbătoarea Învierii Domnului

Hristos, Înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpînire asupra Lui. (Rom. 6.9)
Iubiții mei frați și surori, să mulțumim bunului nostru Dumnezeu care L-a înviat din morți pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos (I Cor. 6.14), distrugînd astfel puterea purtătoare de moarte a vicleanului, ca să încolțească sîmburele nădejdii noastre spre învierea și mîntuirea sufletului omenesc, de care eram lipsiți pentru căderea strămoșilor. Învierea din morți a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos este Taină, Lumină și Iubire negrăită, scrie Sf. Grigore Teologul: Taină e, pentru că din veac era ascunsă și chiar de îngeri neștiută, Lumină e, pentru că cu adevărat e mai presus de lumina soarelui care înviorează sufletul creștinesc, deschizîndu-i în calea vieții orizonturi rîvnite cu ardoare, pentru că în ele mustește esența vieții noastre pămîntești care este Însuși Hristos: „Eu sînt Calea, Adevărul și Viața.

Nimeni nu vine la Tatăl Meu, decît prin Mine.” (In. 1.4:14.6). Iubire e, pentru că Dumnezeu din firea Sa — Iubire este (1 In. 4.16).
Să prețuim, fraților, Iubirea lui Dumnezeu față de noi, creația Sa – Omul. Pentru că anume Ea, Iubirea, L-a mișcat pe Dumnezeu să Se nască, să pătimească, să moară pe cruce, apoi să Învieze. Anume Ea, Iubirea dumnezeiască, a fost și rămîne izvorul unic de sacrificiu dumnezeiesc spre binele și mîntuirea noastră, în comparație cu care rămîn palide chiar și cele mai îndrăznețe, și cele mai eroice fapte omenești din toate timpurile și locurile.
„Sîngele vărsat pentru noi, prețiosul și scumpul sînge al lui Dumnezeu, al Arhiereului și al Jertfei, a fost vărsat spre unirea veșnică și nezdruncinată a trupului și a sufletului înviate în Împărăția lui Dumnezeu.’’ – spune Sf. Grigorie de Nazians. Dumnezeu – Tatăl jertfește pe Unicul Său Fiu pentru luminarea omului care petrecea în întunericul chinuitor al păcatului necunoștinței: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat pe Fiul Său, Unul născut, ca tot ce crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică.” (In. 3.16). Și aceasta a fost pentru că păcatul care pusese stăpînire peste lume, risca să înrobească Chipul Creatorului, purtat de om.
Dragii mei fii duhovnicești, lupta istorică a sufletului cu păcatul, a omului cu Dumnezeu continuă și astăzi, neschimbîndu-se nimic încă de la facerea lumii. De pe urma ei are de cîștigat doar păcatul și de pierdut – omul .
Și așa, cum pe timpurile lui Lot (Facere 19. 9-11), oamenii orbiți de patimi făceau lucrurile întunericului, s-au găsit și în zilele noastre cei, care diriguiți fiind din umbră, au stins lumina în Parlament și în întreaga Țară. Lumea curată îi cunoaște, nu-i uită, și, încetul-cu-încetul, îi mătură la coșul de gunoi al istoriei, căci acolo le este locul. Scăparea lor este întoarcerea la normalitate – la Credință. E timpul să se îngrijească de suflet, să nu îl păgubească. Pentru că acesta nu este electorat și nu se cumpără cu macaroane. Neînțeleasă și străină este logica acțiunilor lor, cel puțin pentru creștinii cu frică de Dumnezeu. De ce oare, fiind ei fii de creștini ortodocși, au hotărît să se asemene cu cei care au lăsat cea mai urîtă pată pe trupul istoriei lumii?
Starea morală a lumii de pînă la Hristos reflecta, ca în oglindă, starea ei religioasă. Ambele lăsau mult de dorit. Altfel nici nu putea fi, pentru că religiile păgîne care dominau atunci în lume, contrar celei creștinești, întemeiate pe dragoste dumnezeiască, nu stimulau duhovnicia și cumsecădenia, ba dimpotrivă. În păgînism făptuitorii ritualurilor idolești, adica ucigașii, desfrînații, vrăjitorii ș.a., care își manifestau public rătăcirile, purtau, în închipuirea omului dezechilibrat, pecetea divinității.
Într-o astfel de lume rătăcită trimite Tatăl pe Fiul Său, ca să o lumineze, să o mîntuiască. Aceste dezmățuri, considerate ritualuri divine puteau fi des întîlnite în teatrele lumii antice. Și astăzi noi ce avem?! Incredibil, dar ceva asemănător se întîlnește des și în viața publică a societății noastre, poate cu excepția scenelor sîngeroase. Arenele vechilor teatre au devenit străzile marilor orașe, unde se petrec paradele rușinii, și; — culmea rătăcirii omului timpurilor de pe urma!!! — s-a pomenit printre demnitarii chemați să supravegheze buna orînduială a vieții în societate. Printre ei tot mai des se aud voci de încurajare a celui mai mîrșav pacat care cel mai mult trezește mînia lui Dumnezeu.
Ce se întîmplă cu noi, oameni buni? Oare chiar să ne displacă bunăvoința lui Dumnezeu pentru noi? Nu, să nu fie asta! Chiar dacă nu este ca și cu mii de ani în urmă, oricum realitatea s-a dovedit a fi strigătoare la cer. Se vede că cineva muncește mult, demult și fără oprire, ca să împotmolească Izvorul de unde luăm Apa vieții ( In. 4.10 ) și Lumina. Ca să rătăcim definitiv în întunericul păcatului…
În felul acesta societatea noastră creștină, din punct de vedere al moralității, este adusă la starea de asemănare cu lumea păgînă de pînă la Hristos. Cine și cum contribuie la implementarea acestui plan diabolic? Atitudinea plină de supușenie, uneori rușinoasă de tot, față de stăpînii din Apus, în cele mai dese cazuri, poclonită în detrimentul intereselor poporului țării, scoate la iveală cameleonismul unor întîmplător – trecători prin diferite funcții în țara noastră. Care, deși îmbracă de ochii lumii haina sărbătorească (nu pe cea a sufletului) la Învierea Domnului, dau de înțeles că Hristos, cu Învățătura Sa, în închipuirea lor, s-ar fi învechit și că s-ar cere să fie schimbat… Tocmai de asta sînt preocupați unii dintre ei.
Cum se leagă asta cu demnitatea istorică și creștinească a moldovenilor? Oare chiar să se fi împotmolit ei într-atît în avantajele materiale, propuse „cu dărnicie” de cei care încă mai strigă: „Răstignește-L! Răstignește-L!?”( In. 19.15). Să nu se înșele nimeni! Prețul renunțării lor la obîrșia noastră creștinească egalează cu treizeci de arginți. Le-ar sta bine să știe că Dumnezeu nu ia mită și nici nu poate fi tîrguit… Valorile Lui, așezate în viața creștinilor, nu pot fi date la schimb, cum încercau să facă pe timpuri închinătorii păgînești.
Cei din vechime, spre deosebire de noi, nu erau luminați cu Învățătura Creștinească, nu aveau legi sfinte și nu știau de păcat. Însă noi, creștinii, răscumpărați din stăpînirea păcatului cu prețul sîngelui vărsat pe Cruce, ne-am înrudit cu veșnicia Răscumpărătorului, ne-am îmbrăcat în haina luminii Învierii Lui, am renunțat conștient la tot ce ne desparte de Mîntuitorul sufletelor noastre. Altfel fiind spus, am gustat și am văzut cît de bun este Domnul (Ps. 33). Acum însă sîntem siliți să înghițim otrava destrăbălării, să îmbrățișăm „jugul robiei” (Gal. 5.1), pentru care Dumnezeu a ars de pe fața pămîmntului cetăți întregi, Sodoma și Gomora.
Oare chiar să nu fim capabili să prețuim bunăvoința lui Dumnezeu spre folosul nostru obștesc? Oare chiar ne urîm într-atît copiii, încît sîntem gata să-i jertfim celor mai urîcioase rătăciri? Pentru că ținta acestor parade nu sîntem noi, maturii, ci copiii noștri! Fragili, încă nestatorniciți nici în cele ale credinței, nici în morala sănătoasă a omului normal, adică a celui cu Dumnezeu în el.
Frați creștini, bogăția cea mai rîvnită a creștinlor este Dumnezeu și Împărăția Lui. „Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” (Mat. 6.33) ne îndeamnă Hristos. Să nu permitem nimănui să ne lipsească de Ea, pentru că unde oare vom ajunje, oameni buni, fără Dumnezeu? Deșteptați-vă și vedeți să nu aveți parte cu cei care vor să-L egaleze în șanse, să reducă în conștiința poporului pe Cel nestrîmtorat în Univers.
Să conștientizăm astăzi, fraților, că mîine poate fi prea tîrziu! Astăzi să ne opunem acestor pervertiri! Chiar dacă ele sunt oficializate în legi de stat, votate de cei ce s-au lepădat de credință. Să ne păzim pe noi înșine, și mai ales copiii, de astfel de urîciuni (Levit. 20.13), care caută să ducă sufletul în iad. Nu fiți nesăbuiți și nepăsători și nu lăsați copiii să moară sufletește, „căci a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor” (Mt. 19,14), pentru unii ca ei a Înviat Hristos.
Darul suprem al Lui Dumnezeu menit și dat omului – viața și libertatea lui față de păcat este prețuit de către Dăruitor mai mult decît de beneficiator. El n-a pregetat să moară, ca a treia zi să revină la viață, atrăgîndu-ne la viața cea îmbunătățită și pe noi, oamenii, ceea ce înseamnă că ne-a făcut părtași ai Învierii Sale.
Dar cu ce îi răspundem noi, cei care îi purtăm Chipul și Asemănarea? În cele mai dese cazuri, cu indiferența și încă, umilindu-L. De ce? Pentru că modul de viață impus din exterior cere, și noi acceptăm, să-L trecem pe Dumnezeu la „și altele” și chiar încercăm să înlocuim valorile Lui cele veșnice cu cele … ale omului pervertit de slăbiciuni nefirești. Despre care demnitate creștinească mai putem vorbi, cînd ne răzvrătim împotriva Părintelui nostru Ceresc?
Aceasta este încă o încercare de a-L șterge pe Dumnezeu din inima omului, din viața lui. Cineva mai speră să-L vadă pe Hristos doborît și mult se agită cînd nu-i reușește. Se agită, că nu vrea să moară. Se agită, că a blagoslovit cu legamînt veșnic pe bărbat cu femeie (In. 2.1-11). Se agită, cînd Îl vede prezent în școli și alte adunări obștești. Cînd vede că El este la loc de cinste și nu vrea să treacă la… „și altele”. Se agită, pentru că, depunînd atît efort diavolesc în sursele de influență în mase, El rămîne, totuși, viu și prezent în toți și în toate, chiar și în cei care-L prigonesc fără succes, iată acuși două mii de ani…
Și pentru că Domnul nostru Iisus Hristos S-a dovedit a fi de neînvins, pentru că El ne dorește și ne dăruiește tot binele, haideți, fraților, să încetăm a ne opune voinței Lui! Haideți să-I slujim Lui cu fapta bună, cu vorba înțeleaptă și cu întreaga noastră viața creștinească. De aceea, astăzi, cînd se bucură toată faptura de Învierea lui Hristos, să ne bucurăm și noi, și părtași Învierii Lui să ne facem. Să sperăm că în fruntea Țării Moldovei și poporului ei creștin din talpă, de viță ortodox, vor veni, în sfîrșit, nu farisei, programați de cei străini ca niște scule neînsuflețite, ci oameni iubitori de țară, de popor! Oameni mîndri de identitatea lor moldovenească, măcar pentru că mănîncă pîinea crescută de moldoveni. Moșii și strămoșii noștri au învins multe greutăți și au supraviețuit, înscriind în istoria Moldovei pagini de aur și asta e pentru că au fost creștini adevărați și n-au trădat credința. Să fim demni de pomenirea lor. Să fim cu adevărat urmașii lor, creștinește călcînd pe urmele lor.
Primiți, dragii mei, sincere felicitări prilejuite de marea sărbătoare a Paștelui și îndemnurile noastre la bucurii duhovnicești, pentru că:

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT!!!

+Marchel, EPISCOP DE BĂLȚI ȘI FĂLEȘTI, Învierea Domnului, anul 2017, mun. BĂLŢI


К записи есть 1 комментарий

Biroul de presă al Episcopiei de Bălți și Fălești